Aplicaţii militare de amploare în Ungaria, Polonia şi Republica Democrată Germană (1962)

Înfiinţarea oficială a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia la 14 mai 1955 a constituit un moment foarte important pentru armata română. Prin semnarea de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, din partea României, a documentului prin care se consfinţea alcătuirea unor organe de conducere politice şi militare ale acelei alianţe, autorităţile politice de la Bucureşti au acceptat includerea aproape în totalitate a unităţilor armatei române în structura militară a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Dintr-o dată, 8 divizii ale trupelor de uscat, 3 divizii de aviaţie de vânătoare, o divizie de aviaţie de vânătoare-bombardament şi întreaga flotă maritimă militară română urmau să facă parte din Forţele Armate Unite ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (F.A.U.), în caz de război.

Autorităţile sovietice au prevăzut ca statele semnatare ale Tratatului de la Varşovia să pună la dispoziţia comandantului suprem al Forţelor Armate Unite cel puţin 78 divizii din cadrul trupelor de uscat, 61 divizii de aviaţie (42 divizii de aviaţie de vânătoare, 11 divizii de aviaţie de bombardament şi 8 divizii de aviaţie de vânătoare-bombardament), toate forţele maritime militare ale Poloniei, României şi Bulgariei, precum şi Flota a 4-a Maritimă (din Marea Baltică) şi Flota Mării Negre ale Uniunii Sovietice. Includerea în cadrul F.A.U. a unor unităţi militare est-germane şi albaneze urma să se realizeze după încheierea unei convenţii speciale (în cazul guvernului est-german), respectiv prin stabilirea unui plan de coordonare dintre Comandamentul Forţelor Armate Unite şi autorităţile politice de la Tirana.

Forţelor Armate Unite s-au aflat sub controlul direct al autorităţilor de la Moscova printr-un Comandament Unificat, în fruntea căruia au fost instalaţi doi militari sovietici – mareşalul Ivan S. Konev (comandant) şi generalul Aleksei Antonov (şef de stat major) – care conduceau în acelaşi timp Direcţia a 10-a din cadrul Statului Major General al armatei Uniunii Sovietice.

Articolul domnului Petre Opriș poate fi citit integral pe Contributors.

5 comentarii:

  1. O fila de istorie…

  2. Musai ceva istorie. Mi se pare intresanta perioada asta a razboiului rece.

  3. trist e ca tot pe acolo e si dotarea noastră.

  4. Dupa ce a cazut cortina de fier, NATO a intrat in posesia unor planuri de acest gen, prin care Tratatul de la Varșovia ataca Europa de Vest prin Polonia si Ungaria. Cocluzia NATO dupa ce a analizat planurile – la ce forte erau capabili sa mobilizeze, rusii si est europenii ar fi fost la Atlantic in cel mult o lună!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *