Arme necunoscute
Rasfoind niste reviste mai vechi, am intalnit o reclama intr-o revista franceza de arme, CIBLES, din decembrie 1994, unde o firma specializata in arme si echipament militar, Eurosurplus publica extrase din ultimul sau catalog de vanzari. Aici am intalnit ceva ce m-a pus pe ganduri: armele din fotografie sunt clar romanesti. PSL-ul, oferit aici sub denumirea de Dragunov, este realizat intr-un calibru civil si are un frana de gura (ascunzatorulde flacari ) modificata. Arma prezentata sub denumirea de AKSU are aceeasi catare cu „BB”-urile realizate la Cugir, manerul de pe uluc fiind si el caracteristic doar variantelor romanesti de AKM. De asemenea, lemnul stratificat utilizat este caracteristic si el armelor romanesti. Ceea ce nu pot spune este daca armele au fost modificate in Franta, sau sunt o tentativa a Cugirului, a sectiei prototipuri in speta, de a intra pe piata civila de arme cu ceva adaptat legilor franceze din acele timpuri.
Dar arme nu au realizat doar uzinele specializate. Armata romana nu a dus lipsa de oameni pasionati de meseria armelor. Observatorul Militar a prezentat o arbaleta realizata de un sergent angajat (grad specific acelor vremuri ), dintr-o unitate de cercetasi.
Desi la prima vedere ar parea desueta, parasutistii polonezi foloseau si ei un model asemanator. Arma romaneasca dispunea in plus de un inaltator optic de AG-7 (se putea adapta si unul pentru ochirea pe timp de noapte), iar pe langa sagetile obisnuite au fost realizate sageti dotate cu un dispozitiv exploziv sau cu o seringa pentru injectarea de substante somnifere.
Au fost realizate cu forte proprii modele de amortizoare de sunet pentru armamentul din dotare (eu am auzit de doua, unul prezentat aici ), care au dat rezultate bune.
Din pacate, nici una din aceste realizari nu a fost sprijinita in vederea trecerii la productia de serie.
Nicusor
După cum o spun oameni experimentaţi în tir (care e mai mult o artă ce se învaţă în timp, prin exerciţiu, decât o ştiinţă exactă…), PSL e probabil singurul produs cu adevărat de calitate al industriei de armament uşor de la noi de vreo 35-40 de ani încoace – poate trage în limita a 2 MOA (ceea ce pentru o armă de lunetist e deosebit de prost iar pentru una de vânătoare acceptabil, dar orice tentativă de a o face să tragă mai precis ar însemna umflarea costului ei prin modificări scumpe), este rezistent, nu foarte costisitor (cam ~800 EUR faţă de 2000-8000 EUR pentru arme de lunetist specializate)… şi e mai bine să nu tragi muniţie românească prin ea 🙂
„Nişte dăştepţi din nişte structuri” au decis că PSL nu este o armă de vânătoare şi nu o poţi cumpăra din România, în timp ce ruda sa apropiată, „Tigrul” ruşilor, este. (E ca şi cum ai spune că T-72 nu e tanc, e SUV. Numai că moda Hummerelor şi F450urilor ar putea face în curând ca T-72 să nu mai poată fi deosebit de ele.)
~Nautilus
Daca te referi la armele de conceptie originala , ai dreptate .Dar si celelalte arme produse erau de buna calitate .Spre exemplu , la catanie , arma mea , pistol-mitraliera model 63 cu pat rabatabil tragea foarte precis dupa 15 ani de trageri, instructie si tranteli . De altfel , in Staele Unite se vand foarte bine PSL-urile ( mai alea cele din anii ´70-´80 ) , TT-urile de Cugir , pustile si carabinele sistem Mosin-Nagant de fabricatie romaneasca , SKS-urile de Cugir ( denumite si model 1956 ), sau chiar Carpatiul model 95 cal.9×17 mm .
Ceea ce nu imi place este ca se vand armele din stocul de mobilizare ( produse in anii ´70-´80 ), devenite peste noapte surplus .Am vazut in oferte chiar si PSL-uri la lada si TT-uri la boxpalet . Se vinde chiar si munitia din stocuri , fiind apreciata ( ieftina si fara rateuri ) singurul repros adus fiind faptul ca este coroziva si …..arma trebuie curatata dupa tragere .
Cat despre ” dasteptii din structuri ” , nici eu nu le trimit felicitari de ziua onomastica .
Link-uri :
http://www.encyklopediezbrani.cz/encyklopedie_samonabijeci_pusky_rumunsko.html