Războiul de Independență a constituit primul examen serios al armatei române moderne. Și, îndrăznesc să afirm, tânăra armată română nu s-a făcut de râs.
Una dintre cele mai importante acțiuni ale războiului a fost scufundarea de către marinarii români a canonierei cuirasate Podgorița. A fost o acțiune exclusiv românească condusă de maiorul Nicolae Dimitrescu Maican.
Mai multe detalii despre bateriile de coastă instalate de-a lungul Dunării și despre tehnica militară care le deservea precum și despre acțiunea marinarilor români (rămași fără nave, toate fiind cedate rușilor) din bateria Perseverența puteți citi în articolul publicat pe rnhs.info. Citiți-l, eu zic că merită! 🙂
P.S. Făcând un arc peste timp, astăzi bateriile de coastă au devenit maritime (chiar în urma acelui război am dobândit ieșirea la Marea Neagră) și țin tot de Forțele Navale Române – Divizionul 508 Rachete de coastă. Dacă totul merge conform planului, Divizionul va primi baterii de coastă echipate cu racheta Naval Strike Missile în trimestrul IV al anului 2024.
Multumesc, Nicolae.
Am citit cu placere si ti-am raspuns pe RNHS.
Keep up good work.
Aveam valoare, aveam oameni calificati, aveam vointa politica, se putea.
Acum…. pdf-uri, pensii si somn, la greu.
Multumim pentru dedicare spre studiul istoriei marinei romane! Super articol!
Multumesc si eu pentru lectura!
@Nicolae
Felicitări pentru articol! Chapeau!
Părerea mea, hâc…
Multam sharky!
Deci, Romania a dat navele rusilor, si a primit tunuri. Nu stiam de asta si nu stiu nici cum s-a facut , sub ce imperative. Oricum , nu cred ca rusii erau pe atunci vreun neam altruist, probabil nu a fost un schimb echitabil.
Dupa Crimeea, flota rusa a Marii Negre a avut foarte mult de suferit. Rusii nu puteau face fata turcilor dpdv dotare asa ca s-au orientat catre ceea ce am putea numi o tactica de gherila facand apel la noutatile tehnologice ale momentului: mina marina, torpila cu scondru, vedetele torpiloare etc
Noi eram chiar si mai amarati decat ei dpdv dotare tehnica cu putine nave si oameni lipsiti de experienta unui conflict naval. Miscarea a fost cumva logica. Navele au fost inchiriate rusilor care ne-au dat si despagubiri dupa razboi pentru a le putea repara. Tunurile primite ne-au servit bine, dupa cum se poate vedea si in articol. Nu stiu daca le-am mai restituit vreodata, nu am cercetat subiectul.
Am in minte schita unui articol despre tacticile rusesti in luptele de pe Dunare si voi incepe curand sa lucrez la el. Din tot ce am citit pana acum, ai nostri au avut ce invata de la rusi in materie de tactici navale. Turcii s-au facut de rusine si, ca sa fac o analogie moderna, au folosit tancurile (a se citi navele) pe post de cazemate in loc sa le foloseasca asa cum trebuie.
Nici eu nu sunt lipsit de prejudecati (suntem oameni, ce naiba!) dar am constatat ca, in general, prejudecatile nu fac decat sa-ti intunece judecata si sa te duca la concluzii gresite.
Cred că rușii aveau și niște limite impuse în ceea ce privește numărul și tipurile de nave pe care aveau voie să le dețină la Marea Neagră după pierderea războiului din Crimeea.
Da, asa este, au fost obligati sa demilitarizeze toata zona Marii Negre, inclusiv sa renunte la flota: https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofBritain/Outcome-Crimean-War/
Ei uite ca se poate, păreri personale și chiar ok.
Nu sunt negativist din start, domnule știu tot:)
Oricum, va felicit pentru determinare, avem nevoie de asa ceva.
Când am postat eu așa ceva?!
Nu am nimic împotriva lui nicolae, pe felia lui se informeaza și este pasionat. Dar nu sunt un yesmen pasionat…
Bună gluma oricum;)
Paralela Crimeea e interesanta, acum ca si in acel razboi, toata Europa e unita contra rusilor. Dupa razboiul rece, mie cel putin imi parea ca lumea a devenit mai asemanatoare cu secolul XIX. Chiar daca teoretic e o singura mare putere (UK atunci, SUA acum), sunt multe mari puteri cu interese de-a lungul globului, chiar daca nu colonialism pe fata. A fost un secol frumos, cu multe descoperiri si revolutii cand si Romania s-a ridicat.
Multumesc, Nicolae, am citit tot pe nerasuflate! Fff interesant, inedit pentru mine faptul ca am dat nave si am primit tunuri.
Multumesc si eu de lectura, WW! Si eu iti citesc articolele cu viu interes chiar daca nu comentez intotdeauna.
@nicolae
În adolescență am citit o carte rusească ”Port Arthur”, două volume destul de groase, despre cum au luat bătaie rușii de la japonezi în 1904. Țin minte că la vremea aceea chiar mi-a plăcut, și având în vedere subiectul m-am gândit că ar putea fi informativă. Spre surpriza mea am găsit-o pe scribd
https://www.scribd.com/doc/289664081/Aleksei-N-Stepanov-Port-Arthur-Vol-1-pdf
https://www.scribd.com/doc/289664084/Aleksei-N-Stepanov-Port-Arthur-Vol-2-pdf
Se ia cu zeamă de lămâie, că este rusească, dar din punct de vedere istoric ar putea avea o oarecare acuratețe. Din prefața autorului:
”M-am aşternut pe lucru. Întins în pat, am început să însemn cu creionul momente ce mi se întipăriseră în memorie. Curând însă, mi-am dat seama că uitasem multe, că multe nu înţelegeam, că de fapt ştiam prea puţin despre adevărata stare de lucruri din fortăreaţa asediată. A trebuit deci să-mi îndrept atenţia asupra materialelor istorice, să citesc o mulţime de cărţi, să cercetez documentele vremii, păstrate în arhive. Dar nici acest studiu nu-mi oferea totul: îmi lipsea încă acea vie comunicare cu oamenii care au participat efectiv la eroica apărare a Port-Arthurului. Şi căutând să întregesc, să însufleţesc prin povestirile lor materialul strâns de mine, am avut fericitul prilej să cunosc o seamă de oameni vrednici de tot interesul, care mi-au împărtăşit cu dărnicie episoade preţioase, autentice, dar date uitării, din zilele asediului.
N-am citit decat tangential pe subiect, dar stiu ca e interesant si merita aprofundat. Merci de recomandare!
Destul de autocritic Stepanov, era de acord că flota din Manciuria putea mai mult cu tunurile ei de 12 țoli, dar haosul și totala lipsa de colaborare cu bateriile de uscat și infanteria, au dus la colapsul din fața flotei japoneze mult mai mobile, chiar dacă aveau preponderent crucisatoare armate cu tunuri de 10 țoli, dar comandanții erau formați în vest.
În rest imagini care prevedeau căderea aristocrației decadente și țarismului , o poveste de dragoste cam artificială între un tânăr locotenent și o fată din înalta societate, plus imaginea eroică a mujicului rus care se descurcă cu rădăcini și face față cu brio invadatorului nemilos…
Multumim Nicolae. Fain articol.
Un articol foarte interesant, Fara sa minimalizez pe ceilalti autori domnul Nicolae are si talent literar.