Intrebarea, desi poate parea ciudata, este astazi actuala si comporta mai multe raspunsuri. Poate parea ciudata, pentru ca raspunsul pare simplu: luptam cu totii importriva teroristilor! Oare?!
Ok, da care terorism, ala al adventistilor de ziua a 7-a impotriva luteranilor, al catolicilor impotriva ortodoxilor?! Ei bine lupta se duce intre crestini (sa n-o mai lalaim) si o fractiune musulmana. In acest razboi occidentalii ii au ca aliati de conjunctura pe alti musulmani [iranienii (posibili aliati seriosi de viitor), Hezbollahul, sau kurzii (aliati adevarati si laici)].
Dar rezultatele sunt macar ciudate, pentru ca dupa declansarea acestui razboi (in septembrie 2001) nus cum dracu s-a ‘ntamplat dar terorismul in loc sa fie infrant sau macar izolat acolo, a crescut ca focul in preerie, s-a diversificat, a luat amploare, de ne-am trezit cu el fix in mijlocul Europei, la Paris si de aici se naste o intrebare legitima: care razboi?!
Siria?! Sa fie intr-un ceas bun!
Pentru ca dupa 14 ani de “dai si lupta” cu teroristii singurul rezultat palpabil este cresterea exponentiala a acestuia si patrunderea lui in zone altadata cu totul linsitite. Pana una alta in 2001, luna august, sa zicem, in Orientul Mijlociu nu se putea vorbi de terorism (cu exceptia Israelului si a catorva cazuri isolate si oricum nu la nivelul de astazi), de Al Qaida nu auzise (hai sa fim seriosi) nimeni, de Bin Laden nici atat, iar de talibani doar cativa, de Statul islamic nici pomenire, in Libia, Siria si Irak era liniste, Iranul latra dar statea linstit, Hezbollahul isi avea meciul sau obisnuit cu evreii, in Europa era liniste totala, singuri rusii se opinteau prin Cecenia matrasindu-i pe aia cu destul succes am spune…
Asadar care razboi il ducem noi astazi?!
Ok, revenim in zilele noastre si dupa ce americanii au facut praf Irakul (si l-au “disolutionat) ca stat, fara sa obtina decat un razboi intern fara sfarsit, hop! si europenii (englezii si francezii mai ales) s-au trezit si ei sa “elibereze” pe cineva, iar din motive doar de ei stiute s-au luat de Libia si mai apoi de Siria, atacand si sustinand niste grupari locale, poreclite doar, de “luptatori pentru libertate”, iar rezultatele sunt perfect similare cu cele obtinute de americani prin Afganistan si Irak: adica au facut si ei (europenii) praf doua tari relativ stabile (cu regimuri folositoare noua) si au creat taramul propice pentru aparitia si apoi extindere rapida a ISIS.
Cele de mai sus nu sunt opinii personale ci fapte concrete. Pana cand yankeii sa se hotareasca ca talibanii din Afganistan sunt vinovati de demolarea celor doua turnuri (niciodata nu au fost prezentate dovezi serioase in acest sens), aia traiau linsititi in salbaticia lor si nu deranjau practic pe nimeni, iar in Irakul lui Saddam din 2001 lucrurile erau bine tinute in frau de dictator (nu ne intereseaza cum). Au intervenit americanii si britanicii (pe baza unei minciuni ridicole – aia cu armele de distrugere in masa) si acum avem un Irak facut bucati, incapabil sa mai fie vreodata un stat in sensul pre-2001 al termenului.
Apoi inteventiile din Libia si Siria, cu adevarat prostesti si fara scop final – penntru ca explicatia oficiala cu democratizarea celor doua tari este chiar mai ridicola decat minciuna cu armele lui Saddam – iar acum avem inca doua tari cazute in nefiinta, care nu-si pot controla teritoriul, care sunt ele insele un perpetuu incubator pentru terorism (de aceasta data terorism real nu inventat ), avem o Europa asaltata de imigranti si paralizata de propria-i ipocrizie, birocratie si tampenie politica si una peste alta viitorul suna rau…
Irakul, Siria, Libia sau Sudanul nu mai pot fi acum pacificate cu una cu doua, procesul va fi lung si extrem de costisitor, iar ca lucrurile sa fie complete, occidentalii si-au bagat nasul (pentru care motiv doar Dumnezeu stie) si in Ucraina, starnind viesparul post-sovietic, de parca nu aveam si asa destule probleme auto-create pe cap.
Daca stai pe margine si privesti retrsopectiv situatia de astazi pur si simplu nu-ti vine sa crezi cat de imbecili sunt politicienii europeni si americani, nu-ti vine sa crezi cat de slabi de minte sunt cei care conduc pana la urma o parte importanta a lumii asteia, iar cand iti revii din trecut si incerci sa prevezi viitorul te apuca nu groaza ci intri efectiv in panica!
Pai daca astia au “reusit” performanta sa treaca de la o stare de relativa pace si prosperitate – absolut fara nici un motiv si fara nici un castig – la actuala stare de nebunie si incertitudine, te astepti ca viitorul sa fie chiar mai crunt decat este astazi, cand avem cu adevarat probleme.
Daca in urma cu doar cativa ani Europa si SUA au plonjat de bunavoie si nesilite de nimeni intr-un razboi fara sfarsit cu islamismul militant (islamism pe care tot ele l-au creat si sprijinit in buna parte), ce pretentii putem avea de la cei care astazi (ca si ieri) conduc UE /SUA cand situatia este dura si cere oameni hotarati si masuri concrete?!
Eu cred ca bine ar fi sa nu avem prea multe sperante, sansa este ca instabilitatea sa creasca, iar asa-zisul (in urma cu 14 ani) razboi anti-terorist sa devina din ce in ce mai real, sa atraga din ce in ce mai multe resurse si sa evolueze pana la urma spre ceva ce nimeni nu poate prevedea inca…
In toata aceasta ecuatie Rusia a stat pe labele din spate si a privit, dar odata ce niste idioti s-au gandit ca-i pot fura “osul” (pentru care profit?! ) dintre labe (Ucraina adica) a inceptu sa maraie. Din punctul meu de vedere Moscova s-a trezit brusc cu “democratizarea” la usa (la Kiev), a intrat un pic in panica si dat “de frica”, a intrat in Ucraina sa-si apere si ea “saracia, nevoile si neamul”, adica cordonul sanitar de maxim interes, cordon fara de care rusii pun mana pe ICMB-uri (si dupa ce au patit Saddam, Gaddafi sau Assad nici nu-i poti invinui).
Dupa facatura (jalnica pentru mine) cu “revolutia” de la Kiev rusii au devenit mult mai atenti si s-au gandit ca ar trebui sa devina mai proactivi in relatiile cu aliatii, drept urmare vedem astzai un razboi purtat de Moscova in Siria, adica – tactic vorbind – o lovitura de dezangajare si de schimbare a directiei de atac, mutand atentia si resursele “inamicilor” spre alte teatre de operatii…
In tot acest amalgam de incompetenta si prostie crasa din partea UE/SUA, care in paranteza fie spus nu sunt in stare sa dea peste cap o ceata de desculti, Rusia, tinuta la zid de pretul petrolului si de sanctiunile international, a vazut o oportunitate sa scoata din nou capul in lume, sa mai ia o gura de aer, totul la un pret promotional. Pai una este sa trimiti cateva avioane plus 1000 si ceva de gorobeti in Siria, alta sa susti mii si mii de oameni in Ucraina, astfel ca cele 4 milioane de dolari pe zi (cat costa operatiunile din Siria) este o suma foarte haioasa fata de miliardele pe care rusii le cheltuiau in Ucraina…
Astfel ca Rusia a scos din capul in Siria, unde din toata saracia ei (nu-i nici o gluma aici, Rusia avand astazi un PIB cam egal cu al Italiei), a trimis o mana de avioane, a plusat cu ceva rachete de croaziera, plus o parte importanta din flota de bombardiere strategice. Daca stam si numaram, efortul rus este mic si nesemnificativ (daca ne aducem aminte americanii au lansat 100 de Tomahawk intr-o singura noapte in Libia), dar pe fondul ineptiei occidentalilor, “faptele” rusilor tin prima pagina a ziarelor si ii fac pe rusi sa para mari.
Nimeni nu mai vorbeste de Crimeea si Lugansk, Moscocva este din no frecventabila, Putin este din nou ascultat, pentru ca rusii au doua mari atuuri: diplomatia si serviciile secrete, sectoare unde de peste 100 de ani exceleaza, indiferent de cine conduce la Moscova.
Diplomatia rusa, foarte profesionista, este la ani lumina distanta de multe tari europene, iar Lavrov este un ciobanesc de rasa pura, hartanit in batalii, fata de pudelul si imperbul ministru de externe austriac – Sebastian Kurz , iar serviciile secrete ruse sunt apa cristalina de parau de munte fata de mizeria francezilor si cu astea doua atuuri bine etalate, plus incompetenta Vestului, adaugand si tradatorii pro-rusi – gen Junker, Merkel chiar si Hollande, Rusia a scos din nou capul in lume si inca intr-o lumina foarte favorabila.
Asadar, oricat de pro-occidental as fi, sursa conflictelor active astazi: Ucraina sau Orientul Mijolciu, trebuie cautata in miopia, prostia si slabiciunea liderilor occidentali. Dezvoltarea terorismului islamic, slabiciunea interna a UE, disolutia interna in fata Rusiei, nu sunt cauzate de forte externe (decat intr-o foarte mica masura) ci de foarte interne tampenii vestice.
Si daca pana acum atat Rusia cat si islamismul au fost in defensiva, acum asistam (tot pe fondul impotentei liderilor occidentali) la trecerea acestora in ofensiva.
Rusia, scapata aproape din “corzile” ringului ucrainean, a trecut la ofensiva in Siria, cu rezultate foarte bune pana acum (uimitor de bune chiar), iar islamismul radical, liber ca pasarea cerului in intreaga UE a trecut si el la lovituri ofensive, mai ales pe seama slabiciunii institutionale, a minciunii propagandistice si ipocriziei Vestului.
Iar Vestul?! Pai Vestul inca isi mai recita proprile minciuni si tot El incearca sa se auto-convinga ca are dreptate, cand orice prost poate constata ca notiunea de multiculturalism este doar o alta tampenie a stangii socialiste, dar o alta minciuna foarte daunatoare, iar Primavara Araba (si democratizarea statelor din zona) este poate cea mai mare greseala geopolitica de la declansarea WW1 incoace, cand nimeni nu vroia sa lupta, dar intr-un final au luptat toti…
Vestul inca mai sta si da din mainii la adpostul unei prosperitati inselatoare, se crede al mai bun din lume, cand de fapt UE se prabuseste din interior, lovita fiind de politici economice falimentare, de sciziune sociala, de minciuna si ipocrizie, de slabiciune institutionala, totul pe fondul unui lidership catastrofal de slab si lipsit de orice realism.
In acelasi timp inamicii – directi sau indirecti – ai occidentalismului cresc ca forta: China, Rusia si acum islamismul au trecut la ofensiva, de unde pana mai ieri erau intr-o defensiva aproape slugarnic de prietenoasa.
Iar exemplul cel mai elcovent este – din nou si din pacate – Franta. Lovita crunt de islamisim, francezii continua sa se minta singuri ca acesta incident este unul izolat, recita in continuare tampenia cu integrarea si intreaga lume este extaziata de intrarea (in sfarsit!!) a politiei in zona Saint Denis…
Eu insa as intreba guvernul de la Paris cand are de gand sa trimita trupele si in restul de peste 400 de cartiere din intreaga Franta in care politia nu intra decat escortat de armata? Cand Franta va spune adevarul la nivel oficial, cand isi va modifica legislatia, cand statul francez va deveni din nou “barbat”?
Si culme curvasariei si mizeriei morale, ministrul de externe german a declarat ca Rusia ar putea reveni in G8, daca ar accepta sa DISCUTE despre conflictul din Ucraina! Bineinteles ca in G8 mai sunt si alte voci cum ar fi SUA, UK sau Canada care nu sunt chiar atat de prostituate precum Germania. Si poate de aceasta data vor intelege si europenii, mai ales cei din fostul lagar socialist, ca Germania nu mai poate fi considerata liderul UE, pentru ca Germania nu ne mai reprezinta de foarte mult timp, iar faptul ca are cea mai puternica economie nu inseamna chiar atat de mult.
Iar intrebarile de mai sus se aplica foarte bine tuturor statelor membre ale UE, asadar ce-i ala “razboi anti-terorist”?
Nobody realy knows…
GeorgeGMT