Motto:
O vointa si un tel
O dorinta si un vis
O lupta si un destin
Unirea Basarabiei cu Romania
In cartea „Cnutul Maicii Rusia„, a 3-a parte a seriei thriller politico-militar, autorul aduce in prim plan sacrificiul si darzenia militarilor romani din primul si al 2-lea razboi mondial, transpuse in contextul unui ipotetic scenariu actual de razboi, scenariu pornit de la o datorie permanenta a noastra, a romanilor, Unirea Basarabiei cu Tara. Conflictul urmeaza unei serii de conflicte anterioare ale Romaniei cu Ucraina, si apoi cu Transnistria, care a incercat sa impiedice cu forta armelor, cu sprijinul uman si logistic al Rusiei, infaptuirea consecintelor declaratiei de Unire a Republicii Moldova cu Tara Mama.
Cartea este scrisa cu istoria recenta in minte, facand apel la sentimentul national si datoria pe care o avem fata de romanii ramasi in afara frontierelor Romaniei actuale prin nesansa istoriei si adeseori sacrificiul zadarnic al inaintasilor nostri in fata diplomatiei straine. In acelasi timp reprezinta o punte peste timp pentru armata romana, care va incerca in acest scenariu ceea ce n-au reusit ostasii nostri in timpul celui de-al doilea razboi mondial – pastrarea Basarabiei si Bucovinei de Nord.
Continuand linia volumelor precedente, este o foarte buna sursa de documentare, facand referire, prin momente retrospective, la evenimente istorice care implica personajele romanului, situatii reale din timpul conflictelor anterioare care au insangerat omenirea, ma refer aici la Iugoslavia, Irak, Afghanistan, Cecenia sau chiar Moldova anului 1992. Cu aceste experiente in minte, personajele antreneaza cititorul in vartejul conflictului militar modern, iar scenele de lupta sunt prezentate cu un dinamism deosebit, trairile personajelor inclestate intr-o batalie pe viata si pe moarte fiind descrise cu o doza semnificativa de realism.
Militarii romani de astazi, multi dintre ei caliti in conflictele din Iugoslavia, Irak sau Afganistan, sunt o forta profesionista careia nu-i lipseste nici tehnica de lupta moderna produsa in tara, dar la nevoie conteaza si pe importuri de echipament specializat, in special din SUA, familiarizandu-se rapid cu noile tehnologii, in special prin schimburi de experienta cu aliatii americani.
Dincolo de dinamismul situatiilor, caracterele deosebite prezentate si descrierile succinte ale unor categorii de arme din inventarul Armatei Romane, aceasta carte se doreste a fi si un avertisment, si anume ca indiferent de aliante, Romania a trebuit si va trebui sa se bazeze pe fortele proprii in majoritatea situatiilor critice. Daca noi nu ne vom descurca in situatii limita, nimeni nu va veni sa o faca in locul nostru!
Se adevereste citatul lui Michel Debre, fost ministru al apararii francez, prezentat intr-o carte anterioara: “O tara va veni in sprijinul altei tari atacate daca sunt indeplinite doua conditii: sa aiba un interes pentru asta si tara atacata sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a respinge atacul”. Si in cartile lui Cristian Negrea, vom vedea ca tratatele sunt utile, dar punerea lor in practica se circumscrie unor factori de moment, atitudinea aliatului american fiind simptomatica in acest sens.
Astfel, situatia de la cotul Donului, prezentata la inceputul naratiunii, se doreste un avertisment peste timp pentru politicienii si lanturile decizionale ale statului si Armatei Romane. Si anume ca, de oricat curaj si jertfe ar da dovada ostasul roman, acestea nu pot compensa lipsa de tehnica de lupta moderna si adecvata, precum si un lant logistic pe masura, care sa asigure munitiile, piesele de schimb si hrana celor de pe front!
Nici increderea totala in aliatii nostri nu ne va salva deoarece acestia vor avea propriile probleme si prioritati, preferand sa-si acopere mai intai propriile necesitati si abia apoi pe cele ale aliatilor. Iar aliantele se fac si mai ales se desfac cand te astepti mai putin. Un aliat este mai degraba un partener de negociere decat o sursa permanenta de ajutor neconditionat, totul trebuind castigat prin strategii coerente puse la punct de o clasa politica si o conducere a armatei si serviciilor secrete pe deplin constiente de impactul propriilor decizii vis-a-vis de interesul national si viitorul acestei tari. Ajutorul aliatilor soseste doar in conditiile specificate in tratatele semnate, uneori dublate de perceptia mai mult sau mai putin obiectiva asupra unei anumite situatii geopolitice si militare.
Sprijinind inclestarea de pe frontul basarabean, greul razboiului este dus de serviciile de informatii iar industria militara romaneasca se dovedeste a fi un element vital, capabil sa livreze in timp util echipamente moderne si piese de schimb atat Armatei Romane cat si aliatilor georgieni. In acest sens, abordarea cartii are o perspectiva mult mai larga, ea prezentand o situatie geopolitica si conflictuala mondiala, frontal basarabean fiind doar o piesa din intreg, dar pentru romani piesa esentiala.
O alta concluzie este ca desi beneficiem de aparenta si totodata confortabila protectie oferita de alianta nord-atlantica, in regiune exista mai multe potentiale amenintari la securitatea Romaniei, nu toate acoperite de paragrafele tratatului de alianta, trilogia lui Cristian Negrea abordandu-le pe cele provenite din flancul nostru estic.
Daca intr-o zi va trebui sa ne ridicam la nivelul asteptarilor stramosilor nostri, dar si ale copiilor nostri, scriind din nou istorie adevarata, acest lucru va fi imposibil fara elementele enumerate mai sus, in mare parte ignorate aproape cu meticulozitate de catre decidentii nostri decenii la rand, atat inaintea celor doua conflagratii mondiale cat si in perioada de democratie post-decembrista. Este suficient ca o singura data sa fie prea tarziu pentru aceasta Tara si Armata sa!
Timpul de reactie intr-un astfel de conflict modern este foarte scurt, de ordinul saptamanilor sau chiar al zilelor, insuficient pentru a antrena alte trupe sau a introduce categorii noi de tehnica de lupta in dotare, iar neglijarea pe timp de pace a industriei de aparare, a dotarii armatei si a pregatirii sale pot fi fatale, prin disolutia statului roman sau ani grei de ocupatie.
Daca va trebui sa luptam maine, o putem face doar cu ce avem azi, nimic mai mult. Iar pentru a da o sansa soldatilor nostri, pregatirea si dotarea fortelor armate trebuie facuta azi, nu maine!
Revenind la scenariul lui Cristian Negrea, de aceasta data ni se ofera sansa eliberarii nu doar a Basarabiei cu Bugeac cu tot, dar si a Tiraspolului alaturi de intreaga Transnistrie, sansa irosita intr-o prima faza a conflictului de slabiciunea politicienilor romani in timpul negocierilor diplomatice internationale. Insa implicarea directa a Rusiei, dincolo de imensa amenintare pentru Basarabia si Armata Romana de acolo, ofera si sansa unei contraofensive care sa schimbe cu 180 de grade viitorul acelei regiuni.
Vor reusi oare militarii romani sa implineasca un destin refuzat noua in 1945, sau vor pierde pentru totdeauna si pamantul romanesc al Basarabiei, sub o noua ocupatie ruseasca?
Un lucru e sigur: „VAE VICTIS!”
Pentru comenzi AICI