Asa arata Armata Iraniana pe campul de lupta cu Irakul.
In 1991 strategia de pe campul de lupta s-a schimbat rapid, prea rapid pentru oamenii lui Saddam. Americanii au introdus pe front tancul M1 Abrams si au reusit sa implementeze un nou stil de Blitzkrieg.
Folosind sisteme de comunicatii, ghidare si tintire, foarte sofisticate, americanii au reusit sa copleseasca diviziile de tancuri irakiene.
Iranul nu este strain de acesta tactica, Garzile Revolutionare au antrenat bine gherilele Hezbollah ce au reusit sa provoace pierderi serioase diviziilor de tancuri israeliene.
Personal imi este foarte greu sa cred ca IRIAF va reusi sa impuna suprematia aeriana si de aceea cred ca nu vom avea pe campul de lupta un scenariu similar cu cel din clipul de mai sus ,,The mother of all battles”.
IRGC (Garzile Revolutionare) au evoluat si ei. Conflictul din Siria le-a oferit sansa sa faca un schimb de experienta cu Fortele Speciale ruse chiar pe campul de lupta.
In cazul inavaziei terestre americane, IRGC va recurge la doua tactici: prima dintre ele este cunoscuta ca ,,ambush”.
Pentru adoptarea unei astfel de tactici este nevoie de arme cu precizie si de un suport logistic adecvat.
Pusca Shaher (14.5mm ) poate penetra blindajul HUMVEE-urilor sau ferestrele de MRAP ce urmeaza sa fie dizlocate pe front.
Camionul Neynava (2,5t) pare fiabil si este gata sa transporte munitii chiar si atunci cand infrastructura rutiera este afectata.
Nu este nevoie doar de munitii, alimente si medicamente, cand abordezi astfel de tactici, un rol important il are capacitatea de a retrage ranitii si a aduce intariri chiar si in timpul luptei, daca este nevoie, sau mutarea tuturor fortelor pentru a proteja o alta arie tactica.
Pentru asta industria militara din Iran a dezvoltat doua noi vehicule: Howeize (pe senile) si Talaeiyeh (4×4).
Howeize mi se pare OK, dar Talaeiyeh ce se doreste a fi probabil un M1117 sau VAB, are un aspect primitv fata de rivalii sai occidentali. Personal consider TAB 79 mai impunator decat produsul iranienilor.
A II-a tactica la care va apela IRGC-ul este ,,hit and run”.
Pentru aceasta strategie este nevoie de arme puternice si de inalta precizie + vehicule care sa asigure o mobilitate sporita in conditii de lupta.
Tintele principale vor fi cargo-urile terestre, piesele de artilerie si blindatele, atunci cand formeaza convoaie.
Iranul a dezvoltat o gama larga de arme pentru lupta in camp deschis si o noua familie de RPG 7 / 29.
Vehiculele ce au fost distribuie masiv fortelor terestre, sacrifica protectia in schimbul capacitatii de a se ,,catara” pe toate craterele de pe front, pot transporta ~150kg de munitii, echipamente de comunicare, arme grele si intr-o jumatate de ora se afla la zeci de km distanta de locul unde au lovit.
Sunt mici, usor de camulfat si asta pune in dificultate pilotii USAF.
NeroFlash