Premierul isrealian Benjamin Netanyahu, care se afla intr-o vizita oficiala in SUA, nu a ajuns la un acord bilateral in privinta Iranului. Desi Israelul face presiuni mari asupra Casei Albe pentru un raspuns militar imediat in problema nucleara iraniana, Obama ezita sa dea un termen, sau macar un calendar, in care loviturile militare sa fie foarte clar precizate, dupa epuizarea solutilor politice si economice.
Mai clar, Ierusalimul ar dori sa stie cam in ce stadiu al presiunilor economico-politice, aplicate Teheranului, optiune militara devine iminenta. Vrea practic un termen precis si un set de criterii clare, care odata indeplinite, Iranul sa fie o tinta acceptata de americani. Isrealul doreste de fapt un declansator, care odata indeplinite anumite criterii, sa duca un mod automat la atacul preventiv.
Desi Barack Obama a admis ca solutia militara este “pe masa”, el insista ca embargoul si presiunile politice sa fie lasate sa-si arate valentele pacificatoare asupra Iranului. Problema este ca Israelul nu da, se pare, doi bani pe aceste…valente si sustine ca daca se putea rezolva problema altfel decat militar, s-ar fi rezolvat deja.
In mod normal nervozitatea evreilor este in crestere pe baza unei aritmetici si geografii destul de simple! In caz de Poc! Poc! nuclear, nu americanii ar fi cei loviti, ci orasele israeliene, si mergand pe aceasta optica, Netanyahu are si el dreptatea lui.
Iranienii sunt fanatici, lucru demonstrat si la ultimele alegeri legislative desfasurate in urma cu cateva zile, cand apropiatii ayatollahului au avut castig de cauza in fata simpatizantilor lui Ahmadinejad, ori daca baietii Presedintelui iranian pot fi consideratii…moderati, ne putem inchipui cu ce ganduri vin in parlamentul de la Teheran ceilalti, cei care il considera pe Ali Khamenei sarea si piperul vietii.
Aceasta miscare, in structura politica iraniana, este in mod sigur un prim raspuns la sanctiunile economice si politice, aplicate de occidentali Teheranului si deocamdata rezultatul acestor presiuni se dovedeste a fi o intarire a partii fundamentaliste, in politica iraniana, o radicalizare a clasei politice locale.
Ori acest lucru este inca un argument puternic in favoare Israelului. Sanctiunile vor face mai mult rau decat bine si in nici un caz nu vor convinge puterea de la Teheran sa stopeze dezvoltarea programului nuclear propriu. Ce ar face o putere politica iraniana, dominata de super-fundamentalistii ayatollahului, daca ar dispune de arma nucleara?! Nimeni nu cred ca se indoieste de faptul ca ar folosi-o, sau cel putin ar face uz de ea, politic macar.
Cum ar putea Ierusalimul sa reactioneze, daca rachete iraniene ar fi indreptate, in mod oficial, asupra teritoriului sau?! Rachete cu focoase nucleare?! Sau haideti sa punem problema in alti termeni. Care dintre voi ar avea curajul sa faca o excursie prin zona, stiind foarte clar ca Iranul tine in mana un buton nuclear?!
Pana la urma o lovitura aeriana asupra instalatilor nucleare iraniene, nici nu poate fi considerata optionala, ci chiar obligatorie, asta bineinteles daca capacitatea Iranului de a produce arme nucleare este reala, pentru ca inca nu am uitat miciunile sforaitoare, ale americanilor si britanicilor, asupra unei probleme similare : Irakul!
In mod clar un atac de tip Irak, nu este luat in considerare, ci cel mai probabil doar unul aerian extins. Datorita si geografiei tintelor iraniene, va fi si un atac intins, atat ca suprafata, cat si ca timp, fiind putin probabil ca toate tintele sa fie lovite satisfacator intr-un singur raid…
In mod clar problema iraniana se indreapta catre o solutionare, nu foarte indepartata si cel mai probabil rezolvarea va fi una militara.