Cercetari recente sustin o concluzie a unui studiu de mediu realizat acum 40 ani: lumea este pe calea dezastrului.
G. Turner, un fizician australian, a publicat probabil unul din cele mai documentate lucrari academice a anilor ‘70, “Limitele cresterii”.
Scrisa de cercetatori de la prestigioasa MIT pentru Clubul de la Roma, studiul foloseste progame de calculator pentru a schita cateva posibile scenarii viitoare.
Scenariul cel mai plauzibil, cel “de bussiness”, capitalist, estimeaza ca daca omenirea continua sa consume mai mult decat natura e in stare sa ofere, un colaps total economic se va produce in jurul anului 2030, combinat cu un declin masiv al populatiei.
Totusi, studiul specifica faptul ca cresterea economica nelimitata ar fi posibila, daca guvernele impun fortat politici de investitii in tehnologie pentru a regulariza amprenta ecologica a umanitatii.
Proeminenti economisti dezavueaza insa aceasta varianta, de exemplu Henry Wallich de la Yale sustine ca limitarea economica fortata va duce la “codamnarea a miliarde de oameni la saracie permanenta”.
Este ceea ce vedem practic de cativa ani, prin perpetuarea acestei crize, prin politicile de contractie economica si austeritate promovate de guverne la comanda FMI-ului si a bancilor.
De asemenea, in grafic Turner a comparat datele reale obtinute intre 1970-2000 cu scenariul ” de bussiness”, observand ca scenariul aproape s-a suprapus cu evolutia reala a economiei si populatiei, delcarand: “Este un avertisment clar , ca nu suntem pe o traiectorie sustenabila”
Sursa: gandeste.org
Aceste studii nu se fac de ieri de azi, ci de peste 40 de ani. Rezultatele sunt insa aceleasi: demografia a luat-o cu mult inaintea posibilitatiilor economice si numai poate fi sustinuta mult timp. Problema este insa foarte complexa. Pe de o parte avem o populatia rezidenta in tarile puternic industrializate, al carei consum de materii prime si servicii este intr-o continua crestere, cu presiune pe resursele ecologice din ce in ce mai mare, dar care are un trend descendent ca numar, iar pe de alta parte cresterea exponentiala a numarului de oameni, din tarile slab si foarte slab dezvoltate: Africa de Nord si de Est, Asia si America de Sud.
In mod clar ceva se va rupe la un moment dat, pentru simplul motiv ca resursele nu sunt infinite, cerere insa da. Actuala criza economica este, din punctul meu de vedere, una artificiala, dar care in genetica sa si cauza naturale, cum ar fi nevoie unei restructurari economice de mare amploare.
Vedem cu totii ca aceasta criza schimba ordinea mondiala, centrul de greutate al economie globale se deplaseaza spre Asia, sistemele economice din tarile capitaliste europene fac fata din ce in ce mai greu nevoilor sociale. Intr-un cuvant lumea se schimba, si se schimba extrem de repede, inclusiv la nivel de structura economica si slujbe. Principalele centre industriale, principale industrii, care zeci de ani au asigurat prosperitatea si stabilitatea vechii „oligarhii” economice, se transfera spre Asia, in cautarea mainii de lucru ieftine si pentru o taxare cat mai redusa, impovarand si mai mult bugetele europene si al SUA.
Numarul de someri creste, finantarea este din ce in ce mai scumpa, locurile de munca se gasesc greu. Este daca vreti moarte unei epoci si transformarea economie globale in altceva, iar acel „altceva” nimeni nu stie exact cum arata. Solutiile gasite pana acum, sunt grupate generic sub cuvantul AUSERITATE, numai ca prin austeritate nu prea vad cum s-ar putea relansa economia, iar daca s-ar relansa, spre ce anume ar merge, care ar fi industriile care ar putea sa preia locul celor vechi, constructii de masini, servicii, tehnologie.
Putem observa foarte usor ca marii constructorii auto, ca sa dau doar un exemplu, motorul dezvoltarii multor tarii europene si al SUA, nu mai sunt ce au fost, ba mai mult, isi muta capacitatiile de productie, adica exporta locurile de munca, catre tari unde salariile sunt sub o treime, din salariile din tara lor de bastina. Marile comapnii isi externalizeaza profiturile catre paradisuri fiscale, in incercarea de a-si proteja banii de sistemele tot mai hulpave de taxare din tarile lor.
Si deasupra tuturor, criza datoriilor suverane, care inseamna de fapt, imposibilitatea statului de a mai sprijini economia, de a mai face investiti. Franta are deja peste 80% din PIB in datorii, Germania, motorul UE, sare si ea de 60%, iar reluarea cresterii economice sustebile, de lunga durata este dincolo de orizontul previzibil. Si nu numai ca nu se intrevede, dar nimeni nu stie cum ar trebui sa arate, nimeni nu stie ce sectoare economice ar trebui sa preia cresterea si s-o dezvolte.
In acest context Romania pur si simplu nu conteaza. Clasa noastra politica pluteste in sfere inalte, departe de realitatea economica interna sau internatioanla si am sincere indoieli ca pricepe ceva din ce se intampla. Fara invesitii, fara vreo idee clara spre ce ar trebui sa ne indreptam, fara oameni de buna calitate in fruntea economiei, singura idee constanta este marirea taxelor, in paralele cu marirea ajutoarelor sociale.
Cand bugetul se va crapa si la un moment dat se va intampla, ne vom trezi probabil intr-o fundatura economica si sociala, demna de rascoalele taranesti din secolul trecut, fara posibilitatea de mai remedia ceva, fara fonduri, fara viitor.
Iar populatia Romaniei continua sa scada, sa devina din ce in ce mai analfabeta, din ce in ce mai dependenta de fondurile de la stat, intr-o vremea cand tendinta este exact inversa: fiecare cu bucata lui de noroc in viata.
GeorgeGMT
De citit si: