Cum in ultimele zile discutiile despre exploatarea resurselor naturale ale Romaniei au “explodat” pur si simplu in viata noastra, fiecare ajungand “expert” in aur, cianura sau gaze de sist, ar fi cred foarte corect sa stim despre ce vorbim, despre posibilitatile oferite de aceste resurse si daca este rentabil sau nu sa le exploatam acum.
In principiu nici o tara serioasa sau care se doreste a fi perceputa ca serioasa nu exporta materii prime brute, ba sunt cazuri, China de pilda, care au restrictii masive la exportul unor astfel de materii, considerate strategice. Politica de a interzice exportul de resurse minerale are la baza idea dezvoltarii pe plan local a unor industrii integrate care sa exporte mai apoi un produs finit, cu mare valoare adaugata. Exemplul cel mai bun este litiul, element de baza al bateriilor de generatie noua, prezent in absolut toate dipozitivele electronice moderne.
Este mult mai rentabil sa exporti bateri, decat litiul brut, in materie de forta de munca angajata, industrie orizontala dezvoltata la tine in tara, valoarea exporturilor, etc.
Numai ca acest lucru nu este si posibil de fiecare data, iar cel mai bun exemplu este una dintre cele mai puternice economii mondiale si o tara aflata in primele trei in lume din punctul de vedere al nivelului de trai: Norvegia. Desi dispune de imense reserve de gaze si petrol, tara scandinava prefera sa le exporte in forma bruta in loc sa le trasforme in ingrasaminte chimice, mase plastice sau energie electrica.
Insa Norvegia are la baza exportului de hidrocarburi un instrument folosit pe scara larga de toate tarile exportatoare de materii prime: Fondul Suveran de Investitii.
Resursele naturale sunt finite, iar explotarea lor poate aduce bunastare doar pe termen scurt si mediu, creand iluzia unei bogatii care este altfel foarte trecatoare. Bineinteles ca sunt si variante, astfel tarile arabe mari exportatoare de hidrocarburi, Norvegia si altii, folosesc metoda fondurilor suverane de investitii. Aceste instrumente aduna o parte importanta din banii reveniti statului in urma exportului de resurse iar pe mai departe aceste resurse financiare sunt investite in activitati economice, folosite pentru dezvoltarea de proiecte de infrastructura cu durata mare de recuperare sau in investitii bursiere pur si simplu. Ca un singur exemplu, Daimler-Benz este detinut in proportie importanta de o familie domnitoare din Golful Persic si acesta este doar un exemplu. Astfel bani din vanzarea temporara a resurselor nu se pierd ci dimpotriva se inmultesc asigurand o viata buna si generatiilor viitoare.
Situatia Romaniei este insa ceva mai dramatica. Idea unui astfel de fond, primitiv adevarat, a aparut si la noi odata cu privatizarea Bancii Comerciale Romane pentru suma de 3 miliarde de euro. Se spunea atunci ca acesti bani vor fi folositi doar pentru investitii in infrastructura, insa guvernul Tariceanu i-a facut praf in mariri de venituri pentru bugetari si praful s-a ales de BCR! Am vandut o banca mare ca sa avem bani de buzunar si sa asiguram confortul unui guvern de idioti…
Revenind la resursele minerale ale Romaniei: aur, metale rare, neferoase, hidrocarburi, etc, rostul unor explotari la scara industriala ar fi sa creem premizele dezvoltarii ulterioare a Tarii si nu cheltuirea banilor castigati pentru sustinerea unui buget energofag. Degeaba vom sacrifica mediul si si ne vom devasta tara daca banii se vor scurge in pensii, salarii, mite electorale si in acelasi timp vor fi furati masiv de catre politruci.
Daca bani prezumtivi pe care Romania i-ar incasa din redeventele acordate vor merge catre un fond suveran de investitii, managerizat privat, ar putea fi pana la urma o sansa unica de recapitalizare si repornire a economiei nationale, dar daca banii rezultati din aceste explotari vor merge direct in bugetul de stat, mai bine renuntam la explotarea resurselor.
Trebuie sa fie foarte clar; sumele pe care Romania le-ar putea incasa nu ar fi foarte spectaculoase in fiecare an, dar pe parcursul a 20-30 de ani si investite cu grija ar putea sa devina principalul motor de dezvoltare al Tarii…
Din pacate noi nu avem posibilitatile Chinei de a integra in economia nationala respectivele resurse si de altfel apartenenta la UE nici nu ne-ar permite sa luam astfel de masuri, asa ca Romania va deveni exportatoare de materii prime brute: aur, concentrate de metale rare, cupru, poate uraniu, poate gaze si petrol, poate ceva minereu de fier, asa cum facem de ani buni cu cheresteaua.
Tinand cont de cel scrise mai sus, ar avea sens sa ne distrugem peisajele, muntii si apele, pasunile si in general teritoriul pentru ca unele companii sa faca miliarde?! Are sens mai ales in contextul in care Romania are alte si foarte variate avantaje competitive?!
Asa cum am scris deja, tara noastra are un imens potential agricol, mai ales pe zona de agriculturii ecologice – una dintre cele mai banoase ramuri din agricultura mondiala – ramura aflata astazi intr-o expansiune fantastica. Avem o sansa foarte bune pe zona turismului integrat, incluzand aici atat Delta, sau frumusetea muntilor nostri cat si zonele balneare printre cele mai bune din lume. Geografia zonei este un alt avantaj competitiv, asigurandu-de cai de comunicatii foarte bine plasate si viitoare rute de transport energetic.
Daca analizam toate aceste date, explotarea resurselor minerale, in lipsa unei politicii nationale care sa vizeze crearea unuia sau mai multora fonduri de investitii – care sa asigure perpetuarea si cresterea veniturilor obtinute din resurele naturale exploatate, poate face ca Romania sa se trezeasca peste 20-30 de ani si fara resurse si fara bani si cu pamantul parjolit de exploatari fara noima avand la baza coruptia endemica de la noi.
Romania nu are nevoie sa-si vanda resursele ASTAZI…are suficiente si multiple sanse de dezvoltarea economica, sanse bazate pe munca romanilor, nu pe pomeni picate din cer din explotarea resurselor lasate de Dumnezeau, mai ales ca viitorul apartine celor care vor avea: pamant arabil bun, apa dulce si resurse naturale. De la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial trendul preturilor la materii prime a fost mai mereu crescator, astfel nu avem nici o graba sa ne facem praf Tara pentru ca nus ce pacalici sa devina miliardari.
Iar celor care sustin ca aceste resurse ar trebui explotate fara mila le aduc aminte ca Romania nu este astazi in stare sa faca bani din resursele aflate deja la dispozitie: milioane de hectare de cernoziom negru lasat parloaga, munti defrisati, lipsa infrastructurii in zonele turistice si balneare, lipsa unei infrastructuri care sa aduca miliarde doar din traficul marfurilor prin Romania si atunci de ce am crede ca exploatarea gazelor si aurului va schimba cu ceva actuala stare de fapt?!
Poate ar fi mai bine sa invatam mai intai sa muncim cinstit si pe termen lunga, poate ar trebui sa putem demonstra ca suntem un popor care isi poate alege conducatori demni de acest nume, insa situatia de fata arata exact contrariul si anume ca nu suntem in stare sa ne cultivam propria mancare in Granarul Europei si am ajuns sa importam legume si cereale din tari desertice.
Asadar atat timp cat nu suntem in stare ne hranim singuri pe un pamant binecuvantat de Dumnezeu, de ce ar trebui sa cred ca explotarea acestor resurse ar aduce vreun beneficiu poporului roman?!
Gastii de capuse care ne conduc si care-si voteza imunitati si legi de gratiere in interes propriu, in mod sigur le-ar folosi, dar nou ca popor?! In afara de distrugerea a mii si mii de kilometri patrati din teritoriul national si distrugerea poate a ultimei sanse de recapitalizare a economie nationale?!
Bani sunt peste tot in jurul nostru, astfel ca avantajele bugetare sunt un argument autist, atat timp cat UE ne pune pe tava peste 30 de miliarde de euro gratis, iar noi facem lobby pentru 200 milioane de euro pe an in cazul Rosiei Montane. Sa fim seriosi, presiunea asupra Romaniei de a accepta explotarea resurselor minerale este doar un joc de spaga si profit intre marile companii si politrucii locali, un joc in care noi ne dam Tara, iar ei o vand pe bucati…
De ce am avea incredere in astia, sa le dam pe mana exploatarea resurselor noastre, cand ei sunt atat de idioti si corupti incat prefera sa nu acceseze fondurile europene gratuite pe motiv ca nu pot fura din ele?!
Iar pentru cei care sustin ca dezvoltarea unei tari nu se poate face fara explotarea resurselor proprii le spun doar ca sunt ori mincinosi, ori rau intentionati sau poate chiar prosti! O tara inteligenta se dezvolta pe baza resurselor altora, ca de aceea este economia mondiala una globalizata. Metrul cub de gaze ajunge la utilizatorul final la acelasi pret fie ca provine dintr-o explotarea de gaze de sist din Pungesti, fie ca vine din Rusia sau Iran, asa ca de ce sa-mi distrug eu apa si pamantul, ca doar m-am globalizat?!
Japonia, Coreea, Singapore, etc, s-au dezvoltat fara a avea resurse naturale, doar pe baza seriozitatii respectivelor popoare si calitatii clasei lor politice, astfel ca argumentul ca fara explotarea resurselor naturale Romania nu se poate dezvolta este doar o minciuna, nici macar una prea desteapta…
Asadar este foarte posibil ca mirajul redresarii economice, avand la baza explotarea resurselor minerale sa fie de fapt un “aur al prostilor”, celebra pirita pe care minerii fara experienta o considerau a fi aur si sapau disperati dupa ea…
Avem astfel fix doua cai: ori reusim sa construim un vehicul financiar de tip Fond de Investitii, credibil si managerizat privat – foarte putin probabil, ori chiar nu vad sensul explotarii resurselor, distrugerii mediului natural doar cu singurul “folos” ca actuala plaga a politrucilor sa mai stea relaxata si pusa pe furat inca 20 de ani linistita, cu bani la buget pentru spaga electorala. Pentru ca atat timp cat bugetul va dispune de banii necesari, nu vom scapa de acesti politruci finaciaro-fagi. Cata vreme avem cu ce-i hrani nu vom sacpa de ei, astfel ca explotarea resurselor pentru alimentarea bugetului si sustinerii imensei mase de bugetari din ce in ce mai politizati…chiar nu merita.
Sa-si plateasa amantele si familiile din bani lor, nu din distrugerea definitiva a teritoriului national.
GeorgeGMT