Că tot a fost luna generalilor, m-am gândit să va aduc in față stimați cititori portretul unui general de divizie, echivalentul Nord-Atlanticului general maior din prezent. Cum tresele s-au transformat in stele după 47, sa ne uitam și la fapte puțin și mai ales ecoul lor în prezent. Ce înseamnă si ce însemna pe vremuri epoletul de general. De asemenea în ajunul Zilei Naționale a României cred că este obligatoriu să ne amintim de cei care au luptat pentru Romania Mare în ambele conflagrații mondiale.
Gheorghe Manoliu s-a născut la 21 mai 1888 la Piatra Neamț într-o familie de funcționari. După ce a absolvit Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț, Manoliu este admis la școala de ofițeri de infanterie din București. Devine absolvent al scolii in 1909 cu gradul de sublocotenent. Iși continua studiile la Școala Specială a Infanteriei si Școala de Trageri a Infanteriei.
Participă la al doilea Război Balcanic și este promovat la gradul de locotenent. La angajarea Romaniei în Primul Război Mondial căpitanul Manoliu se distinge în luptă, la Oituz și este avansat la gradul de maior și ulterior decorat.
După încheierea primului Război Mondial, maiorul Manoliu devine interesat de desfășurarea operațiunilor de infanterie în zone montane achiesând la ideea obligativității instruirii infanteriei clasice și in condiții de munte, idee susținuta deja a consacraților vânători de munte Alexandru Hanzu sau Hugo Schwab. Este admis la Școala Superioara de Război. După absolvirea cursurilor in 1921 solicită comanda unei unități de munte astfel că locotenent-colonelul Manoliu este numit comandant al Batalionului 12 Vânători de Munte. Urmează o perioadă de rotație la comanda unor unități de infanterie si vânători de munte încercând sa aducă tot mai mult din pregătirea operațiunilor montane și în pregătirea unor unități de infanterie. Promovat colonel plin în 1933 și apoi general de brigada in 1939 Manoliu primește comanda recent înființatei Brigăzi 4 Mixte Vânători de Munte, unitate nou înființată prin reorganizarea unor unități de infanterie. Pentru rezultatele obținute în dezvoltarea acestei arme de elită Regele Mihai, și el Vânător de Munte, îl decorează în data de 9 mai 1941 cu Ordinul Coroana Romaniei în grad de comandor.
Aici aș vrea să opresc puțin povestea, cercetarea persoanei generalului mi-a dat oportunitatea să adresez o meteahnă veche și nouă. Să insistăm puțin asupra dotării. În mod tradițional unitățile forțelor terestre din vremurile respective aveau ca mare unitate de bază divizia și nu brigada. Generalul este decorat pentru contribuția la dezvoltarea tactica a armei însă si acest aspect este limitat din perspectiva dotării. Brigada avea efective teoretice de divizie, la percepția din vremea respectiva a termenului, însă dotarea aducea capacitatea de luptă a unității doar la nivel de brigadă. Deși avea in compunere 2 grupuri de munte, a cate 3 batalioane fiecare la care se adaugă un grup de artilerie de munte ușoară cu două divizioane fiecare și un batalion de pionieri de munte, lipsa obuzierelor de munte aducea practic unitatea la capacitatea de luptă a unei brigăzi ușoare de infanterie specializată. Din păcate asta era si o practica a vremii, deoarece regăsim pana in 1942 o serie de brigăzi de munte si nu divizii de munte. Comparativ, sa spunem Divizia 21 Infanterie avea in compunere Regimentul 11 Dorobanți Siret , Regimentul 12 Dorobanți Cantemir, Regimentul VI Tecuci nr. 24, Regimentul 5 Artilerie și Regimentul 30 Artilerie.
Dacă aceste aspecte vi se par povești din vremuri apuse, vreau să vă raportez cu tristețe situații similare prin 2008/9. Efective de brigada, funcție de o stea și dotare poate la nivel de regiment. Repet și repet istoriile acestor oameni, poate-poate se prinde ceva din greșelile acelor vremuri și de deciziile eronate care ne-au adus pe marginea prăpastiei și 45 de ani de întuneric.
Revenind la povestea generalului, in 1941 la angajarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Brigada Mixta de Vânători de Munte dislocată în zona Sucevei trece în ofensiva în zona Cernăuți-Hotin. Ulterior în iulie traversează Nistrul și avansează spre Bug, înregistrând victorii în fața sovieticilor. Pentru victoriile în fața sovieticilor, superiori numeric, este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.
În martie 1942, brigada primește întăriri în forma artileriei grele și brigada devine în sfârșit divizie, respectiv Divizia 4 de Munte. După această întărire, participă la asediul Sevastopolului și înregistrează o victorie categorică în fața sovieticilor. Proaspătul general de divizie este decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de fier.
În 1943 primește si Steaua Romaniei in grad de Ofițer.
După 23 august 1944 generalul este trecut în rezervă la 58 de ani, cu drept de pensie, servind 36(38 cu Școala de Ofițeri) de ani în calitate de militar activ, participând la toate conflagrațiile la care Romania a desfășurat operațiuni militare, comandând unități și mari unități pe front.
În mod previzibil generalul nu avea cum să fie pe placul noi orânduiri drept urmare, urmează o lungă serie de acuzații și arestări. Este încarcerat la Aiud.
De asemenea a fost încarcerată și soția generalului fără motiv temeinic. Pe motive medicale sunt eliberați în 1954 din închisoare.
Fără să pun o concluzie, vă las cu aprecierea generalului pe care putem să o găsim în documentele “Procesul Comunismului”, în probatoriu:
-g-ral Manoliu ,Gheorghe/Otilia-soţie /
N.în 1888 , la Piatra Neamţ.General al Diviziei „Vânători de Munte”
Cunoscut pentru omenia sa ( a hrănit copiii şi bătrânii înfometaţi ruşi, la cazanul trupei ) .
Decorat cu ordinul Mihai Viteazul şi Crucea de Fier.
Arestat în 1952, împreună cu soția. Condamnați la închisoare :el ,la Jilava , ea, la Ghencea.
Eliberați în 1954.
Ca de fiecare data când vorbesc de vânători de munte, închei astfel:
Cu înaltă apreciere tuturor vânătorilor de munte, trecuți, prezenți si viitori
Am onoarea!
Mă semnez al vostru
lt(rez)
Bibliografie:
Walther-Peer Fellgiebel – Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.
Dutu A., Dobre F., Loghin L. Armata Romana in al doilea razboi mondial (1941-1945) – Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica, 1999
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/probatoriu2/4_06_militari.pdf
https://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_001_1998.pdf
Veterani in Slujba Patriei Volumul II – Constantin Chiper, Editura Burationo 2005.
https://www.tracesofwar.com/persons/28145/Manoliu-Gheorghe.htm
https://adevarul.ro/locale/constanta/cum-si-a-batut-joc-romania-generalii-luptat-eroic-razboi-100-fost-intemnitati-jumatate-murit-inchisorile-comuniste-1_5d4a9f5c892c0bb0c64bbe1f/index.html
Teniente ai o mica problema cu aritmetica. Daca omul si-a inceput cariera militara in 1909 si sa pensionat in 1945, asta inseamna 36 de ani de serviciu activ, nu 38. Cheers!
Yup. Corectat. Cu toate ca doi ani de scoala militara si acum si atunci constituie serviciu activ. Acum faci 3 sau 4 si tot serviciu activ inseamna.
Nici unul, nici altul nu aveti dreptate.
E socoteala de stâlpi si intervale dintre stâlpi, stâlpii fiind mai numerosi cu 1.
Din 1909 pânà 1945 INCLUSIV sunt 37 de ani de serviciu activ. Cheers !
Cu doi ani de cazne prin închisori comuniste, a scăpat ieftin. Citesc serialul despre marii ofițeri ai României al cărui autor este lt., și mereu când ajung acești oameni in perioada de după 1945, ori sunt umiliți prin închisori, indiferent de vârstă, ori sunt uciși de bestiile alea analfabete. Cei mai norocoși, nu mai prind închisoarea, îi împușcă rușii.
Asta înseamnă comunismu
Au avut grija si patriarhii nostrii care au descoperit ca Isus Cristos ar fi fost sovietic iar stalin un fel de apostol creștin – aia pomeniți in toate rugăciunile in toate bisericile patriei
Nimeni nu încearcă sa schimbe tipicul, regula,
De se mergi spre lumina dacă îți place întunericul sovietic – astăzi rusesc
Poate ca totuși, la unele obicee fratesti fata de rusi, ar trebui renunțat
Noi am fost norocoși fata de polonezi
Vezi Katyn si restu
Pt ca ana pauker si ceilalți oligofreni au respectat linia partidului transmisă de pa moskva, intrând in carne vie, in viața tuturor persoanelor care ar fi avut capacitatea intelectuala sa facă orice forma, oricât de redusă, de opoziție fata de retardatii cu 2 clase (ca trenu) care s-au succedat la conducerea tarii pana in 89
Totuși, trebuie sa recunoaștem ca după ww2
A existat o industrie militara interna
Astăzi a cam dispărut
Importu este mai ieftin
Tot așa cum, la conducerea armatei si a tarii, e mai ușor sa gândești cu mintea altuia
Fără conducători e greu
Cred ca exemplul unor generali care nu au pregetat nici un efort pt tara este de laudat
Pt ca tara este norodul iar nu tagma jefuitorilor
Da, as avea o mentiune doar, cred ca orice om s-ar fi sinucis in regimul respectiv: Dupa 45 l-au arestat, apoi eliberat, arestat, eliberat… si tot asa, pana in 52 cand au zis, eh hai macar un pic de bulau pentru omenia ta.
A facut mai multa puscarie decat Dragnea, unul a furat de a rupt altu’ si-a dus razboiul cum l-a dus insa, cel mai important lucru pe care l-am retinut de la general: a fost om in epoca unor bestii.
Desigur important pentru vanatori a fost cel care a cerut repetitiv si obsesiv sa doteze mai bine trupele de vm. El a vorbit si el a fost trimis pe front cu brigada in loc de divizie.
Mda, dupa WW2 unii au scapat mai ieftin. Inainte de razboi, atat Germania cat si Rusia voiau o reimpartire si poate chiar desfiintare a Poloniei (gen Stresemann inainte de depresiune/Hitler). Dar a fost mutata spre Vest cu teritoriu/populatie. Noi am primit la loc nordul Transilvaniei (poate si pt ca ungurii au continuat lupta, ce se intampla daca si ei intorceau armele?) si nu s-a luat mare lucru peste 1940, gen toata Dobrogea sau alte bucati de Moldova. Finlanda scapata de anexare ca n-avea chef Molotov de dureri de cap. Au suferit de la regimurile represive insa nu au fost incorporate in URSS si distruse / relocate complet. Macar atat.
Dumnezeu sa-l ierte!
Generalii de ieri si de azi.
Mi se pare cumva exagerat sa se vorbeasca de generalii de ieri, cei care au luptat in razboaie si sa se ignore calitatile generalilor de azi, care, si ei, nu asa, au mari merite, ca fara merite nu ar fi devenit generali.
Dar oare cum se ajunge general? Se da examen? Cum se formeaza organigrama unor organizatii, se trece un numar de generali, se zice avem un post liber de general, hai sa mai angajam unu!?
P.S Scuze, nu am vrut sa stric frumoasa poveste a locotenentului, din care semnificativ a fost ca i s-a multumit cu doi ani de inchisoare, cred ca aceasta frumoasa traditie ar putea fi folosita si azi.
Pai general se ajunge de principiu ocupanad o functie prevazuta cu acest grad, dai un examen/comisie, il iei, esti prospus de minister prezidentului, prezidentul semneaza decretul si hop… steaua.
aha, functia face organul…
Dap.
„dai un examen/comisie, il iei, esti prospus de minister prezidentului, prezidentul semneaza decretul si hop… steaua.”
Ceea ce nu inseamna, ca nu ti se poate „unge” calea… pardon examenul si apoi aprobat de El Presidente, care in 100% din cazuri oricum e tinut bine strans de miute de catre bajetii din servicii(structuri)…
Ma intreb, cum o fi ajuns unul ca Nicolae Ciuca general…??! ?
El a fost comandantul unitatii din Afghanistan, in perioada Iunie 2002 – Ianuarie 2003, perioada in care am impresia, ca murisera cativa soldati de-ai nostri… cel mai probabil la ordinele directe ale lui Ciuca!
https://spotmedia.ro/stiri/politica/cine-este-nicolae-ciuca-un-general-cu-experienta-in-irak-si-afganistan-care-n-ar-fi-prima-oara-premier
Probabil de asta l-au si pus prim-ministru, datorita calitatii excelente de „executant”…
Iti multumesc mult pentru seria asta, recunosc spre rusinea mea ca de multi din acesti domni si eroi al tarii nu stiam.
Robi, eu iti multumesc a ne citesti/ma citesti. Nici eu nu stiam despre multi insa pasiunea m-a dus in directia asta. Daca ramane dupa mine un mic compendiu al persoanelor care au pus umarul la constructia si nu demolarea tarii, mor multumit ca Nelson, amiralul nu mondialul de la Cluj.
Inainte de toate felicitari lt(rez) ca arati ca neamul acesta a avut eroii , si ca inca poate genera schimbare in bine. Cei care ne conduc ar trebui sa fie nationalisti in sensul de a construi o natiune prospera, nu a isi umple buzunarele. Cu tot respectul armata e sub nivelul ww2 raportata la nivelu de azi , nu stiu daca e o armata NATO in adevaratul sens care sa asigure indepedenta. Faptul ca nu se schimba nimic face ca tara sa piarda populatie , poti da cetatenie tuturora daca nu sunt in interiorul tarii sa contribuie la perpetuarea neamului romanesc.Istoria se repeta si nu invatam nimic din ea, vedem cum totul e la pamant si cum suntem o piata de desfacere, atat timp cat nu se schimba nimic in tara , va fi greu de noii ca tara sa supravietuim vremurilor. La multi anii RO MILITARY. TRAIASCA ROMANIA MARE,
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Sa traiesti lt(rez) ca le readuci numele macar la viata…
Merci Coane. Nu ne oprim aici, mai avem si avem de unde. Avem exemple de oameni de exceptie si eu cel putin de acolo imi iau seva pentru zilele care urmeaza, generic vorbind.
Prezentul ma zdrobeste pur si simplu, prostia, hotia, imbecilitatea.Rautatea gratuita intre oameni, si omul asta a hranit niste civili, rusi, de la cazanul trupei. Ce exemplu, ce om.
Revenind, calitatea slaba a liderilor, chiar si militari, pe care ii avem am dezarmeaza complet.Imi iau de aici modele si sper si cei cu care lucrez acum sa putem schimba ceva. Cat putem.
Pt urmatorul articol facem un popas de la persoane si ne oprim la o unitate. De garda 🙂
Onor la general!
La mai multe articole Lt despre eroii nostri pe umerii carora se sprijina tara. Articole de acest fel sunt ca un fel de luminita in intunericul ce parca ne inconjoara din ce in ce mai mult 🙁
https://ziare.com/cultura/stiri-cultura/bufnea-erou-apuseni-razboi-rusia-bolsevici-comunisti-1712503
Mulțumim frumos @locotenente!!
Te iertăm pentru feblețea ta față de V.M. Noroc de noi că scrii despre lucruri netrecute prin manualul de istorie, lucruri interesante, chiar despre noi și istoria noastră!
Sa traiesti, timisoso, merci! Scriem ca trebuie.
Văd că de Dnul General Mociulschi nu-ți place , iar la bibliografie primul text e în germană …
Nu e nevoie să-ți confirmi simpatia pentru Germania , e ceva evident .
Pe când un subiect cu acest subiect ?
//ro.m.wikipedia.org/wiki/Leonard_Mociulschi
Mulțumesc anticipat !
Habarnistule, iara?
Ca sa iti dai foc la argument.Mociulschi, un etnic polonez insa cetatean roman, este mentionat in loc de cinste in cartea pe care tu o indici asa, razant, ca find „de porc”. Eh nenica asta care a scris-o, ii fiul lui unul din complotistii lui Staufenberg.
Mai ia un pic din inteligenta colectiva romaneasca: daca taceai filosof ramaneai.
P.S.
Urmeaza si dublu decoratul cu crucea de fier Mociulschi, insa un titan ca,el are nevoie de „spatiu de emisie”. Va urma, ca-i vanator de munte, fara grija, ca nu scap unul.
Apropo, hotaraste-te ce-i pana la urma de porc ca acum doua articole blamai pro-frantuzismul si cei decorati de ambasada Frantei.
Sa fie filorusism, ca-i de bine, nu?
P.P.S.:
https://www.rumaniamilitary.ro/razboiul-hibrid-seria-fake-news-episodul-2
Asta ai ratat-o cand faceam un exercitiu de ce ar fi fost daca? Iara bagi bata prin gard…
„Bun amu’ va zic o parere personala. De cand sunt pe siteul asta am mers numai pe ce pot documenta, idei si pareri avem toti.
Asa ca sa va zic o parere si o parte din problema mea principiala cu idiotenia asta de comunism. Desigur nu pot proba istorie contrafactuala, dar incerc sa argumenetez.
Mi se pare ca idiotenia de comunism ne-a rapit cea mai mare sansa istorica pe care romanii au avut-o. Incerc sa-mi imaginez o lume cu al doilea razboi ca a fost inevitabil dupa primul insa fara comunismul ala ma gandesc cum ar fi aratat Romania? Adica probleme dictatoriale nu cred ca mai aveam, Mihai nu cred ca dorea o lume dupa imaginea tatalui sau si ne-am fi trezit poate cu o reinstaurare a democratiei asa cum a urmat in Spania dupa Franco. Si tot asa ma gandesc ca eram acum un fel de Spania, ca nemti nu suntem noi. Pentru aia cu dacii intergalactici, tot timpul am ramas uimit cate lucruri in comun in materie de fire a omului avem cu latinii Europei. Suntem latini si inca cum, deci cred ca eram mai mult sau mai putin un fel de Spania acum, cine stie poate primeam noi pe ei la capsuni. Ce se putea intampla cu extrema dreapta? Buna intrebare. Din apcate regimuri extremiste de dreapta au subzistat si in Europa dupa 45. Nu stiu daca era cazul nostru. Nu stiu daca dupa razboi ne apucau iara scandaluri tampite legionaroide sau aveam acel moment de introspectie nationala finlandeza care dupa razboi a ales o cale a democratiei si a ratiunii.
Dar nici asta nu cred ca este important ci ma gandesc la cei care au fi ramas dupa razboi si aici practic imi apare deconectarea mea rationala. Elitele au fost inlocuite cu slugoii sovietici, multi tradatori veniti in Romania cu HCC si TV. O lume in care Bazu Cantacuzino era in Romania in continuare, si la evolutii ulterioare ale IAR80 ar fi contribuit poate alaturi de Dicesare si cu un tanar inca activ atunci, mare speranta a aviatiei Ion Dobran. Oameni care au luptat pentru tara ca niste lei si nu cei care au intros arma impotriva juramantului lor la prima ocazie. Eroii de razboi nu ajungeau desigur la exterminare la Sighet si indraznesc sa ma gandesc poate ca seful MStM nu era Bodnaras, un jeg, ci poate un Mociulski. Cum arata armata lui Mociulschi? Eh? Cum aratu sefii pe categorii de forte, ofiteri cu ordinal Mihai Viteazul la gat, facand parte din categoria acelor lei? ForTer conduse de Korne poate, caruia nu-i rupea nimeni coloana vertebrala in bataie la Jilava. RoAF, la comanda lui Jiinescu in continuare? Marina condusa poate de Horia Macellariu? Si apoi o parte din ei ajugeau in mediul academic militar. Generalii de astazi ar fi fost o parte din ei formati de catre oameni precum cei de mai sus. Bun gata cu armata ca ma enervez. Politic acum este imposibil sa ne dam seama ce urma sau nu urma care erau necesitatile societatii democratice post razboi.Cert este ca era o schimbare de generatie. Cei care au facut Romania Mare predau stafeta. Un schimb periodic de prim ministrii ca asa-i democratic si niste programe de guvernare in limitele ratiunii democratice.Desi republican in principiu poate aici aveam putin noroc cu monarhia, ca nu ne sfadeam la 4/5 ani pe care sef de stat ii mai frumos si mai constituional. Industria. Mda. Pai Romania vindea material rulant in tot vestul Europei in interbelic.Restia era un colos industrial european, nu doar Romanesc. Produceam Ford in Romania pana la urma din 1936, pentru cei fani ai automobilelor romanesti, cred ca Ford Romania S.A.R, nationalizat in 1948 spune practic povestea industriei romanesti ocupata sovietic.Si asta-i un exemplu doar, ca produceam enorm in acea perioada, cu placere ma uit din ce era compus echipamentul infanteristului in acea perioada deci aveam o productie serioasa insa o productie in logica economica a vremurilor. Pai exact ce spune un coleg forumist mai sus, pai te-ai oprit din productie si apoi ai reluat-o 20 de ani mai tarziu la standardul sovietic si necorelata cu cererea. Automobilul malaxa 1? Mutata productia in urss si apoi producem noi sub licenta lor alte vehicule. Noroiul mintii efectiv. Submarine mai! Facute aici la noi, nu aduse din Rusia. Cine putea spune ca nu am fi putut continua in directia asta?
Ioan Scurtu in cartea „Istoria contemporană a României (1918-2001)” spune ca „În 1938 producţia autohtonă satisfăcea 80% din necesităţile de produse industriale ale României.” In capitalism, da?
Si unde ma doare pe mine. Cultura. Eliade, Noica, Cioran, Ionescu poate erau inca la catedra prin anii 70-80.Poate unii prindeau si mijlocul anilor 90 tot la catedra. Va puteti imagina asa ceva? O parte din noi cei de aici, poate i-am fi prins pe ultima 100 de metrii. Ce oameni puteau astia sa formeze? Dar muzica. Enescu. Dar Brancusi? Ca un loc la catedra tot i se facea. Gaditi-va un pic aici la fraza asta, aveam azi un sculptor la care ii admiram creatia si spunea cineva: „Ahh, pai asta a fost elevul lui Brancusi”. Va dati seama?
Ca sa nu mai spun ca poate aveam un noroc chior si a doua oara si ramaneam si cu Romania Mare si Micul Paris ajungea poate mediul Paris in cativa ani. Arhitectura mai vorbim? De ce merg toti buluc in centrul vechi la beri pe vremuri nepandemice? De ce Lipscani? Mergi frate la casa Scanteii si bea pe scari. Mergeti la birturile alea infecte de la cotul blocurilor alea gri. Ca-i fain, ieftin, si poti avea placerea sa stai la masa cu un mare filosof socialist. Nici nu are rost sa vorbim, Arcul de Triumf, sacrosanct pentru orice militar roman, 1 decembrie 1936. Nu mai spun ce a cazut sub lama buldozerului ca sa faca blocuri tembelul ala. O poza veche cu Hipodormul spune tot, daca tot vorbeam de casa scanteii.
Sunt sigur ca nu curgea bere la robinetul casei chiar am citit o carte interesanta „Sociologia proastei guvernari in periaoda interbelica” tot de Bogdan Bucur dar eram cred eu macar regional o putere si o putere chiar in Europa.
Daca te uiti in lucrarea patronata de Carol al II-lea si scrisa de Gusti, Enciclopedia Romaniei, zici ca vorbeste de alta lume.
Stiu, este un urias ce ar fi fost daca si orice istoric competent iti poate dovedi ca un eveniment o data intamplat era inevitabil la scara istoriei, insa asa rationalizez eu o ura profunda fata de comunism si tot ce a insemnat el, alaturi de oamenii care l-au pus in „opera”.„
„Prezentul ma zdrobeste pur si simplu, prostia, hotia, imbecilitatea.Rautatea gratuita intre oameni”
„Revenind, calitatea slaba a liderilor, chiar si militari, pe care ii avem ma dezarmeaza complet.”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Turtucaia
Nimeni nu pomeneste, despre cine a platit cu adevarat(curte martiala si apoi plutonul de executie), pentru deciziile slabe luate de ofiterii comandanti ai armatei Romane, in timpul bataliei de la Turtucaia…
Colonelul Nicolicescu si generalul Teodorescu, cu siguranta au scapatat cu basma curata si au iesit linistiti la pensie!
In schimb, in fata curtii martiale si ulterior a plutonului de executie, au ajuns sub-ofiteri, luati si invinuiti la plezneala, datorita faptelor conjuncturale si subiective, pentru erorile tactice comise de dom’ colonel Nicolicescu si dom’ general Teodorescu, ca doar na-ti… doar nu aveau cum sa ajunga „jmemcherii” in fata plutonului de executie! ?
Ca sa nu mai pomenim despre faptul, ca domnii ofiteri mai sus mentionati, au fugit efectiv de pe campul de lupta, pe ultima suta de metri ai bataliei, ceea ce tehnic ar putea fi clasificata ca dezertare!
Va rog frumos, nu ma intelegeti gresit, nu dau cu bata, nu scuip venin… in schimb nici nu pot ignora complet realitatea! ?
@Yosemite Sam
Generalul Teodorescu a raspuns criticilor sai. Sunt curios daca ai citit si versiunea sa.
Concluziile Generalului Teodorescu:
„Turtucaia […] nu a fost opera nici a mea nici a unui singur om, ci rezultatul fatal la care ne-a dus 30 de ani de nepasare si lupte sterile a unor intregi clase de politiciani cari si au neglijat cu totul datoria de a pregati instrumentul cu care trebuia sa ne realizam idealul national, pentru ca acum sa caute a-si atenua vina prin crearea de legende false si de tapi ispasitori.
„De altfel, as intreba pe acest domn, care’mi atribuie mie, in cea mai mare parte, cauza dezastrului de la Turtucaia, cum isi explica ca asemenea dezastre au urmat unul dupa altul, in toata prima parte a campaniei noastre din 1916? Oare in Transilvania, in Oltenia, in Muntenia, in Dobrogea, tot comandantii au fost de vina ca s-a prabusit atatea unitati si ca in toamna 1916 a trebuit sa evacuam 2/3 din teritoriul tarei?
„Nu domnule Kiritescu, cu asemenea legende nu se scrie istoria, trebuie sa fim drepti si impartiali si sa ne recunoastem greselile, numai asa putem evita noi dezastre in viitor.
„Cu armata din 1916 nu se putea face mai mult, or ce generali ar fi avut, ori-cat de priceputi si ori-cat de viteji ar fi fost; caci cu ciomagul nu se poate lupta in contra unui vrajmas care este utilat si organizat asa cum au fost vrasmasii nostrii in 1916 de catre Germani.
„Proba a fost campania din 1917 cand aceiasi armata, cu aceiasi conducatori, organizata insa si utilata de francezi, chiar asa in pripa cum s’a putut face in scurtul timp de 7 luni care au precedeat operatiunile de la Marasesti, Oituz, etc. a putut face minuni de vitejie.”
Germanii ,francezii sarbii sau bulgarii nu s-au kkt pe ei ca aveau nus ce lipsuri,si-au pus capul la contributie si au gasit rezolvari pt probleme dificile.
Bugetul din 1890 sau mitralierele inamice nu sunt scuza pt ca fortificatiile erau prost facute iar trupele nu stiau de ele odata ajunse in interiorul fortaretei.
Iar comanda era fiecare de capul lui.
Deci,generalitati fata de critica punctuala.Nu iti baga nimeni galonul de general cu japca pe umeri.
@mihais
Critica punctuala si mai multe amanunte se gasesc in cartea sa, ce am postat e doar un fragment din concluziile sale finale. O sinteza a cartii ar necesitat un articol intreg.
Nu stiu cum se face, dar apar la articolele Lt(rez) despre militarii romani tot felul de comentarii care nu au nici-o legatura cu articolele. Despre LCK(ce legatura o avea LCK cu Radu Korne nu stiu, eu personal regret ca nu mai e sefa DNA si nu-i baga la zdup pe hotii astia, regret ca au disparut „abuzurile”DNA, dar asta e parerea mea si atat),despre rascoala din 1907, un subiect dificil de dezbatut, fara interventia armatei romane probabil ca dispaream ca stat,acum despre Teodorescu.MTX a pus un link interesant https://colectionaruldeistorie.ro/8-motive-pentru-care-romania-a-pierdut-primul-razboi-mondial-cauzele-infrangerilor-dezastruoase-din-1916/ pentru doritori.Acum, ca armata romana s-a comportat ca o curca beata in 1916, ca a oprit inaintarea in Transilvania dupa Turtucaia, spre stupefactia cuplului de comanda Prezan-Ion Antonescu, pentru cei care nu stiu capitanul Ion Antonescu avea in 1916 responsabilitatea planificarii si coordonarii operatiilor Armatei de Nord,ca am avut un „aliat” extraordinar, armata rusa, ca englezii ne cereau sa atacam spre Salonic, ca sa ne trimita ajutoare, ca ne-au spus ca daca ne trimit ajutoare prin Rusia ni le confisca rusii, nu il scuteste pe nea Teodorescu asta de vina ca si-a parasit trupele si a trecut Dunarea sa-si salveze pielea.Merita sa verifice „dulce ca mierea e glontul patriei” si asta era un mare favor,
ca nici glontul nu-l merita la ce facuse.
Faptul ca am avut si oameni de calitate, care si-au facut datoria la timpul potrivit, nu neg asta si nici intentia mea nu a fost sa improsc cu noroi in armata Romana!
Bine acum aveti si dvs. dreptate… ce treaba ar avea scula si cu prefectura?! Adica ce treaba au Nicolicescu & Teodorescu din timpul Primului Razboi, cu Manoliu care a luptat in timpul celui de-al doilea…
Intr-un fel relativ vag… cam au! Pai Maresalul Ion Antonescu, cum a sfarsit dupa a doua conflagratie mondiala? Cine la pus in respectiva pozitie? Nu tot scarbele de politicieni de la acea vreme, care in mod foarte subtil erau manati din spate de catre boierii de la acea vreme…?
Stiati despre faptul ca in treaga Europa, este condusa de catre aceleasi familii, ultra-bogate, de mai bine de 5000 de ani?
Singura exceptie, din acele timpuri, a fost faptul ca Ion Antonescu a fost sacrificat, din simplul motiv, ca tabara adversa a invins si de asta a sfarsit in fata plutonului de executie! Altfel nu ajungea acolo, indiferent de cate erori strategice si tactice ar fi comis, fie el sau oricare dintre generalii de sub comanda sa!
In general, viata umana in sine, nu este pretuita deloc de catre satanistii diabolici ce conduc asa-zisele „elite politice & militare” din umbra… motiv pentru care, tantalai gen Nicolicescu & Teodorescu, scapa cu basma curata de fiecare data!
Poate fi considerat un scuipat in plus, in fata tuturor celor, ce au pierdut pe cineva drag pe campul de lupta!
Seria Eroii Romaniei e binevenita, le suntem datori acestor militari despre care nu s a vorbit pana in 1989.Nu inteleg atitudinile impotriva acestor oameni care au luptat si suferit pentru tara,nu pentru Hitler/Stalin, o Cruce de Fier la gat nu-i dezonoreaza.
Le suntem datori cu adevarul pentru faptele bune facute si pentru greselile lor, cu speranta ca nu le vom repeta greselile.Asta imi doresc si daca l-am mai completat pe Lt(rez) cu documente despre greselile de atunci am avut in vedere adevarul istoric si mai ales asemanarea cu timpurile actuale.Cu speranta ca suntem oameni de onoare si ne vom tine de cuvant, ca sa pot analiza timpurile de atunci.Armata romana in 1916-1917, in perioada interbelica, in 1939-1941, in razboiul din est a avut atatea hibe ca ma ingrozesc de fiecare data cand citesc despre ele.Trebuie sa le recunoastem si sa le analizam, doar ca sunt subiecte foarte dificile, trebuie analizate fiecare in parte.Amestecarea cu LCK,rascoala din 1907 n-au nici o logica,altereaza seria Eroii Romaniei.Despre Teodorescu va trebui sa vorbim separat,subiectul e lung si necesita sa il amintim periodic.Cat despre un articol despre Antonescu,cum ii cerea cineva lui Lt(rez), afirmatia m-a facut sa rad.Eu care sunt pasionat de Antonescu, as avea dificultati sa scriu despre el, Antonescu a fost un militar extrem de avansat fata de timpul sau ,a fost asemenea lui de Gaulle in Franta,un vizionar, un incoruptibil, ca sa scrii despre el trebuie sa citesti biblioteci intregi.Si cred ca ai dreptate in privinta lui Teodorescu,doar ca subiectul cred ca ar trebui analizat separat de seria Eroii Romaniei, e foarte important.
@Caudillo
Faptul ca nea Teodorescu a fugit nu inseamna ca el e cauza infrangerii de la Turtucaia. El in principal la acuzatia asta raspunde.
Moralul trupelor de acolo nu s-a prabusit pentru ca a fugit Teodorescu cum sugereaza Kiritescu. Calitatea slaba a trupelor, dotarea slaba, fortificatiile inadecvate, calitatea slaba a intaririlor trimise, lipsa unui pod de vase, faptul ca Teodorescu nu avea libertate de actiune ci facea ce ii ordona Aslan de la mare distanta de front… cam astea ar fi cauzele principale.
Calitatea si moralul trupelor erau atat de jos incat Teodorescu chiar ordonase amplasarea unor mitraliere in spate, pe Dunare, pentru oprirea cu foc a cetelor de dezertori.
Nu avea cum sa fie asta cauza infrangerii de la Turtucaia, dar nu-l onoreaza.
https://humanitas.ro/assets/pdf/G-Topirceanu_Memorii-de-razboi.pdf
Nu departe de acolo, un sublocotenent, după ce încercase
în zadar să treacă Dunărea, s-a întors pe mal, unde, împăr –
ţindu-şi banii la soldaţi, şi-a tras un glonţ de revolver în cap.
Altul, tânăr de tot, abia ieşit cu toate iluziile din şcoală,
fiindcă mă cunoştea, se apropie de mine şi-mi spuse că el
nu va lăsa arma din mână când o fi să-l ia prizonier.
Apoi încercă să adune iarăşi oamenii, să pornească „la
coastă“.
— Ruşine pentru noi, măi băieţi! O să ajungem de râsul
bul garilor, strigă el, văzând că nimeni nu-l mai urmează. Şi
plângea de turbare.
— Ce să-mi apăr, domnule? Cenuşa din vatră?… Îi răs –
punse, rânjind, un rezervist slab, cu mustăţile pe oală.
Şi la Turtucaia au fost destule pilde de eroism, zadarnic,
dar înălţător.
Un sergent necunoscut, care-şi aşezase mitraliera în tr-un
copac, la colţul unei păduri, a oprit singur în loc înain tarea
bulgarilor multă vreme. Şi nu s-a lăsat până când artileria
duşmană, căutându-l copac cu copac, nu l-a doborât cu
mitralieră cu tot.
Trebuie să pomenesc şi de nefericitul căpitan de artilerie
Fieraru, care, după ce luptase până la deznădejde, s-a si –
nucis lângă bateria distrusă…, şi de căpitanul Şendrea, care,
ră mas singur cu bateria în faţa năvălitorilor, a ţinut multă
vreme duşmanii în loc, până ce a căzut rănit. Pentru bravura
lui soldaţii îl pomeneau cu dragoste, de câte ori îşi povesteau
amintirile în captivitate.
Încă un fapt:
Dintr-o baterie distrusă mai rămăsese un singur tun,
c-un tunar. Bulgarii erau aproape, dar el trăgea necontenit.
Infan teria noastră fusese risipită. Duşmanii, ocolind o mo –
vilă, se iviră dintr-o parte, la câţiva paşi, şi năvăliră asupra
lui. Cuprins din toate părţile, el descărcă un foc de revolver
în grămadă şi, cu o mână liberă, tot mai avu vreme să slo –
boadă ultimul şrapnel din ţeava tunului… Bulgarii, printre
cari era şi un ofiţer, i-au cruţat viaţa. Iar soldatul bulgar cari
mi-a povestit faptul, într-o gară depărtată, şi care fu sese
rănit la picior cu revolverul, adăuga, vorbind de necu nos cu –
tul erou:
— Era un om smead şi slăbuţ, pe care n-ai fi dat o ceapă
degerată…
De i-ar da Dumnezeu numai oameni de aceştia ţării mele –
tari la suflet ca granitul din care Istoria uită adeseori sa le taie
monumentele.
In cele din urmă vaporul porni şi bacul se dezlipi uşor
de ponton. Toţi cei de la margine se prăvăliră în apă.
Iar, în locul lor, dintre răniţii de adineaori nici unul nu
mai gemea, nici unul nu mai mişca. Era o amestecătură de
sânge, de membre zdrumicate în picioare, de carne zdrobită,
de cadavre încremenite în spasme cumplite.
Peste câteva clipe, puntea şi pontonul, care se aplecase
într-o parte ameninţând să se scufunde, se goliră de oameni.
Coborau întunecaţi, năuciţi…
Am trecut pe punte la marginea pontonului şi de acolo
mă uitam cum se depărtează bacul încărcat, în josul apei…
Era cel din urmă vas care se dezlipea de malul nostru.
După ce şi-a descărcat oamenii în faţa gării, vaporaşul
cu remorca lui porni din nou spre noi şi în curând încercă să
se apropie iarăşi de ponton. Abia avui vreme să mă cobor şi
să mă trag mai la o parte. Aceeaşi năvală de oameni îndâr –
jiţi era gata să mă prindă la mijloc… Zeci de inşi căzură în
apă şi fură striviţi între ponton şi pereţii de fier ai vasului.
Unda tulbure se încrâncenase de sânge.
Dunărea era presărată până dincolo de înotători. Un mo –
nitor mic, venit nu ştiu de unde, alerga pe faţa apei, în zigzag, trecând peste zeci de oameni care se luptau cu moartea
şi ale căror strigăte pierdute ajungeau până la noi. În urma
lui rămânea apa lucie: toţi se duceau la fund.
Monitorul trecu repede de-a lungul malului nostru, pe
când cineva striga cu megafonul de pe bord: „Domnul gene –
ral!… Unde e domnul general?…“
În curând dispăru şi acest monitor în josul apei.
De data asta eram definitiv părăsiţi pe malul bulgăresc.
Legat de subiectul brigada / divizie sunt totusi niste nuante care trebuie luate in calcul:
– in 1941, diviziile de infanterie aveau 9 batalioane de infanterie, iar brigazile de munte/cavalerie aveau 6. In 1942, s-a redus numarul de batalioane per regiment de la 3 la 2 si divizia de infanterie a ajuns sa aiba 6 batalioane in cele 3 regimente + 1 batalion infanterie usoara –> deci dimensiune similara dpdv infanterie cu brigazile de munte
– tot in 1942, Ungaria a decis sa trimita un contingent mare pe front, iar diviziile ungare erau de 6 batalioane (si doar un regiment de artilerie vs. 2 la divizia romana); in esenta erau de taria unei brigazi romanesti de munte si, pt a nu minimiza contributia romaneasca si a pierde „concursul de frumusete” cu Ungaria, s-a luat decizia schimbarii numelor brigazilor de munte si cavalerie in divizii
– diviziile germane de munte aveau un numar similar de batalioane de infanterie (6), diferenta facandu-se la numarul de divizioane de artilerie: 4 vs. 3 (sau 2 la Div 4 Mte) si la divizionul de artilerie AT al germanilor, care era inexistent in 1941-42 la noi (era doar o companie AT).
– Bg. 4 Mte s-a format la mobilizare si de aceea era mai slab echipata decat celelalte 3 dpdv artilerie pt ca nu au existat suficiente piese de munte si pt ea. Chiar si asa, angajarea brigazilor de munte in luptele din Ucraina alaturi de Armata 11 nu a fost cea mai buna idee, niciuna dintre ele nefiind suficient de bine echipata dpdv artilerie pt lupta in camp deschis. Armata 3 avea si niste divizioane independte de artilerie moto, care ar fi trebuit sa suplineasca o parte din lipsurile brigazilor, dar pt ca era vorba de artilerie grea moderna si motorizata, au fost directioante sa actioneze in principal pt sustinerea germanilor, ca doar ei dadeau ordinele…
Ideea de a baga VM si cavaleria in stepe era cea mai buna in 1941.Cam singurii antrenati sa faca ceva din proprie initiativa indiferent de nivel.Si singurii care aveau ceva mobilitate tactica.
Divizia pe 6 btn e initial idee italiana si s-a ajuns la ea pt ca diviziile mai mari nu permiteau ”razboiul actiunilor rapide”.Nemtii au inceput sa faca la fel din 1942,in 44 era oficializata(ce era in practica deja de 2 ani).La sovietici efectivele diviziilor erau mult reduse fata de normativ incat efectul practic era cam acelasi.
Divizia de infanterie din 1940 putea face (si aia doar teoretic) aparare statica.
Chestiune ce tine de C2(cum am zice azi).
In rest,perfect de acord.
Aici le cam amesteci mihais,nu inteleg cum ai ajuns la concluzia curioasa ca diviziile mari nu permiteau razboiul actiunilor rapide..Aici e vorba de infanterie,despre ce actiuni rapide e vorba ?
Un comandant conduce optim pana la 5 unitati,iar divizia inf.pe model german are 4,3regimente inf. si artileria.
Diferenta dintre divizie si brigada era ca prima avea(ori trebuia sa aiba) 3 regimente inf. si 2 reg.artilerie,iar brigada 2 reg.inf. si 1 reg.artilerie.
Italienii si-au numit brigazile divizii din fudulie,ca sa para ca sant la paritate cu francezii,nici nu puteau avea mai mult armament la bruma de industrie ce o aveau atunci.
Germanii si-au structurat intr-adevar diviziile la 6 batalioane inf. in urma pierderilor colosale din Rusia,pe 3 reg.x 2 batalioane si au reusit sa-i pacaleasca pe aliati pana la sfarsitul razboiului,astia chiar credeau ca o divizie germana era ..divizie.
Marea deficienta a diviziei de inf.romaneasca o reprezenta artileria,atat cea de camp,dar mai ales AT.Totusi pana la Stalingrad am luptat destul de bine si cu aceste mari deficiente.
Daca Odessa inseamna luptat bine, no comment…
Acolo s-a vazut lipsa unei forte mobile mecanizate, lipsa cronica de artilerie…
Daca piepturile de arama si camesile sunt apanasul unei lupte dusa bine si cu pierderi de 100000 de oameni, chapeau…la cat mai multe batalii din astea si ramanem fara tineri.
Treaba e asa.Denumirea de ”guerra de rapido colpo” e numele italian al ideii de la care a inceput organizarea cu pricina.
Componenta propagandistica a avut un rol la mai toti participantii,dar efectele practice au fost reale.La germani nu doar ca s-a redus efectivul bataioanelor,dar s-au redus si efectivele unitatilor gen batalion sau companie.Compania a scazut de la 175(parca) la ~80.Logica e ca mai putini oameni sunt mai usor de controlat.Viteza de reactie e ceva relativ la inamic si nu se refera in cazul asta la cine face mai multi km pe zi(aia e alta treaba) ci la viteza de reactie la schimbari.Asta e logica mai profunda din spatele schimbarilor ce incep sa apara din 1942.
Slabiciunea armatei romane in 1941 nu e data de lipsa artileriei sau a artileriei AT ci de lipsa mobilitatii tactice(ce ziceam mai la deal) si operationale(prea multi oameni,prea putine camioane) care sa permita exploatarea succesului.Prin urmare,in loc sa rupem o data apararea sovietica,sa trecem prin bresa si sa-i facem pe toti prizonieri,noi le lasam ocazia sa isi refaca apararea.E laitmotiv in Basarabia.
Succesul Armatei a 3-a e dat taman de mobilitatea mai buna.
Cu AT ai dreptate,dar la Stalingrad s-au si facut erori de folosire a ce exista.Pana atunci nu era o hiba pt ca nu erau atacuri masive cu tancuri.
Iar cu artileria de camp,la ce logistica nu aveam,degeaba am fi tunuri de 105 sau de 155.Ne lua gaia sa le tinem aprovzionate.
Armata romana ideala in anii 30 ar fi fost una de12 divizii mici,dar motorizate si ceva militii pt zone fortificate.Desteptii epocii au vrut ceva ce nici teoretic nu tinea apa in apararea Basarabiei.
Scaderea de la 180 la 80 in cadrul unei companii de inf. germane se datora pierderilor masive de ofiteri activi,acum o companie era comandata de un fost invatator,care anul trecut era sublocotenent de rezerva.Liddell Hart comenteaza ca in felul asta putea sa-si tina mai usor oamenii in mana un ofiter lipsit de experienta.Ei as ..Era vorba de acceasi companie,numai ca avea mai multi oameni in fiecare subunitate,nu mai putini.De ce sa nu poata comandantul de companie sa conduca la fel de bine 80 ca 180 ?
Daca ar fi avut cu ce completa pierderile,nemtii ar fi tinut cu dintii de vechea organizare.
Nici pomeneala ca mai putini oameni sa cresca mobilitatea tactica,dimpotriva,noua organizare germana scadea drastic valoarea combativa a unei divizii de infanterie.Valoarea unei divizii inf. era data de forta sa in ofensiva si de rezistenta sa in defensiva.
Daca rotunjim la 15.000 efectivul unei div.inf. germane,la vechea organizare aveai 4.800 pifani de transee,restul le asigurau sustinerea si serviciile.La noua organizare,cu 18 companii inf.per divizie aveai 1.400 pifani.Daca din astia pierdeai 7-800 fie opreai ofensiva,fie pregateai retragerea.
La vechea organizare,daca pierdeai 2.000 inca mai aveai o forta
combativa semnificativa,ca sa continui ofensiva ori apararea.
Nu sant de acord nici cu parerea ca tunuri de camp mai noi si mai bune ar fi fost aproape inutile.Nemtii se plangeau mereu sefilor ca au prea putine proiectile de artilerie.Iar daca ei se descurcau cu ce aveau,la fel puteam sa facem si noi.
Transformarea brigazilor de munte si de cavalerie in divizii a fost in primul rand o actiune de PR, sa dam mai bine in fata germanilor in comparatie cu ungurii.
Principala problema in 1941 era lipsa artileriei at. la diviziile germane pe linga divizionul de artilerie at de 36 tunuri regimentele mai aveau cate 12 tunuri at in dotare. Divizia germana de infanterie avea 72-75 tunuri at, cea romana daca strangea 20 de tunuri at, ne milogisem de germani sa ne dea tunurile Bofors poloneze , ca Schneiderul de 47 mm l-am produs cu greu in tara.
Se foloseau somoioage de paie si sticle de benzina impotriva tancurilor sovietice sau se punea un pumn de nisip pe teava, ca altceva nu aveam.
Artileria divizionara romana avea in principal tunuri 75mm, germanii nu mai foloseau asa ceva, observasera ca obuzierul de 105 mm era de 3 ori mai eficient decat 75 mm.Tunurile de 75 mm romanesti nici macar nu aveau efect asupra intariturilor din lemn, ce sa mai vorbim de cazemate.In 1941-1942 am cerut de la germani 116 tunuri de munte Skoda de 75 mm si 60 obuziere munte Skoda de 100 mm.Am primit 78 tunuri munte si 48 obuziere munte model 1939,S-au reechipat diviziile 2 si 3 munte cu noua artilerie, dar diviziile 1 si 4 munte au ramas cu artileria de munte invechita si au avut atasate 2 batalioane tunuri de camp de 75 mm si un batalion obuziere de camp de 100 mm pentru asaltul Sevastopolului si le-au tinut pina in mai 1944.Divizia 1 munte a primit o noua artilerie de munte la sfarsitul lui 1942, dar divizia 4 munte nu.Ce sa mai zic despre artileria de camp detasata la diviziile de munte, unui comandant de divizie roman i s-a ordonat de catre germani sa efectueze un atac si a trebuit sa le explice germanilor ca artileria lui fusese detasata in Crimeea si n-are cu ce sa atace pe rusi.Curioasa ideea folosirii de catre germani a artileriei grele romane, in corespondenta dintre Platon Chirnoaga si Manstein din 1958 se vorbeste de existenta unor „balene de corset” germane in Stepa Nogai, pentru sustinerea defensivei romanesti.Diviziile germane de infanterie aveau in dotare obuziere de 150 mm,nu stiu cat aveau nevoie de artileria romaneasca, dar e adevarat ca germanii foloseau tot ce le pica in mana.Plus ca germanii aveau in dotare artilerie de 210 mm si 170 mm, ultimul tun cu perfomante deosebite, dual-recoil mechanism, 62 kg proiectil, bataie 28 km, noi nici nu visam la asa ceva.