Dar sa ne intoarcem la eroul nostru, Hans H. Amtmann. S-a nascut in 1906, pe linga Hamburg, ceea ce ar fi insemnat automat sa intre in domeniul naval, domeniu foarte dezvoltat in zona. De fapt a studiat constructii navale si chiar a inceput, pentru foarte scurt timp, intr-o asemenea firma, desi in anii 30, in Germania, era o criza puternica si nu era usor de gasit un job. Totusi reuseste sa se angajeze la Junkers, in domeniul aviatiei. Junkers era, pe vremea aia, una dintre cele mai mari firme de aviatie din lume. Inca din 1919 se fabricase Junkers F 13, primul avion complet metalic. F 13 era construit din dural, nituit, constructie care domina si astazi tehnologia de aviatie. Duralul fusese tocmai dezvoltat prin 1906-1909 de un neamt, Alfred Wilm. F 13 folosea si invelis de tabla ondulata, solutie care va deveni celebra la nu mai putin celebrul Junkers 52, supranumit Tante Ju.
Eroul nostru a lucrat la Junkers G 38, un avion putin monstruos, dupa gustul meu. O aripa enorma, deosebit de groasa, la incastrare erau chiar locuri pentru pasageri, cred ca avea o rezistenta la inaintare uriasa.
G 38
Dar vremurile erau extrem de tulburi. Datoriile imense impuse ca despagubiri dupa WW1 distrug orice urma de revenire economica. Se intaresc partidele extremiste, atit de stinga cit si de dreapta. Germania nu are dreptul sa construiasca avioane militare. Junkers foloseste o smecherie, produce avioane civile si le militarizeaza in alte tari, de exemplu in Suedia. Toate acestea insa nu ajuta prea mult. In 1933 Junkers da faliment si e preluata de stat. Hans al nostru ramine un timp somer, nu apuca sa lucreze la Junkers 87, celebrul Stuka (Sturzkampfflugzeug) – avion de lupta in picaj.
Se intoarce totusi la Junkers, dar numai pentru putin timp, si se angajeaza mai apoi la Blohm & Voss. Aceasta era la baza o companie de constructii navale care si-a creat si o sectie de aviatie si i se potrivea de minune lui Hans, deoarece se intorcea acasa, la Hamburg. Venirea la putere a lui Hitler, care s-a sters la fund cu interdictiile impuse de tratatul de la Versailles, a inviorat masiv industria de avioane germana. In scurt timp se construiesc un numar imens de avioane diferite. Lista avioane militare.
In timpul asta celelalte tari cam dormeau. SUA, cum am spus, era strabatuta de un curent pacifist, spre lauda lor s-au salvat totusi prin initiativa privata. De exmplu Ford si fiul credeau in viitorul aviatiei, chiar au investit intr-un avion civil, construit de Scout, inspirat de Junkers, Ford Trimotor Scout. Englezii, mai aroganti, nu vroiau sa creada ca nemtii ar fi in stare de o revolutie tehnologica in aviatie. Nici nu au bagat in seama dezvoltarea duralului si a noilor tehnologii, dormeau si cind a aparut aripa in sageata, si nici macar motorul cu reactie, de altfel inventie (si) engleza, nu l-au dezvoltat cum trebuie. (Nota e vorba de neamtul Hans von Ohain, ori de englezul Frank Whittle, picant e ca cei doi au ramas prieteni pina la moarte, ori poate de Coanda!?).
Dar Germania avea nevoie de enorm de multi specialisti. Compania B & V se specializeaza, mai ales, in hidroavioane, avind in vedere si competenta ei in domeniul naval. Herr Hans participa la un numar mare de proiecte, unul mai ciudat a fost BV 138 MS. Avionul era echipat cu trei motoare diesel, a operat si in Romania. Prin 2012 au fost descoperite in lacul Siutghiol resturi ale unui avion prabusit.
Citeva avioane au fost echipate cu un dispozitiv de distrus mine. Avea instalat un cerc din aluminiu in care se crea un cimp magnetic puternic. La zborul in picaj, la joasa inaltime, cimpul magnetic producea explozia minelor marine.
O alta ciudatenie a fost Ha 141, un avion asimetric. Nota, si ampenajul orizontal era asimetric.
Marele avantaj era vizibilitatea perfecta atit a pilotului cit si a servantului. Se pare ca a fost destul de reusit, dar s-au construit un numar mic de avioane deoarece a fost inlocuit de Focke Wulf 189 si acesta un avion cu o cabina transparenta.
Un alt avion deosebit a fost BV 222, hidroavion, un fel de stramos al lui B 747 sau Airbus 380 cu doua etaje.
Neobisnuit a fost si BV 144, a carui aripa avea incidenta variabila, se rotea in jurul axei Y cu un unghi de 9°. Acest avion a fost construit de B&V dar in Franta, in 1940, de ingineri francezi.
Ar mai merita mentionat uriasul BV 238 V1, cel mai mare hidroavion al acelor timpuri, cu o greutate maxima de 85 de tone.
S-a lucrat si la BV P 200 care urma sa aiba peste 200 de tone si trei etaje, dar care nu a apucat sa zboare.
Sincer sa fiu, parca-l invidiez pe Hans, tare mi-ar fi placut sa am ocazia sa lucrez la asemenea proiecte.
Domnul se casatoreste intre timp si are si patru copii. Dar razboiul isi arata din ce in ce mai acut fata hidoasa, de data asta in casa celor care l-au provocat. Autorul isi aminteste de raidurile de bombardament. Intr-o duminica lucra in gradina si a sunat alarma. Zgomotele avioanelor care se apropiau i s-au parut neobisnuite, a ramas pur si simplu inlemnit in gradina. Pe deasupra lui a numarat nu mai putin de 1000 de avioane B17, cerul se innegrise de o asa flota.
Viata devine din ce in ce mai grea. Deplasarea la munca e deosebit de dificila, deoarece locuia destul de departe, trebuia sa ia un tren si sa traverseze Elba. Nu se mai gasea mai nimic de mincare. (Dar nu cred ca trebuie sa vorbesc prea mult despre asta, noi, cei mai batrini, stim cum e, am trait si pe vremea de pace asa ceva).
Trupele engleze se apropiau de Hamburg, care se declarase oras deschis si deci nu incerca sa se apere. La munca s-a anuntat ca depozitul de alimente se deschide lucratorilor si fiecare poate sa-si ia ce poate. Hans reuseste sa-si umple un Rucksac cu conserve si traieste o aventura periculoasa pe drumul de intoarcere. Deoarece nu mai circula nimic, e nevoit sa mearga cu bicicleta si intirzie peste ora la care era circulatia interzisa, riscind sa fie impuscat fara avertizare.
Ramine fara munca, el si familia, si se confrunta cu mari greutati. Zona in care locuia devine, spre ghinionul lui, zona engleza, unde viata era mult mai grea decit in zona americana. In iulie „45 ratia de mincare era de 950 de calorii, a crescut un pic in iarna, la 1550, pentru ca in februarie „46 sa ajunga la 1180. Semnificativa e reactia marelui aerodinamician Prandtl cind a fost chemat sa depuna marturie la un proces, prima lui intrebare a fost daca i se permite sa dezgroape cartofii ingropati in terenul de tenis. Ma intreb oare cite calorii aveam noi la dispozitie, care oricum nu erau garantate decit daca stateai la cozi, in iarna lui „89, de exemplu!?
Cu putin noroc Hans gaseste un job de profesor fapt care-i usureaza un pic problemele existentiale, cind, in octombrie 1946, e contactat de un ofiter american.
Despre asta vom vorbi in episodul urmator.
Salut. Foarte interesant, multumesc pentru articol.
Excelent! V-ati gandit sa va faceti scenarist? 🙂 Am ramas fix ca la sfarsitul unui episod din Homeland… 🙂
Astept cu viu interes urmatorul episod!
Superb articol astept partea a 2 a…
@ Neamtu Poate faci si o serie de articole in oglinda despre „Paperclipul”rusesc.
Aici sunt detalii interesante. O comparatie ar fi foarte relevanta . Oricum,rusii sunt mai „romantici” !!!
http://www.russianspaceweb.com/rockets_ussr_germany.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Osoaviakhim
daca ne uitam la numarul comentariilor se pare ca aceasta tema nu e prea interesanta
Nu este un criteriu. Eu o gàsessc foarte interesantà, nu numai tema dar si redarea ei, chiar dacà nu am fàcut efortul unui mesaj de multumiri.
O fac acuma. Multumesc pentru informatiile acestea si prezentarea lor.
Cred ca un indicator mai corect este numarul de cititori/accesari decat numarul de comentatori. Unul din admini poate furniza cifrele sau chiar sa le faca vizibile.
Genul asta de articole tip „monografie” nu prea atrage comentarii (a se vedea si alte serii din arhiva). Majoritatea nu cunosc asemenea detalii si amanunte deci nu prea au ce comenta, doar citesc si baga la „cutie”, iar cei care mai cunosc subiectul se feresc, probabil, sa-i strice autorului seria cu comentarii gen „o stiam p’asta da’ n-am avut timp sa ma apuc de scris”. ?
Exact, nu prea ai ce comenta, pur si simplu te bucuri de material.
multumesc pentru articole. Nu cred ca interesul e mic, pur si simplu subiectul e tehnic si e mai greu sa se umfle vena la tampla unuia sau altuia ca la alea mai „tabloide”. In schimb citim cu placere 🙂
Este foarte interesanta domnu’ inginer, ia un pahar de vin sa vina inspiratzia si treci la scris
Nu este asa. Eu urmaresc toate articolele acestea minunate, doar ca de multe ori raman paf si uit sa mai bag o multumire asa cum s-ar cuveni.
Toate temele istorice sunt foarte interesante si apreciam munca autorilor
Hmmm… Numarul comentariilor nu este masura a cit de bun e un articol. 🙂
Uneori pana si cei care comenteaza zilnic nu au ce comenta la un astfel de articol… 🙂 Nu ca n-ar vrea, dar, de multe ori, n-au cunostintele necesare. Eventual sa adreseze multumiri.
Asta nu inseamna ca articolul respectiv nu este citit. Va asigur ca cele doua Paperclip au depasit demult 2000 de vizualizari de cand au fost publicate, numar care de altfel va creste constant. Mai sunt multi cititori care, in cazul articolelor mai „grele”, prefera week-end-ul. Acum, nu stiu ce asteptari aveti dumneavoastra 🙂 , dar pentru un articol istoric, nisat, eu personal, va pot confirma ca este foarte bine.
Nu e ca si cum ati scrie despre restaurante, moda, politica sau sport… 🙂
Din fericire mai sunt si oameni pasionati de istorie, asa ca e de „datoria” noastra sa le hranim pasiunea, cat si cum putem de bine. E o forma de educatie iar eu sunt foarte mandru de treaba asta. Na c-am spus-o! 🙂
Hai c-am dat si din „casa”… 🙂
P.S. Si eu am fost la inceput demoralizat de lipsa comentariilor pe un site unde se comenteaza in draci.
Si eu am fost la inceput demoralizat de lipsa comentariilor pe un site unde se comenteaza in draci.
Dap… am avut un moment in care mi-am pierdut increderea in mine (la articolele despre motoarele cu combustibil solid). 🙂
Ce-ai fi vrut sa comenteze la alea? Pentru majoritatea dintre noi chiar erau rocket science! 🙂 La primele chestii cu adevarat tehnice dispar 99% din comentatori.
Altfel, daca e nevoie de un felicitari si-un multumesc ca sa va motivez, cu drag! Intotdeauna! 🙂
P.S. Continuati, va rog. 🙂
Nu stiu, orice. Despre istoria motoarelor cu combustibil solid de la noi, despre balistica interioara… 🙂
Multumesc, multumesc, sint motivat. Am invatat intre timp ca numarul comentariilor nu reflecta neaparat articolul, comentariile avind motor emotional.
PS: continuam
Pai daca ne dai cu lingurita?!
”forcibly ( at a gunpoint )” soviet style….
Fortele aeriene portugheze spun ca cele 5 avioane F16 sunt in drum catre Romania
pentru a se adauga celor 12 anterioare.
*editat off topic, poti posta din nou la „Permiteti sa raportez”
Foarte interesant, multumesc! Astept cu nerabdare urmatoarea parte.
Ba da, e interesantă, dar nu sunt toți specialiști să-și dea cu părerea :-)).
Ar fi foarte interesant de prezentat-in oglindă, soarta celor mai puțin norocoși, care au ajuns în URSS. Fetița mea a primit o cutie muzicală cu Lacul lebedelor și, de câteva zile, numai asta aud!
Și mă gândeam ce a însemnat pentru cultura universală Rusia tarista și ce a însemnat URSS- în afară de ‘glamour gulag’, NIMIC!
Hmm, sa nu aruncam si copilul din covata din harnicie…
Natiunile uniunii, nu URSS, au produs valori care au ramas in patrimoniul universal si in perioada comunista. Uite cateva exemple luate in viteza si la intamplare: Vladimir Mayakovsky, Wassily Kandinsky, Aram Khachaturian, Sergei Prokofiev, Dmitri Shostakovich, David Oistrakh, Andrei Tarkovsky, Arkady and Boris Strugatsky, Mikhail Sholokhov, Boris Pasternak, s.a.m.d. Pe partea stiintifica sunt de asemenea o gramada. Cred ca un bun indicator ar fi numarul laureatilor premiului Nobel. ?
PS Nu fac apologia URSS dar sa nu le anulam realizarile doar pt. ca nu ne sunt simpatici.
Off topic, povestea Birlic cum s-a înscris în partidul comunist:
I-a chemat Vîșinski la el pe cei mai renumiți actori și le-a spus – tavarișci, la noi marii actori au două posibilități – onoruri, funcții și bani sau ”la Siberie” – că vorbea în franceză cu ei!
Spune Birlic – când a auzit de „siberie”, atunci noaptea a mers în Sectorul negru și s-a înscris în partidul comunist.
On topic, prezentarea -în oglindă, a Operațiunii Osoaviakhim cred că ar fi interesantă!
EXCELENT ARTICOL!
Încă o scurtă observație: una din glumele timpului a fost înregistrată şi premiată într-un film animat. Pasternak tăia copaci împreună cu un alt deţinut în Siberia şi îi spune acestuia: „Eu mă aflu aici pentru că am câştigat premiul Nobel. Tu ce crimă ai săvârşit?“. Acest desen animat a primit premiul Pulitzer.
Excelent articol.
Si sa nu fie cu supårare, dar numarul de comentarii nu mi se pare ca arata interesul pentru articol. E genul de articol de citit si de invatat. Poate nr de vizualizari sa fie mai relevant -sunt sigur ca e o discrepanta intre aceste doua metrice.
Eu am citit prima parte pe blog-ul dvs, a doua aici. Nu am comentat decat la acesta, dar fara sa adaug valoare articolului.
E greu, stacheta e sus.
Va multumesc pt articol.
Interesanta poveste… eu in general urmaresc partea tehnica si istoricul evolutiei si mai rar povestea proiectantului.
si eu am ramas ca la dentist, s-a terminat prea repede. abia astept partea 3 🙂
Neamtu, un al doilea articol extraordinar.
Un articol excelent. Poate, la un moment, o noua carte 🙂 …
Mda, tare m-as bucura sa fie asa. Pana la urma, daca imi aduc bine aminte, si primele articole ale lui N.T. pe care le-am citit s-au transformat ulterior in prima carte lui M.C. 🙂
Si mai departe domnu’ injiner?
Mai este inca pana cand ajungeti la „si au trait fericiti pana la adanci batraneti, si-am incalecat pe-o sa” etc
Si mai departe ?
Felicitari! Eu pentru asa ceva intru pe aici, nu pentru furtunile politice.
Fain articol ! Felicitari Neamtu -Tiganu !