Programul de dezvoltare al flotei militare: 1886 – 1888. Canonierele „Bistriţa”, „Oltul” şi „Siretul”

Continuăm astăzi cu programul marinei române desfăşurat între 1886 şi 1888 şi rămânem în aceeaşi notă arhitecturală „victoriană”, subiectul articolului fiind canonierele „Bistriţa”, „Oltul” şi „Siretul”.

Aceste bijuterii victoriene a căror formă vi se va părea poate familiară, etrava inversată revenind recent în atenţia constructorilor navali, au fost construite de şantierul „Blacknall”[1] al firmei britanice „Thames Iron Works” din Londra costând bugetul României câte 125000 de lei fiecare.[2]

Au sosit în ţară în 25 august 1888 fiind botezate „Bistriţa”, „Oltul” şi „Siretul”. Primii ofiţeri comandanţi au fost căpitanul Spiropol Ion pe „Bistriţa”, locotenentul Perieţeanu Constantin pe „Siretul” şi locotenentul Crivăţ George pe „Oltul”.

Preluare Modelism nr. 2/1995, remarcati etrava inversata si modul de piturare

Continuarea articolului pe Romanian Navy Historic Ships (RNHS)

7 comentarii:

  1. Foarte interesanta stirea data de ziarul britanic „The engineer” din 2 noiembrie 1888:
    http://www.shipmodels.info/mws_forum/viewtopic.php?f=52&t=162641&start=20
    Ziarul spune ca navele au plecat dotate cu cate un tun de 87mm si 2 de 47mm (mitraliere !?) Hotchkiss. Informatia pare eronata pentru ca pe vremea aceea britanicii instalau pe nave de categoria aceea tunuri 57mm/40 Hotchkiss si tunuri revolver de 37mm, tot Hotchkiss.
    Ziarul le descrie drept „coastguard vessels” si considera ca vor fi foarte utile la gurile Dunarii ceea ce confirma capacitatea lor de a opera si pe mare.
    Nu stiu daca trecerea la Nordenfeld 57mm s-a facut in santier sau la sosirea in tara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *