Pentru un avion de vânătoare, un sistem de ochire performant este esențial pentru îndeplinirea misiunilor de luptă.
Pentru primele avioane IAR 80 produse (1-20), a fost folosit un colimator tip grilă, care avea numeroase dezavantaje și limitări. Inelul era folosit pentru a estima distanța fața de țintă, iar cătarea pentru a forma linia de țintire.
Atât poziția inelului cât și cea a cătării erau reglabile.
Pentru a putea ținti, pilotul trebuie să mențină linia de țintire privind cu un singur ochi , lucru foarte dificil în condiții de manevre în zbor.
Sistem de ochire tip grilă
Începând cu avionul numărul 21, a fost folosit un sistem de ochire electro-optic performant pentru acea perioadă, model Goerz GM2. Înițial a fost importat de la firma austriacă, ulterior fiind fabricat sub licență în România de către firmele Prerom și IOR cu denumirea Telereflex.
Aparatul de ochire
Aparatul permite pilotului să privească printr-o placă de sticlă parțial reflectoare și să vadă imaginea iluminată a unui reticul, suprapusă peste campul vizual.
Se realizează formarea imaginii reticulului pe o placă transparentă, prin care pilotul poate privi in exterior. Nu mai este necesara alinierea privirii cu reticulul, pilotul folosește ambii ochi pentru țintire și își poate mișca liber capul.
Imaginea reticulului iluminat de o sursă de lumină interioară, este formată prin lentila convergentă pe o placă de sticlă înclinată la 45 grade și proiectată ca o imagine virtuală, la infinit față de ochiul pilotului .
Aparate de ochire montate pe IAR 80/81
Desen instalare aparat ochire
Aparatul folosește principiul stadimetriei. Denumirea provine de la stadie, o unitate de măsură în Grecia antică de mărimea circumferinței unui stadion.
În esență se aplică principiile asemănării triunghiurilor.
Astfel, pe baza unor valori cunoscute : anvergura avionului țintă, distanța de tragere prestabilită, diametrul reticulului (sau unghiul de vizare exprimat în miliradieni -mil), se determină distanța la care se află ținta.
Pe baza experienței pilotului, se estimează poziția si direcția de zbor a țintei, folosind acelasi sistem de ochire.
Aparatul de ochire fabricat de Goerz, a fost dezvoltat de firma Barr&Stroud din UK, care a obținut patente pentru protecție în SUA, Franța și Marea Britanie.
Aparatul a fost cunoscut sub numele Reflector gunsight (GM2).
Patent Barr & Stroud Mk II înregistrat în SUA 1938
Firma Barr&Stroud nu a avut inițial capacitatea de a onora comenzile făcute de Ministerul Aerului britanic. Chiar și cu 24 de ore de lucru, fabrica era deja la capacitate maximă și toate celelalte fabrici de optică britanice erau angajate în alte contracte de apărare. Ministerul Aerului a cerut companiei să găsească un licențiat adecvat în străinatate.
Cu aprobarea Ministerului Aerian a fost un semnat un acord cu C.P. Goerz din Viena Austria.
La începutul anului 1939, când erau doar 55 aparate de ochire livrate, s-a semnat pactul Anschluss de alipire a Austriei la Germania.
Cu toate acestea, temerile Ministerului Aerian de a anula comanda au fost nefondate, iar Goerz a fost încântat să onoreze contractul.
Un total de 700 de aparate cunoscute sub numele de GM2 MK II au fost livrate înainte de izbucnirea războiului.
Acestea au fost folosite pentru avioanele Spitfire și Hurricane aflate în producție.
Aparate Barr&Stroud MK 2(GM2)
Aparatele de ochire au fost folosite pentru echipare Hurricane și Spitfire fabricate pană în 1941, când a apărut modelul Mk III. A fost în dotarea avioanelor britanice în Batălia Angliei.
HURRICANE SPITFIRE
Aparatul a mai fost folosit pe primele avioane americane P 40, P 47 și P 51.
Replică aparat ochire GM2 scara 1:1 realizată prin imprimare 3D
Aparatul de ochire denumit Telereflex montat pe avioanele IAR 80 era la nivelul avioanelor de vânatoare performante la începutul războiului.
Bibliografie :
THE IAR.80 AND IAR.81 : Airframe, Systems and Equipment – autor Radu Brînzan
Vânătorul IAR 80 – Dan Antoniu, George Cicoș
Articol preluat de pe iar80flyagain.org
Domnul Leoveanu a copiat articolul aparut in:
http://spitfirespares.co.uk/gunsites.html
impreuna cu greseli cu tot si fara sa mentioneze sursa.
Anschlussul a avut loc pe 12 martie 1938 si nu 1939 – https://en.wikipedia.org/wiki/Anschluss
Salut. Interesant.
F interesant, multumesc. Doua ore am tot „sapat” la avioane.
aham …. deci briti au dat na na la teutoni folosind optica austriaca 🙂
si ne mai minunam acum in 2021 de implicatiile globalizarii
Eu as zice sa mai citesti o data articolul, cu ceva mai multa atentie de data asta.
Ar trebui mentionat si vizorul giropendular fabricat la ACTA Bucuresti , pentru bombardament in picaj , IAR-81 .
Mare parte din aparatura de bord era fabricata la PreRom Sacele ( mai apoi Electroprecizia , sper ca nu au reusit s-o inchida si pe aceea ) .
Ceasul de bord era importat , exista pe un site al colectionarilor de ceasuri .
nicusor
…………………………………………
Mare parte din aparatura de bord era fabricata la PreRom Sacele
………………………………………….
La Electroprecizia Sacele exista Intr-o miniexpozitie, o mare parte din aparatele de bord fabricate pentru IAR cu sigla Prerom. La IAR 80, indicatorul de pas al elicei, indicatorul de pozitie tren, ampermetrul si comanda magnetourilor precum si intrerupatorul general erau de productie germana. Ceasul de bord era Longines. Nu stiu, din pacate, cum as putea pune niste poze cu ele.
” La Electroprecizia Sacele exista Intr-o miniexpozitie ”
Poti urca imaginile pe un site gratis de photoshare , primul care mi-a iesit pe google e https://postimages.org/es/ . Apoi poti posta aici link-urile care ti se dau .
Sau poti trimite imaginile la romaniamilitary@gmail.com , in speranta ca vor fi postate de un admin .
Multumim pentru intentie .
Chestii comune , dar utile .
In timp , informațiile s-au pierdut .
Mulțumesc autorului !