Incotro artileria tractata romaneasca?

… tractata, ca doar din asta avem dupa pensionarea Model 1989.

Deocamdata se vedem ce si cum se poarta pe la altii, in speta partenerii din NATO si nu doar.

Incepem cu cine altii decat americanii – tragerea cu M777 tractat… modul „viteza”:

Ia bagati mare, mai baieti, sa vedem cat va tine! Sa ametesti, nu alta!

 

Parca e mai comod sa ai si putina automatizare la incarcarea obuzierului, mai ales la calibrul 155mm, unde proiectilul + incarcatura propulsoare cantareste intre 42-48kg, fiind deci distractiv de operat de catre servanti, mai ales cand ai de tras mai multe salve in ritm alert!

Trecand la exemplul FH-77 Haubitze, deja alta categorie, echipat cu generator auxiliar Volvo B20 118-135CP (APU), echipajul este destul de consistent (pana la 10-14 militari), datorita macaralei cu tava de munitie si sistemului semi-automatizat de incarcare, poate trage in succesiune rapida: 4 proiectile/9 secunde, 6 proiectile in 25 secunde sau ritm sustinut de 3 lovituri/minut pentru 20 de minute.

FH-77 foloseste un echipaj minim de 4 militari: comandant, ochitor, incarcator 1 si incarcator 2.

In configuratia cu al treilea incarcator:

  • Comandantul se afla la stanga ochitorului, pe platforma;
  • Ochitorul se afla la stanga tunului, operand calculatorul de tragere si fiind soferul tunului in mod autopropulsat, cu ajutorul unui joystick.
  • Incarcatorul 1 se afla pe partea dreapta si are rolul de a introduce in tun proiectilele aflate in fata sa pe tava de incarcare;
  • Incarcatorii 2 si 3 furnizeaza pe tava lvoiturile pentru incarcatorul 1 si opereaza macaraua de incarcare, numarul 3 fiind si soferul vehiculului tractor al tunului.

Pentru operare, FH77 este alimentat de un generator auxiliar Volvo B20, care poate propulsa afetul cu pana la 7km/h si este conectat la 3 pompe hidraulice, 2 operand rotile si a treia elevatia, orizontala, sistemul de impingere pe teava si macaraua. Generatorul poate fi operat si de sofer din cabina camionului tractor Scania SBA111 pentru cresterea mobilitatii pe teren framantat.

Totul are un pret, masa de aproape 12 tone fiind parte a pachetului FH77, fata de doar 5,7 tone in cazul obuzierului cal. 152mm romanesc.

Tragerea cu 152-ul romanesc (din care avem teoretic 329 obuziere M81/A411, cu 245 in serviciu, si 111 bucati tunuri-obuzier M85/A425) in modul „vijelie”, 4 lovituri – aproximativ 1 minut, incepand cu min.3 si tinand cont de cele 12 secunde pentru prima incarcare la inceputul filmarii:

Tragerea rapida este posibila deoarece in anii ’90 au fost instalate butelii cu aer comprimat care usureaza actionarea, permitand teoretic sa urce pana la 8 lovituri/minut (dupa cum se vede in filmare, greu de atins in practica).

Pentru comparatie, FH77A folosind munitie semi-fixa (acuplata) este capabil de o cadenta de 4 lovituri/ 9 secunde sau 6 lovituri/25 secunde in timp ce in modul de foc sustinut poate trage cate 3 lovituri/minut pentru 20 de minute. Folosind munitie standard NATO, varianta FH77B a fost modificata, trecand de la inchiderea prin culisare a culatei (Model 1981 romanesc foloseste pana verticala cu culisare) la cea prin insurubare intrerupta (interrupted screw breech), ceea ce a scazut ritmul de tragere.

Si mai interesant este ca inainte de alegerea FH-77, a fost evaluat si obuzierul autopropulsat american M109 (denumit si Paladin in versiune mai recenta), adica exact una dintre versiunile favorite pentru posibila achizitie romaneasca de tunuri autopropulsate. Suedezii au evaluat M109 ca fiind relativ ieftin de achizitionat, insa scump de operat, cu cadenta redusa de tragere si mobilitate relativ redusa, ceea ce a justificat efortul dezvoltarii solutiei proprii – FH-77.

O versiune mai supla decat FH-77 la calibrul 155mm ar fi germano-britanicul Rheinmetall-Vickers FH-70, a carui masa variaza intre 7,8 si 9,6 tone, si care avea cerintele: APU detasabil, distanta de tragere 24km (30km cu munitie reactiva) folosind munitie cal. 155mm standard NATO si teava cu lungime de 39 de calibre, capacitate de rafala 3 proiectile/15 secunde, 6 proiectile/minut sau 2 lovituri/minut in mod sustinut. FH77 dispunea de o pana cu culisare verticala si un rastel pentru 12 incarcaturi principale, afisaj pentru datele de tragere iar hidraulica era actionata de un motor Volkswagen de 1700cc, care permitea inclusiv aducerea in pozitie de tragere si deplasarea tunului in mod autonom (fara tractor) cu viteze de pana la 20km/h. Prevazut cu incarcare asistata, a fost dotat cu sistemul „flick-rammer” (alimentare cu impingere automata), echipajul minim fiind tot de 4 persoane ca si la FH-77.

FH-70 din dotarea japoneza:

FH-70 a avut probleme de fiabilitate la inceputul carierei, legate de platforma deschisa, neblindata, expusa la intemperii si praf a APU si hidraulicii, dar si de stresul sasiului in timpul remorcarii.

Tinand cont de mostenirea ATROM-ului romano-israelian, ar fi corect sa vorbim putin si despre ATHOS-ul 2052 al Elbit Systems:  Autonomous Towed Howitzer Ordnance System.

Dupa cum se vede si in videoclip, tava de doar 3 proiectile permite o cadenta de 3 proiectile in 18s, dupa care tava trebuie reincarcata, obtinand o cadenta de 12 proiectile in 3 minute. Teava are o lungime de 52 de calibre si poate trage la distanta maxima de 30km cu munitie clasica respectiv 40km cu munitie reactiva.

Sistemul beneficiaza de APU si sisteme ajutatoare de incarcare (tava + „rammer”), putandu-se deplasa si in mod autonom, fara tractor.

Israelianul ELBIT ATHOS 2052

In cadrul ofertei pentru Filipine, israelienii ofereau 12 bucati ATHOS pentru suma de 8,2 mil.$, ceea ce inseamna aproape 700.000$/piesa.

Incheiem cu Denel G-5 52, probabil campionul la distanta de tragere, de 32km cu munitie standard, 42,5km asistata si 54km cu munitie VLAP. Este si el deplasabil autonom, cu pana la 16km/h, datorita APU imbarcat, are si pachetul clasic  „tava + rammer” care ii confera cadenta de 3 lovituri in 18s sau 6 lovituri/s timp de 3 minute.

versiune ATHOS 2052 4×4 care aduce a Denel G-5

si aici, adevaratul Denel G-5/52

Ar mai exista si exemplul lui Santa Bárbara Sistemas 155/52 APU, care se incadreaza in aproximativ aceleasi caracteristici tehnice cu lotul de mai sus (cu masa de 13,5 tone), fiind denumit si obuzier low-cost, pretul fiind de aproximativ 3 mil.$/ bucata la un lot de sub 100 de bucati construite.

 

La urma, vorbim putin si despre mobilitate, cel putin una limitata pentru deplasare si asezarea in pozitie, data de existenta APU in produsele prezentate pana aici, un alt aspect care lipseste artileriei noastre.

Dupa cum se observa, toate versiunile care poseda APU si sunt autopropulsate au un sasiu in fata piesei de artilerie, „castigand” insa un plus de masa care le duce la peste 9 tone de regula..

Totul a pornit dupa al doilea razboi mondial, cu necesitatea de a propulsa tunurile antitanc si de camp ale unitatilor aeromobile. Printre cele mai simple exemple este cazul tunului antitanc sovietic D-44 cal. 85mm, care prin adaugarea unui motor in 2 cilindri de doar 14CP avea posibilitatea sa se deplaseze cu pana la 25km/h pe distante scurte fara interventia unui tractor, fiind destinat VDV (restul povestii aici). O astfel de solutie simpla e minimul pentru a castiga un pic de mobilitate pentru tunurile noastre tractate (cal. 152mm, cal. 100mm / M2002/1977/A407), in lipsa tractorului si pentru a manevra usor si rapid la punerea si iesirea din pozitie.

La variantele prezentate mai us in articol, APU depasea de obicei 100CP, fiind motoare de 1,7 – 2l cu consum redus si de uz civil. Ori asta imi aminteste de … Wiesel AWC, care in versiunea 2 la aproape 5 tone dispunea de un motor 1,9L TDI de 109CP (Wiesel1, sub 3,5 tone avea doar 86CP).

Wiesel 1 prototip,  aici versiunea „cabrio”…

O astfel de „nevastuica” ar putea constitui punctul de plecare pentru un sasiu compact de pana in 4 tone complet echipat si incarcat (posibil mai usor folosinfd materiale usoare si senile de cauciuc), plasat in fata afetului tunului, asigurand punerea in pozitie a acestuia dar si APU pentru operare simplificata. Doar ca in cazul nostru ar fi vorba de un sasiu detasabil (cerinta initiala la FH-70 era APU detasabil), care sa permita si transportul echipajului minim (3-4 oameni) si eventual al unui minim de munitie cu o oarecare protectie. In caz de urgenta, tunul ar putea fi abandonat cu tot cu afet, echipajul folosind Weasel-ul pentru a „evada”, fiind si protejat la schije de explozii dar si NBC, iar instalarea unei miniturele teleoperabile cu o mitraliera usoara ar putea asigura si o oarecare protectie cu foc a bateriei impotriva asaltului infanteriei, sau in timpul transportului.

In plus, ar putea fi folosit si ca si tractor clasic, pe modelul M-777:A se observa in poza de mai sus si vehiculul folosit ca si tractor si modul de remorcare, prin prinderea la nivelul franei de gura a tevii. La o masa de 5-6 tone a piesei de artilerie de remorcat, de vazut daca rotile unui vehicul de pana in 4 tone sunt eficiente in teren framantat, sau solutia senilata a Wiesel e de preferat.

In cazul romanesc, ramane de vazut daca exista solutii de „usurare” a afetului (nu indraznesc sa sper la cele 4,2 tone ale ultrausorului M-777, dar poate am reusi sa-l aducem spre 5 tone), sau macar de evitare a castigului semnificativ de masa semnificativ, prin limitarea hidraulicii si a mecanismelor (de ales sau simplificat intre impingator/ „rammer” si tava de incarcare, pentru a permite totusi tragerea rapida). Apropos, noul Caesar 8×8 nu are tavita de proiectile, ci un rammer de proiectile si unul de incarcaturi, impreuna cu brat automatizat care preia proiectilul din cosul in care il aseaza incarcatorul uman si il aseaza in rammer-ul de incarcare (in acest caz avem un sistemmai complex si cu masa crescuta):

In loc de un „pachet” de peste 9 tone, am putea avea un 4+5, ceea ce inseamna ca elementele ar fi mai usor transportabile, inclusiv cu un elicopter mediu sau greu. H215 are o masa utila spre 4,5 tone, EC-725 poate cara 5,67 tone iar MI-17 spre 5 tone.

Pentru o solutie pe roti, cu un sasiu integrat, dincolo de adaugarea unei osii sau a unei perechi de roti, ar fi de remarcat solutia celor de la Singapore Technology Kinetics, prezentata in 2002: LWSPH – un tun cal. 155mm de 7 tone, autopropulsat cu un motor de 170CP si transportabil cu C-130 Hercules, CH-47 sau CH-53:

In mod clar, solutia e mult mai simplu de aplicat pentru calibre inferioare lui 152/155mm, sistemele fiind mai usoare.

In fine, trebuie inceput de undeva, macar cu o solutie minimalista…

 

Marius Zgureanu

 

Surse:

http://www.tehnomil.net/2017/08/05/calare-pe-motoare/

http://www.armyrecognition.com/Asie/Singapour/vehicule_artillerie/LWSPH/LWSPH_Singapour_description.htm

58 Comments:

  1. Model 1989 de 122mm nu mai poate fi resuscitat, recondiționat?

    • nu cred, cred ca aveau si niste probleme inainte de stocare…

      • Rusii le repun in functiune pe sasiu volk 6×6
        Noi n-avem nici un stres

        Ar trebui ca ministresu cu conducere iubitoare de pensie sa se gândească bine
        Dezvolta proiectile reactive destepte si ieftine de 160
        Sau mentinem/dezvoltăm proiectile clasice de 152/155 sau mai mari

        Mie personal îmi plac proiectele reactive de 160
        Dacă ar reusi sa se implementeze un sistem de control cat de cat a traiectorie (ceva senzori si posibilitatea modificării țintei in timpu zborului) ar fi de vis

        Totusi la mintea mea armata ar trebui e sa aiba mai multe sisteme diferite pt. strategii de ofensiva/aparare diferite

  2. aw zice eu incotro dar… o sa-mi dat ban pentru limbaj necuvenit.

  3. Cam ce distanta de tragere au M81/A411 si M85/A425?

  4. Râdeti voi de indieni, dar iatà cum trag cu ditamai Bofors si fac si gimnasticà ritmicà în acelasi timp :

    • ala e deja „clasic” 🙂

    • Razi tu, razi, dar sa stii ca si la noi se mai practica asta la tragerile ceremoniale. Diferenta este ca noi nu facem pasul britanic care pana si britanicii l-au lasat mai moale.
      Daca vrei sa vezi ceremoniale militare care frizeaza ridicolul pentru noi, cauta Wagah border si uita-te la ce videoclip vrei. Nu uita sa dai volumul mic si termini terapia de ras cateva minute mai tarziu. Daca consideram ca Bollywood nu este departe, atunci totul capata sens.

  5. Nu stiu ce sa zic de artileria tractata, eu as fi inceput cu ATROM-ul, apoi vedeam ce sa facem cu cea tractata. Am pierdut startul si continuom sa tinem trendul, asa cum vulpea raioasa tine coada sus si se vaita ca strugurii sunt acrii cand nu ajunge la ei.

  6. Ne indreptam rapid spre catapulte si prastie.

  7. Zicea ceva de lovituri acuplate la FH77A… la obuziere nu se dozeaza cantitatea de incarcatura de azvarlire ca la aruncatoarele de 120mm? Stiu ca rușii au un model care trage cu incarcatura bagata in tuburi cartus. Deci incarcatura dozata functie de distanta si elevație sau incarcatura cu greutate fixa bagata in tub cartuș pe lovitura acuplata? Scuze daca sunt intrebari banale dar am vazut ambele sisteme si eram cumva curios care e logica fiecarei versiuni.

  8. Ati vazut ce frumos trage FH77?
    Cam asa ceva sau ceva in genul lui Bandkanon ar trebui sa ai pe vanatorul de tancuri.

  9. cat tot se vorbea de Paladin, eu sper sa nu ne ncaltam cu Paladini si sa ne luam si noi Panzerhaubitze 2000

    • Vad ca toata lumea fuge de Paladin, dar luand in considerare ca nu avem deloc artilerie autopropulsata, ar fi un pas mare inainte.

      • pai din ce mai transpira pe ici, pe colo, se pare ca nu fuge degeaba… pana si polonezii au mers pe solutia sud-coreeana de sasiu cu turela si tunul britanice. Altii de prin zona au preferat PZH-2000…
        Mai e mutantul asta: un sasiu de M109 cu sisteme si tun de PZH2000:
        „M109L52
        Jointly developed by the Dutch firm RDM and the German firm Rheinmetall, the M109L52 was first revealed in 2002. The main improvement was replacing the M126 series gun with the longer 52-caliber cannon from the PzH 2000, thus the MTLS ammunition of the PzH 2000 can be used. In addition, improvements to the loading system were made. This resulted in an increase of the rate of fire to 9–10 rds/min from the original 3 rds/min, and this high rate of fire can be sustained for up to 2 minutes. A total of 35 rounds can be carried.”

        • La Paladin se vorbeste sau se vorbea de un nou tun XM ” nu stiu cat” 🙂 care sa-i mareasca bataia pana la cca 45 km. Cat despre Pzh2000 sau Donar ( chiar si varianta pe sasiu de Boxer) mie greu sa cred ca pupam noi asa ceva, nu ca n-ar fi bune dar……….

          • deocamdata M109A7: „The FY 2014 budget called for $340.8 million in Paladin funding, which would be two dozen vehicle sets at $14.4 million per vehicle”

            PZH 2000:
            12xSH CROATIA tot. $51.000.000 Dec 2014/ (livr Dec 2016) /buc:$4,250,000
            24xnoi QATAR tot. $165.000.000 Apr 2013/ (livr Dec 2017) /buc.: $6,875,000

            acum cred ca si un PzH2000 SH trece de 5 mil.$… iar cel nou de 8 mil.$

            • Mi-ar placea PZh-ul, ar fi nemaipomenit daca am lua asa ceva dar cum multa lume da Paladinul ca foarte posibila tinta de achizitii ( desi lumea se mai insala) incerc sa gasesc punctele lui forte.

          • 1. XM2001 Crusader? nu prea curand…
            https://www.rumaniamilitary.ro/xm2001-crusader-155mm

            2. Bani, multi bani! 🙂

            • Nu, am intalnit undeva o referire la un XM 282.

              • poate asta mai degraba: XM297E2 155mm cannon, doar ca problema e si autoloaderul, nu doar tunul…

                apoi fu: XM1203 Non-Line-of-Sight Cannon, si ala anulat… „The program was officially cancelled in 2009, along with the rest of FCS”

                • A nu, gata m-am edificat. XM 282 a fost o optiune luata in considerare pt un upgrade inceput in 1985 si a stat la baza tunului M284. Aceste tunuri pot beneficia de niste kituri (instalate deja pe unele Paladinuri americane) care le permite sa traga cu obuze Excalibur pana la 40 km.

                  • https://www.militaryperiscope.com/mdb-smpl/weapons/artguns/selfprop/w0003617.shtml

                    „The first armament modification phase substitutes the M284 gun for the A2/A3s M185. Modifications include a strengthened gun mount to prevent barrel rotation with maximum charge. Later armament options include the XM283, derived from M198 towed 155-mm howitzer. It has the same interior ballistics as the M284, but is more reliable. XM282 is a 58-caliber cannon designed to fire M864 base-bleed projectile to 28 mi (45 km).

                    https://www.secretprojects.co.uk/forum/index.php?topic=8420.15
                    „1985 Howitzer Improvement Program (HIP) considering the XM284 Modified Armament System (MAS) based on the L39 M185 and the Advanced Armament System (AAS) with either the L39 XM283 (based on the M198’s M199) and the L58 XM282. The XM282 had a 27.8 litre chamber, which is even bigger than the G6-52’s 25 litres, and could shot a base bleed round to 45km. The XM284 was chosen and with a new turret and a range of improvements from the Human Factors Howitzer Test Bed (HFHTB) became the M109A6 Paladin with production deliveries from 1992.”

                    https://www.forecastinternational.com/archive/disp_old_pdf.cfm?ARC_ID=1148
                    „The second Advanced Armament System option is the XM282, a 52 caliber cannon which is also known as the extended range cannon. The XM282 is also of modular construction and incorporates the unicharge technology which greatly reduces the loading time; the cannon is also compatible with the M864 base bleed projectiles and is fitted with the M185 muzzle brake to provide the same recoil distance as the M283. The XM282 has a 52 caliber tube length or 806 centimeters (317.32 inches). Maximum range of the XM282 firing the XM864 projectile is in excess of 40 kilometers. Research indicates that this cannon has already been test fitted to the M109. This cannon is to be fitted to the 48 Paladin systems to be ordered by Kuwait (the final signing of this order was expected as this report was being written). „

                • Nu m-am referit deloc la XM1203 sau XM 297.

          • Daca aveam petrol la fel ca Arabia Saudita pupam tot ce vroiam noi ca armament de la toti plus conditii avantajoase de achizitie, cu cumparari de licenta si off-ser-uri.

            • @nici macar nu are legatura ca nu avem petrol, plonezi sau alte natii cu pib pet capita pedte 12000 euroi produc ceva ?
              Sincer nu trebuie sa ai petrol ca ai degeaba.
              Par example, rusii au la greu si petrol si gaz, si de ce nu-s dezvoltati ? Au avut si timpul sa o faca.

      • Pana nu demult aveam si eu o parere mai putin buna fata de Paladin dar vad ca modelul A6 trage cu obuze cu submunitii tot undeva la 28-30 km.

      • E tare vechi Paladinul, si de ce n-am lua si noi ceva ultramodern? Ma rog, acum suntem in fundul gol, si evident ca ar fi bune si niste Paladine (A6 sau A7), mai ales daca le luam mai ieftin. Totusi, multe armate l-au inlocuit cu PZH 2000. asta spune ceva

      • La cat sunt romanii limba dupa americani sigur se va pricopsi ArmRo cu M-109 A6 Paladin pt ca asta au acum si US Armed Forces dar la noi vor veni sh-uri ca deh romanii sunt specialisti in asa ceva. Si tare mi-e ca ne vor mai da M-198 tractate.
        Ar fi fost frumos sa aiba ArmRo K-9 Thunder,…dar mai e mult pana departe….! Deocamdata mai are baietii dashteptzi dan sistem sa-si mai faca ceva shpagoane.

  10. No hard feelings dar slabiciunea mea ramane Bandkanon:

    La ultima serie trage 6 lovituri in 21 de secunde.

  11. De cate obuziere autopropulsate am avea nevoie?
    Si eu prefer Panzerhaubitze 2000.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *