Dupa indelungi aşteptari si framantari, in sfarsit au fost indeplinite toate conditiile necesare unui salt de record. Cu multa ambitie si incredere in sine, pilotii Mihai Ilie si Mugurel Ionescu Conta l-au condus pe GD Chiriac la peste 10.000m altitudine, de unde, cu o cadere libera de peste 7.000m, ascensiunea pe calea stabilirii unui nou record national a fost asigurata.
Decolarea a avut loc pe data de 12 Aprilie 2015, in jurul orelor 9.00, de pe Aerodromul Sanpetru, unitate teritoriala a Aeroclubului Romaniei, situata in apropiere de Brasov.
Altitudinea de 10.400m reprezinta practic un rezultat preliminar bazat pe ce indicau instrumentele de bord. Rezultatul final si oficial va fi cunoscut dupa analizarea datelor aparatelor pentru inregistrarea si omologarea zborului de record (barografe, radioGPS, loggere), putand exista in acest sens mici diferente.
Si uite asa, GD Chiriac a mai scris o pagina in Cartea de Aur a Parasutismului Romanesc, punandu-si numele alaturi de parasutistii romani de mare inalţime, Smaranda Braescu, Traian Demetrescu-Popa si general Grigore Bastan.
Scurta istorie a unui salt de record, mult prea asteptat
Jurnal de bord 12.04.2015
Ora 6.00
Toata lumea priveste cerul in speranta ca nimic nu s-a schimbat in evolutia prognozei meteo.
Din NV intra o formatiune de cirusi, stiam de ei si speram sa fie in parametri prognozati.
Incepem pregatirile si scoatem echipamentele pe aerodrom.
Ora 7.00
Dorinel Visoiu, “ingerul meteo pazitor” ne reconfirma datele meteo si ca ziua va fi ok.
Continuam pregatirile si decidem ca decolarea sa fie la ora 8:30.
Ora 8:30
Balonul este in pozitie de zbor. Urcam in nacela si incepem pregatirile finale.
Barografe, transponder, statii meteo, instalatii de oxigen, loggere, camere video…
Ora 9:45
Totul este OK. DECOLARE. Urcam cu 5m/s si totul decurge normal.
5000m. Schimbam prima butelie.
7000m. Flacara de veghe se stinge si GD-ul priveste disperat. 7000m, din nou ?… Aprindem flacara si continuam urcarea cu unitatea de mare altitudine.
8500m. Incep sa apara probleme cu supapa de evacuare. Din nou?… Gasesc o pozitie in care pot evacua cu usurinta si continuam urcarea.
9800m. Urcare pare ca se plafoneaza si privesc acul variometrului cum se apropie de 0. Nu indraznesc sa fac alte reglaje, de teama sa nu se stinga flacara de veghe. Suntem atat de aproape incat toti ne tinem respiratia.
Decidem ca in momentul in care avem altitudine de record si apar orice fel de probleme, sa lansam. GD urmareste, alaturi de noi, acul variometrului si altimerul.
10000m, cel mai greu moment, 10200… 10300… 10400… LANSARE…
GD sare elegant, in stil, urmarit de noi, in speranta ca vom surprinde deschiderea. Se face mic, tot mai mic si dispare camuflat de peisaj.
Incepem coborirea si admiram peisajul.
Echipa de sol ne anunta ca GD a aterizat si a fost recuperat. Acum ne eliberam si putem sa ne bucuram cu adevarat de reusita.
Aterizarea noastra se realizeaza pe un varf de munte, clasic, urmand recuperarea si o mare bucurie.
O zi sfanta pentru crestini a devenit o zi de neuitat pentru noi !
RECORDUL a fost DOBORAT !
Hristos A Inviat !
Sursa text si poze: Aeroclubul Romaniei