BUTOIUL ZBURATOR 1

Da, numele ne duce la sursa, Suedia! Despre exceptionalele reactoare produse de industria aeronautica suedeza am vorbit in articole anterioare si vorbim in continuare pe ROMilitary. Cine nu iubeste Gripen, un avion fasnet si performant continuu adaptat razboiului modern? Cine nu-l cunoaste si nu-l recunoaste oriunde apare? Un avion pe care nu l-am vrut, o tehnologie de varf care ne-ar fi putut readuce in randul “celor putini”…a constructorilor de aeronave cu reactie. Dar regretele nu-si mai au rostul acum, avem F-16, sa ne traiasca si la mai multe si mai performante! Doamne-ajuta cu F-35, as vrea sa-l vad cu cocarde tricolore in viata asta!

Gata cu visul, venim pe pamant scandinav pentru a urca pe cer suedez fiindca in acest articol vom vorbi despre primul jet suedez si despre primul vanator cu reactie din Europa de Vest care se putea masura de la egal la egal cu americanul F-86 Sabre si sovieticul MIG-15 Fagot. Si asta in 1950 ceea ce demonstreaza performanta, viziune si ambitie din partea unei tari mici care a vrut, si chiar a reusit, sa devina o nuca greu de inghitit pentru orice agresor: Suedia. Dar inainte de “zbor” sa facem instructajul si sa vedem coordonatele de zbor –ce a fost si cum a ajuns Flygvapnet/Fortele Aeriene Suedeze si bineinteles, sa vedem pe larg industria aeronautica a unei tari mici, mandra si inalt tehnologizata. Da, mandra si tehnologizata fiindca industria aeronautica arata dintotdeauna nivelul de dezvoltare atins de o terta tara…Despre noi doar regrete, candva pornisem pe drumul dezvoltarii acestei industrii care ne-ar fi putut asigura –precum face Saab AB&industria militara pentru Svenska Armen/Armata Suedeza de zeci de ani -aeronave/rachete/radare!

Am avut proiecte, am avut rezultate bune sau rele dar am avut, insa am fost tampiti si usor vandabili, “o natiune usor de cumparat” cum ne caracteriza prin 2000 un neica nimeni de prin SUA (nu stau sa caut acum cum il chema pe “expertul economic”, mi-e sila de toti cei care au vandut, tradat si distrus aceasta tara cu potential! Dar ii dau dreptate chiar daca e dureros. Adevarul doare, intotdeauna! Strainii nu sunt vinovati, ei apara interesele tarii lor si ale companiilor pe care le reprezinta, asa a fost dintotdeauna si asa ramane. De tampiti si prosti nu ii e nimanui mila! Iertati-mi divagatia, iubesc Romania si imi pare rau ca suntem distrusi incet dar sigur! Ma-ntreb, in afara de noi, cei “vechi”, o mai iubeste oare cineva?).

Politica suedeza inainte si dupa WW II a fost cea de neutralitate. Neutralitate pe care Konungariket Sverige/Regatul Suediei si-o mentine de mai bine de un secol, de la sfarsitul razboaielor napoleoniene/1814 si invazia Norvegiei. Cu mari eforturi diplomatice, statul scandinav a reusit sa-si mentina statutul de neutralitate in WW II chiar daca a facut si compromisuri cu Germania si Aliatii (a permis Wehrmacht-ului sa foloseasca caile ferate suedeze  pentru a transporta Divizia 163 Infanterie cu arme si bagaje din Danemarca in Finlanda. Pana in 1943, soldatii germani din Norvegia care plecau in permisie acasa, tranzitau Suedia pe baza asa-numitului “permittenttrafik”. Mai mult decat atat, minereul de fier suedez era exportat in Germania. Aliatilor, suedezii le-au dat informatii despre germani din Danemarca si Norvegia, pe teritoriul national fiind create baze secrete de antrenament pentru soldati danezi si norvegieni refugiati din tarile de origine, soldati care au luptat in Rezistenta si trupele aliate. Suedia a permis in perioada 1944-1945 folosirea de catre aliati a bazelor aeriene locale. Au jucat inteligent cartea neutralitatii intr-o perioada tulbure evitand invazia de catre germani sau aliati, forte militare carora mica armata suedeza nu li se putea opune. Insa cu siguranta Suedia si-ar fi vandut scump pielea, Svenska Armen fiind superioara armatei finlandeze la toate capitolele avand inclusiv determinare si motivare. Suedezii au facut compromisuri dar sa nu uitam ca din primavara lui 1940 pana in vara lui 1941, tara s-a aflat in compania unor colosi militari, Germania si URSS…Deci, ce-ar fi putut face?).

Baronul Carl Cederstrom

Dar care era starea fortelor aeriene la momentul septembrie 1939? La acel moment, Svenska Flygvapnet/SF/Fortele Aeriene Suedeze erau relativ tinere acestea fiind infiintate ca ramura separata/corp independent in Svenska Armen/Armata Suedeza pe 1 iulie 1926. Pana la aceasta data Aviatia a facut parte din Armata si Marina, primul zbor in Suedia avand loc in 1912, an in care la Mallmslatt, un mic orasel de provincie aflat la 5,50 km vest de Linkoping, s-a infiintat prima scoala de pilotaj locala de catre Baron Carl Cederstrom, actuala Baza Aeriana Malmen (aici se afla si astazi Scoala de Aviatie a Fortelor Aeriene, Saab 105/Sk.60), scoala avand initial doar 3 aeronave Bleriot XI (primul pilot suedez a fost baronul Carl Gustav Alexander Cederstrom, acesta absolvind in 1910 Scoala de Pilotaj infiintata de Louis Bleriot la Paris –e numit “Flyver Baronen/Baronul Zburator”/avea sa-si piarda viata pe 29 iunie 1918 prabusindu-se in Golful Bothnia, Marea Baltica. Primul pilot din Marina suedeza, si primul pilot militar brevetat, a fost locotenentul Olle “Olof”Dahlbeck, Bleriot XI Bis, 3 februarie 1912. Cel de-al doilea pilot militar suedez brevetat, si primul din cadrul Armatei –apartinea Corpului Telegrafic, a fost locotenentul Hugo Sundstedt, acesta absolvind cursurile scolii de pilotaj de la Mallmslatt in iulie 1912, Bleriot XI botezat “Nordstjernan”/Steaua Polara. Din februarie 1919, Marina si-a infiintat propria scoala de pilotaj la Hagernas,coasta de est, la  nord de capitala Stockholm.Ca fapt divers dar nu ma pot abtine, la noi s-a infiintat prima scoala de pilotaj pe 1 aprilie 1912 prin Inaltul Decret Regal nr.1953/27 martie 1912. Primele aeronave din dotarea scolii au fost 4 Farman Model 1912 construite in atelierele proprii sub licenta. Mda, daca atunci cu mai nimic si zero experienta am putut, acum de ce nu mai putem? Doar zic…). La data infintarii ca entitate independenta,1 iulie 1926, Fortele Aeriene aveau 4 Corpuri Aeriene/CA la Vasteras (CA-1, centrul Suediei, 100 km vest de Stockholm. In perioada 1 iulie 1929-1983 aici a fost casa Flygflottilj F1, si in 1983 zburau Saab J-35 Draken si Saab J-37 Viggen), Hagernas/Stockholm (CA-2. In 1926 zburau hidroavioane de recunoastere, din 1936 fiind botezati Flygflottilj 2/F2. In perioada 1939 aici operau doua escadrile echipate cu hidroavioane Heinkel He-115 si Heinkel He-114. Intre anii 1942-1949 au zburat si hidroavioane Saab-17BS –varianta cu flotoare a Saab-17, recunoastere, bombardier in picaj, prima aeronava complet metalica produsa in Suedia. Eeee, Saab-17 a zburat pana in 1967 in cadrul aviatiei etiopiene!), Malmo/Linkoping (CA-3. Intre anii 1955-1966 aici au zburat J-29B/E/F Tunnan) si Froson/OstersundJamtland (CA-4. Baza s-a inchis pe 17 iunie 2005, data la care zburau J-39A Gripen) executand pentru inceput, cu deosebire, zboruri de recunoastere.

Scoala de Aviatie/Krigsflygskolan a Fortelor Aeriene a fost infiintata la Ljungbyhed/sudul Suediei (din 1926 pana in 1998 a functionat Scoala de Aviatie. Din 1976 pana in 1998 a fost numita F5). In 1939, Svenska Flygvapnet/SF/Fortele Aeriene Suedeze aveau 7 Corpuri Aeriene si doar 98 de aeronave de vanatoare insa General-locotenent Torsten Friis (comandantul Fortelor Aeriene Suedeze in perioada 1934-1942) si General-locotenent Per Gustaf Sylvan (comandantul Armatei Suedeze in perioada 1937-1940) erau constienti de faptul ca e nevoie de forte aeriene si armata puternice pentru a rezista unei posibile invazii sovietice sau germane, drept urmare s-a trecut la un amplu program de modernizare (Generalului-locotenent Torsten Friis i se datoreaza crearea Statului Major al Fortelor Aeriene Suedeze). Drept urmare, numarul aeronavelor de vanatoare a inceput sa creasca exponential ajungand de la 98 de exemplare in 1939, la 593 de exemplare in 1945 (1939-98 de vanatori; 1940 -158 de vanatori; 1941/1942 -290 de vanatori; 1943/1944 -485 de vanatori; 1945 -593 de vanatori. In februarie 1945, Suedia a cumparat P-51B/D Mustang, 161 de exemplare au zburat sub numele de J-26 pana in 1954, locul lor fiind luat de Vampire/Marea Britanie. In 1950 aveau 832 de vanatori cu piston si reactie!). Totodata s-a intarit si apararea antiaeriana a teritoriului, in 1940 Armata Suedeza fiind impartita in 5 districte militare, Sodra/Sud (2 regimente compuse din 8 batalioane de infanterie, un batalion de cavalerie si 3 divizioane/batalioane de artilerie),Vestra/Vest (2 divizii avand in compunere 6 regimente – 18 batalioane de infanterie, 2 batalioane de cavalerie si 3 divizioane/batalioane de artilerie), Norra/Nord (un regiment compus din 2 batalioane de infanterie), Ovre Nordland/Nordland Superior (un regiment compus din 5 batalioane de infanterie) si Ostra/Est (un regiment compus din 2 batalioane de infanterie si un batalion de cavalerie. Ca fapt divers, un regiment de infanterie suedez avea in 1943 -42 mitraliere de companie, 5 mitraliere AA pe trepied, 35 de mortiere calibrul 47 mm, 18 mortiere calibrul 80 mm, 3 mortiere calibrul 120 mm, 6 tunuri antitanc Bofors calibrul 37 mm, 546 de pistoale mitraliera calibrul 9 mm, 5 aruncatoare de flacari, 36 pusti antitanc). Si ne oprim “putintel” asupra apararii AA suedeze…

In 1939, Svenska Armen/Armata Suedeza avea 4 regimente de artilerie antiaeriana dotate cu 76 tunuri AA Bofors Model 1929 calibrul 75 mm, 154 de tunuri AA Bofors calibrul 40 mm si 78 de proiectoare, toate acestea fiind produse local de catre Bofors AB (AB/AktieBolaget –Corporatie. Nici nu va mai spun ce produce Bofors astazi, ar fi prea dureros daca facem o paralela cu noi!). In 1942 ajunsesera la 7 regimente de artilerie antiaeriana incluzand in dotare si tunuri Bofors M.40 calibrul 20 mm. De asemenea, fiecare divizie din cadrul Svenska Armen a primit cate o companie de tunuri antiaeriene automate Bofors calibrele 20/40 mm -fiecare batalion de infanterie a primit 4 Bofors calibrul 20 mm si 4 Bofors calibrul 40 mm. In 1944, Svenska Armen avea in dotare 9 Bofors/75 mm, 273 Bofors/40 mm si 361 Bofors/20 mm.

Bineinteles, o armata si aviatie puternice nu pot exista fara o industrie de profil, asta au inteles cei doi generali suedezi, Torsten si Friis, dar si guvernul suedez de atunci condus de catre Axel Pehrsson-Bramstorp (tipul n-avea nimic dea face cu armata si cu toate acestea si-a dat interesul ca Suedia sa se intareasca militar. Politicianul facea parte din Partidul Agrarian cunoscut si ca “Bondeforbundet/Liga Fermierilor”), in Legea Apararii din 1936 stipulandu-se clar crearea si promovarea industriei nationale de aparare, industrie strategica mentinuta si dezvoltata pana in prezent, si cu perspective clare de dezvoltare si in viitor (ehhh, la noi nu mai exista “problema” mentinerii si dezvoltarii industriei de aparare, guvernantii si guvernatii de dupa 1989 au rezolvat-o “exemplar” –praf si pulbere! Da, stiu, inca avem, luptam s-o resuscitam, insa de la productia de tancuri, rachete, aeronave, tunuri, munitii de atunci pana la saibe, piulite, table si vopsele de astazi e o mareee diferenta! Asamblarea nu se pune, zic eu, toti descultii lumii sunt capabili de asta cu utilaje si oameni scolarizati! Proiectarea si productia integrala conteaza, atat!). Drept urmare, pe 2 aprilie 1937 s-a infiintat prima companie aeronautica suedeza, companie existenta si-n ziua de astazi, Svenska Aeroplan AB la Trolhattan/vestul Suediei (astazi, SAAB Group), companie infiintata de Bofors AB (in martie 1936, Bofors achizitionase unica fabrica de motoare de aviatie din Suedia cunoscuta drept Nohab Flygmotorfabriken/Trolhattan, fabrica pe care au rebotezat-o Svenska Flygmotor AB/SFA AB. A fost infiintata in 1930 si producea motoare de aviatie. In 1941, SFA AB sunt preluati de Volvo si rebotezati Volvo Flygmotor, ulterior Volvo Aero), Svenska Kullagerfabriken/SKF (infiintata in 1907 la Goteborg, coasta de vest a Suediei, produceau rulmenti, transmisii, motoare navale) si Electrolux AB (fondata in 1918 la Stockholm. Au fost primii producatori din Suedia de instalatii de iluminat, sisteme de refrigerare, obiecte de uz casnic, etc. Si astazi sunt printre cei mai mari producatori de electrocasnice din lume, cunoscuti si renumiti in toata lumea).

O alta companie importanta implicate in dezvoltarea industriei aeronautice suedeze a fost AB Svenska Jarnvagsverkstadernas Aeroplanavdelning/ASJA din Linkoping/sudul Suediei, companie infiintata in 1930. ASJA producea in 1936 doua modele proprii de aeronave, ASJA Viking I (1931, monoplan usor cu 3 locuri motorizat cu un Walter Mars, ulterior si cu Cirrus Hermes 2B. In mai 1931, presa vremii spunea despre Viking I ca “e asemanator monoplanelor britanice de Havilland DH.80A Puss Moth si Desoutter Mk.II. O aeronava foarte potenta”) si ASJA Viking II (monoplan usor cu 4 locuri dezvoltat din Viking I motorizat cu De Havilland Gipsy Six. Motoarele pentru Viking I/II se produceau sub licenta la SFA AB). In 1936, ASJA a negociat cu Bofors crearea unei companii comune destinata proiectarii si productiei de aeronave, ceea ce s-a si facut pe 31 martie 1937 –compania s-a numit pentru scurt timp AB Forenade Flygverkstader/AFF. La fabrica AFF (ASJA&Bofors) din Linkoping a inceput in 1938 productia sub licenta a Northrop 8A-1, vanator-bombardier usor, monomotor, destinat strict fortelor aeriene suedeze unde a servit sub numele de B-5/103 exemplare produse local (au fost inlocuite cu SAAB B-17, in 1944 cateva B-5 inca mai zburau ca trainere). In 1939, AFF (ASJA&Bofors) a fost integrata in Svenska Aeroplan AB/SAAB.

 B3 in fortele aeriene suedeze

 SAAB, la noua fabrica din Trolhattan terminata in 1938, a inceput productia sub licenta a Junkers Ju-86K/B-3 in Svenska Flygvapnet –doar 16 exemplare au fost produse deoarece s-a trecut la B-5, mai modern. In sfarsit, dotarea Svenska Flygvapnet in perioada 1940-1945 s-a facut cu deosebire din productia interna ceea ce e absolut remarcabil pentru o industrie de profil tanara ce implinise abia 4 ani. Si trebuie sa punctam un aspect esential, aspect asupra caruia toti istoricii militari din lume sunt de acord, aeronavele fabricate de suedezi in aceasta perioada nu erau deloc inferioare celor straine similar. Mai mult decat atat, Svenska Flygvapnet s-a dezvoltat impetuos in aceasta perioada, in 1945 numara 21 de escadrile de vanatoare, 21 de escadrile de atac/bombardament si 9 escadrile de recunoastere, nivelul de instruire fiind “ridicat”. Interesant e faptul ca dupa WW II suedezii nu s-au “linistit” sub auspiciile pacii mondiale, strategii Svenska Flygvapnet&Svenska Armen intelegand faptul ca apropierea de URSS&comunism, stat considerat pe buna dreptate de catre suedezi, EXPANSIONIST, nu le poate fi de bine trecand la reorganizarea armatei, la adaptarea si revizuirea strategiei de aparare si bineinteles, la aducerea/adaptarea dotarii la noile provocarii aduse de impartirea lumii in Est si Vest, in NATO si Pactul de la Varsovia.

B5

Schimbarea s-a facut rapid, in 1955, Svenska Flygvapnet/Fortele Aeriene Suedeze aveau 30 de escadrile de vanatoare de zi, 3 escadrile de vanatoare de noapte, 12 escadrile de atac/bombardament, 5 escadrile de recunoastere, 5 escadrile-scoala (Flygkrigshogskolan/FKHS/Scoala de Aviatie, in perioada 1939-1961 aceasta se afla in Garnizoana Stockholm –a fost cea mai mare si mai importanta. Din 1961 pana in 1996 s-a numit Militarhogskolan/MHS/Academia de Aviatie. Scoli de Aviatie si Scoli Tehnice mai erau la acea vreme si la Vasteras, Kallax, Hagernas. Ca fapt divers, in 1955, Svenska Flygvapnet si-a infiintat prima scoala de radiolocatoristi la Hagernas, scoala functionand aici pana in 1966 sub numele de FV Radarskola/FRAS. La acea vreme utilizau statia radar de dirijare a aeronavelor de vanatoare, fixa si mobila, PJ-21, produsa de catre Marconi/Marea Britanie, primul radar suedez cu magnetron, banda S/3000 MHz, detecta un MIG-15/17 de la 200 km distanta. Primele radare din dotarea Flygvapnet au fost ER-IIIB si PS-41, prima statie radar infintandu-se la Gotland in 1952/10 operatori radar+10 soldati in corpul de paza. In 1955, Flygvapnets Uppsalaskolor/Scoala de Pilotaj a Fortelor Aeriene din Uppsala/F20 a fost prima care a inlocuit trainerele DH-115 Vampire/J-28C cu J-29F/SAAB 29 Tunnan/vanator, North American Harvard&Texas/Sk.16A/B –trainer si Sk.50B/Saab 91 Safir –trainer, in 1970 inca zburau la Scoala de Aviatie din Ljungbyhed. S-a bucurat de succes la export –Finlanda, Norvegia, Etiopia, Austria, Tunisia. A fost folosit ca aeronava-scoala si de companii aeriene civile mamut, KLM, Sabena, Lufthansa, Air France).

Aveau in inventar aproximativ 1200 de aeronave moderne, Svenska Flygvapnet fiind considerata de catre URSS&Pact ca fiind a patra forta aeriana ca marime si dotare dupa SUA, URSS si Marea Britanie (uauuu, uite ca se poate atunci cand se doreste ca o tara mica sa devina “mare si importanta” in fata mai marilor lumii!). Iata organizarea&conducerea Svenska Flygvapnet in 1955, inclusiv denumirile originale uzuale si in ziua de astazi: Chefen for Flygvapnet/CFV/Seful Fortelor Aeriene (in 1955, General Axel Georg Ljungdahl, pilot de vanatoare); Flygstaben/Personal Navigant (de zbor); Flygforvaltningen/Administratia aviatiei; Flygoverlakaren/Medicul sef de zbor (Medicina aeronautica!?); Luftbevakningsinspektionen/Inspectia/Inspectoratul supravegherii aerului??? (probabil Siguranta Zborului!); Inspektionen for tekniska tjansten/Inspectia/Inspectoratul pentru serviciul tehnic (astazi, Fortele Armate Suedeze au o singura scoala tehnica, Forsvarsmaktens tekniska skola/FMTS/Scoala Tehnica a Fortelor Armate Suedeze cu sediul la Halmstad. Scoala pregateste tehnicieni pentru toate ramurile armatei, inclusiv Flygvapnet –ofiteri, ofiteri specialisti, soldati si angajati civili); Centrala verkstader/Atelier/Centrul de Reparatii –Arboga (Centrala Flygverkstaden/CVA/Atelierul/Centrul de Reparatii Aeronave Arboga), Malmslatt (Centrala Verkstaden Malmslatt/CVM/Atelierul/Centrul de Reparatii Malmslatt. Aeronave, motoare, componente, avionica si sisteme de zbor), Vasteras (Centrala Verkstaden Vasteras/CVV); Flygbasomraden/Flybo/Zone Baze Aeriene (Aparare aeriana) –Sodra, Vastra, Norra, Ovre Norrland; Flygvapnets forsokscentral Malmslatt/Centrul de Testare in Zbor Malmslatt (aici s-au testat/se testeaza in zbor, din 1936, toate aeronavele produse de catre industria aeronautica suedeza, inclusiv JAS-39 Gripen). Si ajungem la…reactoare.

Da, SAAB a dezvoltat si produs pentru Flygvapnet din 1945 si pana astazi o serie de aeronave remarcabile, incepand cu J-21A in 1945 (aeronava modificata rapid, trecuta de la motor cu piston la motor cu reactie –SAAB J-21R, primul reactor produs local in 1950. Extraordinara performanta din partea unui stat mic care a reusit sa intre in clubul ultra-select al producatorilor de jet-uri inca de la debutul acestor aeronave, inceputul anilor *50/sec.XX!) si terminand/continuand cu JAS-39 Gripen. O performanta remarcabila, desigur, continuitate si progres, basca faptul ca au si exportat, inca exporta, chiar daca vanzarile externe n-au fost pe masura asteptarilor (e foarte greu sa te lupti cu gigantii lumii aeronautice, SUA, URSS/Rusia, UE, Franta, ai nevoie de determinare, lobby, bani si interes guvernamental. Din fericire Suedia a stiut ce vrea, care ii sunt interesele, a avut planuri si viziune…Noi insa n-am avut “norocul” asta, si doar din vina noastra! Au exportat in Austria/30 J-29 Tunnan+24 J-35+40 Saab 105, Finlanda/40 J-35, Danemarca/51 J-35, Cehia/14 JAS-39 Gripen, Ungaria/14 JAS-39 Gripen, Africa de Sud/26 JAS-39 Gripen, Thailanda/12 JAS-39 Gripen, Brazilia/36 Gripen NG/Gripen E/F). Si ne oprim asupra SAAB J-21A deoarece aceasta aeronava a dus la primul jet suedez din istorie…

Povestea acestuia incepe devreme, in aprilie 1941 cand SAAB propune Flygvapnet un vanator cu design neconformist pentru acea vreme –monoloc, monoplan cu aripa joasa, doua grinzi de coada, elice propulsiva (motor+elice in coada), tren de aterizare escamotabil si…scaun de catapultare. Da, ati citit bine, scaun de catapultare, o inovatie despre care putini stiau la acea vreme! Oferta SAAB a venit in urma cererii Flygvapnet pentru un nou vanator care sa inlocuiasca vechile aeronave italiene si americane din dotare, considerate “invechite si cu performante scazute” (Italia -72 de biplane Fiat CR.42 Falco/J-11 in Flygvapnet+60 de Reggiane Re.2000/J-20 in Flygvapnet. SUA –60 monoplane Seversky P-35/J-9 in Flygvapnet, primul vanator monoplan complet metalic din dotarea fortelor aeriene suedeze, in serviciu 1940-1951). Proiectarea aeronavei, futurista pentru acea vreme, s-a facut de catre echipa de ingineri-proiectanti de la Svenska Aeroplan AktieBolaget/SAAB AB condusa de Frid Benjamin Filippus Wanstrom, inginer de aviatie (Wanstrom a fost un inginer-proiectant stralucit, acesta fiind “taticul” SAAB J-29 Tunnan, SAAB 32 Lansen, SAAB 35 Draken si SAAB 37 Viggen. A absolvit “magna cum laudae” Kungliga Tekniska Hogskolan/KTH/Institutul Tehnologic Regal din Stockholm in 1932 fiind angajat la Flygstyrelsen, predecesorul Kungliga Flygforvaltningen/KFF/Royal Swedish Air Force Materiel Administration –agentie guvernamentala activa intre anii 1936-1968. In 1936 e numit seful Departamentului Calcul si Proiectare/Cercetare la SAAB AB in Linkoping. Ei bine, despre Wanstrom se spune ca a adus in mare secret din Elvetia in Suedia, 1945, designul aripii in sageata, schitele fiindu-i date de catre ingineri germani refugiati in Tara Cantoanelor, ingineri care lucrasera la Messerschmitt Me.P1101/1110/1111/1112. Cert e faptul ca Wanstrom si echipa sa au creat J-29 Tunnan, primul avion cu aripa in sageata produs in Europa de Vest, ceea ce este absolut remarcabil pentru o industrie aeronautica ai carei ani vechime puteau fi numarati pe degete!).

Va urma.

 

WW

 

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

www.airvectors.net › avj29

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.saab.com › brazil › stories

plane-encyclopedia.com › saa…

saabveteranernatrollhattan.com

ipmsstockholm.org

liu.se

historynet.com