CARUL DE LUPTA 7

Asa cum mentionam in capitolul anterior, la sfarsitul lui 1969 afacerea Chieftain a cazut, producand furie si frustrare in staff-ul Tzahal (decizia de anulare a licentei Chieftain de catre britanici a fost numita de catre generalul Tal “un soc teribil, precum o bomba atomica care ar exploda deasupra Israelului”). Conform surselor independente israeliene, undeva in perioada noiembrie-decembrie 1969, cand israelienii s-au convins ca au fost “aburiti” de catre britanici care au ales “buna intelegere” cu petrodolarii, a avut loc o sedinta cu usile inchise a factorilor de decizie din Tzahal, Mossad si AMAN, sedinta la care au invitat si sefii companiilor private sau de stat din industria militara. La aceasta sedinta comuna la care a participat si generalul Israel Tal, s-a analizat stadiul realizarii noii fabrici de blindate unde urma sa se produca sub licenta Chieftain (sa nu uitam faptul ca britanicii le livrasera deja linia de productie completa Chieftain si asta a fost marele noroc pentru Merkava), achizitia echipamentelor specifice necesare productiei (exista surse care sustin ca presa pentru turele a fost adusa din Germania Federala dupa ce SUA a refuzat sa le vanda asa ceva pe motiv ca “este echipament sensibil, avand utilizare duala, civila si militara”).

Industriasii au fost intrebati daca pot trece la “alt nivel” in privinta productiei de armament, daca au oameni capabili si ce echipamente, SDV-uri si utilaje au nevoie pentru a produce si proiecta un tanc local. In august 1970, Ministrul Apararii Moshe Dayan obtine fonduri si unda verde din partea guvernului pentru inceperea programului Tochnit Ha’Merkava, primul tanc israelian proiectat si fabricat local, tanc cunoscut sub numele de Merkava/Carul de Lupta, coordonatorul programului fiind General-maior Israel “Talik” Tal (eee, omul cunostea foarte bine tactica armatei britanice, in 1942 inrolandu-se voluntar! A luptat in Brigada Evreiasca ca infanterist, ajungand ofiter. Dupa Razboi a ramas in Italia ca agent Haganah, ocupandu-se cu achizitia clandestina de armament pentru luptatorii organizatiei paramilitare evreiesti. Intre anii 1960-1964  a comandat Brigada 7 Blindate fiind pionul principal in decizia de achizitie a tancurilor Centurion second-hand din Marea Britanie). Totodata, pana cand noul tanc va fi gata, Corpul Blindat a obtinut fonduri substantiale pentru modernizarea M-48 Patton (cost 724.000 de lire israeliene per tanc), M-60 (cost 822.000 de lire israeliene per tanc). La acea vreme, moneda nationala era lira israeliana, 1948-1980. Din 1980 si pana astazi, moneda nationala e sechelul – o lira britanica=4,61 secheli, astazi!).

Conform calculelor estimative ale expertilor contabili din Ministerul Economiei si Ministerul Apararii de la acea vreme, in 1969-1970, costul productiei Chieftain indigen ar fi atins 1.188.000 de lire israeliene per tanc, contabilii militari concluzionand ca daca s-ar produce un tanc local conform specificatiilor Corpului Blindat Tzahal, costul ar putea scadea la 906.000 lire israeliene per tanc – o economie bugetara substantiala la acea vreme, de 282.000 de lire israeliene per tanc. Si IDF se gandea la cel putin 300 de noi tancuri, economia totala fiind astronomica la acea vreme, 84.600.000 de lire israeliene! Oricum, pana cand primele Merkava 1 au iesit de pe linia de productie in aprilie 1979, la doar 9 ani de la debutul proiectului, programul Merkava inghitise aproximativ 65 de milioane de dolari, la acesta lucrand aproximativ 4500 de oameni…

Si revenim la generalul Tal pentru a vedea cerintele pe care trebuia sa le indeplineasca primul blindat de conceptie autohtona!

Ei bine, principalele cerinte vizau protectia echipajului, generalul Tal si echipa sa, pe baza concluziilor si invatamintelor trase din conflictele cu arabii, a punctat proiectantilor, in august 1970, faptul ca blindatul trebuie sa se concentreze in principal pe protectia echipajului subliniand faptul ca pierderile suferite in cursul luptelor s-au datorat in mare parte detonarii munitiei in urma penetrarii blindajului cu RPG-7, 3M6 Shmel/AT-1 Snapper si 9M14 Maliutka/AT-3 Sagger. Drept urmare, a cerut ca noul blindat sa aiba profil redus pentru a-l face greu observabil si dificil de lovit pentru inamic, si blindaj eficient capabil sa reziste noilor proiectile si rachete antitanc sovietice chiar daca tancul urma sa plateasca pretul greutatii. Tal a mai cerut proiectantilor o cale rapida si usoara de evacuare a echipajului in caz ca tancul era imobilizat, de aici rezultand celebra usa decupata in spatele cutiei blindate, unica in lume si in ziua de astazi. O alta cerinta fundamentala a fost posibilitatea repararii rapide a avariilor suferite in lupta chiar de catre echipaj, inclusiv de catre echipele tehnice pe linia frontului. Mai mult decat atat, au cerut un tanc cu performante bune in teren accidentat, un blindat adaptat luptei in desert.

Macheta din lemn Merkava & Centurion – 1970

  Ei bine, la debutul proiectului, in 1969-1970, proiectantii israelieni s-au gandit initial la platforma Centurion Shot Kal restilizata si revizuita (inclusiv o “combinatie” cu Chieftain), o solutie rapida si ieftina. In aprilie 1971 au realizat o macheta la scara reala a noii turele atasate cutiei blindate Centurion Shot Kal modificata substantial, macheta realizata din placaj (alte surse mentioneaza ca a fost o macheta din lemn la scara reala a Merkava, ba chiar ca au fost mai multe machete – putin probabil deoarece israelienii n-aveau timp si nici resursele necesare, basca faptul ca Iom Kipur se apropia. Surse independente mai sustin ca israelienii se gandeau si  la grefarea turelei blindatului greu american M-103/65 tone, echipata cu tun calibrul 120 mm, pe sasiul Centurion, insa au renuntat la idee deoarece SUA au refuzat sa le vanda tancul sau turelele).

Prototip Centurion cu turela M 48

Cert e faptul ca au realizat fizic un prototip pe platforma Centurion Shot Kal modificata si echipata cu turela tancului M-48, acest unic prototip fiind testat pana in 1973 (la acest prototip, sasiul/cutia blindata a fost puternic modificata, motorul fiind dispus frontal, solutie adoptata ulterior la Merkava –motor Teledyne Continental AVDS 1760-6A/908 CP). Insa, toate aceste solutii rapide si ieftine, la indemana, nu satisfaceau 100% cerintele emise de generalul Tal si bineinteles, nu aduceau nicicum un blindat nou in Corpul Blindat. Drept urmare, in august 1971, bazandu-se pe faptul ca aveau linia de fabricatie Chieftain si fabrica noua de tancuri, datorita britanicilor si ajutorului financiar SUA, se ia decizia proiectarii unui nou tanc de la zero, tanc care sa includa “experienta” Chieftain&Centurion&T-55&T-62&conflictele cu arabii.

Nu le-a fost deloc usor… Israelul a trebuit sa depaseasca mari probleme in privinta conceperii si realizarii prototipurilor Merkava si demararea productiei de serie deoarece tara era lipsita de materii prime esentiale precum minereul de fier. Drept urmare au initiat cooperarea economica, militara si tehnologica cu Africa de Sud…O cooperare interesanta, zicem noi, si veche!

Relatia Israel-Africa de Sud a inceput pe 24 mai 1948, la doar noua zile dupa Declaratia de Indepenta, cand guvernul sud-african condus la acea vreme de catre Jan Christian Smuts, sustinator al sionismului si al infintarii statului Israel, recunoaste de facto noul stat evreiesc (recunoasterea de drept a venit pe 14 mai 1949). Africa de Sud a fost cea dea saptea natiune care a recunoscut statul Israel, asta si datorita influentei si puternicei comunitati evreiesti de acolo (comunitatea numara in 1949-1950,  110.000 de oameni, peste 15.000 dintre acestia avand si cetatenie israeliana). In 1949, Israelul infinteaza un consulat-general in Pretoria/Africa de Sud. Se stie ca dupa Razboiul de Sase Zile, IDF trimite instructori militari in Africa de Sud in vederea instruirii South African Defence Force/SADF/Fortele de Aparare Sud-Africane. Mai mult decat atat, serviciile de informatii israeliene si sud-africane aveau o colaborare foarte stransa, israelienii le dadeau sud-africanilor informatii sensibile legate de tehnica de lupta si strategia sovieticilor si nu numai, iar sud-africanii le dadeau informatii legate de organizarea si dotarea militara, via URSS/Franta/Marea Britanie, a statelor africane. Foarte probabil, cele doua servicii de informatii au colaborat strans la dezvoltarea programului de inarmare nucleara (se stie ca tancurile Centurion sud-africane cumparate in 1985 de la britanici, au fost modernizate de catre Israel similar Shot Kal, fiind cunoscute drept Olifant Mk.1A). In sfarsit, in 1975 se incheie un parteneriat economic extins Israel –Africa de Sud. Drept urmare, Israelul importa masiv otel din Africa de Sud, otel folosit si la fabricarea tancurilor Merkava. Eeee, Israelul a si propus Africii de Sud cumpararea tancurilor Merkava 1 la pret preferential, 810.000 de dolari per exemplar, insa sud-africanii au refuzat (se spune ca in 1986, Israelul a oferit sud-africanilor multirolul IAI Lavi, un F-16 israelian. Tancuri Merkava le-au oferit si columbienilor si venezuelenilor, fara succes). In sfarsit, industria israeliana, “aia care este atunci” (citam un mare “ganditor” din spatiul mioritic, bleah!), a trecut la treaba…

Haideti sa vedem care au fost, care sunt, companiile care au contribuit la nasterea fizica a “Carului de Lupta”, cu mentiunea ca unele surse independente, cu deosebire rusesti si arabe, sustin ca Merkava 1 n-ar fi adus un “suflu nou” in Corpul Blindat Tzahal, ca a venit cu o gramada de defecte care au fost remediate pe parcursul productiei (cert e faptul ca Merkava 1 n-a avut serie de pre-productie asa cum ar fi fost normal, asta fiindca nu aveau resurse si nici timp. Vehiculele de pre-productie au rolul de a dezvalui defectele, proiectantii si fabricantii, dar si beneficiarii/utilizatorii avand timp sa le corecteze, sa le remedieze si sa imbunatateasca caracteristicile si performantele produsului. O certitudine e si faptul ca Merkava 1 avea piese si componente majore de import insa, in timp, industria locala avea sa obtina licente de fabricatie sau sa le proiecteze local).

Iata companiile care au contribuit la nasterea Merkava 1 si a urmasilor sai:

–Israel Military Industries/IMI a fost fondata in 1933 de catre Haganah in mare secret (ateliere in care produceau empiric munitie, ulterior si mortiere. Despre acestea am vorbit intr-un capitol anterior). Din 25 noiembrie 2018, compania de stat IMI a fost inghitita de catre Elbit Systems fiind rebotezata Elbit Systems Land. Sediul central al companiei se afla astazi in orasul de coasta Ramat HaSharon, in apropiere de Tel Aviv. IMI au fabricat celebrul UZI din 1950, pistol-mitraliera de mici dimensiuni aflat in dotarea tuturor fortelor speciale din lume si a multor armate –peste 90 de tari, arma proiectata de catre maiorul Uziel “Uzi” Gal in 1940-1941 (eeee, Gal se nascuse in Germania. In 1936 a ajuns in Palestina via Marea Britanie. A ajuns la gradul de colonel in IDF). In 1990, peste 14.000 de oameni lucrau in fabricile IMI, acestea dezvoltandu-se puternic dupa Razboiul de Sase Zile din 1967 cu sprijinul SUA dupa ce Franta instituise embargoul asupra livrarilor de arme catre Israel (spre exemplu avioanele Mirage 5, in 1967 Israelul comandand 50 de exemplare companiei Dassault. Eeee, pana la urma l-au furat scotand IAI Nesher/Vulturul in 1971). A produs, inca produce, tunurile calibrul 105 mm pentru Merkava 1/2 si tunurile calibrul 120 mm pentru Merkava 3/4;

–TGL SP Industries LTD a produs, inca produce, calea de rulare a blindatelor Merkava si nu numai (suspensii, senile, galeti. Ca fapt divers, produc calea de rulare a M-1 Abrams. Principalii clienti sunt SUA, NATO si IDF). Compania a fost fondata in 1952 in orasul Yokneam Illit din nordul Israelului (situat la poalele Muntilor Carmel, 21 km distanta de Haifa si 80 km distanta de Tel Aviv), fiind condusa astazi de catre General de Brigada Yaron Livnat (in retragere);

–Urdan Metal&Casting Industries Ltd. din orasul Netania (nord-vestul Israelului, pe litoralul Marii Mediterane. Aici se afla cea mai importanta statiune balneara din Israel) realizeaza turela, cutia blindata, transmisia, componente din otel sau aliaje, etc. Compania exista din 1953 si are filiale in UE;

–Soltam Systems, companie fondata in 1950 in orasul Yokneam Illit din nordul Israelului, fiind condusa astazi de catre colonelul in retragere David Marchiano. Produce mortierul calibrul 60 mm din turela Merkava si alte sisteme artileristice (obuziere autopropulsate sau tractate, mortiere, etc. Ehhh, ATROM-ul nostru cel defunct conceptia lor era…ATMOS 2000. Traiasca nemuritoarele sovietice de-o 100 si 152 mm, tractate fiindca autopropulsate nu ne trebe’!);

–Elta Systems Ltd. din orasul-port Aşdod, produce computerul balistic, sistemul de control al focului/FCS, sistemul de stabilizare electrohidraulic al tunului, sistemele electro-optice si de comunicatii pentru Merkava (orasul e situat pe coasta Marii Mediterane, fiind al cincilea oras ca marime din Israel aflat la 32 km nord de Tel Aviv si la 60 km vest de Ierusalim. E unul dintre cele trei mari porturi ale Israelului –Haifa/Marea Mediterana, Eilat/Marea Rosie si Aşdod/Marea Mediterana). Compania a fost infintata in 1967 si produce astazi echipamente electronice de varf –radare, ELINT, COMINT, C4ISTAR, SIGINT, comunicatii, EW, sisteme autonome si muuulte alte bunatati pentru Aviatie, Fortele Terestre si Marina;

–Tadiran Ltd., companie privata infiintata in 1962 in orasul Kiriat Ekron prin fuziunea a doua companii –Tadir+Ran (produceau baterii din 1932. Orasul Kiriat Ekron e situat pe campia de coasta din centrul Israelului, la sud de orasul Rehovot). Produce sistemul de aer conditionat, sistemul de iluminare intern si extern, sistemul de vedere nocturn si intercomul tancurilor Merkava si nu numai. Produc baterii de uz militar si civil fiind printre companiile de top in acest domeniu avand filiala si in SUA (produsele lor se regasesc si in M-1 Abrams). Compania e condusa astazi de Igal Karmi, colonel in retragere, acesta fiind si directorul Comitetului Olimpic din Israel. In anii *70/sec.XX, Tadiran, foarte probabil, a primit licenta de fabricatie a sistemelor de comunicatii din partea companiei Motorola Inc. din Schaumburg, Illinois/SUA – compania s-a desfiintat pe 4 ianuarie 2011;

–Rafael Advanced Defense Systems Ltd. din Haifa, companie de stat infiintata in 1948 despre care nici nu are rost sa discutam datorita faptului ca e de top in ziua de astazi, produsele sale fiind exportate in toata lumea, inclusiv in RO (ce de bunatati produc! Iron Dome, Spike, Python, Popeye, Trophy – se regaseste pe Merkava 4, si muuulte altele). In 1948, la data infiintarii, s-a numit Corpul Stiintific. Primul Director a fost Shlomo Gur/Gerzovski/Grizovski, intemeietorul Kibutului Tel Amal, nordul Israelului, in 1936 (in timpul revoltei arabe din Palestina). Dupa infiintarea statului Israel a fost manager de proiect al Universitatii Ebraice, al Bibliotecii Nationale, si al Knesset-ului (parlamentul unicameral israelian);

Prototip Merkava cu turela M 48 Patton

 

–TAT Technologies din orasul Gedera, companie infiintata in 1969, condusa astazi de catre Shmuel Fledel, colonel in retragere, fost pilot de vanatoare (Gedera -centrul Israelului, 13 km sud de orasul Rehovot). Produce sisteme automate de stingere a incendiilor, sisteme de presurizare si protectie NBC, sisteme de alimentare, control si alarmare pentru toate categoriile de tehnica militara de productie autohtona si nu numai, inclusiv Merkava (lucreaza si pentru Boeing, LM –inclusiv sisteme pentru F-35). TAT Technologies e astazi subsidiara a Bental Industries Ltd, concern infiintat in 1983, implicat in absolut toate domeniile – medicina, aeronautica, explorarea spatiului, tehnica militara, constructii civile si militare, naval etc. Sediul central se afla in Moşavul Neve Yarak din centrul Israelului (Mosavul e similar kibutului. Initial au fost cooperative agricole de fermieri si agricultori particulari numiti “haverim”/tovarasi/membri, acestia colaborand si sprijinindu-se reciproc. Mosavul Neve Yarak a aparut in 1951, astazi numara 1400 de locuitori – se afla sub jurisdictia Consiliului Regional Drom HaSharon. Tnuat hamoshavim/Miscarea mosavurilor si Hatnua hakibutzit/Miscarea kibutiana/kibuturilor au fost forme de colonizare agricola a Palestinei initiate de catre sionisti incepand cu al doilea val de emigratie evreiasca cunoscut drept HaAliya Hashniya/A Doua Aliya. In timp, alaturi de fermieri au venit si persoane care nu erau fermieri, acestia fiind numiti de catre localnici “toshavim/locuitori”. Astazi, in Israel si in teritoriile controlate exista aproximativ 400 de mosavuri, acestea fiind atent monitorizate si pazite de catre IDF. A Doua Aliya a dus la crearea in Palestina organizatiei evreiesti de aparare Hashomer/Pazitorul/Gardianul in aprilie 1909, organizatie care avea sa duca la teribila Haganah/1920. A Doua Aliya, Marea Migratie a evreilor in Palestina, s-a desfasurat intre anii 1904-1919, aproximativ 1,40 milioane de evrei din toata lumea, cu deosebire din Polonia si Rusia, au ajuns in Palestina. Cel putin 40.000 plecasera din Rusia pana in 1919 datorita Revolutiei. Ehhh, de bine ce cred unii ca se traieste sublim in Rusia, doar in perioada 1988-1996, peste 750.000 de evrei rusi au emigrat in Israel si in teritoriile ocupate!).

Prototip Merkava pe platforma Centurion

  Bineinteles, exista si alte companii care au colaborat cu Israelul la “nasterea” Merkava, companii externe precum Caterpillar Inc, DuPont, FN Herstal, insa ne-am oprit doar asupra principalelor companii din tara importante in domeniul militar – IMI si Rafael (o alta companie e Israel Aerospace Industries/IAI, companie care produce tot ce se poate in domeniul aeronautic si spatial. A fost implicata si in productia tancurilor Merkava 3/4). Astazi, in Israel exista aproximativ 150 de companii/firme private sau guvernamentale implicate in industria de aparare avand venituri estimate la peste 3,50-4 miliarde de dolari anual si aproximativ 50.000 de angajati (spre exemplu, doar IMI are astazi in portofoliu peste 350 de produse si peste 4000 de angajati. Aproximativ 60% din profit, cam 550 milioane de dolari, provine din export… Despre noi n-avem ce vorbi, industria de profil “aia care este” nu mai este, personalul reducandu-se incet dar sigur! Bravo Israel, ei n-au putut accepta nicicum faptul ca la orice conflict cu arabii riscau embargoul occidentului pentru livrarea de arme in timp ce inamicii primeau constant si fara conditionari arme de la sovietici! Israel n-a putut accepta ideea dependentei de surse straine in ceea ce priveste Armele, creandu-si in timp o industrie de profil absolut extraordinara. O industrie deschisa spre cooperare si licente fara prea multe conditionari si obstacole…). Despre nivelul tehnologic atins de catre Israel in toate domeniile, inclusiv militar, n-are rost sa vorbim, acesta fiind de top…Cu ajutor israelian ne puteam revigora si moderniza industria militara, proiecte si intentii au fost, le stim, s-a vorbit despre ele pe blog. Din pacate ne-am pierdut “in meandrele concretului”, asta ca sa nu zic o injuratura neaos romaneasca!

 Prototip Merkava 1

In cursul anului 1974 au fost gata primele prototipuri Merkava la fabrica IMI din Ramat HaSharon, SUA contribuind cu 100 de milioane de dolari la proiectarea noului blindat. Costul total al cercetarii, proiectarii, constructiei si testarii prototipurilor s-a ridicat la peste 65 de milioane de dolari (peste 4500 de oameni au “muncit” la crearea Merkava), acestia fiind banii americanilor! Se stie ca intre anii 1967-1973, in Israel existau consilieri americani. Exista surse neoficiale care sustin ca acesti consilieri urmareau, cu acceptul staff-ului Tzahal, dezvoltarea noului blindat odata cu strangerea de informatii, oficial, despre comportamentul si performantele tancurilor si blindatelor sovietice din dotarea arabilor, informatii furnizate “din belsug” de catre israelieni. Se spune ca aceste informatii au creionat viitorul M-1 Abrams, tacticile si scenariile folosite ulterior de catre SUA si NATO in combaterea amenintarii “pumnului de otel” sovietic&Pactul de la Varsovia (aceste tactici au fost cu siguranta folosite in Golf). In decembrie 1974 au inceput testele cu primele doua prototipuri (peste 4 prototipuri construite in perioada 1974-1975, foarte probabil), Israelul urmand a trece in curand de la modificare, transformare si adaptare la constructia de tancuri noi, de la zero cum s-ar zice…

Un pas mare si inedit pentru o natiune mica dar darza, zicem noi!

Va urma.

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet

militaryfactory.com

modelist-konstruktor.org

www.military-today.com › tanks

www.armyrecognition.com › …

www.army-technology.com › …

aw.my.games

tanks-encyclopedia.com › Isra…

www.militaryfactory.com › isr…

warfarehistorynetwork.com › …

www.tanks.net › tank-history

www.idf.il › minisites › armor…

21stcenturyasianarmsrace.com

israeli-weapons.com

http://www.patton-mania.com › …

https://www.warhistoryonline.com › …

https://www.historynet.com › t…

http://fofanov.armor.kiev.ua › …

https://below-the-turret-ring.blogspot.com › …

israeli-weapons.com

https://amp.en.google-info.org › …

http://www.archives.mod.gov.il › …

idf-armor.blogspot.com

http://www.tankarchives.ca › t…

https://www.jewishvirtuallibrary.org › …