China, la o aruncatura de bat de Occident

Colapsul URSS a permis Chinei sa diminueze considerabil efectivele trupelor sale de uscat, dirijind resursele umane si financiare implicate in cercetare-dezvoltare catre marina militara si aviatie, dar si catre utilizari civile. Pe de alta parte, a permis expansiunea centrelor industriale de pe litoralul chinez spre regiunile indepartate din vestul tarii.

Primul portavion  chinezesc, Shi Lang, foto: chinesemilitaryreview )

Conducatorii chinezi au inteles ca, la un teritoriu imens cit un continent, nu pot dispune de infrastructura adecvata decat in urma transferului de tehnologie de la firmele de top, precum Alstom (Franta), Siemens (Germania) si Hitachi-Kawasaki (Japonia).

China, care a investit in ultimul deceniu 480 de miliarde de dolari in dezvoltarea infrastructurii feroviare, are deja o retea de 86.000 km de cale ferata, dintre care 7.500 km de mare viteza, si intentioneaza sa construiasca inca 25.000 de kilometri de cale ferata de mare viteza in urmatorii cinci ani.

Proiectele ambitioase ale Chinei

Dezvoltarea retelei sale de cai ferate de mare viteza va beneficia de investitii de 450 miliarde euro in perioada 2011-2015.  In urma cu 3 saptamani, un tren CRH (China Railway High-Speed) a stabilit recordul de 468,1 km/h. Trenul CRH parcurge distanta de 1.200 km dintre Beijing si Shanghai in 5 ore.

Pe o alta ruta de mare viteza, trenul Harmony Express acopera distanta de 968 km dintre orasele Wuhan si Guangzhou cu o viteza medie de 250 km/h. O linie de cale ferata de importanta strategica leaga orasul Chengdu din provincia Sichuan de Lhasa, din teritoriul autonom Tibet, incepand din 2006. Ea are 1.629 km, este parcursa in 8 ore si este utilizata de armata chineza ca ruta de rocada la mobilizare.

Un proiect ambitios al Chinei este acela de a lega Beijingul de Londra in doar doua zile. In acest sens, chinezii negociaza deja cu 17 tari implicate in proiect, acesta urmand sa fie finalizat in zece ani. Chinezii doresc totodata sa realizeze o ramificatie a acestei cai ferate pe o ruta nordica, care sa strabata Rusia si sa ajunga in Germania. Pe langa calea ferata spre Europa, China vrea un tren de mare viteza si spre orase din India, Pakistan, Vietnam, Thailanda, Birmania si Malaezia. Astfel, Singapore va fi legat de Londra in doar trei zile.

Cum reteaua de cai ferate este suplinita in terenul muntos accidentat de cea rutiera, China modernizeaza in prezent o sosea, prin care si-a croit iesirea la oceanul Indian, via Pakistan. Autostrada Karakoram, supranumita si a 9-a minune a lumii, deschide o legatura rapida intre China si Pakistan, urmand un traseu paralel cu „Linia de control” din regiunea Jammu si Kashmir, minata si pazita de indieni.

Infrastructura impresionanta

Constructia ei a inceput in 1959, terminandu-se abia in 1986, datorita intreruperilor din timpul razboaielor indo-chineze si indo-pakistaneze. Din cei 1.300 km de autostrada, 806 km sunt pe teritoriul Pakistanului. Portiunea de autostrada de pe teritoriul pakistanez poarta numele de N-35, iar tronsonul chinezesc G314. Autostrada Karakoram, numita si Prietenia, porneste din orasul Kashgar, aflat la nord de Tibet, in regiunea autonoma chineza Xinjiang, urmeaza pret de 100 km directia nord-sud, dupa care isi schimba cu 90 de grade directia. Intrind in canionul riului Gez sapat intre masivul Chakragil cu inaltimea de 6.760 m ( la nord ) si Kongur Tagh cu inaltimea de 7.649 m (la sud).

De aici ocoleste virful Muztagata inalt de 7546 m, isi reia vechea directie si ajunge in orasul Tashkurgan, situat intr-o vale cu orhidee, la altitudinea de 3.600 m, la 120 km nord fata de de granita cu Pakistanul. De aici incepe strapungerea propriu-zisa a lantul himalaian prin pasul Khunjerab (4,693 m), soseaua intrind in regiunea Gilgit-Baltistan de pe teritoriul Pakistanului. Soseaua urmeaza apoi cursul riului Hunza avind in est virfuri de 6.000 m si ghetarul Batura din masivul Karakoram. Intra in valea raului Gilgit, strajuita la est de virful Rakaposhi (in traducere: acoperit de zapada) cu inaltimea de 7.788 m si de ghetarul Chogo Lugma, vecin cu virful K2 (8.611 m), al doilea din lume ca inaltime, dupa Everest. Pe ultimul tronson, soseaua urmeaza cursul Indului, avind in est virful Nanga Parbat de 8125 m (al 9-lea din lume) si se termina in orasul Abbottabad.

Ruta de aprovizionare cu petrol a Chinei are ca punct de plecare Golful Persic, trece prin Oceanul Indian si ajunge in porturile chinezesti din marea Chinei de sud, prin stramtoarea Malacca. Pentru protejarea rutei de aprovizionare cu petrol, China si-a creat un nou concept strategic militar numit „siragul de perle”, care a insemnat crearea, din aproape in aproape, de noi avanposturi si baze de operare militare, de-a lungul rutei maritime, de tip SLOC (Sea Lines of Communication ), care pleaca din China si ajunge in Orientul mijlociu. Siragul de perle chinezesti este compus din insulele Hainan si Wood (extremitatea sudica a Chinei), portul si aeroportul din insula Sittwe din Birmania (Myanmar), portul si aeroportul de la Chittagong din Bangladesh, cele de la Gwadar din Pakistan, de la Marao din insulele Maldive ( 900 km sud-vest de Sri Lanka) si portul Hambantota din Sri Lanka.

Forte militare devastatoare

Marina militara chineza a ajuns a doua ca marime, dupa cea a SUA, dispunind de un efectiv de 250.000 de militari, carora li se adauga 56.000 din aviatia navala si 50.000 din Infanteria marina. Flota de suprafata chineza se bazeaza pe 26 de distrugatoare purtatoare de rachete de croaziera, 51 de fregate, 132 de vedete purtatoare de rachete, 83 de nave de desant, 1 nava amfibie avind la bord 4 elicoptere de transport greu SA-321 Super Frelon. China mai are si 58 de submarine, dintre care 5 sunt nucleare, din clasa Jin (Type 094), purtatoare a cite 12 rachete balistice intercontinentale si alte 5 de atac , tot nucleare, din clasa Han (Type 091). Submarinele din clasa Han sunt in curs de inlocuire cu alte 10 din noua clasa Shang (Type 093), inarmate cu rachete de croaziera anti-nava HY-4.

Pe 10 noiembrie 2004 un submarin nuclear chinezesc din clasa Han, navigand in imersiune la adincimea de 300 m, a reusit sa se strecoare neobservat pe langa insula Ishigakisi venind dinspre Taiwan. S-a deplasat ulterior in apele din sud-estul insulei Okinawa, unde timp de 2 ore a executat o misiune de interceptare a transmisiilor de date de la cartierului general, a celei de-a 3-a Forte expeditionare a Infanteriei marine a SUA, dislocata la baza Futenma din sudul insulei Okinawa. Submarinul a fost reperat de un avion de patrulare maritima P-3C Orion, pe timpul apropierii de baza aeriana american Kadena.

Aceasta baza aeriana este cel mai puternic avanpost detinut de SUA in zona, de aici operind 2 escadrile inzestrate cu avioane de vinatoare F-15C/D Eagle, 1 escadrila de alarmare timpurie ( AWACS ) dotata cu avioane E-3B/C Sentry, 1 escadrila cercetare cu avioane RC-135V/W Rivet Joint ( care descopera, identifica si localizeaza orice semnal din spectrul electromagnetic ). Alte 2 escadrile echipate cu MC-130 Combat Talon II si MH-53, apartin fortelor speciale. Apararea AA a bazei este asigurata de 4 baterii de rachete Patriot PAC-3. Doua distrugatoare japoneze, supravegeate indeaproape de avionul P-3 Orion, au localizat si insotit submarinul chinezesc pe traseul de inapoiere spre China.

In cinci ani, flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decat a Statelor Unite

In perioada 1998-2007, industria de aparare chineza s-a concentrat pe dezvoltarea capabilitatilor de lovire a tintelor OTH ( Over-The-Horizon ), marind raza de actiune a rachetelor, simultan cu cresterea preciziei de lovire.
Punctul sensibil al flotei militare a Chinei ramine in continuare caracterul sau predominant defensiv, fapt ce-i creaza mari probleme in operarea unei forte expeditionare, la mare distanta de casa. Pentru a inlatura acest handicap, conducerea militara chineza a emis in 2009, noua conceptie „Blue Water Fleet”, menita sa asigure trecerea de la strategia stricta de aparare a litoralului, la cea de operare predominanta pe caile indepartate de acces, situate la mii de km de China. Elementul esential in aceasta ecuatie, il constituie protectia aeriana a gruparii navale expeditionare, dat fiind faptul ca raza de actiune a aviatiei cu bazele pe continent nu depaseste 700 km. In aceste conditii, China isi doreste inzestrarea flotei sale militare, cu cel putin un portavion, pina in 2012.

Pana acum, China a reusit sa achizitioneze din Ucraina portavionul Varyag, fost Riga in perioada sovietica, din clasa amiral Kuznetsov. Portavionul de 55.000 t, a intrat in inzestrarea Flotei marii Negre in 1988, ulterior fiind dezafectat de rusi, care i-au scos propulsorul nuclear si armamentul de la bord. In 2005 portavionul a fost adus in docul uscat de la santierele Dalian (250 km vest de granita cu Coreea de nord), unde au inceput lucrarile de intretinere, modificare si inarmare.

Pana la montarea unui nou propulsor nucear, care se va intampla spre sfirsitul lui 2011, portavionul a fost botezat Shi Lang si serveste la antrenarea pilotilor avionului J-11BH in procedura de decolare-aterizare. J-11 BH este varianta navalizata a clonei chinezesti, avind ca platforma un prototip (T-10K-3) al avionul rusesc Su-27SK, obtinut de la ucrainieni. De mentionat faptul, ca Su-27SK este foarte apropiat ca design si performante cu SU-33, avionul rusesc de pe portavionul Kuznetsov (care opereaza 40 de astfel de aeronave), adica fratele lui Varyag.

Un amplu program de cercetare-dezvoltare in domeniul constructiei de portavioane a fost demarat din 2007, cu sprijinul inginerilor santierului naval Changxing Dao din Shanghai. O alta platforma de proiectare si constructie de portavioane s-a creat si la santierele de la Wuhan, de pe fluviul Yangtze, unde 3 structuri de portavion sunt in curs de realizare.

Un raport al Congresului SUA estimeaza ca cele 3-4 portavioane chinezesti ar putea fi operationale (1 in Oceanul Indian si 2 in Oceanul Pacific ) inainte de 2017 si ca incepand din 2015 flota de submarine a Chinei va fi de doua ori mai mare decit cea a SUA. Fapt ce ar pune in mare dificultate celebra Flota a 7-a americana si ar determina abandonarea bazelor sale din Coreea de Sud si poate si din Japonia.

Valentin Vasilescu

Articol: corectnews.com