Desi Iron Dome a intrat in scena printr-un succes fulminat de casa, reusind sa doboare 85% din rachetele considerate periculoase, adica si-a facut treaba cu prisosinta si toata lumea il lauda, israelienii au cazut pe ganduri.
Astfel, in conflictul din Gaza, Hamasul a lansat peste 1500 de rachete asupra teritoriului israelian, din care a aproximativ 500 au intrat in atentia Iron Dome, datorita faptului ca erau indreptate catre zone populate. Numai ca atunci cand planificatorii israelieni au gandit si proiectat sistemul, sa luat in considerare ca doar 10% din rachetele/proiectilele lansate de arabi ar fi ajuns sa ameninte zonele locuite, lucru care nu s-a intamplat.
Desi eficienta Iron Dome a surprins placut pe toata lumea, precizia tirului Hamas a creat foarte multa ingrijorarea la Ierusalim. Pentru a intelege de ce, trebuie sa spunem ca rachetele anti-racheta israeliene erau lansate numai daca sistemul de control al focului calcula traiectoria proiectilului catre o zona considerate sensibila (zone urbane, locuite, instalatii industriale sau militare), altfel racheta era lasata in plata Domnului sa loveasca desertul.
Socul si ingrijorarea istraelienilor provine acum din precizia tirului arab, aproximativ 33%, fata de maximum 10%, cat credeau evreii.
Desi in urma conflictului de opt zile, armata israeliena a comandat mai multe sisteme Iron Dome si un stoc de rachete mai mare, ingrijorarea ramane si asta din cauza faptului ca un numar mare de rachete, care se indreapta catre tinte sensibile, va face ca sistemul anti-racheta sa poata fi coplesit. Ori chiar daca eficienta ar creste catre 90% sau mai mult, 5-10% din 500 sau mai mult de rachete indreptate catre zone populate, este totusi o cifra serioasa.
Intre timp “motorul” eficientei Iron Dome a fost imbunatatit. Practic succesul sistemului are la baza software-ul care calculeaza in mare viteza traiectoria unei rachete si astfel hotareste daca aceasta este periculoasa, sau daca dimpotriva zona amenintata nu este deloc importanta. Daca sistemul de conducere a focului hotareste ca respectiva racheta va lovi o zona libera, rachetele Tamir ale Iron Dome stau cuminti in lansatoare, iar aceasta capacitate a sistemului inseamna mari economii.
Mai mult decat atat, sistemul a dovedit o eficienta atat de ridicata, incat nu s-a mai considerat necesar sa se lanseze doua rachete Tamir per tinta, ci a fost suficienta o paritate de 1/1: o tinta-o racheta Tamir. Iar in timpul celor opt zile de conflict, software Iron Dome a suferit zilnic upgrad-uri in functie de situatia din teren.
Astazi 5 sisteme Iron Dome sunt operationale, fiecare cu cate 3 sau 4 lansatoare, fiecare lansator continand 20 de rachete Tamir si fiecare din cele cinci baterii dispunand de propriul radar si sitem de conducere a focului. Inca doua baterii sunt in constructie, iar totalul se va ridica la 13.
Precizam inca o data pretul unei baterii Iron Dome: 40 de milioane de dolari, iar pretul unei rachete, doar 90 de mii de dolari! Iar in pretul de 40 de milioane de dolari per baterie, sunt incluse si 100 de rachete. La acest pret cred ca Iron Dome ar fi o foarte buna optiune pentru Romania din perspectiva unui sistem de aparare AA cu raza medie.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT