CAPITOLUL III
Concluzii şi gânduri
Incheind acest studiu nu pot sa spun decat faptul ca este cu adevarat revoltator cum un stat – aici incluzand si populatia acestuia- poate deveni o tinta predilecta a unor interese si politici contrare regulilor instituite de-alungul timpului sub forma de norme juridice. Mijlocul folosit este unul chiar istoric , folosirea fortei fiind o modalitate prea eficienta si la indemana pentru a nu fi folosita. Am observat cum conceptul de forta poate lua forme cameleonice, aratandu-se sub diverse forme inselatoare: un ajutor financiar in schimbul unor rezultate favorabile la nivel politic, schimburi de armament intre diferite state pentru diferite facilitati. Acest razboi balcanic nu a fost unul nicidecum regional sau European pur ci, dupa cum am putut descoperi, conexiunile se intind pana in Asia – Iran- si America de nord; chiar daca fiecare episode a avut unele particularitati, totusi, toate acestea se inlantuie intr-o maniera logica si atent gandita. Bosnia cat si Kosovo nu au fost altceva decat o repetitie pentru ce avea sa urmeze : conflict militar cu valente religioase. Interesant este conturarea de tabere in acest conflict, fiecare avand cate un pion principal: rusii crestin ortodocsi de partea sarbilor iar americanii – un mozaic confesional- de partea mulsumanilor bosniaci si albanezi.Interventia Iranului cat si a Turciei in ecuatia conductei croate si a zborurilor negre nu face decat sa complice si mai mult continutul razboiului: s-a dorit o islamizare a Europei balcanice ? In acest sens , avand informatiile necesare, pot afirma ca in privinta bosniei sunt certe prezentele mujahedinilor – mulsumani din diferite colturi ale lumii ce lupta pentru cause religioase- cat si a voluntarilor greci in special, evident sprijiniti si de altii din state crestine:
Continuarea articolului pe Suntem Romania
http://www.dantanasa.ro/2013/06/19/exclusiv-istoricul-vasile-lechintan-oficialii-congresului-sua-au-cazut-intr-o-cursa/
“21 de congressmani americani au adresat o scrisoare Secretarului de Stat al SUA, John Kerry, prin care îi solicită acestuia să pună presiune pe Guvernul român, cu scopul de a pune capăt “persecuţiilor” şi de a retroceda în totalitate bunurile confiscate după 1945 de statul comunist român de la biserici şi alte grupuri religioase, indicând o sumă colosală de 2.140 de şcoli, spitale, orfelinate şi alte instituţii civice şi caritabile confiscate, aparţinând bisericilor romano-catolice, reformate, evanghelic-luterane şi unitariene.”