SIRIA/REPUBLICA ARABA SIRIANA/ al-Jumhūriyyah al-‘Arabīyah as-Sūriyyah, este situata in regiunea numita “Cornul Abundentei”, stat islamic aflat sub regim militar si confruntat cu tensiuni interne grave. Siria, are un teritoriu de 185180 km² si o populatie de peste 22 de milioane de locuitori (in mare parte arabi -90,3%, dar si kurzi, armeni si altii). Apele teritoriale siriene se intind pe aproximativ 75 km/41 mile marine.
Bugetul militar al tarii era estimat la peste 6% din PIB, iar militarii activi la peste 420000 de oameni (situatia astazi este cu totul alta, deoarece Armata se confrunta cu dezertari masive. Mai mult decat atat, fosti militari, dar si dezertori din armata regulata, au infintat “Armata Siriana Libera”, ce lupta impotriva regimului Assad–numarul luptatorilor se ridica in martie 2012, la 70000 de oameni. Deci, cu siguranta, numarul mentionat mai sus nu mai este de actualitate si trebuie luat ca atare), la care se adaugau fortele Ministerului de Interne (Jandarmeria -8000 de oameni; Garda Desertului/Politia de Frontiera -1800 de oameni). Stagiul militar era estimat ca avand durata de 24-30 de luni.
ARMATA SIRIANA avea in zilele sale “bune”, in cadrul Fortelor Terestre, aproximativ 300000 de oameni si cel putin 100000 de rezervisti, dispunand de sase divizii (fiecare avea in componenta sa cate trei brigazi de blindate, o brigada de infanterie motorizata si un regiment de artilerie); un numar mare de brigazi independente; 10 batalioane de comando; trei brigazi de ROT (aveau in dotare rachete SCUD, FROG, SS-12 si SS-21). Inainte de declansarea revoltei, Siria avea colaborari militare foarte bune cu China, Coreea de Nord, Belarus, Iran si Rusia, dar nu se stiu date certe despre o eventuala implicare a industriei de aparare locale. Oricum, sirienii produc cu siguranta armament usor de infanterie, munitii, mortiere, mitraliere grele, armament bacteriologic si chimic, rachete –cel mai probabil le asambleaza local, in mare parte cu sprijin chinez, nord-corean si iranian.
Echipamentul fortelor terestre (si ne referim strict la perioada de dinaintea izbucnirii revoltelor, fiindca astazi datele sunt in mod sigur altele –cantitati mari de armament si tehnica de lupta au incaput pe mana luptatorilor din Armata Libera) siriene, in marea lui majoritate de provenienta sovietica/ruseasca, este depasit si invechit, dar in stocuri mari. Dispuneau de cantitati mari, precum: peste 1400 de T-72 (intentionau sa modernizeze o parte dintre acestea, probabil cu Rusia si China, dar este greu de crezut ca au reusit sa intreprinda ceva); 1000 de T-62; 200 de T-55 MV (cu blindaj reactiv din prima generatie, de fabricatie sovietica, aparut pe la inceputul anilor *80, numit Kontakt-1); peste 2000 de T-54/55, multe dintre ele stocate; posibil 10 M-84 (T-72, facut sub licenta in fosta Iugoslavie, dar cel mai probabil neoperationale); peste 100 de PT-76, tanc amfibiu usor de fabricatie ruseasca.
T-72 siriene
BMP-1
Au un numar mare de vehicule blindate si transportoare de trupe, precum: peste 2300 de BRDM-1 (posibil, multe dintre acestea sa fie stocate); cam 600 de BRDM-2, o parte dintre acestea fiind echipate cu rachete AT sau destinate trupelor NBC; cel putin 1500 de BTR-40/50/60/152, si variante ale acestora construite in China, Cehoslovacia si Polonia (nu toate sunt insa in stare de functionare).
Artileria siriana dispunea de peste 2600 de guri de foc de calibrele: 122/130/155/160/180 –multe dintre acestea fiind mortiere, dar si obuziere, precum: A-19; M-30; D-74; D-30; M-46; D-20; ML-20; D-1; S-23 (le cunoastem foarte bine deoarece si Armata Romana le-a avut candva in dotare, fiind de productie sovietica de prin anii *40/*50/*60/*70. Posibil ca sirienii sa le fi modernizat local, dar nu exista date certe in acest sens). Dispuneau si de un numar mare de obuziere autopropulsate de calibrul 122 mm, 2 S1-GVOZDIKA (peste 400); 50 de 2 S3 AKATSIYA, calibrul 152 mm, posibil modernizat local; 2S4 TYULPAN, mortier autopropulsat de calibrul 240 mm; obuzier autopropulsat T-34/D-30 –realizat local, fiind o “imperechere” a sasiului de T-34 cu obuzierul calibrul 122 mm, D-30, posibil 40 de unitati. Aveau un numar mare de ROT, atat de provenienta sovietica/ruseasca, cat si copii chinezesti ori nord-coreene ale acestora, precum: cam 24 de FROG-7; 18 lansatoare TEL de SCUD B (probabil si 60 de rachete achizitionate din URSS) –dar au achizitionat pe la inceputul anilor *90 din Coreea de Nord si variantele SCUD-C/D (cel putin 150 de rachete, numite HWASONG-6, dezvoltate se pare in comun de cele doua tari. Siria, probabil le monteaza local din componente livrate de catre nord-coreeni), ce au autonomia cuprinsa intre 500-700 km.
2S3 AKATSIYA
BM-27 Uragan
Aceste rachete, pot fi cu certitudine echipate cu ogive chimice, avand chiar o varianta dezvoltata local cu suport nord-coreean ce ar atinge 1300 km (asemenea rachete –posibil 21- echipate cu ogive chimice au fost desfasurate la ordinul presedintelui Assad la granita cu Turcia, avand ca tinta provinciile sudice si centrale ale acestei tari). Este binecunoscut faptul ca Siria a produs/produce, arme chimice si bacteriologice, precum: Soman, Sarin, Tabun, VX, Gaz Mustar, Antrax, Ciuma –avand depozitate cantitati foarte mari, de ordinul tonelor; de dezvoltarea in trecut a programului de inarmare chimica si bacteriologica, n-ar fi „total” straine, Coreea de Nord (RPDC, dispune de cantitati insemnate de arme chimice, Sarin, Soman, dar si de arme bacteriologice, precum virusi de variola si ciuma, fiind banuiti ca le-au livrat cantitati insemnate sirienilor), Iranul, China si URSS. Au un numar cuprind intre 36-40 de rachete SS-21 SCARAB si 18 TEL, cu siguranta varianta nord-coreeana, KN-02 (copie dupa SS-21 SCARAB/OTR-21 TOCHKA sovietica, racheta balistica cu raza scurta de actiune, de aproximativ 70-120 km, montata pe TEL –MAZ 630308, avand motor cu combustibil solid, o singura treapta, ghidaj inertial. Poate fi dotata cu o singura ogiva nucleara de 10/100 KT, dar si cu incarcatura exploziva si chimica de cel mult 480 kg).
SCUD-C Siria
Type 63
Probabil, sirienii dispun de cateva rachete M-9, achizitionate din China (DF-15/CSS-6, cunoscuta si ca M-9, este o racheta balistica cu raza scurta de actiune, SRBM, avand aproximativ 600 km autonomie si incarcatura de 500 kg -conventionala, chimica, posibil si nucleara –Siria nu dispune insa de asemenea focoase, desi a existat intentia de dezvoltare a unui program nuclear militar). Nu este sigur daca dispun si de racheta balistica nord-coreana, RODONG-1 (a aparut prin anii *80, fiind o modernizare a celei sovietice SS-1 SCUD, cu suport chinez. RODONG, dispune de mai multe variante, avand autonomia cuprinsa intre 900-1300 km). Se stie insa ca au cumparat din Iran un numar incert de rachete balistice, M-600/FATEH-110 (Victorioasa -racheta strategica cu raza scurta de actiune iraniana, probabil de inspiratie chineza. Racheta are o singura ogiva, raza maxima de actiune de 300 km, viteza supersonica -Mach 3,5, ghidaj inertial/electro-optic in faza finala a zborului, motor cu combustibil solid, o singura treapta, 3500 kg greutate si lungime de 9 m. Sirienii se pare ca fabrica local aceasta racheta cu ajutorul iranienilor). Din Iran, au mai cumparat un numar neprecizat de rachete, ZELZAL-2 (raza maxima de actiune de 300 km, combustibil solid, o singura treapta) si SHAHAB -2 ( are raza de actiune de 750 km, o singura treapta, fiind o racheta cu combustibil lichid, realizata dupa cea sovietica SCUD).
Armata Siriana dispune de un numar mare de rachete antitanc, in mare parte de provenienta sovietica/ruseasca, precum: SNAPPER; SAGGER; SWATTER; SPIGOT; SPANDREL; HOT-Franta; MILAN-Franta; KORNET; METIS-M (facuta local sub licenta); BASTION; SNIPER; SPRINGER; SAEGHE-2-Iran; TOOPHAN-Iran. Este insa posibil ca multe dintre acestea sa fie stocate, cu deosebire cele mai vechi, provenite de la URSS.
Dispun de MLRS in numar mare, precum: FADJIR-3, de calibrul 240 mm, cu 12 tuburi lansatoare, este varianta iraniana a Katiushei sovietice, avand lungimea de 5,2 m si raza de actiune de 45 km, greutate de 407 kg si ogiva de 45 kg; FADJIR-5, de calibrul 333 mm, montata pe camioane 6×6, cate 4 tuburi lansatoare, fiind varianta iraniana a celei chinezesti, WS-1 (racheta are raza maxima de actiune cuprinsa intre 75-90 km, putand fi dotata si cu ogiva cu incarcatura chimica sau submunitii), dar si varianta locala construita sub licenta chineza, KHAIBAR, de calibru mai mic -302 mm; cel putin 200 de unitati Type 63 (copie chineza a celui sobietic, BM-12), calibrul 107 mm, fabricat local; BM-14 sovietic, calibrul 140 mm, in numar mare; cel putin 300 de BM-21 GRAD, calibrul 122 mm; BM-24, sovietic, calibrul 240 mm, cu 12 tuburi lansatoare; cel putin 40 de instalatii BM-27 URAGAN, sovietice, calibrul 220 mm. Nu se stie insa cate mai sunt operationale, dar unele sunt foarte vechi, de prin anii *60/*70. Exista informatii neconfirmate ca ar avea in dotare si RA’AD, MRLS de fabricatie iraniana, calibrul 220 mm.
BUK M-2E
Au artilerie AA in numar mare, precum: intre 300-600 de ZSU-23-2/ZSU-23-4 (23 mm); cam 10 ZSU-57-2 (57 mm); peste 300 de M-1939, calibrul 37 mm, posibil si din sursa chineza; peste 700 de S-60, calibrul 57 mm; cam 30 de KS-12, calibrul 85 mm; peste 25 de KS-19, calibrul 100 mm. Mare parte sunt prea vechi ca sa fie in stare de functionare, si foarte probabil sunt stocate.
La sisteme SAM stau si nu stau bine, fiindca aceste sisteme, in mare parte sovietice, dupa unele surse n-au fost bine intretinute: SA-6/7/8/9/11/13/18. De remarcat este existenta in inventar a sistemelor: SA-17/BUK M2; PANTSIR S-1/SA-22 (probabil 50 de unitati. Sistemul foloseste racheta 57E6 –greutate 90 kg; lungime 3,2 m; diametrul de 0,7 m; ogiva de 20 kg; motor racheta cu combustibil solid; raza de actiune de 20 km/12 mile marine si 15000 m altitudine; viteza supersonica. Sistemul dispune de doua tunuri de calibrul 30 mm -2A38M, ce pot trage cate 2500 proiectile/minut la o distanta cuprinsa intre 2- 4000 m/altitudine maxima de 3000 m, viteza initiala a proiectilului fiind de 960 m/s. Sistemul are propriul radar, putand actiona independent de alte sisteme -1RS2-1E, radar de conducere a focului, avand raza de actiune cuprinsa intre 36-40 km (poate detecta tinte mici, de 2 m², de la 28 km), putand angaja si urmari 10 tinte simultan.
S-23
ZSU-57-2
Despre Fortele Speciale Siriene nu se cunosc date concrete, dar acest stat este banuit ca fiind unul dintre sustinatorii si finantatorii organizatiilor teroriste palestiniene, ce lupta impotriva statului Israel. Se pare ca sirienii –in speta, Serviciile Secrete Siriene –au „creat” Saiqa, o organizatie aparuta in 1968, cotata a avea cel putin 2000 de luptatori, pe care regimul sirian ii foloseste in eliminarea oponentilor din tara si din afara ei. Totodata, Mossad suspecteaza aceasta organizatie de organizarea si desfasurarea unor atacuri pe teritoriul israelian. Chiar si Serviciile Secrete Egiptene, GIS-General Intelligence Services, ii suspecteaza de organizarea unor atacuri pe teritoriul egiptean. Este foarte probabil ca acesti luptatori sa sustina astazi, impotriva vointei populare, regimul Assad –luptand impotriva conationalilor lor.
Va urma…
WW
www.roketsan.com.tr/ –
www.otokar.com/ –
www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…
www.network54.com/…/1214773866/?…
www.acig.info/CMS/index.php?…
en.wikipedia.org/…/Equipment_of_the_Syri…
www.globalsecurity.org/…/army-equipment…
-10 regimente forte speciale (de fapt grupuri comando, dupa modelul egiptean) in cadrul diviziei 14
– inca 10 grupuri/regimente independente subordonate comandamentelor de corp de armata etc
– al-sa’iqa este o unitate contraterorista subordonata armatei, care coopereaza indeaproape cu Serviciul de Informatii al Aviatiei (in ciuda numelui, principalul serviciu secret al Siriei)
– in garda republicana exista un batalion special
– o unitate tip SWAT la Damasc, in cadrul Politiei