FRANTA SI ARMA NUCLEARA (I)

Desi astazi Franta este una dintre puterile nucleare ale lumii, drumul sau pana aici n-a fost deloc usor.

Astazi, Franta se poate lauda cu peste 300 de ogive nucleare, unele distribuite la bordul celor 4 SSBN cu un total de 48 de rachete (36 M45 operationalele raza de 5000 km si 12 M51 operationale la 6000 km) si avand deasemenea 60 de aparate MIRAGE 2000N ce pot fi armate cu rachete nucleare de tip ASMP/ASMP-A. Cel putin atat se stie despre capacitatile nucleare ale francezilor, desi sunt suspectati ca n-ar fi tocmai sinceri in declaratii. Dar, asa cum se obisnuieste in “Clubul nuclear”, in privinta declararii capacitatilor nucleare, nici unul dintre membrii nu este sincer in acest sens!

Insa drumul Frantei pana aici, n-a fost deloc usor, ea reusind sa intre in posesia armei nucleare, fara a fi sustinuta sau ajutata, precum Marea Britanie, abia in anul 1960.

Cu toate acestea, Franta ramane initiatoarea atomului in stiinta si tehnica mondiala, odata cu descoperirea radioactivitatii artificiale in 1934, de catre echipa sotilor Frederic si Irene Joliot –Curie, la Institutul Radiului dinParis. Interesant este faptul ca in acei ani, cand atomul si puterea sa era necunoscuta in totalitate, Franta dispunea de un asemenea institut, creat de catre Marie Curie cu cateva luni inaintea mortii sale! Era oare Franta, inainte de izbucnirea WW II, destul de avansata in cercetarea nucleara? Contrar tuturor asteptarilor, DA! Fiindca in acel moment se studiau la acel institut, doua procese pentru producerea de energie din nucleul atomic, unul implicand cele mai usoare elemente din natura, celalalt pe cele mai grele. Iata ce spunea in acest sens Joliot-Curie in discursul rostit la primirea Premiului Nobel, in 1935: “Daca, intorcandu-ne spre trecut, aruncam o privire la progresul pe care-l inregistreaza cu o viteza crescanda stiinta, suntem indreptatiti sa gandim ca cercetatorii, sfaramand sau construind atomi dupa voie, vor sti sa realizeze reactii nucleare explozive in lant. Daca astfel de transmutatii ajung sa se propage in materie, se poate imagina ce uriasa energie utilizabila va fi eliberata”.

Interesant este faptul ca tot Joliot-Curie a fost primul care a demonstrat ca scindarea unui nucleu de uraniu de catre un singur neutron, pe langa ca produce doua elemente radioactive mai usoare (numite “produse de fisiune”) si elibereaza energie, este insotita de emisia catorva neutroni, suplimentari sau secundari. Acesta este fenomenul primordial care face posibila propagarea “focului atomic”: de indata ce sunt produsi, neutronii secundari migreaza in nucleele de uraniu invecinate, unde pot provoca noi fisiuni. Extrem de interesante sunt rezultatele la care ajunsesera savantii francezi in cadrul Institutului Radiului dinParis. Vom vedea in continuare de ce, fiindca ele nu se opresc aici!

In martie 1939, la College de France din Paris, Joliot-Curie si cei doi principali colaboratori ai sai, Hans von Halban si Lew Kowarski, au demonstrate ca scindarea unui nucleu de uraniu de catre un singur neutron, provoaca emisia mai multor neutroni.

In aprilie acelasi an, echipa lui Joliot-Curie, care l-a cooptat si pe Francis Perrin, a aratat ca neutronii secundari produsi prin fisiunea unui singur nucleu de uraniu erau in numar de trei. Dar din uraniul natural numai fractiunea rara U-235 fisioneaza cu usurinta, in timp ce U-238, de 140 de ori mai abundant, care actioneaza in amestec cam ca apa in praful de pusca umed, tinde sa absoarba neutronii inainte ca ei sa fi avut timpul sa-si indeplineasca rolul. Cu toate acestea, cercetatorii francezi au ajuns la concluzia ca in anumite conditii ar fi posibil sa se realizeze o reactie in lant cu U-235 chiar cand acesta este “diluat” in uraniul natural. Cu siguranta insa, daca un an mai tarziu, Franta n-ar fi fost invadata de catre germani, cercetatorii francezi ar fi fost primii constructori ai unei pile atomice. Un lucru este clar, francezii erau mult avansati in cercetarea nucleara decat restul “lumii”. Mult prea avansati si vom vedea in cele ce urmeaza!

Intre 1-4 mai 1939, au fost inregistrate trei patente secrete in numeleCNRS(Caisse Nationale de la Recherche Scientifique –Fundatia Nationala a Cercetarii Stiintifice), care acordase un sprijin considerabil la efectuarea experientelor. Primele doua patente priveau producerea energiei, iar al treilea, ceea ce este extrem de interesant, se referee la EXPLOZIVI!

La declansarea ostilitatilor, in septembrie 1939, lucrarile lui Joliot-Curie si echipa sa, au fost puternic incurajate de catre ministrul armamentelor, Raoul Dautry. Obiectivul urmarit era construirea unui generator de energie, dar si a unei…bombe (considerata ca fiind dificil de realizat)! Asta fiindca, prima problema ce trebuia rezolvata pentru obtinerea reactiei in lant era gasirea unui “moderator” adecvat pentru incetinirea neutronilor. Prima substanta incercata a fost hidrogenul, insa studiile facute cu un amestec de apa obisnuita si uraniu au aratat repede ca, spre deosebire de oxigen, hidrogenul absoarbe neutronii prea repede pentru a fi convenabil. In cele din urma, echipa lui Joliot-Curie a ajuns la concluzia ca doua substante ar putea fi utilizate practic cu succes: carbonul sub forma de grafit si apa. Acesta din urma este compusul oxigenului cu izotopul cu masa 2 al hidrogenului, deuteriul, care se gaseste in hidrogenul din natura in proportie de 1 la 6000 si absoarbe mult mai incet neutronii decat hidrogenul “obisnuit” cu masa 1.

Apa grea este anevoie de separat din apa obisnuita, in care se intalneste in proportie de numai 160mg/l, iar extragerea presupune procese complicate, care consuma cantitati mari de energie.

Absolut interesant este faptul ca inainte de razboi, apa grea (ce era folosita doar in cercetarile stiintifice si costa cam 50 de centi, gramul) era produsa de catre o intreprindere norvegiana cu capital majoritar frantuzesc, numita…NORSK HYDRO! Aceasta producea in principal amoniac, dar si mici cantitati de apa grea din cauza lipsei pietei de desfacere si a cererii.

Oricum, pana in 1940 reusisera sa produca 200 kg de apa grea, ce se gasea stocata in incinta fabricii.

Si mai interesant este faptul ca Joliot-Curie, desi Franta se afla in iminenta razboiului cuGermania, i-a propus lui Dautry (ministrul armamentelor) sa cumpere intreaga cantitate, insa acesta n-a putut gasi cei 120000 de dolari necesari. De ce oare ii trebuia lui Joliot-Curie intreaga cantitate de apa grea si de ce a apelat tocmai la ministrul armamentelor? Sa fi intuit savantul modul in care putea fi create o arma devastatoare? Posibil, fiindca acesta a insistat ca apa grea sa fie imprumutata, daca nu putea fi cumparata!

Lucrurile s-au precipitat cand francezilor le-a parvenit din Norvegia informatia ca marea firma germana I.G. FARBENINDUSTRIE era, de asemenea, interesata in cumpararea stocului de apa grea. Dupa razboi s-a aflat caGermania, era la CURENT cu toate rezultatele cercetatorilor francezi, inainte de invazie! Nici astazi nu se stie cu siguranta CUM si mai ales prin CINE.

Ca urmare, Dautry a hotarat trimiterea de urgenta in Norvegia a unei delegatii secrete, condusa de catre inginerul Jacques Allier, agent de seama al Deuxieme Bureau (Biroul 2 –serviciul de informatii al armatei), cu misiunea de a-i convinge pe norvegieni sa le vanda intreaga cantitate de apa grea in defavoarea germanilor.

Misiunea a inceput la Oslo in martie 1940, agentul Allier fiind ajutat de catre membrii ai retelei Biroului 2 de aici, si a avut succes, intregul stoc disponibil de 185 kg fiind “imprumutat” Frantei pentru toata durata ostilitatilor. In plus, NORSK HYDRO se angaja sa-si accelereze productia, rezervand-o in totalitate Frantei!

Misiunea lui Allier a luat sfarsit odata cu intoarcerea in Franta, impreuna cu 26 de recipiente pretioase continand apa grea, la 9 martie 1940, exact cu o luna inaintea invaziei germane in Norvegia.

Astfel ca, dupa semnarea armistitiului din 1940, Franta a ascuns in Maroc 10 tone de uraniu si intr-un vagon de cale ferata ce va fi gasit “din intamplare” in 1946 dupa terminarea razboiului, in portul Le Havre, uranat de sodiu. Ce facea Franta cu toate aceste stocuri? Cercetari nucleare am putea spune, dare le vor fi determinante dupa razboi, in drumul nuclear al Frantei, extrem de interesant dealtfel!

WW

 

Sursa: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol

9 comentarii:

  1. Felicitari pentru articol! Am fost si sunt un admirator al „l’armee de terre”. Mereu ma intreb, de ce Romania nu incheie colaborari cu industria de armament din Franta. Poate am avea ceva de invatat … 🙂

    • Intreaba-l pe Sarkozy, gagiul „ne iubeste” asa de mult…

    • In mod sigur din considerente politice, fiindca asa-i la noi! Dupa 1990 s-a incercat cate ceva, Romania dorea sa achizitioneze rachete antitanc HOT si MILAN din Franta, apoi programul MICA-VL si colaborarea cu firma THALES ce viza dotarea fregatelor, etc -toate din pacate amanate sau anulate din motive politice si economice. Se puteau face multe pe linia colaborarii militare si tehnologice, dar totul s-a dus naibii! Acum nu mai suntem „francofoni” ci „francoafoni”, dar pro-Uncle Sam. Sa vedem ce o iesi si din „noua orientare”, insa teoretic, asteptarile sunt mari!

  2. Noi ii iubim pe americani, dar ne declaram francofoni . . . Ne iubeste, ca Parisul este plin de „rromani”.

  3. Da cam atatea focoase au. Suficiente. Am citit un raport la nivelul anului 2005 si proiectat pe potentialul din 2010 si francezi aveau 16 sisteme M-4B pe „L’inflexible” cu cate 6 focoase fiecare in 2005 si zero in 2010, 48 sisteme M-45 tot cu 6 focoase pe 3 „Triomphant” care se mai echipa in 2010 cu 16 M51 tot de 6 focoase. Da, francezii sunt pionieri in energia atomica dar Niels Bohr a descris primul, modelul planetar al atomului care e baza teoriei nucleare.
    Franta nu va vinde tehnologie militara Romaniei caci noi nu avem bani. Marfa ar fi destula de achizitionat. Cu Dassault-Rafale nu ne-ar sta bine? ca si asa sunt disperati sa-l vanda. In schimb vand oricui au bani. Cum ar fi Rusia. N-au spus ei ca tot ce au e de vanzare cu exceptia rachetelor nucleare si a codurilor NATO? Bani sa ai. Si iar ma intristez..

  4. Articol bun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *