HIMARS 5

Rachete, multe si interesante, familie numeroasa putem spune…Incepem detalierea tipului si clasificarea acestor rachete, moment mult asteptat!

Conform US Army, M-270 si M-142 HIMARS au folosit/folosesc urmatoarele tipuri de rachete clasificate astfel:

LANSARE M-26

M26, racheta cea dintai care in inventare mai apare drept M-26DPICM, are urmatoarele caracteristici: calibrul 227 mm, dezvoltarea debutand in 1976. In 1983 a terminat cu succes testele desfasurate la WSMR. Racheta a dat startul la ceea ce americanii au numit ulterior, generic, MLRS Familiy of Munitions/MFOM, familie ce include astazi o varietate de rachete ghidate, in dezvoltare continua, adaptate nevoilor campului de lupta actual si viitor; neghidata, traiectorie balistica; lungime 3,94 m; greutate totala 306 kg; motor-racheta cu combustibil solid format din granule de nitrat/perclorat de amoniu (foarte probabil. Insa e posibil sa fie vorba de granule de poliuretan) amestecate cu Hydroxy-Terminated-Polybutadiene/HTPB (cu certitudine), un lichid transparent avand viscozitate similara siropului de porumb (liant); sectiunea motorului-racheta are 1,97 m lungime si cantareste 146-148 kg; fuzee electronica de timp M-445 montata in conul rachetei, presetabila prin intermediul unui mic computer portabil –intre 4-200 de secunde, aceasta initiaza dezmembrarea rachetei in zbor si ejectarea incarcaturii. Fuzeea deriva din M-587 proiectata in 1978 de Harry Diamond Laboratories/LAB pentru proiectile de mortier.

La realizarea componentelor electrice si electronice au contribuit si companiile Honeywell, Nitron si Timex. In 1979 debuteaza productia de serie, aproximativ 700.000 de fuzee M-445 au fost produse in 10 ani. Contine 760 de miligrame de exploziv CH6; ogiva contine 644 de submunitii M-77 Dual-Purpose Improved Conventional Munitions/DPICM/Munitii Conventionale Imbunatatite cu Utilizare Duala, antipersonal, antimaterial; raza maxima de actiune 32 km. O salva completa de 12 rachete M-26 trasa de M-270 MLRS arunca asupra tintei/tintelor 7728 de submunitii M-77/bombleti, iar o salva completa a unei baterii de M-270/9 vehicule in US Army/108 rachete echivaleaza cu focul a unui batalion de artilerie tractata de camp/33 guri de foc; rachetele sunt dispuse in tuburi containerizate de producator. Acestea sunt realizate din aluminiu placat la exterior cu fibra de sticla, sunt asamblate si testate din fabrica, rachetele si tuburile de lansare fiind conectate prin cablu, darea focului facandu-se electric prin comanda data de FCS; racheta e stabilizata prin rotire in zbor dispunand de 4 aripioare de ghidare pliabile –acestea se deschid la iesirea din tub. Racheta paraseste tubul doar dupa ce motorul genereaza puterea de 5.625 kg pentru ca aripioarele de ghidare sa nu se deschida accidental (e retinuta in tub printr-un sistem de blocare/siguranta)–dupa iesirea rachetei din tub acestea se deschid fixandu-se la unghiul de 1,25◦ fata de axa longitudinala.

SUBMUNITIE M-77

Racheta e mentinuta in pozitie in interiorul tubului prin intermediul a 4 saboti, acestia se desprind dupa parasirea tubului; submunitiile M-77 sunt dispersate deasupra tintei in timpul zborului, acestea sunt stabilizate prin intermediul unor fire in cadere, detoneaza la impact. Ogiva cantareste 156,20 kg cu submunitiile M-77, in interiorul acesteia bombletii sunt stivuiti in linie dreapta de la un capat la celalalt in interiorul unei matrite din spuma poliuretanica –pe mijloc se afla o incarcatura exploziva de azvarlire. Pe masura ce racheta se dezmembreaza pe segmente, bombletii sunt ejectati secvential; durata de viata a rachetei este de 15 ani; a fost utilizata in lupta pentru prima data in operatiunea Desert Storm/Furtuna Desertului –Irak, 1991. Comandantii armatei irakiene au poreclit-o „Furtuna de otel/Ploaia de otel”, si asta pe buna dreptate deoarece au facut praf artileria, infanteria irakiana si vehiculele usor blindate si neblindate. Onoarea primului foc cu M-26 a revenit Bateriei Alfa din cadrul 21st Field Artillery Regiment/Regimentul 21 Artilerie de Camp cu baza la Fort Hood/Texas, in februarie 1991 –peste 10.000 de rachete trase in timpul conflictului. Astfel de rachete au tras si britanicii. Se vehiculeaza ca irakienilor le-au fost „livrate” cel putin 30 de milioane de bombleti M-77 de catre anglo-americani. Ulterior au fost folosite in Irak/2003, 2 regimente de artilerie ale armatei americane au tras in timpul conflictului 1014 rachete M-26, pe capul amaratilor de irakieni cazand…653.016 bombleti M-77; M-77 DPICM, submunitie/grenada High-Explosive Anti-Tank/HEAT are forma circulara semanand cu o mica baterie radio cu o panglica atasata. Detoneaza la impact producand schije de dimensiuni aproximativ egale. Pentru a detona, M-77 trebuie sa loveasca suprafata la unghiuri cuprinse intre 65◦ si 90◦. 6 rachete M-26 lanseaza 3864 M-77 acoperind o zona circulara de 1000 m/1 km. Schijele unei singure grenade M-77 pot penetra blindaj de maxim 7,70 cm, anihiland personalul aflat pe o raza circulara de 4 m. Se pare ca nu americanii au fost primii care au folosit aceste submunitii ci israelienii in 1982/Liban, rachete M-26/M-270 MLRS. Oricum, in 2006, Israel Defence Force/IDF mai avea in inventar aproximativ 18.000 de rachete M-26, acestea continand aporoximativ 11,60 milioane bombleti M-77 (cel putin asta declarau).

M-77 NEEXPLODAT

Interesant e faptul ca intr-un raport din 2005 emis de experti US Army catre Pentagon, se notifica faptul ca rata de esec a M-26 dea lungul carierei operationale de pana atunci era foarte scazuta, doar 5% (dupa Furtuna Desertului/1991, expertii US Army au emis rapoarte in care stipulau ca au fost cazuri in care au gasit 12-13 bombleti neexplodati la sol per salva M-26/12 rachete. Insignifiant, evident, la numarul de rachete trase!). Britanicii considerau rata de esec ca fiind cuprinsa intre 5-10% . Se pare ca SUA nu mai au rachete M-26, varianta initiala, in uz, acestea fiind pesionate incepand din 2009. Foarte probabil sa fie stocate desi exista surse care sustin ca inca sunt in uz. Probabil in 2009, US Army mai avea in stoc 369.576 rachete M-26 (exista surse care dau cifre mai mici sau mai mari. Surse apropiate Defence Ammunition Center/DAC spuneau in 2003 ca se are in vedere dezmembrarea a peste 350.000 de rachete M-26 pentru „a face loc in depozite munitiilor noi”, ceea ce s-a si facut fiindca in martie 2008, inginerii de aici concepand un echipament destinat dezmembrarii in siguranta a acestor rachete. Conform DAC, echipamentul permite dezmembrarea rachetei in componente refolosibile –motoarele-racheta, spre exemplu, vor fi reconfigurate si reutilizate la echiparea rachetelor inerte destinate antrenamentului, munitii numite generic Reduced Range Practice Rocket/RRPP, corpul rachetei realizat din aluminiu fiind reciclat impreuna cu alte componente electrice si electronice ce au in componenta lor metale rare. Primul echipament destinat dezmembrarii proiectat de catre inginerii DAC a fost pus in functiune la Anniston Army Depot/2009, iar cel de-al doilea la Letterkenny Army Depot. O parte dintre rachete au fost transformate in rachete inerte destinate antrenamentului, cunoscute drept M-28 si M-28A1 RRPR). Rachete M-26 operationale au Bahrain, Egipt, Germania (incert), Grecia, Israel, Italia (incert), Japonia, Coreea de Sud si Turcia.

Franta si Marea Britanie, cu certitudine, nu le mai au in uz sau pe stoc. In urma acordului/conventiei semnat/semnate la Oslo in decembrie 2008 de interzicere a submunitiilor/bombelor cu fragmentare,107 state semnatare, Marea Britanie si Franta, state semnatare, analizau in noiembrie 2009 posibilitatea dezafectarii si demilitarizarii a 49.000 de rachete cu submunitii aflate in stoc, rachete destinate M-270 MLRS, 27.000 de rachete Marea Britanie si 22.000 de rachete Franta (ca fapt divers, conform unui raport Handicap International, din 1965 pana-n prezent, aproximativ 100.000 de civili au fost mutilati de submunitii, peste un sfert fiind copii. Doamne-fereste, trist! Noi nu am semnat aceasta Conventie). A fost selectata compania MBDA, operatiunea de dezafectare incepand la noua fabrica din Bourges-Soubdray, aici aflandu-se singurul echipament destinat acestui scop din Franta/Europa, totul costand 12.000.000 de euro (6.000.000 de euro a costat doar incineratorul).

M 26 la dezmembrat

Acest echipament e capabil sa demilitarizeze/distruga 2500 tone de munitii anual. Contractul prevedea demilitarizarea a 36.000 de munitii -1000 de rachete, 35.000 arme cu submunitii (22.000 rachete MLRS/14.168.000 M-77+13.000 de obuze cu submunitii produse de catre Giat Industries/155 mm -63 grenade/18.000 euro bucata, cost estimat 30-35 milioane de euro). Franta anuntase inca din data de 24 mai 2008 ca retrage din serviciu rachetele M-26, semnand Conventia de la Oslo pe 3 decembrie 2008. Pe 30 iunie 2016, Franta anunta oficial ca a terminat distrugerea acestor submunitii (ca fapt divers, astfel de munitii sunt numite in armata franceza –Bombes a Sous-Mounitions/BASM/Bombe cu Sub-Munitii. Prin 2008 aveau in dotare rachete MLRS, obuze Ogre, rachete Apache/10 submunitii atipista si obuze Bonus/2 submunitii antitanc. Ogre-Obus a grenades/155 mm, obuz de artilerie, 63 de grenade antipersonal/antiblindaj capabile sa perforeze blindaj de pana la 90 mm, raza maxima de actiune cuprinsa intrte 23-35 km, depinde de performantele tunului, in dotarea Armee de Terre din 1991/50.000 de exemplare. Un obuz Ogre acopera o suprafata cuprinsa intre 10.000-18.000 mp. Bonus –Obus antichar a effet dirige. Apache –racheta de croaziera ghidata, 10 munitii antipista, fiecare munitie cantarind 51 kg, in dotarea Mirage-2000D. Armee de l’Air nu mai are in dotare bombe cu submunitii si nici nu intentioneaza sa dezvolte/achizitioneze asa ceva –cel putin asta spuneau in 2017. Ehhhh, mai multe despre submunitiile franceze intr-un articol viitor!).

Conform surselor americane, Danemarca si Norvegia nu au cumparat M-26 ci varianta ghidata a acesteia, M-30 GMLRS. Olandezii anuntau NATO in 2005 ca intentioneaza sa distruga stocul existent de M-26/16.000 de rachete, datorita expirarii ciclului de viata considerandu-le „nesigure”. Oricum, multe dintre aceste tari au variante mai moderne asa ca e greu de stabilit cu certitudine daca mai au sau nu M-26 in uz.

Extended Range-MLRS/ER-MLRS, modernizare M-26, dezvoltarea debutand in 1993 in urma invatamintelor trase in Golf –considerat primul program de dezvoltare a M-26 (concret, strategii US Army au concluzionat ca Arma are potential insa e nevoie sa traga mai departe). Racheta face parte din familia MFOM fiind cunoscuta in inventarul US Army drept M-26A1 Extended Range Rocket/ERR/Racheta cu Raza Extinsa la 45 km (alte surse, ER-MLRS), aceasta continand 518 bombleti M-85 DPICM (varianta modernizata a M-77 DPICM), sectiunea motorului-racheta fiind extinsa iar lungimea ogivei miscorata (ogiva contine cu 126 bombleti mai putin decat M-26). Dezvoltarea submunitiei XM-85/M-85 a decurs lent, drept urmare primele rachete produse in urma primului contract atribuit de US Army in iulie 1996 aveau bombleti M-77, intrand in inventar sub numele de M-26A2/518 bombleti.

Primele M-26A1/bombleti M-85 au intrat in dotarea US Army din ianuarie 1998 (se pare ca sunt in dotare 1200 de rachete M-26A1. Surse independente sustin ca prima comanda de M-26 a fost de 4300 de rachete, insa 3100 dintre acestea au fost livrate la standard M-26A2. Informatie incerta!). M-26A1 are urmatoarele caracteristici: calibrul 227 mm; raza de actiune cuprinsa intre 13-45/45,50 km (M-26A1/A2); lungime racheta 3,93/4 m; neghidata, traiectorie balistica; greutate totala 296/302 kg; rachetele se afla in dotarea M-270A1 si M-142 HIMARS/High Mobility Artillery Rocket System; pana astazi au fost produse peste 14.000 de rachete M-26A1, majoritar trimise la export; fuzee electronica de timp XM-451/M-451, in productie din 1993. Peste 16.000 au fost produse pana in 2002, acestea avand consum redus de energie si electronica revizuita; lungime sectiune motor-racheta 2,74 m (cu 77 cm mai mult fata de M-26); ogiva contine 518 submunitii M-85, acestea detonand la 3-5 minute dupa atingerea solului (unele surse sustin ca sunt M-77 modernizate de catre israelieni in colaborare cu americanii. Cert e faptul ca IMI Israel le fabrica si, din 2004,au vandut licenta Indian Ordnance Factories/IOF –India, Alliant Techsystems/SUA, CITEFA/Argentina, Rheinmetall/Germania, RUAG Armasuisse/Elvetia si…Romtehnica/Romania. Asa zic ei, nu eu!).

Interesant e faptul ca dupa Furtuna Desertului/1991, numarul de M-270 MLRS alocat fiecarei baterii a fost redus de la 9 la 6 unitati, surplusul fiind dat Garzii Nationale, asta pe fondul reducerii masive a cheltuielilor militare (ei bine, strategii US Army considera astazi ca un batalion MLRS compus din 6 masini de lupta, 480 de militari,intregul echipament,incluzand si vehiculule de sprijin, insumand 1600 tone, este echivalent cu peste 16 obuziere autopropulsate deservite de 8000 de oameni, intregul echipament,incluzand aici si vehiculule de sprijin, insumand 25.000 tone. Un lucru e clar, un batalion MLRS ofera totul la un pret muuult diminuat! Scor detasat 16-1 in favoarea MLRS. Multumim SUA pentru HIMARS, de-alde noi n-aveam nici macar artilerie autopropulsata! Despre ROT ce sa mai vorbim!). Cu toate astea, in 2006, US Army solicita 124,80 milioane de dolari in vederea achizitiei a 1026 de noi rachete destinate MLRS, avand un program amplu ce urma a se desfasura timp de 10 ani –la final, US Army trebuia sa aiba in dotare 140.004 rachete ghidate de ultima generatie/INS+GPS ce urmau a inlocui in serviciu „batranele M-26/26A1” (ca fapt divers, in 2006 US Marines achizitioneaza primele 15 HIMARS pentru 176,80 milioane de dolari. Se pare ca in 2011 aveau 3900 rachete GMLRS. Tot ca fapt divers, se spune ca la exercitiul multinational NATO SABER STRIKE 16 care s-a desfasurat in Estonia/2016, US Army a impresionat asistenta cu M-142 HIMARS. Estonienii chiar stipulau prin presa ca o salva de 6 M-26A1 ar fi ca „un dus rece pentru coloanele de vehicule blindate si neblindate rusesti, miile de bombleti lansati asupra lor fiind precum o grindina letala”. Frumos si poetic, nu-i asa?).

E greu de stabilit ce stocuri de M-26A1 au alte tari insa se stie ca in perioada 1993-1999, SUA au vandut Coreeii de Sud, 393 containere cu rachete M-26A1, 271 containere cu rachete M-26, 111containere cu rachete MGM-140 A/B ATACMS. Submunitiiile/bombletii M-85 DPICM au fost folositi, cu certitudine, in Irak/2003, fiind produse cu licenta in Israel (le-au folosit cu siguranta in Liban/2006 –se spune ca au produs peste 60 de milioane de submunitii M-85 pana in 2004. Norvegienii si finlandezii au aceste submunitii in stoc). Grecii ar fi cumparat si ei in perioada 1995-1997 pentru suma de 52 de milioane de dolari, 358 de containere cu rachete M-26A1 cu bombleti M-77.

M-28 Practice Rocket/PR si M-28A1 Reduce Range Practice Rocket/RRPP (Racheta cu Raza Redusa pentru Antrenament) sunt rachete de antrenament, inerte. M-28A1 a rezultat, majoritar, in urma reconfigurarii M-26 in Reduced Range Practice Rocket/RRPP. La M-28/28A1 ogiva contine balast din otel (bare din otel) si 3 cartuse fumigene raza maxima de actiune fiind cuprinsa intre 7-15 km (alte surse, 7,50-14,50 km). M-28A1 are varful ogivei modificat (acesta e bont crescand rezistenta la inaintare) si e in uz din septembrie 1993 pe M-270A1 si M-142 HIMARS. M-28 PR a aparut probabil in 1985, se afla inca in dotarea multor utilizatori de M-270 MLRS -nu se mai afla in productie.

M-30 Guided MLRS/Guided-MLRS/GMLRS a aparut in urma unui program de cooperare initiat de SUA cu Marea Britanie (in august 2005 au devenit primii clienti externi. LM/SUA a primit 55 milioane de dolari, livrand rachetele pana in martie 2007), Germania, Franta si Italia (companii producatoare Lockheed Martin+MBDA). I se mai spune, datorita preciziei exceptionale, „Lunetistul de la 70 km”. Programul cooperativ initiat de SUA cu parteneri europeni, cunoscut drept Engineering and Manufacturing Development/EMD/Inginerie, Cercetare si Productie, viza realizarea unei rachete ghidate de mare precizie destinata MLRS. Concret si pe scurt, EMD se refera la programe de cooperare militara internationala initiate de catre Department of Defense/DoD/Departamentul Apararii SUA. In cazul nostru, in vederea obtinerii unui produs ce va intra in dotare comuna, vizand interoperabilitatea si impartirea/minimizarea costurilor de dezvoltare si productie (a dus la M-30 GMLRS, unii parteneri europeni spunandu-i EMD GMLRS). Contractul de dezvoltare a fost atribuit de catre DoD companiei Lochkeed Martin Vought Systems/LMVS pe 4 noiembrie 1998 in numele tuturor natiunilor partenere. Contractul era de tip Cost Plus Award Fee/CPAF (daca am inteles bine, SUA suporta toate costurile initiale de dezvoltare), suma alocata fiind de aproximativ 121 milioane de dolari, termen de finalizare 48 de luni. Contractul a fost acordat direct LMVS datorita experientei anterioare cu M-270 MLRS si rachetele aferente. In 2002, LMVS inca negocia cu EADS productia rachetei in Europa, conform surselor. In fine, unele surse europene sustin ca EFCS ar fi fost creat pentru a putea gestiona noile rachete M-30 livrate de LM, de aici si intarzierea europenilor in implementarea rachetei pe MLRS (informatie incerta). Oricum, primele rachete M-30 au intrat in dotarea partenerilor europeni, foarte probabil, la sfarsitul lui 2006 sau dupa, via SUA (se stie ca o echipa MBDA a participat la prima tragere cu M-30, desfasurata la WSMR/SUA pe data de 21 iulie 2005. Se pare ca o contributie importanta in dezvoltarea rachetei a avut-o compania germana Diehl Munitionssysteme GmbH, astia avand experienta cu MARS I/II). SUA aveau in vedere achizitionarea a 100.000 de rachete incepand din 2002, insa au intrat in dotare 3 ani mai tarziu. Se pare ca M-30 GMLRS se afla in dotarea Emiratelor Arabe Unite din septembrie 2006, foarte probabil astia sunt primii clienti non-europeni, achizitionand 730 de rachete.

M-30 are urmatoarele caracteristici: calibrul 227 mm, in dotarea US Army din 2005. Total productie 43.882-44.000-44.146 de rachete, cost unitar 90.000$/2005. In dotarea M-270A1 (SUA)/B1 (Marea Britanie)/MARS II (Germania)/MLRS-I (Italia)/LRU (Franta) si M-142 HIMARS; ghidata INS/GPS, manevrabila, de mare precizie. Racheta dispune de 4 aripioare canard de ghidare in varf+cele 4 initiale din coada (asigura precizie si manevrabilitate). LM considera ca o salva de 12 racheta M-30 GMLRS, datorita preciziei ridicate, reduce cu 80% consumul de rachete clasice M-26A1, basca diminuarea victimelor colaterale. Se vehiculeaza ca INS-GPS asigura CEP de doar 5 m la 70 km distanta (5 m probabil. Insa toate sursele sunt de acord –CEP mai putin de 8 m/70 km); racheta are astazi fuzee M-451 ESAD (In-Line Electronic Safe and Arm Device) aparuta in 2002, producator L3 Communications, electronica imbunatatita rezistenta la bruiaj (unele surse, inclusiv EMP), MIL-STD-1316D, STANAG 4187, accelerometru. Peste 2200 au fost produse pana in prezent, conform surselor independente. Se stie ca M-451 ESAD are utilizare universala –proiectile de artilerie si mortier, rachete si bombe de aviatie; operationala pe orice vreme/all-weather; ogiva contine 404 submunitii M-85 sau M-101 (grenade HE-I, foarte probabil); lungime racheta 4 m; greutate racheta 308 kg; raza maxima de actiune e de 60-70 km; raza minima de actiune ar fi de 10 km; durata de viata e de minim 15 ani (clasificata); exista variante ale acestei rachete precum: M-30A1 GMLRS-AW/Alternate Warhead, submunitiile M-77/85 fiind inlocuite cu bile din tungsten (probabil 800-1100-160.000 bile de tungsten, depinde de sursa. Britanicii sustin ca are 160.000 de bile preformate din tungsten). E posibil ca noua varianta sa inlocuiasca treptat M-30, asta deoarece in 2018, DoD a hotarat ca rachetele existente sa fie trecute in rezerva strategica a batalioanelor MLRS, acestea putand fi folosite doar cu ordin din partea comandantului. Se are in vedere inlocuirea munitiilor containerizate/submunitiilor cu munitie clasica, HE spre exemplu. Oricum, se stipuleaza ca racheta M-30 GMLRS va ramane in productie pana dupa anul 2020, conform surselor europene. Ei bine, Romania a cumparat 81 de rachete M-30A1 GMLRS-AW/Alternate Warhead si 81 de rachete M-31A1 Unitary, acestea fiind destinate HIMARS.

MBDA propune o varianta M-30 cu ghidaj laser si un nou motor-racheta produs de catre Aerojet Rocketdyne/SUA, insa nu a aparut nimic concret pana astazi (nu e foarte clar dar e foarte probabil sa fie vorba despre adaptarea sistemului de ghidaj laser creat pentru rachete neghidate aer-sol calibrul 70 mm, numit Advanced Precision Kill Weapon System/APKWS. Sistem de ghidare laser pentru rachete ofera si Thales/Franta. Sistemul de ghidare laser pentru rachete aer-sol sau sol-sol e numit generic Laser Guided Rocket/LGR. Aerojet Rocketdyne produce motoare-racheta cu combustibil solid in Camden/Arkansas, sunt implicati in programul rachetelor Atlas V/NASA). Se intentioneaza la nivel european ca in viitor sa fie dezvoltata o noua racheta numita Guided Cargo Rocket/GCR/Racheta Cargo Ghidata, inlocuitoarea M-26 si M-30, aceasta putand fi utilizata nu numai de MLRS ci si de obuziere tractate sau autopropulsate, raza de actiune fiind cuprinsa intre 15-100 km (MBDA =EADS 37,50%+BAE Systems 37,50%+Finmecanicca 25%. Sunt implicati din 2004 in dezvoltarea si producerea impreuna cu Lockheed Martin/SUA rachetei M-30).

Se stie ca armata franceza utilizeaza astazi rachete M-30 cu ogiva unitara numita BANG/ HE si fuzee multipla testata pentru prima data in 2005 (3 moduri de functionare similar ESAF). Raza maxima a rachetei a fost extinsa la 103 km si e posibil ca astazi sa aiba ghidaj laser semi-activ, insa datele sunt clasificate.Cert e faptul ca BANG exista la francezi/LRU, posibil si la britanici/B1, incert la germani/MARS II si italieni/MLRS-I, prima racheta M-30&BANG fiind testata de catre MBDA in SUA la WSMR New Mexico, in data de 21 iulie 2005.

 

M-31 Guided Unitary deriva din M-30 fiind echipata cu ogiva unitara HE –PBXN 109/90-91 kg (mai e denumita Unitary High Explosive/UHE)/fuzee ESAF (are 3 moduri de functionare –proximitate, impact si penetrare+explozie intarziata. In fabricatie din 2006)/70 km raza maxima de actiune, posibil chiar peste. Mai e denumita M-31 Guided Unitary MLRS/GUMLRS fiind destinata distrugerii tintelor punctuale fortificate –buncare, cladiri, fortificatii. Contractul de dezvoltare a fost atribuit LM in octombrie 2003/119 milioane de dolari/86 de rachete, dintre acestea 71 vor fi destinate testelor (au fost facute, foarte probabil, 65 de teste -26 teste de zbor+39 teste de precizie/ghidaj INS/GPS). Testul nr.3 s-a desfasurat in decembrie 2004 la WSMR/New Mexico fiind un succes, racheta si sistemul de ghidare functionand impecabil la temperaturi scazute. Testele s-au desfasurat pana in 2005, foarte probabil. Cert e faptul ca in mai 2005, LM a livrat primele 72 de rachete M-31 GUMLRS  catre US Army (in septembrie 2005, 3rd Batallion din cadrul 214th Field Artillery Brigade sunt primii care le primesc in dotare. Se pare ca US Army are astazi cel putin 2100 de exemplare in dotare). Pe 10 iulie 2006, General Dynamics Ordnance si Tactical Systems sunt selectate ca producatori ai ogivei rachetei de catre US Army si LM. Se stie ca in iulie 2006, LM a efectuat teste cu o noua varianta a ogivei unitare numita Enhanced Blast Warhead/EBW sau GMLRS Unitary EBW, aceasta fiind destinata razboiului urban –precizie si reducerea victimelor colaterale, lovituri in mediul urban si mediul muntos, conform surselor americane (foarte probabil, conform surselor americane, explozia creeaza suprapresiune afectand letal personalul aflat la sol. Nu e cert daca are si efect similar unei arme termobarice, dar e posibil. Un director LM spunea recent ca „are efect devastator in spatii inchise, are un grad ridicat de letalitate fata de ogiva unitara HE”. Cert e faptul ca EBW asigura rachetei capacitate imbunatatita de penetrare, aceasta putand trece printr-o cladire cu mai multe etaje explodand in subsol). Conform acordului, General Dynamics produce si livreaza EBW pana in 2020. Durata de viata a rachetelor M-31 e, foarte probabil, de 30 de ani. Primul client extern pentru M-31Guided Unitary MLRS/GUMLRS a fost Emiratele Arabe Unite/2006/130 de containere M-31 GUMLRS/752 milioane de dolari incluzand 20 HIMARS. Singapore (88 containere x 6 rachete), Bahrain si Iordania se numara printre tarile care au cumparat aceste rachete. In SUA, M-31 are cu certitudine viitor fiindca in ianuarie 2006, US Army anunta ca „toate achizitiile viitoare de rachete destinate MLRS vor fi M-31 Unitary. Productia de M-30 nu va fi continuata deoarece rata de esec a submunitiilor M-85 DPICM nu a putut fi scazuta sub 1%”.

Exista in uz varianta revizuita numita M-31A1 avand urmatoarele caracteristici: lungime racheta 3,94 m; calibrul 227 mm; greutate racheta 302 kg; ogiva HE de 90 kg; raza de actiune cuprinsa intre 10/15-70 km. Se vehiculeaza ca LM a marit raza de actiune la 120 km; ghidaj INS/GPS, rezistenta mare la bruiaj. Se spune ca astfel de rachete au fost folosite cu succes de US Army in Afganistan, americanii livrandu-le talibanilor prin intrarile/puturile verticale pesterilor din Tora Bora –traiectoria terminala e aproape verticala (foarte utila si in mediul urban. Multumim SUA ca le avem!); fuzee ESAF. Proximitate –explozia in aer poate fi programata la altitudinea de 3 m sau 10 m; in 2014, o racheta costa 110.255$. HIMARS are un container cu 6 rachete M-31A1. M-270B1/Marea Britanie are doua containere a cate 6 rachete/12 rachete in total. M-31/31A1 dispun de ceea ce specialistii numesc Inertial Measurement Unit/IMU (sistem compus din giroscop laser/3 axe, accelerometre, microprocesoare), baterie termala cu litiu (actioneaza sistemele de ghidare si control. Se vehiculeaza ca aceste baterii sunt produse de catre MSB Aerospatiale Batteries/Bourges –Franta. Se produc pentru LM in SUA de catre subsidiara acestei companii, numita ATB Inc/Advanced Thermal Batteries in Westminster/Maryland) si receptor GPS integrat –datele despre toate acestea sunt, normal, clasificate. Interesant e faptul ca toate componentele, conform LM, sunt proiectate astfel incat sa nu poata fi copiate prin reverse-engineering (ahaaa, se pare c-au „invatat” sa se protejeze de „inventivii” chinezi. Poate!). Se pare ca unele componente electronice sunt luate din comert, asta in vederea reducerii costurilor, insa totul e…confidential.

BATERIE TERMALA CU LITIU

Va urma.

 

 

WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

ro.performancegunworks.com

https://military.wikia.org › wiki › Petr_Ufimtsev 

https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…

weaponews.com

https://theamericans.fandom.com › wiki › Stealth…

www.thisdayinaviation.com › tag › nell

www.spectroom.com › 1022705295-t40-whi…

www.militaryfactory.com › armor › detail

nationalinterest.org › blog › buzz › steel-rain-…

www.darpa.mil › About Us

fas.org › man › dod-101 › sys › land › atacm…

www.forecastinternational.com › disp_pdf

tanks-encyclopedia.com

www.hdtglobal.com › product › m13a1-filter…

slideplayer.com

www.military-today.com › Trucks

www.fundinguniverse.com › company-histories

itstillruns.com › Engines oshkoshdefense.com › vehicles › m985a4-car…

missilethreat.csis.org › missile › atacms 

asc.army.mil › web › portfolio-item › atacms

www.defense-aerospace.com › release › mlrs…

cat-uxo.com

www.leberry.fr › bourges-18000 › actualites

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

27 de comentarii:

  1. ” Interesant e faptul ca toate componentele, conform LM, sunt proiectate astfel incat sa nu poata fi copiate prin reverse-engineering (ahaaa, se pare c-au „invatat” sa se protejeze de „inventivii” chinezi. Poate!). Se pare ca unele componente electronice sunt luate din comert, asta in vederea reducerii costurilor, insa totul e…confidential. ”

    Oare în ce constă protectia anticopiere ?
    Din text nu rezultă …
    Oare chiar este eficienta aceasta metoda ?
    Rușii , iranienii sau chinezii sunt experți în copierea unor produse ” sensibile ” .

    • LM nu detaliaza. Si eu m-am intrebat in ce ar putea consta protectia asta, am sapat indelung. Tocmai de aceea am scris „poate”! Posibil sa fie reclama sau o incercare de descurajare a posibilelor furturi de inteligenta. Oricum nu exista tehnologie infailibila ce nu poate fi furata astazi …Cel putin eu nu cred sa existe! Am luat declaratia LM ca atare mergand pe ideea „daca totusi au ceva capcane tehnologice sau de software”? Si daca au, oare LM ar fi atras atentia posibililor pofticiosi? Zic si eu!

      2
      • De obicei, se toarnă electronica într-o pastă siliconica greu de îndepărtat. Astfel, dacă încerci să cureți coatingul, distrugi și circuitul. Folosirea de circuite programate îngreunează, de asemenea, copierea.
        Mulțumim WW pentru articole!

        2
        • @timisoso. Multumesc, e singura explicatie stiintifica! O pasta protectoare…Simplu si eficient, la mintea mea! Habar n-aveam de asa ceva, multam mult!

          1
          • Pasta siliconică sau rășina epoxy protejează cablajul și piesele de coroziune, scurtcircuit, dar poate fi eliminată.
            Componentele electronice pasive sau active sunt lesne de identificat și destul de lesne de înțeles cum funcționează în schemă. Poți îngreuna înțelegerea schemei folosind un cablaj multistrat. Partea mai dificilă e cu circuitele integrate, și în special cu microcontrolerele, care sunt circuite integrate programabile. Adică numai softul îți poate da o idee clară cum funcționează microcontrolerul în schemă. Unii șterg indicativul de pe CI, și eventual scriu altceva la derută. Prin cufundare în acid, și după înlăturarea ”capacului” se identifică schema din interiorul circuitului integrat cu ajutorul microscopul electronic. Microcontrolerele, precum și memoriile EEPROM sau de alt fel în care sunt memorate programele, pot fi protejate la citire, dar li se dă de cap și la protecțiile astea.
            Soluțiile mai avansate ar fi autodistrugerea, codarea și …capcane.
            Mai mult despre protecția la ingineria inversă din electronică în cele două link-uri de mai jos. Primul tratează subiectul la modul general, al doilea se referă în special la microcontrolere.

            https://www.newelectronics.co.uk/electronics-technology/chip-design-discovery-is-easier-than-you-think/34919/

            https://www.digikey.com/en/articles/protect-your-mcu-design-from-copying-and-reverse-engineering

            5
            • Protejeaza nu doar de coroziune cat mai ales mecanic si in special la vibratii si fen. asociate vibratiilor. Pasta siliconica e usor de eliminat, nu cred ca se gandeste cineva serios ca e protectie la copiere. Stergerea vopselei de pe componente e o gluma, daca componentele sunt comerciale exista circuite de testare care ti le verifica rapid. Turnarea in bloc de rasina epoxy e o problema. Epoxy-ul e rezistent si chimic si mecanic si se lipeste ca naiba de orice.

              • Există niște silicoane de le dai jos numai cu dalta…
                Am explicat simplist, fără a ajunge la fiole cu acid clorhidric sau alți corozivi…
                Era o întrebare de principiu…
                In majoritatea cazurilor, circuitul se scufundă într-o baie cu pasta respectivă, atât contra coroziunii, cât și tocmai pentru a nu fi copiată ușor.
                De exemplu, mănunchiurile de fibră optică sunt tratate contra rozătoarelor… Adică voit otrăvitoare… Vă las să dezvoltați…

                1
        • Se toarna pasta peste electronică, nu electronica intr-o pastă..
          Toate microprocesoarele actuale sunt imposibil de copiat prin metoda „reverse engineering”. Insăși dimensiunea foarte mică a tranzistorilor si complexitatea circuitului multistratificat nu permite acest lucru.

          2
  2. Multumesc pentru articol! O lectură excelentă la prima cafea a zilei.
    Și o senzație faină știind că foarte curând vom avea în curtea noastră așa ceva.

    3
  3. „ei bine, strategii US Army considera astazi ca un batalion MLRS compus din 6 masini de lupta, 480 de militari,intregul echipament,incluzand si vehiculule de sprijin, insumand 1600 tone, este echivalent cu peste 16 obuziere autopropulsate deservite de 8000 de oameni, intregul echipament,incluzand aici si vehiculule de sprijin, insumand 25.000 tone. Un lucru e clar, un batalion MLRS ofera totul la un pret muuult diminuat! Scor detasat 16-1 in favoarea MLRS.”

    In acest context incepem sa intelegem de ce USMC vrea sa renunte la tunurile de camp etc si maresc numarul de Himars…

    Multumesc pentru articol, WW!

    5
    • Bateria de Himars oferă o putere de foc mult mai mare, precisa și la distanta mult mai mare(peste 300km) decât bateria de obuziere. Comanda USMC ca și a tuturor forțelor armate americane, este formata din profesioniști adevărați care știu ce fac. Tare mi-ar plăcea ca oficialii noștri sa se consilieze cu cei americani, în ceea ce privește organizarea și dotarea cu tehnica militara, a forțelor noastre armate, ținând cont de specificul misiunilor pe care armata romana le-ar putea îndeplini.

      3
      • Fara indoiala este o achizitie foarte buna, probabil una dintre cele mai bune facute de noi.

        Prespun ca Brigada 18 va avea rolul de cercetare si observatie pentru brigazile Himars si Larom (nu vad ce ce ar trebui abandonat , dimpotriva ar trebui sa asimilam si munitia de 160 mm).

        Problema este insa munitia, va trebui asimilata aici macar o parte. Daca ai munitie doar pentru 3-4 salve, degeaba o ai in caz de conflict, e greu de crezut ca vor putea fi aprovizionate cu Galaxy.

        1
    • WW…ca sa nu mor prost, vreau si eu, daca se poate.., un link in engleza catre afirmatia asta.
      Tot caut pe net dar nu gasesc.

      • „O salva completa de 12 rachete M-26 trasa de M-270 MLRS arunca asupra tintei/tintelor 7728 de submunitii M-77/bombleti, iar o salva completa a unei baterii de M-270/9 vehicule in US Army/108 rachete echivaleaza cu focul a unui batalion de artilerie tractata de camp/33 guri de foc;”

        O astfel de „echivalare” de atunci „a ploii de otel” e mai usor de inteles.
        Daca schimbam la botul calului cu munitia „unitary” de azi, atunci poate acea comparatie de „16 la 1” are mai mult sens.

        • Cu drag as da un link dar crede-ma ca nu mai stiu de unde am scos asta…si link-uri am o gramada! Si inca nu le-am pus pe toate, nu fac asta la niciun articol fiindca ar insemna sa umplu inutil pagini. Cu parere de rau nu stiu cum pot ajuta? Am vazut pe unul din site-urile conspectate o fotografie liata din aer a unei coloane de vehicule blindate si neblindate irakiene facuta praf de, spuneau autorii, ploaia de otel. Nu specificau cate rachete dar…efectul era clar. De acolo n-a scapat nimeni! Am vrut s-o trimit lui George spre publicare in articol dar mi s-a parut prea crunta!

  4. Deci sa inteleg ca ce-am cumpărat noi M 30A1/AW e cu bile de tungsten nu cu submunitii. Nu prea inteleg cum e cu bilele astea… e un fel de HE cu un surplus de schije asigurat de bilele astea de tungsten? Poate îmi explică careva cum e cu incarcatura asta de lupta… Asta ar justifica necesitatea unei precizii sporite – 5 -8 m CEP – ca de altfel la submunitii nu prea mai conteaza la de imprastiere au alea.

    • Eu inclin sa cred ca mergem pe bile de tungsten.

    • ?Mmmmm….da, matematic asa e! Da, trebuie sa sap mai adanc!

    • Guided Multiple Launch Rocket System Alternative Warhead (GMLRS-
      AW) M30A1. The GMLRS-AW, M30A1, is the next design increment of the GMLRS rocket. The GMLRS-AW M30A1 hardware is over 90% common with the M31A1 GMLRS Unitary hardware. Operational range is between 15-70 kilometers. Accuracy of less than 15 meters Circular Error Probability at all ranges, when using inertial guidance with Global Positioning System (GPS) augmentation. Uses a proximity sensor fuze mode with a 10 meter height of burst. The Alternative Warhead carries a 200 pound fragmentation assembly filled with high explosives which, upon detonation, accelerates two layers of pre-formed tungsten fragments optimized for effectiveness against large area and imprecisely located targets. The GMLRS-AW provides an area target attack capability that is treaty compliant (no un-exploded ordnance). It provides a 24 hour, all
      weather, long range attack capability against personnel, soft and
      lightly armored targets, and air defense targets. The GMLRS-AW uses the same motor, guidance and control systems fuze mechanisms, and proximity sensors as the M31A1 GMLRS Unitary. The highest classification level for release of the GMLRS-AW is SECRET, based upon the software, sale or testing of the end item. The highest level of classification that must be disclosed for production, maintenance, or training is CONFIDENTIAL.

      M30a1/AW inlocuieste rachetele cu submunitii explozive datorita faptului ca alea lasau cantitati apreciabile de submunitii neexplodate care puteau sa raneasca civili

      • ? sa traiesti Nicușor! Ma gandesc ca la 10 m înălțime, 90 kg de incarcatura de lupta iti arunca alea 160 000 de schije cam tot pe o raza de 100 m cu efect letal, deci cam cat era si imprastierea submunitiilor… asta daca efectul de împrăștiera e la fel ca in cazul submunitiilor la LAROM 160. Probabil ca cel putin cercul cu raza de 50 m nu prea mai scapă nimeni.

  5. „Submunitii”/bombleti de tip Ucraina:
    „“At about 0430 on the morning of 11 July, a column of battalions from the Ukrainian 24th and 72nd Mechanized Brigades and 79th Airmobile Brigade was struck with an intense artillery barrage near Zelenopillya. The attack lasted only three minutes or so, but imagery posted online of the alleged aftermath reported a scene of devastation and scores of burned out vehicles (see below). Ukraine’s Defense Ministry admitted to 19 killed and 93 wounded in the attack, though other sources claimed up to 36 fatalities. No figures were released on the number of vehicles lost, but a survivor reported on social media that a battalion of the 79th Airmobile Brigade had been almost entirely destroyed.

    The Ukrainians quickly identified the perpetrators as “terrorists” using short-range BM-21 Grad multiple rocket launch systems (MLRS) firing across the border from Russian territory, which was only nine kilometers from Zelenopillya. ”

    Analysts also noted that the Zelenopillya rocket strike incorporated a Dual Purpose Improved Conventional Munition (DPICM)  mix of air-dropped mines, top-down anti-tank submuntions, and thermobaric fuel/air explosives to achieve a devastating effect. They surmised the munitions were delivered by Tornado-G 122mm MLRS, an upgraded version of the BM-21 introduced into the Russian Army in 2011. “
    http://www.dupuyinstitute.org/blog/2017/03/29/the-russian-artillery-strike-that-spooked-the-u-s-army/
    Au lansat de la app. 15km.
    Nu este singurul caz au fost 3 batalioane care au avut cam aceeasi soarta. Rachetele Grad (app. 1000 dolari) pt. suplini lipsa submumitilor, fiecare racheta putand fi consdera o subnumitie.

    Daca nu ai dispersia trupelor este suficient sa nu detectezi 1-2 lansatoare Grad si iti pot dispare batalioanele mecanizate in 3 min. Nu este simplu sa ti sub observatie 20km “in spatele” liniilor inamice ca sa le descoperi

    Se prefera MLRS-ul si pt. ca ofera adancime tragerii fata de artleria clasica unde acesta este mai mica (avantajul fiind ca se poate reajusta mai rapid in cazul unei erori).
    160mm trebuie sa intre si el productie.

    2
  6. Artileria ar trebui sa devina o arma dedicata pentru armata romana, si in primul razboi mondial aceasta arma a dus greul in lupte, astfel au fost omorati generalii germani:Maximilian Pecht si Karl Ritter von Wenninger de catre artileristii romani.

    2
  7. Cu ce ataci un batalion de tancuri? Cu M-30 AW sau M-31 Unitary?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *