Pana nu demult o clonie a ,,Gigantului Rosu”, Ucraina a primit mostenire, dupa destramarea URSS, o frumoasa industrie de armament. Dupa ce si-a irosit arsenalul nuclear (SS-20 si Tu-22M), Ucraina urma sa devina un jucator important pe piata de armament conventional. Probabil nr 1 din fostele colonii ale Rusiei.
Vecinii nostrii au fost al doilea furnizor de echipament greu pentru Georgia dupa Israel; incepand de la camioane Kraz, diferite obuziere tractabile, cu autopropulsie ( 2S3 Akatsiya, 2S12 Msta si 2S7 Pion), rachete antitanc (PRO-A Shmel & Metis-M), BMP-1, BTR-70 si terminand cu cele mai sofisticate sisteme de aparare antiaeriana ( Tor, Buk M1 si radare Kolchuga, 36d6-M).
Nu mai punem la socoteala si mercenarii din timpul razboiului.
Schimbarea regimului pro-Vest cu unul pro-Est pare sa nu impiedice exporturile ukrainiene: cel putin 100 de vehicule BTR-4 au fost comandate de Republica Kazahstan, 1.000 de BTR-3 pentru Myanmar, 50 de T-84 in Thailanda.
Insa cel mai flamand importator de armament ucrainean ramane Irakul:
P.S.: Pe noi ce ne impiedica sa ajungem macar la 50% din exporturile Ucrainei?
Sa fie lipsa de traditie, experienta, reputatia, produse prea scumpe, prea slabe, management dezastruos, coruptie, nepotism?! Toate la un loc, cel mai probabil si nu trebuie sa uitam ca Irakul a apelat, pentru transportoare la Romania, abia apoi s-au indreptat catre Ucraina. Adica chiar nu se putea semna contractul, lua o parte din bani si dezvlota TBT-ul pe repede inainte, pe banii irakienilor?!
Antonov-32B
Nero Flash