DSS: Instrucțiuni – D00180/1987

Începem azi o călătorie prin unele din materialele Securității (DSS să fiu mai exact). Scopul este de a le prezenta așa cum au fost tipărite pe hârtie, fără interpretări personale, fără a le cântări, fără a le judeca. Astăzi avem Instrucţiuni Nr. D – 00180/1987 privind activitatea de creare şi folosire a reţelei informative a aparatului de Securitate, aprobat în ședința Consiliului de Conducere al Departamentului Securității Statului la data de 24 iunie 1987. Limba de lemn face parte din ‘farmecul’ documentelor.


Republica Socialistă România
Departamentul Securităţii Statului

Strict secret, Ex. nr. 3

Instrucţiuni

Nr. D – 00180/1987
privind activitatea de creare
şi folosire a reţelei informative a aparatului de Securitate

 

În perioada care a trecut de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, societatea noastră socialistă a cunoscut ample şi profunde transformări revoluţionare de natură politică, economică şi socială, care au determinat o continuă consolidare a unităţii moral-politice a poporului unic muncitor, pe temelia de nezdruncinat a proprietăţii socialiste, a noii calităţi a oamenilor muncii de proprietari, producători şi beneficiari ai tuturor valorilor materiale şi spirituale, de apărători ai cuceririlor revoluţionare, ai orânduirii social-politice şi de stat.

Corespunzător acestor prefaceri structurale, a fost creat un cadru politic nou de participare a maselor muncitoare la elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului şi statului, cunoscând o afirmare cu totul deosebită şi originală noua democraţie muncitoreascărevoluţionară, care acţionează şi se dezvoltă neîncetat în toate domeniile de activitate.

În consens cu cerinţele de perfecţionare a activităţii statului şi organelor sale, prevăzute în Programul Partidului Comunist Român, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism, în documentele celui deal XIII-lea Congres al Partidului, pe baza orientărilor şi indicaţiilor Conducerii superioare de partid, personal ale Secretarului General al Partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sau întreprins măsuri susţinute şi cu un conţinut novator de continuă îmbunătăţire a activităţii organelor de Securitate.

Militând cu fermitate pentru aplicarea neabătută a concepţiei Partidului Comunist Român, a Secretarului său General, cu privire la apărarea cuceririlor revoluţionare, a independenţei şi suveranităţii patriei, organele securităţii statului, sub permanenta conducere şi îndrumare a Comandantului Suprem al Forţelor Armate ale R.S. România, acţionează pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, în strânsă conlucrare cu organismele democraţiei muncitoreşti-revoluţionare, cu colectivele de oameni ai muncii, cu masele largi populare.

Potrivit hotărârilor partidului şi legilor ţării, în executarea misiunilor şi sarcinilor încredinţate, în înfăptuirea conceptului de prevenire a infracţiunilor şi a altor fapte antisociale, fundamentat de Comandantul Suprem, unităţile centrale şi teritoriale ale Departamentului Securităţii Statului se sprijină pe concursul larg al colectivelor de oameni ai muncii, asigurând aplicarea fermă în viaţă a tezei de excepţională însemnătate formulată de Secretarul General al Partidului, potrivit căreia „…forţa, tăria organelor de securitate constau în legătura indisolubilă cu poporul, cu masele populare”.

În lumina acestei orientări politice fundamentale, pentru continua perfecţionare şi adaptare a tuturor metodelor şi mijloacelor specifice de muncă, a conceptului potrivit căruia apărarea securităţii statului este cauză şi operă a întregului popor, ce se înfăptuieşte sub conducerea partidului, Consiliul de Conducere şi Biroul Executiv ale Departamentului Securităţii Statului au acţionat şi militează neabătut pentru dezvoltarea şi consolidarea bazei de sprijin în rândul maselor populare, pentru întărirea şi diversificarea legăturilor cu oamenii muncii.

Beneficiind de sprijinul maselor largi populare, organele de securitate şi-au sporit permanent contribuţia specifică la apărarea orânduirii socialiste, rezultând că, prin întărirea şi diversificarea continuă a legăturilor cu oamenii muncii din toate domeniile de activitate se dezvoltă şi se consolidează capacitatea operativă de prevenire a infracţiunilor şi a altor fapte antisociale de natură a prejudicia securitatea ori alte interese ale statului.

Cetăţenii R.S. România sprijină activitatea organelor de securitate în temeiul convingerilor lor politico-morale de tip nou, cu sentimentul că în acest mod îndeplinesc înalte îndatoriri patriotice înscrise în Constituţia şi legile ţării.

Toate unităţile de securitate, pe profilurile lor de activitate, au obligaţia de mare răspundere ca, prin acţiuni sistematice, prin activităţi preventive diversificate, de popularizare a prevederilor legilor, de punere în dezbaterea colectivelor de oameni ai muncii a unor probleme ce privesc apărarea securităţii statului, a proprietăţii socialiste, să contribuie activ la dezvoltarea spiritului de vigilenţă al cetăţenilor şi de respingere a oricăror încercări de acţiuni ostile sau de natură a dăuna, în orice mod, bunului mers înainte al construcţiei socialismului şi comunismului în România.

Antrenarea sprijinului organizat al cetăţenilor la realizarea sarcinilor de apărare a securităţii statului, prin formele secrete, specifice muncii de securitate, se face cu respectarea strictă a Hotărârii Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. privind întărirea controlului şi îndrumării de către partid a activităţii organelor de securitate şi a celorlalte norme de partid.

***

Pentru asigurarea înfăptuirii neabătute a sarcinilor ce revin aparatului de securitate din hotărârile partidului şi legile ţării, din ordinele, orientările şi indicaţiile Comandantului Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România;
În scopul fundamentării activităţii specifice de prevenire pe o cunoaştere temeinică a problematicii operative de securitate, al sporirii calităţii şi eficienţei muncii desfăşurate cu reţeaua informativă pentru prevenirea, descoperirea şi combaterea infracţiunilor ori a altor fapte de natură să afecteze securitatea statului;
În temeiul prevederilor art. 5/1 din Decretul nr. 121/1978, referitoare la atribuţiile Departamentului Securităţii Statului, se emit următoarele instrucţiuni:
 

Capitolul I. Dispoziţii generale

Art. 1. Reţeaua informativă a aparatului de securitate constituie mijlocul de bază al activităţii informativ-operative de cunoaştere şi prevenire, pentru realizarea atribuţiilor specifice în domeniul apărării securităţii statului.

Art. 2. Reţeaua informativă se creează de unităţile informativ-operative de securitate, în funcţie de competenţele ce le au, astfel încât să se asigure cuprinderea integrală a necesităţilor de cunoaştere şi prevenire a oricăror intenţii, fapte, situaţii sau împrejurări de natură să prejudicieze interesele de apărare a securităţii statului.

Art. 3. Întreaga activitate de creare şi folosire a reţelei informative se bazează pe respectarea strictă a legilor ţării, a principiilor şi normelor muncii de securitate statuate în ordinele şi instrucţiunile interne ale Departamentului Securităţii Statului.
Deplina ordine, disciplină şi răspundere faţă de activitatea cu reţeaua informativă constituie o obligaţie de serviciu fundamentală a cadrelor de securitate, pe care se întemeiază capacitatea de acţiune a organelor de securitate.
Rezultatele concrete obţinute în dezvoltarea permanentă a calităţii şi eficienţei muncii cu reţeaua informativă constituie un criteriu de bază în aprecierea, notarea şi promovarea cadrelor de securitate.
Activitatea cu reţeaua informativă se desfăşoară deplin conspirat.
Protecţia reţelei informative constituie o obligaţie fermă a tuturor cadrelor de securitate, orice abatere de la această normă atrăgând după sine măsuri de sancţionare exemplare.
Orice alte încălcări şi abateri de la cerinţele şi normele muncii cu reţeaua informativă, dezinteresul şi superficialitatea în crearea, folosirea şi verificarea reţelei vor fi tratate şi sancţionate cu toată exigenţa.
 

Capitolul II. Structura reţelei informative

Art. 4. Reţeaua informativă se compune din informatori, persoane de sprijin, rezidenţi şi gazde case de întâlniri.
Reţeaua informativă se recrutează din rândul persoanelor temeinic verificate, care consimt să colaboreze sincer, în mod organizat şi să păstreze secretul deplin al legăturii cu organele de securitate, precum şi al sarcinilor încredinţate.

Art. 5. Informatorul este persoana cu posibilităţi de informare şi calităţi personale adecvate care, sub îndrumarea nemijlocită a ofiţerului de securitate, caută în mod activ şi culege sistematic informaţii despre persoane şi fapte ce fac obiectul urmăririi informative ori îndeplineşte alte sarcini de cunoaştere, prevenire şi contracarare a activităţilor de natură să afecteze securitatea statului.
Informatorii se folosesc prioritar în combinaţii informative şi alte măsuri ofensive întreprinse pentru descoperirea, prevenirea şi lichidarea infracţiunilor de spionaj-trădare, subminarea economiei naţionale, sabotaj, a actelor teroriste şi diversioniste şi a celorlalte infracţiuni contra securităţii statului, precum şi în scopul penetrării informative în serviciile de spionaj, organizaţiile şi grupările reacţionare şi extremist-teroriste din străinătate, pentru cunoaşterea şi zădărnicirea acţiunilor duşmănoase puse la cale împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii statului român.
Când un informator nu mai are posibilităţi de a culege informaţii în problemele pentru care a fost recrutat, poate fi menţinut în reţea în calitate de persoană de sprijin, rezident sau gazdă casă de întâlniri.

Art. 6. Persoana de sprijin este persoana care, pe baza instructajului general făcut de cadrele de securitate conform planurilor de căutare a informaţiilor, realizează sarcini de supraveghere informativă ori pe linie de filaj, investigaţii, tehnică-operativă, transmisiuni şi în alte domenii ale muncii de securitate.
Persoanele de sprijin se folosesc cu precădere pentru obţinerea informaţiilor de primă sesizare despre orice fapte, situaţii sau împrejurări care interesează securitatea statului.
Persoanele de sprijin se recrutează îndeosebi pentru asigurarea securităţii obiectivelor economice (mai ales în dispecerate şi puncte de comandă, precum şi în alte locuri importante sau vulnerabile), pentru cunoaşterea situaţiei operative în zonele obiectivelor vizate de organizaţiile extremist-teroriste, pentru supravegherea în locurile şi mediile frecventate de străini, în perimetrul frontierei de stat, precum şi pentru acoperirea informativă a diferitelor colectivităţi (şantiere, instituţii de învăţământ, unităţi militare şi alte medii).
Persoanele de sprijin care îndeplinesc condiţiile necesare pot fi trecute în categoria informatorilor, rezidenţilor sau a gazdelor caselor de întâlniri.

Art. 7. Rezidentul este persoana care, sub îndrumarea şi cu sprijinul ofiţerului de securitate, ţine legătura cu maximum 10 persoane de sprijin, asigurând, în condiţii de conspirativitate, primirea cu operativitate a informaţiilor şi predarea lor ofiţerului.
În anumite situaţii, cu aprobarea şefilor unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti), în legătura rezidentului pot fi daţi şi unii informatori.
De regulă, rezidenţii sunt selecţionaţi din rândul rezerviştilor aparatului de securitate, al informatorilor şi persoanelor de sprijin cu experienţă.
Este interzisă folosirea ca rezidenţi a informatorilor sau persoanelor de sprijin cu antecedente reacţionare sau penale ori care au fost recrutate pe bază compromiţătoare.

Art. 8. Gazda casei de întâlniri este persoana care acceptă să pună la dispoziţie în mod secret o încăpere din locuinţa sa ori de la locul de muncă, pentru realizarea de întâlniri cu informatori, cu unele persoane de sprijin ori cu rezidenţi, precum şi pentru rezolvarea altor sarcini de securitate.
Este interzis a se crea case de întâlniri în spaţii deţinute de persoane fizice sau juridice străine ori de elemente cunoscute cu probleme operative de securitate.
Casa de întâlniri se foloseşte de un singur ofiţer, care este obligat să o utilizeze în deplină conspirativitate.

Art. 9. Pentru legătura cu reţeaua informativă ori pentru rezolvarea altor sarcini informativ-operative se pot folosi case de lucru destinate în exclusivitate acestor scopuri.
Casele de lucru se creează şi se folosesc sub legende şi acoperiri corespunzătoare, care să asigure deplina lor conspirare.
 

Capitolul III. Crearea reţelei informative

Art. 10. Crearea reţelei informative constituie un proces complex, care se realizează organizat, pe etape.
Etapele creării reţelei informative sunt: punctarea candidaţilor; studierea şi verificarea; selecţia persoanei corespunzătoare; stabilirea modalităţilor concrete de efectuare a recrutării; recrutarea.

Art. 11. Crearea reţelei informative se realizează în strictă concordanţă cu necesităţile de rezolvare a unor sarcini informativ-operative concrete, izvorâte din cerinţele cunoaşterii şi stăpânirii situaţiei operative, ale prevenirii şi combaterii faptelor de natură să afecteze securitatea statului.
În raport cu specificul şi complexitatea sarcinilor ce constituie scopul concret al recrutării, în vederea studierii şi verificării, se punctează, de regulă, mai multe persoane, fiind selecţionate pentru recrutare cele mai indicate sub aspectul calităţilor personale, al posibilităţilor de informare şi al garanţiei colaborării sincere cu organele de securitate.

Art. 12. Studierea şi verificarea candidaţilor la recrutare trebuie să asigure cunoaşterea lor multilaterală, cu accent pe concepţiile şi atitudinea faţă de orânduirea social-politică şi de stat din ţara noastră, sentimentele patriotice, orientarea şi discernământul politic, spiritul de obiectivitate, posibilităţile, disponibilităţile şi aptitudinile de a culege informaţii de interes operativ, capacitatea de a păstra secretul colaborării, spiritul de sesizare şi iniţiativă, alte calităţi relevante pentru activitatea de colaborare.

Art. 13. Studierea şi verificarea candidaţilor la recrutare se realizează prin mijloacele şi metodele specifice muncii de securitate, prin contacte directe şi discuţii de cunoaştere aprofundată a personalităţii, activităţii şi conduitei persoanelor punctate.

Art. 14. Datele şi informaţiile rezultate din studierea şi verificarea candidaţilor se consemnează în raportul cu propuneri de recrutare.
Raportul cu propuneri de recrutare cuprinde: necesitatea şi scopul concret al recrutării; principalele date rezultate din studiul şi verificarea candidatului; calităţile personale esenţiale şi posibilităţile de îndeplinire a sarcinilor ce urmează a-i fi încredinţate; garanţiile asupra loialităţii; căile de determinare să accepte colaborarea sinceră, conştientă, organizată şi deplin conspirată; locul recrutării; modul de aducere la locul recrutării; cine efectuează recrutarea; măsurile ce vor fi luate în cazul când recrutarea devine inoportună (variantele de retragere şi acoperire).
Raportul cu propuneri de recrutare se înaintează ierarhic şefului competent să aprobe efectuarea recrutării.

Art. 15. Aprobările de recrutare, de includere sau scoatere din reţea se dau de către:
a) şefii unităţilor centrale, şefii securităţilor judeţene şi al Securităţii municipiului Bucureşti, locţiitorii acestora şi şefii serviciilor de contrainformaţii militare, pentru toate categoriile de persoane din reţeaua pe profilurile lor de activitate;
b) şefii serviciilor şi asimilaţii lor din unităţile centrale şi securităţile judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi şefii birourilor de contrainformaţii militare, pentru persoanele de sprijin.
Ministrul secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, adjuncţii ministrului şi secretarii de stat aprobă crearea caselor de lucru. De asemenea, aprobă, în cazurile în care situaţia impune, recrutarea, includerea sau scoaterea din reţea a tuturor categoriilor de persoane.

Art. 16. Recrutarea se efectuează pe baza sentimentelor patriotice, iar în anumite cazuri prin cointeresarea candidatului.
În situaţii excepţionale, temeinic justificate de interese operative, recrutarea se poate realiza şi pe bază de date compromiţătoare.
Este interzis a se folosi drept bază compromiţătoare săvârşirea de infracţiuni pentru care persoana în cauză trebuie să fie trasă la răspundere potrivit legii. În mod cu totul excepţional, şi numai când interese de apărare a securităţii statului, temeinic motivate, o impun, unele fapte cu grad de pericol social redus, pentru care, în condiţiile legii, se poate înlocui răspunderea penală, vor putea fi folosite, cu avizul prealabil al Direcţiei de Cercetări Penale, ca bază de recrutare. În asemenea cazuri, aprobarea de recrutare se dă potrivit prevederilor articolului 15, alineat ultim.

Art. 17. Recrutarea se realizează, după caz, într-un singur contact sau gradat, după mai multe întâlniri.

Art. 18. Persoanelor recrutate li se ia, de regulă, un angajament scris în care se materializează sarcinile şi obligaţiile de colaborare, potrivit anexei nr. 1.
Persoanelor cărora din motive obiective rezultă că nu este indicat să li se ia angajamentul cu conţinutul menţionat, li se ia numai angajament scris pentru păstrarea secretului colaborării. Motivele pentru care nu se ia angajamentul scris prezentat la anexa nr. 1 se consemnează, după caz, în raportul cu propuneri de recrutare sau în raportul privind modul în care a decurs recrutarea.
Persoanelor recrutate pe bază compromiţătoare li se iau obligatoriu angajamente scrise în care, pe lângă conţinutul prevăzut în anexa nr. 1, se consemnează faptele compromiţătoare, atitudinea de dezavuare a lor, precum şi dorinţa de a sprijini în mod loial organele de securitate.

Art. 19. Cu prilejul recrutării se realizează instruirea temeinică asupra păstrării secretului colaborării, liniei de conduită şi legendării timpului afectat întâlnirilor, se stabileşte numele conspirativ şi se fixează modalităţile de realizare a legăturii.

Art. 20. Modul de desfăşurare a recrutării se consemnează într-un raport, în care se propune, după caz, includerea în reţea sau înregistrarea în evidenţă ca persoană contraindicată a fi atrasă la colaborare.
 

Capitolul IV. Educarea şi instruirea reţelei informative

Art. 21. Toate cadrele de securitate care lucrează cu reţea informativă sunt obligate să acţioneze permanent pentru educarea şi instruirea ei temeinică şi să asigure dezvoltarea continuă a capacităţii şi contribuţiei acesteia la cunoaşterea, prevenirea şi contracararea oricăror acţiuni de natură să afecteze securitatea statului.
În activitatea cu reţeaua informativă, cadrele de securitate au îndatorirea să manifeste principialitate, să constituie exemple de corectitudine sub toate aspectele şi să nu o folosească decât în interesul muncii.
Este interzis să se solicite ori să se accepte, din partea reţelei, servicii în scopuri personale.

Art. 22. Educarea şi instruirea reţelei informative constituie un proces continuu, de mare însemnătate şi deosebită răspundere, în cadrul căruia trebuie să se cultive dragostea faţă de patrie, hotărârea de a apăra cu fermitate cuceririle revoluţionare ale poporului, intransigenţa faţă de orice încălcare a legii, respectul normelor de muncă şi principiilor eticii şi echităţii socialiste, perseverenţa în aflarea adevărului.
Se va pune accent pe formarea şi dezvoltarea calităţilor personale şi posibilităţilor informative, pe asigurarea conspirativităţii colaborării şi pe necesitatea semnalării corecte, obiective şi în timp util a tuturor datelor şi informaţiilor de interes operativ.
O atenţie deosebită se va acorda formării şi întăririi permanente, la toate persoanele din reţea, a convingerii că prin colaborarea cu organele de securitate îndeplinesc o îndatorire patriotică de apărare a orânduirii socialiste, a independenţei şi suveranităţii patriei.

Art. 23. Instruirea reţelei informative se concretizează în asigurarea instructajului general, a instruirii specifice şi a liniei de conduită.
Instructajul general se face tuturor persoanelor din reţeaua informativă şi constă în asigurarea cunoaşterii sarcinilor de prevenire, potrivit atribuţiilor date prin lege organelor de securitate şi, în raport cu acestea, a faptelor, problemelor şi categoriilor de informaţii ce prezintă interes pentru securitatea statului.
Instructajul general trebuie să asigure sesizarea şi semnalarea oricăror încălcări ale legilor şi ordinii de drept sau a altor fapte şi situaţii de natură a prejudicia interesele de propăşire şi apărare a patriei.
Instruirea specifică se realizează diferenţiat, pe categorii de persoane din reţea, în raport cu scopurile concrete pentru care s-a efectuat recrutarea şi constă în trasarea sarcinilor de culegere a informaţiilor pe profiluri de muncă, pe domenii, probleme sau obiective ale activităţii de securitate, în acţiuni sau cazuri.
Instruirea specifică a rezidenţilor şi a gazdelor caselor de întâlniri se particularizează în raport cu sarcinile care le revin.
Linia de conduită a reţelei informative constă în stabilirea adecvată a comportamentului persoanelor din reţea, astfel încât, în îndeplinirea sarcinilor trasate, acestea să nu se deconspire, să câştige încredere deplină în mediul din care culeg informaţiile şi să nu acţioneze în mod provocator.
În stabilirea liniei de conduită se va avea în vedere valorificarea iniţiativei persoanelor din reţea în limitele sarcinilor fixate.

Art. 24. Conducerea activităţii reţelei informative trebuie să constituie preocuparea esenţială a tuturor cadrelor de securitate care au reţea în legătură.
Conducerea reţelei informative se realizează prin dirijarea concretă a acesteia pentru rezolvarea sarcinilor de culegere şi transmitere în secret şi în timp oportun a informaţiilor prin care se realizează cunoaşterea preventivă, supravegherea şi urmărirea informativă.
Dirijarea reţelei informative trebuie să asigure o atitudine activă a surselor în căutarea informaţiilor, sesizarea cu discernământ a problemelor de interes operativ şi preocuparea pentru adâncirea şi clarificarea acestora într-un deplin spirit de obiectivitate.
În situaţia sesizării unor stări de pericol iminent, cu consecinţe grave, care nu pot fi înlăturate în alt mod, reţeaua informativă este instruită să intervină imediat şi direct pentru a împiedica producerea lor.
În conducerea activităţii reţelei informative şi educarea acesteia, îndeosebi a celei folosite pe lângă elemente duşmănoase, cu concepţii retrograde, ori în mediul străinilor, se va veghea permanent asupra tăriei calităţilor politico-morale, pentru a se asigura prevenirea receptării oricăror influenţe negative.

Art. 25. Informaţiile culese de reţeaua informativă se preiau de regulă în scris, sub formă de note informative.
Informaţiile preluate verbal se consemnează de ofiţeri în rapoarte informative.
Cu aprobarea şefilor de unităţi, în cazuri justificate, sub controlul ofiţerilor, unele persoane din reţea, special selecţionate, pot fi dotate cu mijloace de fixare în secret a discuţiilor purtate cu elementele pe lângă care sunt dirijate.
Cadrele de securitate au obligaţia să asigure preluarea completă, clară şi concisă a informaţiilor, cu reţinerea exactă a tuturor aspectelor necesare unei interpretări corecte a situaţiilor semnalate.
În cazurile când unele aspecte semnalate necesită clarificări, se asigură instruirea şi dirijarea adecvată a persoanelor din reţea, prin stabilirea unor sarcini precise asupra modului în care acestea să acţioneze pentru elucidarea integrală a informaţiilor.

Art. 26. Notele sau rapoartele informative se analizează imediat, cu toată răspunderea, asigurându-se evaluarea şi interpretarea informaţiilor, desprinderea concluziilor operative şi stabilirea măsurilor de verificare şi valorificare.
Şefii ierarhici au obligaţia să analizeze zilnic informaţiile obţinute de subordonaţi şi, prin decizii competente şi acţiuni sistematice de control şi îndrumare, să asigure o disciplină riguroasă în lucrul cu informaţiile, valorificarea superioară a acestora şi dezvoltarea permanentă a capacităţii potenţialului informativ.
 

Capitolul V. Legătura cu reţeaua informativă

Art. 27. Legătura cu reţeaua informativă se realizează cu continuitate, în mod operativ şi în condiţii de deplină conspirativitate.
Legătura poate fi personală sau impersonală.
Legătura personală este directă atunci când se realizează nemijlocit de lucrătorul de securitate şi indirectă atunci când este intermediată de rezident.
Contactarea persoanelor din reţea se realizează, de regulă, prin întâlniri prestabilite în raport cu necesităţile, dar nu mai puţin de o întâlnire lunar cu informatorii.
Toate cadrele de securitate care lucrează cu reţea informativă sunt obligate să asigure, în afara întâlnirilor, sisteme de legătură, care să permită contactarea imediată ori preluarea informaţiilor pe momente operative.
Preluarea informaţiilor de la reţea se realizează, de asemenea, prin legătură impersonală, fiind obligatorie crearea unor astfel de sisteme (ascunzători şi containere adecvate, căsuţe poştale, adrese conspirative, coduri de comunicare convenţională în scris sau telefonic şi altele) pentru situaţii deosebite şi în toate cazurile când nu se poate realiza legătura directă.
Sistemele de legătură impersonală se aprobă de şefii de servicii, similarii lor şi şefii birourilor de contrainformaţii militare.

Art. 28. Întâlnirile cu persoanele din reţeaua informativă se efectuează în case de întâlniri sau case de lucru.
Introducerea persoanelor din reţea în casele de lucru se aprobă de şefii de unităţi (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti).
Şefii ierarhici pot aproba efectuarea unor întâlniri şi în alte locuri, dar numai după ce s-au asigurat că acestea oferă condiţii de conspirativitate deplină.

Art. 29. În folosirea caselor de întâlniri şi a caselor de lucru este obligatoriu să se asigure măsuri ferme de conspirare şi legendare, pentru acoperirea deplină a destinaţiei acestora şi a persoanelor care le frecventează.

Art. 30. Activitatea cu persoanele de sprijin date în legătura rezidenţilor se desfăşoară potrivit dispoziţiilor stabilite în capitolele III şi IV ale prezentelor instrucţiuni.
Rezidenţii vor fi permanent şi temeinic instruiţi cu privire la regulile de lucru cu persoanele de sprijin şi sarcinile ce urmează să fie îndeplinite de acestea, la modul de organizare a legăturii, de redactare, preluare şi păstrare a materialelor informative până la predarea lor ofiţerilor de securitate.
Cu rezidenţii vor fi stabilite modalităţi concrete de preluare cu operativitate a informaţilor obţinute de persoanele date în legătura acestora.
Rezidenţilor li se dau în legătură persoane din reţea pe care le pot conduce în activitatea de culegere a informaţiilor şi cu care se pot întâlni în condiţii de conspirativitate, folosindu-se împrejurările reale de muncă şi viaţă.
Darea în legătură se face individual, cu consimţământul rezidentului şi al persoanei de sprijin (informatorului) şi se aprobă de către şefii de servicii sau similarii lor din unităţile centrale şi securităţile judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv de către şefii birourilor de contrainformaţii militare.
Ofiţerii de securitate sunt obligaţi ca cel puţin o dată la şase luni să realizeze contacte directe cu persoanele de sprijin date în legătura rezidenţilor, în vederea consolidării sistemului de lucru şi a instruirii, a creşterii aportului acestora la îndeplinirea sarcinilor de securitate.
 

Capitolul VI. Verificarea şi analiza reţelei informative

Art. 31. Verificarea reţelei informative este un proces permanent şi obligatoriu, care începe din etapa recrutării şi continuă pe tot parcursul colaborării, iar în unele situaţii şi după încetarea legăturii.
În verificarea reţelei informative se folosesc, după caz, toate mijloacele şi metodele muncii de securitate, inclusiv testări complexe.
Verificarea reţelei trebuie să permită aprecierea certă a loialităţii şi sincerităţii surselor, a modului în care respectă linia de conduită şi regulile de conspirativitate, a atitudinii faţă de colaborare, precum şi a obiectivităţii în furnizarea informaţiilor.
Persoanele a căror menţinere în legătură nu se mai justifică se scot din reţea.

Art. 32. Informaţiile sau indiciile din care rezultă suspiciuni că anumite persoane din reţea nu colaborează loial, au deconspirat ori au săvârşit infracţiuni vor fi verificate operativ prin măsuri adecvate, acţionându-se pentru prevenirea prejudicierii intereselor operative.

Art. 33. Persoanele din reţea care au săvârşit infracţiuni, nu colaborează loial ori au deconspirat se exclud imediat din reţea, luându-se, totodată, măsuri de cercetare a fiecărui asemenea caz, asigurându-se clarificarea împrejurărilor şi cauzelor, precum şi contracararea şi limitarea prejudicierii intereselor muncii de securitate.
Cazurile persoanelor din reţea care trec fraudulos frontiera ori refuză să se înapoieze în ţară constituie evenimente deosebit de grave şi se vor cerceta personal de şefii unităţilor centrale (ai securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti), care vor raporta ierarhic, pe linie de subordonare a profilului de activitate, rezultatul şi măsurile dispuse.
În afara măsurilor ce se dispun faţă de cadrele şi şefii ierarhici răspunzători, se va acţiona prin măsuri contrainformative complexe de conspirare şi prevenire, precum şi de izolare şi compromitere a surselor trădătoare.
Casele de întâlniri şi casele de lucru unde au fost introduse persoanele menţionate se abandonează.
De asemenea, în situaţiile respective se întreprind măsuri de protecţie contrainformativă corespunzătoare, inclusiv în cazurile rezidenţilor care au avut în legătură aceste persoane.

Art. 34. Unităţile informativ-operative centrale au obligaţia să sprijine, îndrume şi să controleze îndeaproape întreaga activitate de creare şi folosire a reţelei informative pe profilurile de muncă date în răspundere.
Şefii de toate treptele ierarhice sunt obligaţi să se preocupe constant şi cu toată răspunderea de coordonarea, îndrumarea şi controlul subordonaţilor asupra întregii activităţi cu reţeaua informativă, în vederea creşterii calităţii şi eficienţei acesteia.
Şefii ierarhici sunt obligaţi să se implice personal în punctarea şi studierea candidaţilor, selecţionarea lor, efectuarea recrutărilor şi în verificarea reţelei informative.
Cel puţin anual, şefii de colective, coordonatorii de probleme, şefii de servicii şi similarii lor vor asigura analizarea cu maximă exigenţă a activităţii şi conduitei fiecărei persoane din reţea, evaluând valoarea operativă a informaţiilor furnizate în raport cu sarcinile generale şi specifice trasate şi cu stadiul îndeplinirii obiectivelor planurilor de căutare a informaţiilor.
Informatorii folosiţi în urmărire informativă, în acţiuni combinative sau lucrări speciale se analizează ori de câte ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată pe an, de către şefii unităţilor centrale, şefii securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti şi locţiitorii acestora.
Rezultatul analizelor se consemnează în note-raport care se păstrează în dosarele personale.
Periodic, şefii unităţilor centrale, şefii securităţilor judeţene şi a municipiului Bucureşti şi locţiitorii lor vor analiza nivelul de încadrare cu reţea a obiectivelor, locurilor, problemelor şi mediilor din competenţă, precum şi a persoanelor din atenţie, amplasarea şi capacitatea de penetrare a reţelei informative şi modul în care se asigură orientarea acesteia în raport cu priorităţile şi dinamica situaţiei operative.
Pe baza concluziilor rezultate din analize se stabilesc măsuri concrete de completare a potenţialului informativ, de îmbunătăţire a structurii şi calităţii acestuia, de valorificare superioară a posibilităţilor informative, de sporire a randamentului reţelei în activitatea de cunoaştere preventivă.

Art. 35. Valorificarea informaţiilor (prelucrarea, verificarea, exploatarea, transmiterea şi păstrarea materialelor informative) se realizează cu asigurarea permanentă a conspirativităţii reţelei informative.
Notele şi rapoartele informative au regim de documente strict secrete, aplicându-lise prevederile actelor normative în vigoare.
Se interzic cu desăvârşire multiplicarea prin xerografiere sau fotografiere a notelor informative, precum şi transmiterea lor în original.

Art. 36. În raport cu valoarea informaţiilor furnizate, persoanele din reţeaua informativă pot fi recompensate în bani sau obiecte, potrivit normelor aprobate, ori stimulate în alt mod, cu respectarea prevederilor legale şi a normelor de muncă.
 

Capitolul VII. Evidenţa reţelei informative

Art. 37. Informatorilor, persoanelor de sprijin şi rezidenţilor li se întocmesc dosare personale şi mape anexă.
Gazdelor caselor de întâlniri li se întocmesc dosare personale, iar pentru casele de lucru se întocmesc dosare de casă.
Persoanelor de sprijin din rândul elevilor, studenţilor şi militarilor în termen nu li se întocmesc dosare personale, ci fişe-tip, conform anexei nr. 2, care se păstrează, împreună cu angajamentul şi informaţiile furnizate, ca anexă la dosarul de obiectiv sau de problemă.

Art. 38. Dosarele personale conţin:
– opisul materialelor aflate în dosar (anexa nr. 3);
– tabel cu cadrele care au cunoştinţă de faptul că persoana este în reţeaua informativă de securitate (anexa nr. 4);
– tabel cu relaţiile de interes operativ ale persoanei din reţea (anexa nr. 5);
– tabel cu evidenţa recompenselor (anexa nr. 6);
– materialele de studiu şi verificare;
– rapoartele cu propunerile de recrutare şi, respectiv, asupra modului în care s-a efectuat recrutarea;
– angajamentul de colaborare;
– notă privind modalităţile de realizare a legăturii şi casele de întâlniri sau de lucru în care a fost introdusă persoana din reţea;
– notele-raport privind analizele persoanei din reţea şi aprecierea activităţii acesteia.
Dosarul rezidentului va mai conţine tabelul cu persoanele de sprijin date în legătură şi locurile de realizare a întâlnirilor cu acestea.
Dosarele caselor de lucru şi dosarele personale ale gazdelor caselor de întâlniri mai cuprind: schiţa spaţiului folosit şi amplasarea acestuia, legendele de folosire (acoperire), tabelul cu cadrele şi persoanele din reţea introduse în case (anexa nr. 7), precum şi rezultatele verificărilor periodice.

Art. 39. Mapa-anexă cuprinde:
– informaţiile furnizate, în original, şi rapoartele informative;
– evidenţa întâlnirilor realizate, a informaţiilor furnizate şi modul de exploatare (anexa nr. 8).

Art. 40. Dosarele informatorilor şi persoanelor de sprijin care îşi schimbă locul de muncă sau domiciliul se transferă, în termen de 30 zile, la unităţile competente.
Fişele personale şi angajamentele persoanelor de sprijin din rândul elevilor, studenţilor şi militarilor în termen, precum şi materialele informative furnizate, la terminarea studiilor (a stagiului militar) se clasează potrivit normelor în vigoare.
Persoanele din aceste categorii, care au dovedit aptitudini deosebite în colaborare, vor fi comunicate unităţilor de securitate competente în termen de 30 zile de la data când s-au prezentat la noul loc de activitate, care vor hotărî asupra utilităţii folosirii lor în continuare.

Art. 41. Accesul la dosarele persoanelor din reţeaua informativă este permis numai cadrelor care le au în legătură şi şefilor lor ierarhici.
În mod excepţional, cu acordul şefilor care au aprobat recrutarea sau în baza unor ordine superioare acestor aprobări, accesul la dosarele persoanelor din reţea poate fi permis şi altor cadre, în vederea rezolvării unor sarcini informativ-operative ce impun preluarea temporară în legătură a persoanelor respective ori încredinţarea unor sarcini speciale.
Comisiile de inspecţie şi controale pot avea acces la dosarele reţelei informative numai pe bază de împuternicire expresă, dată prin documentul de aprobare a inspecţiei sau controlului. Această împuternicire se dă, de regulă, şefului comisiei de inspecţie (control) şi unui număr limitat de ofiţeri din comisie.

Art. 42. Evidenţa reţelei informative se organizează nominal şi statistic:
a) la unităţile centrale, la securităţile judeţene şi la Securitatea municipiului Bucureşti – evidenţa nominală şi statistică a reţelei proprii, pe categorii;
b) la Centrul de Informatică şi Documentare:
– evidenţa statistică pe unităţi a reţelei informative de la toate unităţile centrale, securităţile judeţene şi a municipiului Bucureşti;
– evidenţa pe baza fişei model 2 în care, la rubrica „esenţa informaţiilor”, se menţionează „în atenţie”.

Art. 43. Date nominale şi statistice despre reţeaua informativă nu se furnizează decât:
– la ordinul expres al ministrului secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, pentru întreaga reţea informativă a organelor de securitate;
– la ordinul expres al adjuncţilor ministrului şi al secretarilor de stat, pentru reţeaua informativă a unităţilor şi profilurilor de muncă ce le coordonează;
– cu aprobarea expresă a şefilor unităţilor centrale de profil, a şefilor securităţilor judeţene şi a şefului Securităţii municipiului Bucureşti, pentru reţeaua proprie.
 

Capitolul VIII. Dispoziţii finale

Art. 44. Prevederile prezentelor instrucţiuni sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte reţeaua de investigaţii, cu următoarele particularităţi:
– în activitatea de investigaţii nu se folosesc informatori;
– rezidenţii care provin din rândul ofiţerilor de securitate în rezervă, care au lucrat cu reţea informativă, pot primi în legătură până la 30 persoane de sprijin;
– persoanele de sprijin folosite în activitatea de investigaţii se recrutează din rândul persoanelor fără antecedente reacţionare ori penale şi fără alte probleme de ordin contrainformativ;
– evidenţa reţelei de investigaţii şi a informaţiilor furnizate se realizează pe bază de fişe, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 2 şi 8.
Prevederile Ordinului nr. 001401/1978 referitoare la reţeaua de investigaţii, care nu contravin normelor prevăzute în prezentul articol, se aplică în continuare.

Art. 45. Reţeaua informativă de securitate din rândul străinilor, al deţinuţilor şi al minorilor internaţi în centre de reeducare, precum şi cea folosită în mediul rural sunt supuse şi dispoziţiilor reglementărilor speciale existente.

Art. 46. Centrul de Informatică şi Documentare va supune spre aprobare, în termen de 60 zile, modificările ce se impun în reglementările privind evidenţa reţelei informative a aparatului de securitate, ca urmare a intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

Art. 47. Anexele 1-8 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

Art. 48. Prezentele instrucţiuni vor fi difuzate, prin Serviciul Independent Secretariat-Juridic, potrivit notei de difuzare aprobate.

Art. 49. Orice dispoziţii contrare prezentelor instrucţiuni îşi încetează aplicabilitatea.
 
 

Anexa nr. 1

Departamentul Securităţii Statului
Strict secret

Angajament

Cunoscând că apărarea patriei, a securităţii statului constituie o obligaţie patriotică a întregului popor, o datorie de onoare a fiecărui cetăţean, înscrisă în Constituţie;
Conştient de importanţa contribuţiei pe care sunt chemat să o aduc, ca cetăţean al Republicii Socialiste România, la apărarea ţării;
Subsemnatul (numele şi prenumele), născut la (anul, luna, ziua), în (localitatea, judeţul), domiciliat în (adresa) mă angajez să sprijin în mod secret, organizat şi activ organele de securitate în activitatea ce o desfăşoară pentru prevenirea, descoperirea şi lichidarea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, pentru combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste.
În colaborarea cu organele de securitate, mă angajez: să depun eforturi susţinute pentru căutarea informaţiilor ce interesează securitatea statului şi furnizarea lor la timp prin sistemele de legătură ce îmi vor fi stabilite; să lupt cu consecvenţă pentru aflarea adevărului, respectarea cu stricteţe a legii; să manifest combativitate şi fermitate pentru prevenirea comiterii oricăror infracţiuni; să acţionez nemijlocit şi cu promptitudine în vederea împiedicării săvârşirii faptelor ce prezintă pericol iminent pentru securitatea statului; să manifest vigilenţă faţă de duşmanii patriei; să dovedesc sinceritate şi obiectivitate în furnizarea informaţiilor, corectitudine în raporturile cu organele de securitate; să nu abuzez în nici un fel de această colaborare; să nu divulg nimic în legătură cu activitatea de colaborare secretă, indiferent de persoană, funcţie şi grad de rudenie.
Animat de dorinţa de a-mi aduce întreaga contribuţie la apărarea cuceririlor revoluţionare ale poporului, voi face tot ceea ce este necesar pentru traducerea în viaţă a prezentului angajament, înţelegând pe deplin consecinţele dăunătoare pentru activitatea de asigurare a securităţii statului ce decurg din nerespectarea angajamentului dat.

______________
(semnătura)
Data ________________

Angajamentul a fost dat în prezenţa
______________
(gradul, numele şi prenumele)

______________
(semnătura)

Notă:
1. Cadrele care, în raporturile cu reţeaua informativă, folosesc nume conspirative semnează angajamentul cu acest nume.
2. Textul angajamentului trebuie să fie adaptat după cum urmează:
– în cazul recrutării rezidenţilor, se introduce un paragraf care să se refere la răspunderea ce le revine pentru a instrui, dirija, educa şi verifica persoanele de sprijin primite în legătură;
– în situaţia recrutării gazdelor caselor de întâlniri trebuie să apară – în principal – obligaţia asumată de către acestea de a pune la dispoziţia securităţii statului, în interesul muncii operative, spaţiul locativ solicitat, de a respecta măsurile necesare pentru păstrarea conspirativităţii.
3. Conţinutul angajamentului de mai sus este orientativ. El se adaptează în funcţie de particularităţile persoanei recrutate.
 
 

Anexa nr. 2

 
 

Anexa nr. 3

 
 

Anexa nr. 4

 
 

Anexa nr. 5

 
 

Anexa nr. 6

 
 

Anexa nr. 7

 
 

Anexa nr. 8

 
 

Iulian

Share
1 stea2 stele3 stele4 stele5 stele (medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Surse:
CNSAS (site, pagina Facebook)

49 de comentarii:

  1. Profesionisti baieti, totul foarte clar si lapidar exprimat. Se vede ca aveau experienta lucrului in retea, nu erau ageamii angajati alaltaieri…

  2. Se folosea sintagma: „persoane fizice si juridice„ (Art.8, alin. 2), in acea perioada?

  3. Ma bucur sa vad autorul animat de dorinţa de a-si aduce întreaga contribuţie.
    Sper ca aceasta serie sa continue si sa ne impiedice sa uitam sau sa ignoram universul ala „umanist”. Poate asa realizam care era intregul „pachet” oferit de minunata societate comunista atunci cand ne punem problema daca sistemul ala era functional sau daca ne putea duce vreodata in alta parte decat unde am ajuns.
    Mi-ar fi placut sa vad si un studiu de caz. Utilizarea dateleor (a43) mi-e un pic neclara; imi pare prea restrictiva (fata de ce-mi imaginam eu).
    Ar fi interesanta si o comparatie a folosirii si mai ales a impactului in viata de zi cu zi a „Securitatii” in diverse tari din Pactul de la Varsovia. Eu unul as fii curios mai ales in evolutia comparativa dupa anii 70, cand traiesc cu impresia ca mai toate tarile au avut o libertate mai mare de a-si croi o „Securitate ” dupa propriul plac. Oare ce a ales fiecare sa faca cu aceasta libertate? Mai toti au procedat la fel? Intelesul de „Securitate” pentru omul de rand era asemanator pentru un roman, un polonez, un slovac etc?

    • Rabdare, intii vedem teoria. 🙂

      Art 43 are legatura cu pastrarea secreta a informatiilor referitoare la dimensiunile retelelor si la pastrarea secretului asupra celor implicati.
      Situatia a fost diferita in fiecare tara din estul Europei. Libertatea de actiune data de sovietici era doar in cantitatea de bataie pe care o primeau cei care comentau si cit de mult erau urmariti cei din societate. Dar interesul era acelasi, deoarece socialismul nu se construieste fara sacrificii, revolutia comunista are nevoie de un dusman altfel devi e lincezeala comunista.

  4. Oare pe unde mai misuna acesti baieti asa de organizati si calculati ?

    • In SRI, fara nici un dubiu. Apoi pensii babane. Si apoi s-au stins eroi, toti, in afara de doi mai prosti – Visinescu si Ficior – care au platit pentru tot. Sexy, nu?

    • Inca mai sunt…peste tot! Doar ca au cravata, servieta si se ingrijesc ca daca semneaza statele de plata pe salarul minim pe economie, oameniisa fie bine exploatati ?

      • hohenstaufen

        Bineinteles ca sunt peste tot 😉 . Sunt vopsitii sub stindardul kktonservatorilor. Cu comunisme-nationalisme ieftine din anii 80, cu ortodoxie la greu, cu admiratie pentru un pulifrici de teapa putin/orban si erdogan (cand vezi un kktservator „patrihot” care isi face cruce si il admira pe erdo sau orban deja devine comedie 😀 ).
        Brusc au aparut doua vopsituri ordinare: demoshit si alternativa de kkt. Ele sunt diametral opuse; dar vazand fetele de retarzi ale celor de la alternativa si limbarita sociali…err egalitarista ale pupezelor demos, parca iesite din acelasi malaxor (doar ca unii invelesc ambalajul ciucalatei spra dreapta; ailalti spre stanga) iti dai seama ca bajetii lucreaza. Pana si site-urile par asemanatoare 😀 ; asa ca pui ordinari incep sa faca ochi; si incep sa iasa de la umbra.

        • Ai sa mi bag pl, tu ce dracului esti? Ii faci de cacat pe dreptaci si apoi pe leftisti?! Esti de pozitia a treia sau ce mama naibii

          • Dupa spargerea partidului unic a trebuit sa stea mai rasfirati. Deci sa acopere totul, de la dreapta la stinga.

          • hohenstaufen

            Toarshu… Nu o ard cu emanatii secu. Ce e greu de priceput? Ca unii nu inghit rahatul cu poleiala kktservatoare ortodoxista sau egalitarism ateu de cafenea? Ghinion (vorba lu’ KJW) e ca multi pun botul la mizeriile astora…

  5. DSS-ul era peste SRI-ul de azi. Mulți au confundat sau confundă Directiile echivalente Jandarmeriei de azi cu DSS-ul.

  6. Anexele … 100% birocratie

  7. Bine organizat si secretomania bine pusà la punct.
    Mi-a atras atentia fraza aceasta : Se interzic cu desăvârşire multiplicarea prin xerografiere sau fotografiere a notelor informative, precum şi transmiterea lor în original.
    Cum naiba le transmiteau atunci, le copier la mânà sau le dactilografiau din nou ?

    • Daca trebuiau transmise sau duplicate se dactilografiau intr-un numar de exemplare, fiecare numerotat.

    • Cred că se refereau la transmiterea lor în interiorul organizației. Nota era una singură, cea olografă, care stătea la dosar, cine avea nevoie o găsea acolo dar nu o putea multiplica sau extrage din dosar. Asta am înțeles eu.

  8. O Doamne ce vremuri imputite. Cit de uriti erau atunci securistii. se credeau sfinti, de neatins cu relatii si interventii peste tot. Ei aveau de toate , papica , bautura, acces la spitale bune, Dacia peste rind ,projeniturile asemenea plus examene de bac sau facultate trecute la greu.
    Astia informatorii erau pestisorii de la fundul mocirlei.
    Chestia cu ” au fost baietii de gasca” a fost o propaganda , au fost pe dracu. Trebuiau toti aruncati la lada cu gunoi, nu continuata in forma revopsita Secu. Aproape toti Secu dupa revolutie au avut firme import/export si au facut banucu. Urmarile sunt vizibile , economia distrusa , muntii despaduriti populatia emigrata .

  9. Salut. Dupa cum se vede in angajamentu pe care viitori informatori il semnau scrie ca trebuiau sa fie sinceri si corecti in culegerea si transmiterea informatiilor, aici e partea placuta oare incercau macar sa explice ca oameni sufera de foame, de frig ca parinti trezeau copii cu noaptea in cap pentru ai pune la coada pentru un chil de garlejuri, acesti mizerabili se ocupau de orice mai putin de bunastarea populatiei, iar noi populimea am facut tot ce e posibil ca acsti escroci gen Voiculescu si altii ca el sa ajunga unde au ajuns si sa ne rada in fata. Va amintiti de scrisoarea muieri lui Voiculescu scrisa pentru sotiile din Romania cand escrocul a fost arestat in care explica cat sufera ea, dar fara va scrie cat au suferit milioanele de mame si sotii din Romania durante comunismului cand faceau salturi mortale pentru a asigura putina hrana familiilor lor, si ne minunam ca suntem unde suntem.

    • Depinde de inspectorat, de conducerea lui, de directii, conducerea lor, de cit de tare doreau ofiterii sa supere conducerea. Au fost inspectorate/situatii unde analizele erau un fel de masturbare in cerc – autoelogieri impanate cu usoara autocritica. Au fost inspectorate/situatii unde analizele aratau realitatea.

      Dar apoi totul se centraliza si trebuia sa dea bine. Si de aici continua masturbarea in cerc.
       
      Edit. Informatorii nu informau asupra unei stari de fapt in general, ci despre fapte impotriva revolutiei socialiste sau probleme care aveau legatura cu siguranta nationala. Adica daca securistii nu vedeau cozile cu noaptea in cap erau prosti sau orbi. Ii interesa ce se comenta la coada si cine se manifesta impotriva conducerii, nu de ce erau oamenii la coada. De ce era coada se afla prin alte surse si se pierdea in analize si sinteze.

  10. Nu cred ca alte servicii, din anii 80, foloseau metode diferite de recrutare…

    • Vorbim de DSS acum, nu de alte servicii.

      • Bun, de DSS sa fie vorba atunci. Sincer, nu mi se pare nimic iesit din comun in aceste documente.
        In alta ordine de idei, am impresia ca pana acum vreo 2 ani, aproape toata lumea avea pareri pro servicii, inclusiv aici, printre comentatori. Cine spunea ceva rau, imediat era catalogat drept comunist/securist/kagebist. Deodata, toata lumea incepe sa critice SRI-ul…
        Inca o data, s-ar putea sa fie doar o impresie, nu am luat la puricat articolele, sa gasesc comentarii care sa-mi probeze afirmatia.

        • Sincer, nu mi se pare nimic iesit din comun in aceste documente.
          Sint fundatia, mecanismul care a facut sa existe jumatate de milion de informatori, minim. Care jumatate de milion turnau tot ce prindeau. Turnatul se manifesta prin notele informative aveau pe ele observatii sau masuri de luat. Care masuri variau de la ‘supraveghere’ la ‘avertizare’ sau ‘atentionare’ pina la ‘fragezit’ sau ‘incidente neplacute’. In plus, toata lumea are o parere avizata despre orice lucru; uneori a citi cite ceva ajuta la intelegere. Altfel, nu, nu e nimic iesit din comun, nimic senzational, nimic demn de Libertatea sau Can-Can. Daca vrei sa repeti trecutul, il uiti – e reteta cea mai buna.
           

          Referitor la a doua parte a ideii. Intre cei care comenteaza la articole, parerile sint diferite – pe o multime de teme. Chiar si intre autorii articolelor de pe acest blog exista diferente de opinie referitoare la anumite aspecte, inclusiv MApN, SRI, jandragneria sau securitatea. La fel, intre autori si cititori exista pareri diferite. Personal, tot timpul am avut aceeasi parere despre servicii; de la o vreme am devenit mai vehement.
          Nu stiu ce intelegi prin ‘toata lumea’. Te astepti cumva ca toti sa vorbim intr-un glas? In plus, parerile se mai schimba – este o consecinta a adaptabilitatii care ne-a permis sa evoluam ca specie pina aici si sa nu fim si noi o specie care a disparut.

          • Apropo de Liberatatea sau Cancan, citeam in Adevarul un articol in care se „dezvaluia” faptul ca la mare, sau la Intercontinental, turistilor straini li se umbla prin bagaje, si curvele de la hoteluri erau controlate de securitate. Ce mai, secretul lui Polichinelle.

            • Deci – ca sa incep cu ceea ce incepe o concluzie de obicei.
              1. Intii induci ideea ca si altii faceau la fel.
              2. Apoi nu e nimic iesit din comun; si cum de acum criticam SRI #nouasecuritate ? Ca pe vremuri nu eram asa.
              3. Si nu e nimic neobisnuit, ca s-a mai scris in Adevarul ce facea securitatea. Un mizilic.
               

              Deci nu ai raspuns la nimic din ceea ce am scris si continui cu acelasi gen de retorica: nimic deosebit, nu a fost nimic special, nici o noutate, nu are rost sa ne preocupe ce a fost, un mizilic, si altii au facut. Am auzit asta de la fiecare din vechii si noii securisti despre trecutul institutiei.
               

              Mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!

  11. Partidul a condus Securitatea si nu invers,un membru PCR nu avea voie sa fie urmarit s-au arestat decit cu incuviintarea organizatiei PCR din care facea parte.Securistii nici nu au fost foarte multi ca acuma,dar au beneficiat de serviciile multor semeni dea-i nostrii care culegeau si informau….unii trecuti de 60ani inca culeg dar nu mai au pe cine informa.Va da-ti seama ce de informatii se string la asociatiile de locatari???

  12. Asta e pistol cu apa
    CS-ul actiona altfel

    • Pistolul asta cu apa a produs la finalul comunismului 486k de informatori (507k dupa alte surse) conform documentelor, neluind in calcul pe cei care erau membri de partid si nu puteau avea dosar de colaborator/informator. Pistolul asta cu apa a impus frica in societate. Nu am nimic cu CS; problema mea este cu politia politica si cu ‘ofiterii’ care au facut politie politica. Punct.

  13. Întreb, nu dau cu parul: despre dosarele informatorilor minori mai știe cineva ? Sunt generația activă de acum…

    • Au fost transferate la CNSAS. Sau ar fi trebuit sa fie transferate. Daca si-au continuat cariera sau nu, nu stim, pentru ca SRI are acelasi interes sa se desprinda de DSS ca si Iliescu de Moscova si comunism.

  14. Clar! Polologhie mare în introducere! Serviciile din alte țări au rețele de informatori? SRI are o asemenea rețea? Câți informatori au în România FSB, GRU, MOSSAD, CIA, FBI, MI, ungurii ș.a.? Cum poate fi Coldea decorat de SUA? Cum a putut fi numit Militaru la revoluție ministru, când era agent GRU păstrat „în conservare”? Faceți rost de pe web de instrucțiunile rețelei de informatori a serviciului secret al României sub conducerea lui Moruzov. Comparați numărul de pagini…

    • Despre Moruzov si Cristescu in articole viitoare.

      Da, fiecare serviciu secret are agentii lui in alte tari. Instructiunile acestea insa sint pentru directiile unui serviciu secret cu sursele de informatii intre cetatenii aceluiasi stat. Si nu pentru contraspionaj.

  15. Resurse pierdute ca sa știe tovar’şu cine se scobește în nas la serviciu și dacă arunca mucii pe tabloul-icoană sau sa afle cine spune bancuri acasă la aniversari. Din cauza risipei de resurse umane și banii duși naibii lipsea mâncarea, electronicele și multe altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *