Povestea Lăstunului, singurul autoturism interzis de Protecţia Consumatorilor
Micul autoturism proiectat la finalul anilor ’80 este un exemplu relevant despre cum regimul ceauşist îşi bătea joc de români, fabricând maşini gata stricate şi punându-le viaţa în pericol. Prima Dacie 500 Lăstun a fost expusă spre vânzare de ziua lui Nicolae Ceauşescu: la 26 ianuarie 1988. Era o maşină care cântărea 590 de kilograme.
Putea transporta patru persoane (doi adulţi şi doi copii) şi care, conform cărţii tehnice, consuma 3 litri de benzină la 100 de kilometri (în realitate, defecţiunile de la pompa de benzină făceau ca motorul să consume până la 9 l. /100 km). Lăstunul a apărut în perioada în care tot ce conta în România era economisirea de resurse. Lăstunul trebuia să consume puţin iar costurile de fabricaţie să fie minime. În aceşti parametri vedea Ceauşescu noua maşină de oraş a românilor. Astfel, caroseria era o îmbinare de tablă şi fibră de sticlă, motorul avea doi cilindri şi 22,5 cai putere iar viteza maximă era undeva la 100 de kilometri la oră. Preţul unei astfel de maşini era de 50.000 de lei, cu 25.000 de lei mai puţin decât o Dacie 1310.
Cele 6.500 de Lăstunuri ieşite pe poarta fabricii au fost, în mare parte, nişte rebuturi. Fabirca unde a fost produs Lăstunul, Tehnometal, din Timişoara, trecuse, în anii ’80, de la fabricarea cuştilor pentru animale, la producţia de maşini. După Revoluţia din 1989 au prins glas posesorii de maşini Lăstun. S-au grupat într-o asociaţie şi au cerut să fie despăgubiţi, întrucât, în numai câteva luni, maşinile lor ajunseseră precum industria românească: un morman de fiare vechi.
„O pătrundere abundentă a apei în interior” Ziarul „Adevărul” a publicat o serie de articole, în primele luni ale anului 1990, în care a prezentat pericolele la care se expuneau posesorii de Lăstunuri. Pe adresa redacţiei veneau zilnic plângeri: „contactul de pornire se blochează”, „timoneria carburatorului s-a deformat”, „bobina de inducţie s-a ars”, „uşile nu se închid bine, rezultând o pătrundere abundentă a apei în interior”, „toba de eşapament a căzut”, „defecţiuni la pompa de benzină”, „cutia de viteză blocată”.
Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor s-a sesizat şi a făcut demersurile pentru scoaterea de pe piaţă a autoturismului Dacia 500 Lăstun. În martie 1990, Comisia Naţională pentru Standarde Metrologie şi Calitate a interzis producerea şi comercializarea Lăstunului, întrucât s-au constat defecţiuni în procesul tehnologic.
Omul care a lucrat la proiectarea Lăstunului: „Trebuia să aibă un preţ cât un televizior, 500 de kg, consum de 3 litri şi să fie sub 3 metri”
Adrian Marian, decanul Facultăţii de Design de la Universitatea Tibiscus din Timi;oara este unul din proiectanţii care şi-au adus contribuţia la realizarea „Lăstunului”. A făcut parte din grupul celor care au proiectat maşina la comanda dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu.
Adrian Marian şi-a dedicat 15 ani din viaţă pentru „Lăstun”, iar alte două decenii pentru formarea tinerilor în domeniul design auto. Profesorul a lucrat la Uzina Autoturisme, de la primul „Lăstun”, până la ultima maşină Dacia 500 care a ieşit de pe bandă. Adrian Marian a făcut parte din grupul celor care au proiectat maşina la comanda dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu.
„Era o idee a lui Ceauşescu. Am avut peste 20 de vizite de la el până să-l aprobe. Toţi dictatorii au vrut să aibă maşini mici. Musolini a avut Fiat 500, Hitler WV „Broască”, iată că au făcut şi lucruri bune. Dacia 500 trebuia să fie un vehicul pentru tineret”, a spus Adrian Marian.
Maşina lui Ceauşescu
Fostul preşedinte a fost extrem de pretenţios în privinţa „Lăstunului” şi le-a trasat sarcini stricte proiectanţilor. Acesta a cerut ca autovehicolul să aibă un preţ cât un televizior, 500 de kg, consum de 3 litri şi să fie sub 3 metri. „Totul a fost realizat. Dacă nu ieşea te rădea! Americanii descoperă acuma maşina sub 3 metri, dar noi am făcut asta în 1981”, a spus mai spus designerul.
Viitorul e pentru maşinile mini
„Lăstunul” s-a produs la Timişoara până în 1991, iar pe poarta Uzinei Autoturisme au ieşit aproximativ 5.400 de maşini. În opinia proiectantului, producţia a fost defectuoasă. Se făceau două trei maşini pe zi, iar pentru a deveni profitabilă, trebuia să se fabrice cam 10.000 de maşini pe an.
„Lăstunul a fost omorât cu bună ştiinţă, deşi avea potenţial de dezvoltare. A fost o lipsă de strategie în industria auto. Toate marile concerne s-au orientatat spre gama mini. Austrin-ul şi Fiat 500 se refabrică după 50 de ani. Viitorul nu mai este pentru vapoare, ci pentru maşini mici. În ultima lună primeam comenzi din Yugoslavia şi China. Avantajul era că avea un consum mic şi era din firbă de sticlă”, a mai declarat Adrian Marian.
A murit şi ultima speranţă
Adrian Marian s-a retras în sălile de proiectare de la Fcultatea de Design, unde îi învaţă pe tineri secrete din industria auto. A renunţat pentru totdeauna la gândul că „Lăstunul” va renaşte ca Pasărea Phoenix. Pentru că a fost somat să mute maşina de pe domeniul public, a preferat să trimită la casat „Lăstunul” de colecţie. „Am renunţat la el pentru că Primăria m-a somat să o mut de pe domeniul public. Ar fi trebuit să plătesc o amendă de peste 20 de milioane de lei. Simbolic, a murit şi ultima speranţă odată cu acea maşină. Puteam să o vând la preţ de fier vechi, dar legătura sentimentală nu putea fi echivalată în bani”, şi-a motivat profesorul gestul.
Adevarul.ro