Zilele trecute, incursiunea unui grup de ”sabotori” venit din Ucraina a stârnit o reacție furibundă la Moscova. Vicepreședintele Consiliului de Securitate a Rusiei, fostul prim-ministru și președinte Dmitri Medvedev, a declarat că „acești ticăloși trebuie distruși ca șobolanii, nici măcar luați prizonieri”. De ce oare această reacție ciudat de vehementă, din moment ce nu rezultă că intrușii ar fi ”sabotat” ceva?
Ochiul Kremlinului.
De la bun început, dobândind arma nucleară, Moscova a avut în vedere și lovitura ”preventivă” împotriva NATO. În viziunea mareșalului K.S. Moskalenko, „lansarea primei lovituri nucleare are o importanță decisivă pentru realizarea obiectivelor războiului”. Iar în lucrarea sa clasică ”Ofensiva”, col. dr. A.A. Sidorenko adăuga că „acela care folosește primul, prin surprindere, arma nucleară poate înclina în favoarea sa soarta bătăliei… Lovitura nucleară preventivă, prin surprindere este decisivă pentru realizarea superiorității asupra inamicului, pentru dobândirea și menținerea inițiativei”.
Statele Unite cunoșteau acest aspect. Așa cum arăta mr. Donald Mercer, de la U.S. Army Russian Institute, „folosirea câtorva arme nucleare, la începutul ofensivei, împotriva unui număr redus de ținte critice pentru NATO – centre de comandă și control, depozite de arme nucleare – poate avea efecte devastatoare”; „obiectivul Moscovei e să dezarmeze NATO într-atât încât, având în vedere puterea militară rusă, orice rezistență la diktatul Kremlinului să pară lipsită de sens.” De aceea, încă de acum cincizeci de ani, Statele Unite au studiat posibilitatea unui scut antirachetă care să blocheze posibilitatea unui atac folosind câteva arme nucleare împotriva unui număr redus de ținte NATO din Europa.
La începutul anilor 2000, deîndată ce Statele Unite au început să înregistreze primele rezultate în programul antirachetă, Moscova a comandat șantierelor navale Severnaia din Sankt Petersburg două nave de ”cercetare” (spionaj), Proiect 18280. Burdușite cu echipamente electronice, aceste nave aveau să supravegheze facilitățile Aegis Ashore din Polonia și România și, la o adică, să ghideze „lovitura preventivă, prin surprindere” cu rachete hipersonice și apoi cu arme nucleare împotriva acestora. Din 25 iunie 2018, nava Ivan Khurs patrulează bazinul sudic al Mării Negre: e ”cu ochii pe Deveselu”. Sau mai bine zis, a fost…
De când cu războiul din Ucraina, nava de spionaj este permanent ”gardată” de un avion de vânătoare Su-35 cu baza în Crimeea. Dar în noaptea de 21 spre 22 mai, aeronava a fost doborâtă, undeva la est de Herson, în timp ce se îndrepta spre raionul de patrulare. Iar Ivan Khurs a rămas pentru o parte din timp fără bodigard. În aceste condiții, în zorii zilei de 24 mai, nava-spion a fost atacată, în largul Balcicului, de trei drone navale neidentificate. Cel puțin una a lovit sala motoarelor, deci pentru ceva vreme, echipajul va avea alte treburi decât să fie cu ochii pe americanii de la Deveselu.
Chiar la ora la care avionul – bodigard era doborât, ”sabotorii” treceau frontiera la Belgorod. Iar atunci când nava-spion era lovită, ultima ”baterie de parcare” tocmai părăsea Unitatea Militară 25624, pe drumul de 700 de kilometri spre Baza aeriană Engels-2 (Saratov). Reamintesc, ”baterie de parcare” este denumirea de cod pentru convoaiele care transportă arme nucleare. Iar U.M. 25624 e denumirea codificată a FBKr-22: arsenalul nuclear ”Tip S” din Belgorod. De obicei, ”bateriile de parcare”, cu arme nucleare reale la bord, părăsesc Baza de Front numai în situație de război – iar atunci o pornesc spre aliniamentul de atac. Pentru prima dată în ultimii 67 de ani, o Bază nucleară de Front este evacuată de urgență înspre interiorul Rusiei. De ce? Păi fiindcă la nici patru kilometri de baza nucleară, în localitatea Graivoron, își făcuseră apariția ”sabotorii” veniți din Ucraina, pe care mass media îi numește mai nou ”omuleții albaștri”.
Evenimentele din aceste zile demonstrează că Rusia nu mai are capacitatea de a-și apăra componentele vitale ale infrastructurii strategice: facilitățile de alertă timpurie și arsenalele de la granițe, unde sunt păstrate „arme nucleare, pentru a fi folosite la începutul ofensivei, împotriva unui număr redus de ținte critice pentru NATO”. Și asta vine imediat după ce s-a aflat că rachetele hipersonice Kindjal, vârf de atac al Rusiei împotriva acelui „număr redus de ținte critice pentru NATO”, au fost doborâte de fapt de rachete Patriot Pac-2, intrate în dotare în 1990, iar nu de mult mai modernele Pac-3. Situația este de natură să deterioreze suplimentar postura strategică a Rusiei și să reducă puternic latitudinea Kremlinului de a lansa o eventuală lovitură nucleară preventivă.
Ofensiva cu două tancuri.
Poate că am vizionat prea multe filme dintre acelea, despre al doilea război mondial – dar eu îmi imaginam spargerea frontului rusesc din Ucraina într-o manieră mult mai eroică. Un ”ciocan de foc” cu artileria, urmat de străpungerea liniei fortificate folosind batalioanele de tancuri furnizate de Occident, sub acoperirea rachetelor HiMARS și a sistemelor anti-aeriene Iris-T. Și când colo… Mult lăudata Linie fortificată ” Zasechnaya”, construită la prețul de 10 miliarde de ruble (130 milioane $) de firmele lui Prigojin, a fost ”forțată” în pas de voie de un batalion de infanterie, cu două tancuri și o duzină de vehicule. Trecerea liniilor de front și forțarea graniței fortificate a Federației Ruse prin trei puncte, într-un raion aflat de mai bine de două luni în alertă antiteroristă, s-a făcut fără să se tragă un glonț. De-abia în zorii zilei de luni, ajunși la patru kilometri de baza nucleară, ”sabotorii” veniți din Ucraina au întâmpinat ceva rezistență, din partea unui pluton al U.M. 91711 (Regimentul 272 infanterie mecanizată).
De fapt, întreaga derulare a operațiunii a demonstrat că, așa cum nu poate apăra cerul Moscovei, Rusia nu poate să-și mai apere nici frontierele terestre. Cândva în zori, la sediul FSB din Belgorod s-a format o celulă de criză, pentru a coordona respingerea atacului venit dinspre Ucraina. S-a ajuns relativ rapid la concluzia că, pentru a acoperi cei aproape 550 km de frontieră, Regiunea Belgorod dispune de 3.000 de grăniceri, polițiști și trupe paramilitare Rosgvardia. Dar concentrarea acestor forțe în raionul Graivoron era imposibilă: militarii din întreaga regiune au la dispoziție numai 20 de autovehicule.
Având în vedere situația, s-a cerut – și s-a aprobat personal de către domnul Putin – evacuarea de urgență a Bazei nucleare de Front 22 spre interiorul Rusiei și aducerea la Belgorod, pe calea aerului, a brigăzilor anti-teroriste ”Alfa” și ”Vîmpel”. Dar luni seara, când cele două brigăzi au ajuns pe aeroportul Belgorod, sediul FSB, unde lucra celula de criză, a fost zguduit de o explozie, urmată de un incendiu. Până s-a reconstituit linia de comandă, spre amiaza zilei de marți, brigăzile ”Alfa” și ”Vîmpel” au rămas blocate pe aeroport.
În disperare de cauză, pentru a da timp Bazei nucleare FBKr-22 să se evacueze, șeful de Stat Major al Armatei de uscat ruse, gl. A.P. Lapin, a ordonat artileriștilor de pe front să își întoarcă tunurile spre Rusia și să bombardeze Graivoron și opt localități învecinate. Evident, populația din Belgorod a interpretat barajul de artilerie venind dinspre Ucraina ca prolog al unei invazii iminente: s-a stârnit panică, mii de autoturisme au blocat ieșirile din oraș. Asta a paralizat orice mișcare de trupe, creând dificultăți suplimentare autorităților ruse. Nereușind să aducă brigăzile ”Alfa” și ”Vîmpel” pe frontieră, celula de criză reconstituită a decis să ceară intervenția aviației. Dar ”sabotorii” veniseră din Ucraina cu rachete anti-aeriene, astfel încât din primele minute apărătorii veniți de la Moscova au pierdut un elicopter Mi-8. La acel moment, ”sabotorii” ajunseseră la mai mult de 40 km de frontieră!
După o zi și jumătate s-a reușit respingerea atacului: ”sabotorii” s-au întors în Ucraina, cu tancuri cu tot. Ar fi avut tot timpul să pună mâna pe armele nucleare, dacă ar fi vrut. Dar ei aveau altă misiune. Care va fi fost aceasta?
Tigrul de hârtie.
La aceste evoluții, Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate a Rusiei, a replicat violent: „e din ce în ce mai apropiat acel scenariu pe care lumea îl numește apocalipsă nucleară!” Are oare dreptate?
Până la început de mai, exista riscul ca, folosind cele șase avioane MiG-31K operaționale de care dispune, Rusia să lanseze prin surprindere un atac cu șase rachete Kindjal simultan asupra „unui număr redus de ținte critice pentru NATO”, lăsând Alianța descoperită în fața unui al doilea val, mult mai numeros, de rachete balistice. După ce racheta hipersonică Kindjal s-a dovedit vulnerabilă la rachetele MIM-104 Patriot, acest risc s-a diminuat mult.
Până la jumătatea lunii mai, exista riscul ca Rusia să lanseze prin surprindere un atac simultan cu șase rachete hipersonice Kindjal, saturând apărarea anti-balistică a unei singure facilități strategice NATO și descoperind astfel unul sau altul dintre flancurile Alianței în fața unui al doilea val, precum am zis. Dar s-a dovedit că rachetele Patriot, chiar de generație mai veche, PAC-2, pot doborî o salvă de șase rachete Kindjal lansate simultan.
Până mai deunăzi, exista riscul ca Rusia să lanseze prin surprindere un atac simultan cu șase rachete hipersonice Kindjal plus vreo duzină de rachete Iskander-M, saturând punctual apărarea anti-balistică a NATO, cu efectele menționate. Acum, ogivele nucleare pentru rachetele Iskander-M sunt stocate la 700 km de locul unde se află rachetele purtătoare. Pentru a aduce armele nucleare pe aliniamentul de atac e nevoie nu de un zbor de zece minute cu elicopterul, ci de un drum de o zi și o noapte, cu un convoi de camioane – ceea ce nu are cum să scape atenției NATO. Să lansezi rachete Iskander direct de pe aeroportul Saratov, nu se poate: raza de acțiune e prea scurtă, ar cădea pe teritoriul Rusiei. Iar să ataci NATO cu numai 6 rachete Kindjal e, precum s-a văzut, un gest sinucigaș.
Militarii ruși au acționat în consecință: miercuri a avut loc un amplu exercițiu de mascare prin fum a Podului Kerci. Fiindcă Rusia nu mai e în măsură să răspundă nuclear, așa cum prevede Doctrina de apărare, în caz de atac asupra teritoriului Federației. Și, în același timp, slujitorul credincios al Kremlinului, președintele Lukașenko, a început să susțină că „a început transferul de arme nucleare tactice către Belarus” – deși e știut că Direcția Generală 12, pe scurt 12-GUMO, nu a permis de 80 de ani și nici nu va permite vreodată transferul unor asemenea arme către alt Stat. Dar ultima speranță a Regimului Putin e un ecran cât mai gros de fum, care să-i ascundă punctele vulnerabile. Cu sinceritatea sa binecunoscută, patronul Wagner, Evghenii Prigojin, a tras concluziile: „Suntem într-un asemenea hal că am putea pierde dracului Rusia”. Și cu ce preț s-a ajuns la acest rezultat? Păi au trecut frontiera Rusiei câteva sute de ”sabotori”, dintre care câțiva nu s-au mai întors. Un cost modic față de rezultatul obținut: reducerea masivă a capacității Moscovei de a lansa prin surprindere un atac asupra „unui număr redus de ținte critice”, ca răspuns la pătrunderea Armatei ucrainene pe teritoriile declarate de Kremlin ”parte a Rusiei”.
Deci, pe bună dreptate, generalul american în retragere Mark Hertling, fost comandant al forțelor SUA în Europa, apreciază că raidul de la Belgorod „a perturbat strategia militară a regimului Putin”. Iar Statele Unite și-au reajustat imediat postura strategică. A doua zi după retragerea armelor nucleare de la FBKr-22 Belgorod, Matthew Miller, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, declara: „Le-am spus foarte clar ucrainenilor că nu permitem și nu încurajăm atacurile în afara granițelor Ucrainei, dar cred că este important să facem un pas înapoi… Așadar, este la latitudinea Ucrainei să decidă cum dorește să își desfășoare operațiunile militare”. Altfel spus, Kievul a primit permisiunea să elibereze Crimeea, ba chiar și Donbass! Imediat după aceea, consilierul președintelui Zelenski, Mihail Podoliak a anunțat: „Contraofensiva a început deja de câteva zile… Nu vrem să lovim pe teritoriul Rusiei, vom folosi armele pe care ni le-ați dat pentru a distruge pozițiile rusești în teritoriile ocupate de Moscova, inclusiv în Donbass și în Crimeea”.
Și chiar la acea oră, din pură întâmplare, primele aeronave invizibile F-22 aterizau la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii – asta pentru cazul în care rușilor le vine pofta să readucă armele nucleare de la Saratov spre graniță…
TUDOR PACURARU