Microfighterul INCAS

… deocamdata in versiunea virtuala si transparenta

 

Chiar daca este doar rezultatul « timpului liber» al unora dintre inginerii de la INCAS, carora le multumesc pentru bunavointa de a oferi detalii suplimentare, ideea expusa trebuie luata in considerare cu toata seriozitatea.

Microfighterul poate fi un mod de a «elimina» complexitatea tot mai ridicata a aparatelor de lupta din viitorul apropiat, complexitate care impreuna cu materialele tot mai exotice duce in ritm accelerat catre preturi si costuri de exploatare prohibitive, alaturi de o disponibilitate tot mai dificil de obtinut (vezi si studiul RAND din 2008 despre cresterea costului aeronavelor). Deja categoria lui F-35 Lightning II, de generatia a V-a, a dus datorita costurilor la descresterea numerica semnificativa a fortelor aeriene care anterior utilizau F-16 ( F-35 prezinta si o capacitate superioara de lupta) la un raport de 1:2 sau 1:3, ceea ce pentru tari mai mici poate duce la cifre farmaceutice sau incapacitatea de a cumpara si opera aeronave de acest tip, ca sa nu mai vorbim de F-22 Raptor. Si atunci care ar fi alternativele ?

De precizat ca istoricul luptelor aeriene arata ca in majoritatea cazurilor rezultatul a depins in mare masura de cine a observat si a tras primul.

In cazul de fata este vorba de un micro-avion de lupta aproape «stealth», mai exact greu observabil (LO- low observability), bazat pe motorul turbojet Viper 632, ca si ipoteza de plecare a studiului, pe baza careia s-au explorat prin calcul matematic mai multe variante. LO este obtinuta preponderent in RF, partea de mascare IR fiind obtinuta prin mascarea ajutajului in fuselajul posterior.

Motoare reactive: turbojet (zero bypass)

Motorul Viper RR 632-46 este mostenirea programelor aeronautice romanesti. Pacat ca acest turbojet nu a reusit sa evolueze in cadrul programelor noastre de cercetare catre un motor mai usor, mai fiabil cu un consum ceva mai redus si cu o versiune turbofan asociata (similar CF700 al J-85). Motorul Viper 680, cea mai evoluata varianta, aflat in proprietatea intelectuala a italienilor si propus mai demult ca si alternativa de evolutie a IAR-99A, putea furniza o tractiune de aproape 20KN si avea consumul redus cu aproximativ 10-15%, fata de varianta 632.

In aceeasi clasa de tractiune si generatie exista si alternativa J85-GE-13 instalata pe G-91Y, capabila sa furnizeze 18.1kN sec, fiind putin mai compact si mai usor decat RR Viper.

GE-J85 fara postcombustie (CJ-610 in varianta civila), ruda americana a Viper

Noile materiale, imprimarea 3D, reducerea numarului de piese si solutiile de control electronic (inclusiv al fluxului, cu clapeta-actuator in admisie) ar fi putut duce la o evolutie a familiei Viper pe modelul lui J-85, care a beneficiat de un program de intinerire, simplificare si modernizare, program demarat in 2001 si care a costat 600mil.$ vizand 1202 agregate si o potentiala piata de alte cateva mii: Propulsion Modernization Program (PMP) J-85.

.. Adevarat, si J-85 este in curs de retragere, insa aviatia civila si anumite proiecte inca il folosesc.

 

Fiind un turbojet, capabil de viteze supersonice (cu tractiune specifica mare) fara a folosi postcombustia in schimbul unui consum mai ridicat decat turbofanurile, putem spune ca acest motor a fost oarecum gresit folosit pe aeronave de antrenament subsonice, cum e cazul IAR-99 (din lipsa de alternative la noi) sau Aermacchi MB-339, care au «beneficiat» doar de consumul ridicat si « gauri » de tractiune in regimul de viteze joase. Viper RR si J-85 au fost initial concepute pentru rachete tinta si nu pentru avioane. Comparativ cu motoarele mai noi, turbofan cu factor scazut de dilutie (low-bypass), cum sunt Honeywell TEC F124, FJ44-4 (al Saker S1 si Albatros NG), Honeywell TFE731-5BR-1C si Ivcenko Progress Al-222 capabile si ele de viteze usor supersonice, J-85/Viper RR sunt concepute pentru viteze supersonice pana la Mach 1,8-2,0 sau chiar peste, cu modificarile de rigoare (ex. : Mach 3 cu retrofit pe un motor General Electric J85-21).

Linia Viper RR (vezi si Viper ASV12) si J-85 scalata la dimensiuni mai reduse si tractiuni 3-7kn ar putea da inca alternative interesante pentru rachete de croaziera trans-sonice sau supersonice si alte aplicatii.

 

In cazul microfighterului romanesc, datorita echiparii cu un singur RR Viper 632 si a solutiei aerodinamice, au rezultat mai multe constrangeri:

  • cabina de foarte mici dimensiuni, minimalista, echipata spartan, cu maxim 2 afisaje (fara HUD) si comenzi verbale. Scaunul catapultabil va fi unul ultrausor, din categoria Martin Baker Mk-15;

Mk-15

  • radar „pasiv”, fiind preferata o solutie de senzori IR+ matrice de antene pasive (superioare RWR COTS), integrate cu casca simpla, cu marcaj, a pilotului (similar MIG-29: casca ZSh-5 cu vizor Shchel-3UM HMD );

Ruda mai moderna a castii de Mig-29: ZSh-7AP

  • spatiu redus pentru restul avionicii si pentru contramasuri (ultimele putand fi integrate optional in spatiul de arme);
  • lipsa tunului, in mare parte inutil in genul de angajamente prevazute de structura si aerodinamica microfighter-ului, care va evita angajarea in dogfight;
  • arme de mici dimensiuni, ceea ce ii reduce capacitatea de lovire la distante de 20-30km maxim. In fapt este nevoie de rachete concepute special pentru a putea fi carate si lansate de microfighter;
  • sarcina utila redusa, de cateva sute de kg ;

 

Studiu de forma a rachetei « speciale » multirol a microfighterului

 

  • raza mica de actiune data de lipsa rezervoarelor in aripi, aripi care au fost simplificate pentru fabricatie usoara si finete aerodinamica superioara;
  • tren de aterizare simplu si fara ranforsari speciale, necesare pistelor sumar amenajate;
  • viteza de aterizare/decolare relativ ridicata;
  • manevrabilitate redusa (nu neaparat esentiala in majoritatea luptelor aeriene folosind rachete cu manevrabilitate superioara si semnatura redusa);
  • capacitatea redusa de operare la altitudini mari, in lipsa unor prize de aer variabile, ceea ce ar face dificile anumite misiuni de aparare aeriana. Din cauza acelorasi prize fixe, viteza maxima ar putea fi limitata la Mach 1,5, chiar daca motorul si aerodinamica sunt capabile de mai mult;

 

Tot « ala micu’», transparent din alt unghi

 

Studiul prezentat este o evolutie a unui concept pe parcursul catorva ani, prin modelizari matematice succesive (calcule de anvelopa de zbor motoare + parametrizari suprafete aripi) si trebuie vazut ca un demonstrator, o propunere pentru cautarea unor eventuali interesati, care apoi ar putea evolua in functie de cerintele potentialilor clienti.

 

Abia apoi se poate vorbi cu adevarat despre echiparea unui mini-supersonic, ale carui dimensiuni nu sunt prezentate in cadrul studiului in maniera exacta, ci doar comparativ cu F-5 Tiger:

Comparatie dimensiuni microfighter cu alt purtator de 2xJ-85: F-5 Tiger

 

Forma finala aleasa aminteste destul de mult de conceptul civil supersonic Saker S1, exceptand faptul ca ultimul este bimotor, care, surpriza, avand 2 motoare Williams FJ44-4  fara postcombustie este capabil de regim supersonic, adica supercroaziera:

 

Saker S-1

Tot referitor la forma, daca se doreste micsorarea semnaturii radar si nu se prevede manevrabilitate deosebita, s-ar putea muta prizele de aer deasupra aripii si spre in spate (pe concept L-39 Albatros sau chiar Bird of Prey), dublata de un profil DSI similar cu cel folosit pe F-35, profil care ar imbunatati fluxul de aer si ar reduce costurile. Prizele astfel plasate l-ar face si mai putin expus la ingerarea de corpuri straine atat in zbor dar mai ales la decolare/aterizare, extinzand gama “pistelor” pe care poate opera. Neajunsul major in acest caz este penalizarea fluxului de aer in anumite situatii, cum ar fi sarcinile pozitive, ceea ce ar duce la pierderi de tractiune.Pozitia prizelor de aer la L-39

Rolul unui astfel de aparat de lupta, datorita razei relativ scurte de actiune, impuse de turbojet, ar putea fi dedicat/specializat, lovituri tactice de precizie cu munitii de mica capacitate impotriva unor tinte de valoare aflate la mica adancime fata de front (pentru « afanarea » apararii inamice ), aparare AA, sau un mix intre cele doua, cu preponderenta uneia sau alteia. O astfel de aeronava ar putea lucra in integrat si discret cu F-35/AWACS, retea de radare folosind partajul datelor (« data-sharing ») in timp real, pentru a compensa macar partial raza mica de actiune a propriilor senzori si arme. In rolul de aparare aeriana ar putea fi distribuit in mult mai multe locatii, aproape de front, si mult mai disponibil decat F-35, putand sa neutralizeze rapid si tacut incursiuni inamice, sau sa ofere sprijin tactic unitatilor terestre sau navale, inclusiv prin bruiaj electronic.

Aeronava nu este conceputa pentru lupta aeriana acrobatica, datorita optimizarii pentru viteza. In plus, microfighterul nu are tun iar rachetele aer-aer de noua generatie pot lovi inclusiv tinte aflate in spatele aeronavei.

Practic ar decola si, folosind regimul supersonic, ar lovi rapid, punctual si (de dorit) nedectat amenintarile fara a se expune prea mult, pentru a se intoarce apoi la baza, avand disponibilitate redusa de « loitering », rolul de patrulare-supraveghere fiind preluat de UAV-uri/ AWACS sau alti senzori. Ca si exercitiu de calcul simplist, presupunand o viteza de 1500km/h, micro-fighterul ar putea interveni in 10 minute la distante de pana la 250km de pista de decolare. Pentru decolari ultra-scurte de pe sosele sau piste sumar amenajate ar putea folosi boostere largabile – J/RATO (flacara acestora fiind insa usor detectabila de senzorii IRST inamici), aterizarea fiind mai usor de realizat dupa consumarea combustibilului, posibil de ajutat cu parasuta si/sau frane aerodinamice (ultima fiind solutia mai complexa).

Inceputurile… primele schite ale microfighter-ului,

 

In rol de atac ar putea « netezi » calea pentru incursiunile unui avion de atac din categoria F-35, neutralizand primele amenintari (cu rachete anti-radar sau ghidate laser/IR/optic) sau bruindu-le (cu un container de bruiaj si tinte false), sau escortand carausul de bombe pe prima parte a parcursului.

Am observat ca aeronave de mici dimensiuni, cum e cazul si al MIG-21, desi nu sunt „stealth”, sunt greu detectabile de radarul unor aeronave performante, cum e cazul F-15, acestea avand surprize in anumite simulari de lupta.  In fapt, scaderea dimensiunilor intr-un anumit raport si folosirea unor materiale nemetalice ar putea amplifica efectul, astfel ca aeronave de acest tip ar fi greu de detectat si incadrat de senzorii aeronavelor de lupta si ai rachetelor aer-aer la distante mai mari de 10-15 km. In consecinta, in anumite conditii, mica aeronava ar putea detecta pasiv sau in retea si lansa rachete inainte de a fi detectata de inamic. Dimensiunile estimate pentru un microfighter sunt de ordinul: lungime 12m, anvergura 5m, inaltime 2m. Acestea pot varia in functie de solutia aleasa.

Atat in cazul Viper, dar mai ales al J-85, exista si optiunea unor motorizari mai compacte care furnizeaza 11-13kN tractiune fiecare (un echivalent sovietic ar fi Ru-19A 300, de 9kN, dar cu o masa cam mare), la o masa doar usor superioara, ceea ce ar permite in cazul variantei bimotor o usoara crestere a dimensiunilor, ramanand insa sub cele ale lui F-5 Tiger. Un exemplu este Viper ASV12, de 12kN, (1,6m lungime si un diametru de 0,6m cantareste 249kg, cu 1/3 mai usor fata de cele 372kg ale lui RR632 si are un consum de 1.09 lb/hr), sau si mai micul ASV.7/R de doar 11kN iar un altul este familia J85-GE-7 (10,9 kN)/ J85-CAN-40 (11,8kN) / CJ610 (12,7 kN la 180kg, L= 1,15m, D=0,45m, consum 0.96 lb/hr)) – ceva mai promitator decat Viper. Apropos, un CJ-610 folosit costa spre 20.000$ (urcand spre 90k$, folosite  mai putin de 1000 de ore) iar un J85-GE-7 stocat incepe licitatia la 6000$. Practic avem acces si la motoare civile, mai ieftine si mai compacte.

Iata si tabela caracteristicilor aproximative ale potentialilor candidati la motorizarea microfighter-ului, extrasa dintr-un articol mai vechi, cu cateva modificari:

 

 

Tip

motor

RR Viper 680-43 GE J85-GE-21B Honeywell F124/5-

GA-200

RR/Turb. Adour Mk106 Ivchenko-Progress AI-222 FJ44-4 Lotarev DV-2
Lungime 1,963m 1,30m 1,7m 2,90 m 1,960m 1,742m 1,72 m
Diametru 737mm 450mm 910mm 570mm 640mm 640mm 820/640mm
Masa 376 kg 190kg 536 kg 809kg 440 kg 295 kg 439kg
Putere 19,39 kN 15,5kN 28kN 27 kN 24,7 kN 16kN 21,57kN
Postcomb N.A. 22,2kN 44kN 37,5 kN 41.2 kN. N.A. NA
Raport presiune 4.3:1 8.3 19:4:1 10:4 15.43:1 1.4
Dilutie 0.472:1
Consum 0.9 lb/(lbf·h) 0.97 lb/(lbf·h) 0.81 lb/lbf-hr 0.64 kg/kgf-hr 0,7 (lb/hr/lbf) 0.593lb/hr/lbf
Aeronava MB 339B F-5 Tiger2 M346 Sepecat Jaguar,Hawk,

T-45,

Mits. F-1

YAK-130, Hongdu L-15 Saker S1, Albatros NG, L-59 Super Albatros

 

Solutia bimotorului ar permite eliminarea macar a unei parti a restrictiilor de mai sus, astfel ca in schimbul unei cresteri a costului de operare (un maxim de +40% fata de IAR-99) si insesizabil a amprentei vizuale si radar, aparatul ar beneficia de solutii de avionica mai complexa si standardizata, la fel ca si sistemele de arme – posibil la fel de ieftine ca si cele create dedicat pe calapodul microfighter-ului, si care ar furniza solutii de lovire la distante cel putin duble. Structura ar dispune si de un plus de putere pentru situatii de lupta sau decolari/aterizari, precum si pentru anumite ranforsari.

Un bimotor ar avea si alte avantaje: semnatura optica/IR/radar mai redusa prin folosirea a doua ajutaje mai mici si posibilitate aunei varietati de aranjamente in fuselaj, redundanta si supravietuire in cazul incapacitarii unuia dintre motoare, cala mai generoasa, spatiu posibil intre gondolele motoarelor.

In functie de consum, care penalizeaza serios raza de actiune – date care nu sunt pe moment disponibile – o alternativa care insa afecteaza grosimea aripii si semnatura radar ar putea fi revenirea la rezervoare in aripi, asociata cu o aripa de tip delta, fara a modifica anvergura, rezultand forma initiala prevazuta in proiect (vezi design 2016). Aripa delta ar avea si avantajul unei portante si manevrabilitati marite dar si a unei stabilitati mai bune atat la viteze joase (coborand viteza minima, utila si la aterizare/decolare) cat si in regim supersonic. Posibil ca abandonarea acestei solutii a avut legatura si cu alte criterii, care ar putea explica solutia actuala.

R-60/ AA-8 Aphid

Revenind la sistemele de arme, rachetele folosite de microfighterul prezentat vor fi in principal cu cap IR pasiv (la fel ca si sistemele aeronavei, cu emisii EM aproape inexistente), fara variante ghidate radar au laser, ideea de baza pentru dimensiuni si masa fiind vectorul cal.122mm (masa 70kg, lungime 3m, cap de lupta peste 5kg), care va beneficia si de duze in zona motorului pentru manevrabilitate crescuta. La categoria « musca », in limita de jos a eficientei in lupta aer-aer, ar putea intra si R-60 (AA-8 Aphid), sau o evolutie contemporana a sa, iar la limita superioara ar fi AIM-9 Sidewinder si Iris/T. La categoria bombe, ideea ar fi un SDB pe tiparul de mai sus, cu componenta de lupta majorata in detrimentul motorului racheta, functia principala fiind « schilodirea » capacitatilor de lupta ale inamicului.

Modelizarea cu magazia de arme, varianta de lucru

In cazul usoarei cresteri a dimensiunilor micro-fighterului in varianta bimotor, s-ar putea lua in considerare pe langa certitudinea incadrarii in criteriile de masa si dimensiuni ale rachetelor pomenite mai sus, in cazul monomotorului deja modelizat, ca fiind la limita, posibilitatea integrarii unor vectori superiori, apropiati de cal. 160mm, lungime de peste 3 metri si incarcatura de lupta de peste 10kg, rezultand si o raza de actiune de 25-40km: Mica, Python si Asraam.

Pe aripi nu vor exista piloni de prindere, care necesita ranforsare si cresc semnatura radar si masa, solutia preferata fiind cea semicarenata sau magazii mici de arme, cu operare cat de cat simpla.

 

Incheiem cu o mica paranteza, care ar avea legatura si cu IAR-99… mai degraba cu urmasul acestuia: nimeni nu a luat in considerare motorul turbofan derivat din J-85CF700, ideal pentru regimul subsonic. Pentru o lungime de 1,918m, un diametru de 838mm si o masa de 333kg, acesta furnizeaza o tractiune 18,68kN la un consum de doar 0.67 lb/lbf·hr. Aceasta ofera o solutie duala, turbojet/turbofan, pe aceeasi arhitectura, cu adaugarea unui kit-uri de conversie: un ventilator antrenat de o turbina separata.

CF700 – Sursa: aircraftenginedesign.com

Le uram mult noroc si viziune celor de la INCAS, pentru a putea transpune conceptul in produs viabil!

 

Marius Zgureanu

 

Surse (pg. 179):

http://www.afahc.ro/afases/volum_afases_2017_I.pdf

 

Citeste si:

https://www.rumaniamilitary.ro/supercroaziera-solutie-aplicabila

191 de comentarii:

  1. Mda, dar de ce mai pun omul in el daca tot e micro? Nu vad rostul, AI-urile sunt destul de avansate acum si cred ca nu ducem lipsa de minti luminate sa dezvoltam ceva ok. Practic in rol de drona s-ar putea miniaturiza si mai mult, ar scapa de anumite constrangeri de suprasarcina si poate ar fi si mai ieftin de produs. Zic si eu …

    • asta ar fi al doilea pas. Deocamdata nu avem banii si tehnologia pentru un UCAV…

    • la forma pe care o are, nu va evolua prea mult in suprasarcina.
      Daca intra la dogfight, pierde. Nu e rolul sau.

      • Capătu satului

        Un fel de f117 mai mic sau o versiune de boeing quaiet bird

        Nu avem materialele pt. invelis
        Proiectul a fost prezentat si pe tehnomil cu ceva timp in urma

        La mintea mea, alegerea motorului este eronată
        La fel si ideea ca pilotii sa aiba cati mai putini senzori
        Io zic ca ar trebui mai multi senzori pasivi in mai multe domenii radar

        Apoi, nu poti să iei un motor de 60 de ani si sa spui ca este performant pt. simplul motiv ca il ai pe stoc
        Eventual cu modificari majore ale compresorului, a turbinei si a ajutajelor – ieste alt motor
        In regim de supercroaziera supersonica motoru de acum 60 de ani vyper genereaza probabil o semnătură radar similara lui mig 21 si atunci e degeaba tot efortu pt stealth

        Manevrabilitate mult prea redusa pt. un aparat militar
        Si de asemenea sarcina utila neglijabilă
        Mai bine construieste rachete cu o sarcina utila similara si le transformi in vectori purtători de submunitii (rachete, bombe, etc)

        Ideea unui avion cu amprenta redusa este foarte buna
        Numai ca noi nu avem ceea ce au americanii in spate ca se ne putem baza exclusiv pe un avion de tip f35
        Ne trebuie urgent supremație aeriana
        Ca sa nu mai stam ca milogii la ingleji si canadieni
        Si nu 4 aparate, ci macar 12
        Altfel ajungem ca in 45
        stalin si poporu rus fericire ne-a adus

        1
        • pt. invelis ai polimeri/fibra de sticla sau compozite, restrictia fiind sa reziste la incalzirea in zbor supersonic, mai ales la bordurile de atac. La asta mai adaugi probabil vopsea antiradar. Microfighterul nu e neaparat stealth, nu trebuie sa ne cramponam de asta. Prin dimensiunile reduse este greu vizibil radar, si doar la distante mici, ceea ce face inutile sistemele de detectie si arme cu bataie lunga si medie de pe aeronave mari, gen SU-27/ F-15 si chiar F-16…

          F117 si Quiet Bird sunt subsonice.

          „In regim de supercroaziera supersonica motoru de acum 60 de ani vyper genereaza probabil o semnătură radar similara lui mig 21 ”
          probabil IR voiai sa zici. Temperatura gazelor de iesire e mai ridicata decat la turbofan dar mai joasa decat la post-combustie. Solutii de disipare si camuflaj macar partial ar fi.

          Viper este motorul disponibil acum, pt. simulari si eventual prototipare. Am dat exemple si de motoare mai moderne, dar cu regim supersonic mai jos.

          1
          • Capătu satului

            Cu fibra de sticla polimeri sansele supravietuire in lupta sunt foarte reduse
            In articol se spune ca avionu este LO si nu stealth
            Plus cresterea vitezei procesoarelor aparatelor radar de la an la an si implicit a probabilitatii de lovire

            Pe de alta parte aparatu este frumos si sper sa zboare la fel de bine cum arata
            Totusi, la mintea mea, motoru este prea slab pt sustinerea unui zbor susținut de supercroaziera supersonica
            La 40 km este cam capacitatea de detecție a sculelor rusesti
            Plus că tancurile rusesti t72, t80, t90 si cele recente t14 si t15 au shtora ce vad rachete mici care vin de aproape

            La.mintea mea mai trebuie lucrat la capacitățile aparatului

            • „Cu fibra de sticla polimeri sansele supravietuire in lupta sunt foarte reduse”
              La talia aia, orice incaseaza, petrecerea s-a terminat. Ca sa poti obtine maximul, trebuie materiale usoare.

              1
              • Trebuie totusi sa ne gandim si la viata pilotului
                Tara are oricum spor negativ
                E prea devreme sa transformi toți pilotii in martiri

                Un material care chiar dacă este lovit sa mai permita supraviețuirea in lupta (kevlar + ceramica, sau ce so gasi)

                Tocmai de aceea motoru vyper nu este bun
                Ca nu permite un blindaj si sisteme de arme minimal corespunzătoare + eventual arme mai puternice sau upgrade a celor din prima generatie ce se presupune a se instala

                La mintea mea microavionu ar trebui sa aiba in afara de blindaj compozit si sisteme de protectie activa inclusiv sisteme electronice in masura sa încerce modificarea traiectoriei rachetelor – a fost ceva articol pe aici cu un sistem artizanal construit de sirieni pt. protectia tancurilor

                Mie forma imi place si sper sa se produca cel putin un prototip
                Poate se gaseste o banca sau o firmă de asigurare, o sponsorizare ceva, macar pt. un prototip

                Doamne ajuta

                • Pai mai simplu atunci sa faci un bombardier tactic radiocomandat.
                  Un fel de Reaper dar cu viteza supersonica si evident mai mica autonomie de zbor si raza de actiune.
                  In alternativa , il faci drona supersonica sinucigasa. Se prabuseste pe tinta si explodeaza.
                  Microavionul din articol ar vrea sa fie un fel de scula CAS dar actualmente exista pentru asta fantasticul A10 si lansatoarele de rachete MLRS.

                • nu e A-10, rolul sau e sa nu fie detectat. Nici celelalte nu se comporta mai bine la lovituri pe celula pilotului. Sistemele de bruiaj si contramasuri pot fi incluse modular si unele optional pe aeronava. Dincolo de chaff&flares ar merge CICRM compacte folosite pe elicoptere, fiecare kg in plus contand:
                  https://www.rumaniamilitary.ro/solutii-de-bruiaj-si-camuflaj-ir
                  Mini-Music – 19kg
                  http://elbitsystems.com/media/mini_music_2016.pdf

                  Pentru salvarea pilotului solutia este scaunul catapultabil, eventual captusit cu putin kevlar, dar nu mult, cateva kg, ca nu e elicopter.

                • În completare legat de sponsori pt prototip
                  Cei mai buni sponsori ar fi ASF sau BNR ca ăstia au bujeturi adevarate si sunt autorități publice naționale
                  Numa din salaru lunar al presedintelui ASF si al guvernatorului BNR s-ar putea construi lunar un prototip

                  Hai ca se poate
                  Daca aia de la Incas sunt mai rusinosi
                  Ar putea incerca rumilitary + tehnomil + resboiu face o adresa comuna trimisa la mai multe autoritati
                  Mai este transelectrica, transgaz, etc
                  Toți ăstia au bujete de pici jos
                  Situatia in care ne aflam cere masuri exceptionale

                  Ca la aia de la smg + ministru de somn stim ca nu vor face nimik

        • aici formula de calcul a detectiei, cu mentiunea ca microfighter-ul s-ar incadra la rachete de croaziera:

          https://www.rumaniamilitary.ro/superavioane-f-35-lightning-ii-3

          Tinta – RCS in m² – distanta relativa de detectie km
          Avion mare de vanatoare – 6 – 157
          Avion mic de vanatoare – 2 – 119
          Persoana – 1 – 100
          Racheta de croaziera conventionala – 0,5 – 84
          F117 pentru radarul VHF – 0,5 – 84

          Raza eficienta este calculata de formula (RCS1/RCS2) = (R1/R2)^4, unde RCS = radar cross section, iar R=raza.

          1
        • @Capătu satului
          Legat de faptul ca ne trebuiesc aparate de suprematie aeriana cum ar fi F-15. De trebuit, categoric ne-ar trebui luand in considerare langa cine ne aflam. Si ne-ar trebui multe.
          Dar ma intreb: oare daca am lua in viitor F-35 ar mai avea rost sa dam bani pe un avion strict de suprematie aeriana ca F-15? Oricum nu luam noi F-15, ipotetic vorbind.
          De exemplu daca am avea un F-35 si il echipam doar pentru misiune aer-aer si il punem fata in fata cu un F-15 / Su-35 / Eurofighter mi-as cam face griji pentru astea din urma. Ma gandesc ca in fata lui F-35 aparatele de suprematie aeriana de generatia a 4-a isi cam pierd din relevanta.
          Si in plus noi niciodata nu o sa avem destule avioane ca sa facem ce vrem cu ele. Daca am atinge numarul de 48 de F-16 si pe viitor 24-32, maxim 48 F-35 iar atunci o parte din F-16 probabil vor fi retrase… cred ca asta e maximul ce il poate atinge Romania. Mai mult de atat nu cred. Cred ca F-35-ul e obligatoriu sa-l avem. Si daca vom trage de F-16 ca de LanceR, ar fi de preferat ca la un moment dat sa le modernizam la standardul V.

        • N-avem materiale …..
          La salonul international al inventiilor Eureka Bruxelles , in doua editii consecutive , prima 1997 , cercetatorii de la Academia Tehnica Militara au luat medalia de aur pentru materiale radioabsorbante , in primul an materiale pentru camera anechoida , al doilea anpentru material subtire din straturi laminate plus chituri pentru acoperirea avioanelor din dotare , in straturi .
          Al treilea an au taiat industria orizontala . Nu cercetatorii .

          Apropo, vad ca inca se merge pe varianta memorie scurta , cand au facut publice imaginile IAR 111 Arca a devenit tinta unor servicii vecine si aproape vecine , ca li s-a parut ca Romania construieste pe ascuns un mini-stealth propulsat cu motoare Viper, a vuit presa atunci dar vad ca se uita repede .

        • Pai daca FARo a ales sa cumpere F-16 ABM Falcon pasul logic imediat urmator ca avion de suprematie aeriana ar fi F-15 Eagle variantele AB (modernizate),ca deh, sh-uri este Armata romana capabila sa cumpere. Dar bune si alea decat deloc dar macar cumparate cu off-set. 36 F-16 Falcon si 24 F-15 Eagle cred ca ar fi ok pt FARo plus ar fi de preferat 36 IAR-99 B SoiM.

      • @Marius Zgureanu

        Din ce scrie in articol e clar ca singurul rol posibil in caz de bam-bam e de hit and run sub o cupola de AA potent si alte aparate de superioritate aeriana si eventual politie aeriana pe timp de pace. In primul caz ardem banii degeaba pentru ca moda acum e pe rachete cu raza lunga foarte mobile (vezi LRPF, Kalibr, etc.) si unde iarasi nu risc viata unor oameni aiurea iar pt al doilea caz pot sa folosesc ceva gen IAR99DT si pe post de trainer si pt politie aeriana. Singura utilizare care merita e de UCAV, a cam trecut vremea loviturilor cu avioane in adancime cu F117, B2 si alte OZN-uri. Cred ca nici americanii nu se mai simt asa comfortabili sa trimita un F35 sa faca pe eroul cat o fi el de mega invizibil radar pt ca risca sa piarda o caciula de bani cheltuiti pe scula respectiva si daca mai apar si poze cu ce a ramas din pilot pe Facebook nu prea e de bine …

        • 1.) ” a cam trecut vremea loviturilor cu avioane in adancime”
          asta credeau si germanii, si de-aia au pierdut WWII.

          2.) Hit&run nu neaparat sub cupola AA, ci in retea, deoarece limitandu-se la senzorii proprii nu va „vedea” la peste 80-100km.

          3.) LRPF/Kalibr au rolul lor si lovesc tinte pre-programate care nu se misca semnificativ intre lansare si lovire, pe cand in cazul nostru se merge la vanatoare de tinte mai mici si de valoare.

          4.) „pot sa folosesc ceva gen IAR99DT si pe post de trainer si pt politie aeriana”. IAR 99 e trainer:
          – subsonic – nici gand de politie aeriana (poate pentru elicopetere si turbopropulsoare)
          – cu capacitati limitate de lupta aer-aer si aer-sol.
          – e mult mai vizibil si mai lent

          Aeronava descrisa mai sus e „fighter” pur, supersonic, care poate face si politie aeriana la costuri apropiate de IAR-99 si nu de MIG-21 Lancer sau F-16.

          5.) Nu scrie niciunde ca nu poate evolua in UCAV, doar ca deocamdata si aia cu multi bani au inca dificultati la capitolul asta, pentru ca UCAV nu e doar un aeromodel si nici macar ceea ce numim „drona”. Costul destul de ridicat al unui UCAV intra deocamdata in contradictie cu „IEFTIN”.

          • Hai ca ma provoci 🙂

            1. Pe vremea aia radarele erau inca in epoca de piatra, de AEW ce sa mai zic, la fel si rachetele AA. Uita-te recent cum niste desculti cu Igla au dat jos avionul F16 iordanian si ce spectacol macabru au pus apoi in scena, cum iarasi niste mercenari cu 2 neuroni, ce-i drept cu scule mai potente, au pus la pamant toate elicopterele ucrainene care au indraznit sa bazaie pe la ei, etc. Poate e doar o obsesie a mea dar pur si simplu nu mai cred decat in UCAV-uri si rachete cu raza lunga.

            2. Reteaua aia numai daca e a fratelui mai mare altfel te costa cat nu face ca sa obtii cel mult niste efecte punctuale.

            3. Pana si ATACMS urmeaza sa fie upgradata in asa fel incat sa atace tinte mobile. LRPF probabil va excela aici.

            4. La politie aeriana nu te duc sa faci dogfight ci doar sa-ti marchezi prezenta, sa uzi un pic copacul, plus ca nici banditii nu amusina pe langa granite in regim supersonic.

            5. Perfect de acord cu tine, vrei sa ai o sansa in realitatea de azi atunci marci banu’, daca nu cu AK-ul, Spike-ul si A94-ul prin tufisuri si codrii milenari.

            • 1. Deocamdata nu avem bani de optiunile alea, care probabil vor intra in paine cu adevarat peste 10-15 ani si la altii decat SUA si inca vreo cativa dintr-un club foarte select.

              2. Corect, dar catre asta se si merge, integrand AA, AWACS, fightere intr-o retea.

              3. Si upgrade-ul ala va fi la un cost (astazi lovitura clasica de ATACMS costa pe la 1 mil.$ si fiind balistica e cam predictibila). Nu cred ca vom lua peste 5 ani versiunea modernizata, poate peste 10 ani. Lovitura aia nu va fi nici ea ieftina si destinatia ei va fi diferita fata de ce lovesti cu rachetele microfighterului, la costul loviturilor (1 mil. $ vs costul orei de zbor + munitie IR – aia aer-aer e altceva, la alt cost) si masa lor (cateva zeci de kg vs sute kg – vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Mark_81_bomb /JDAM sau https://en.wikipedia.org/wiki/Spice_(bomb) /Spice 250 … sau …
              https://en.wikipedia.org/wiki/Brimstone_(missile)). Asa si americanii pot sa renunte la F-35, ca au alternative in domeniul artileriei.

              4. pai asta am si zis, ca asta micu’ nu stie dogfight, iar vizitele cu din alea supersonice de peste balta, de la Cram, s-au cam intetit.

  2. O initiativa buna a celor de la INCAS. Se vede ca mai au ceva resurse umane, ceea ce este foarte bine. Ar trebui totusi sa mai aiba si o minima finantare.
    Acest avion este o nisa care poate se merita sa fie exploatata pentru ca altfel nu vad INCAS si Avioane sa dezvolte un fighter sau chiar un Trainer/Atac/Fighter gen T-50, M-346, Boeing T-X. Piata este saturata si dominata de producatorii consacrati.

    • in cazul asta nu e loc de al doilea pilot, e fighter pur, simplu de pilotat.

      • Da, ai dreptate. Nu ma gandeam la acest proiect ca fiind Trainer, dar daca luam in calcul si proiectul IAR-99 TD ma gandesc ca vor sa exploreze mai multe nise, sa testeze mai multe solutii, sa acumuleze mai multa experienta. Iar un trainer + un supersonic=> T-50, T-X :)))) ceea ce clar ne depaseste. Sau daca l-am realiza nu stiu cat de cost effective ar fi

      • @ Marius,
        Care din cele doua varsiuni ale INCAS tii se pare mai interesanta si mai viabila, mie sincer imi place mai mult bimotorul!?! 🙂 l-as vedea si mai ok pentru noi, poate si cu un radar aesa vixam pe el, ca la IAR TD.

        • stai sa apara date estimative despre bimotor, sa avem ce compara.
          Eu as prefera bimotorul, ca mai elimina putin din restrictii. Evident, putem obtine rezultat apropiat si cu un monomotor mai puternic, dar mai scump…
          Motoarele turbojet la 10-13 kN sunt compacte si destul de ieftine, avand inclusiv variante civile.

          • IRST e bun si ar trebui pus si pe trainer, insa daca ori una or alta, un radar iti da mult mai multe optiuni:

            1. training – una e cu obiectul adevarat si alta e cu un emulator, care e foarte limitat. Noua doctrina e sa ai radar pe trainerele avansate – vezi ce fac si cehii, si coreenii si italienii, liderii actuali in domeniu pana cand se decide competitia din SUA.

            2. observarea situatiei – pentru a face ceva trebuie sa stii. Cu un data link gen Link 16 trimiti situatia la alte platforme mai puternice – gen F-16, la sol, etc.

            3. ghidare rachete aer-aer si aer-sol.

            4. Vixen 500 nu e mare, dar e AESA, iti aduce multe optiuni. Data fiind raritatea de alte platforme viabile specializate in Romania – fightere, supraveghere, etc. – la un cost minimal cresti exponential capabilitatile platformei si iti antrenezi mult mai multi piloti decat ai putea pentru cele 12 F-16.

            http://www.leonardocompany.com/en/-/vixen500e

            • 1. Pt. training nu ai nevoie de radar, ci de emularea lui

              2. „Cu un data link gen Link 16 trimiti situatia la alte platforme mai puternice – gen F-16, la sol” – pai ideea e exact invers: decat sa trimiti tu date de la un radar care bate pana la 70km in conditii ideale, nu mai bine primesti date de la unele care bat peste suta (sute) de km?

              3. Odata ce aprinzi radarul, devii tinta, pe cand cu un IRST, „doar asculti”, iar date primesti de la altii care au radare puternice. Daca am de ales intre un radar si un IRST cu aceeasi masa si raze comparabile, prefer IRST.
              a fost mai sus discutie despre IRST cu ima80:
              http://foxtrotalpha.jalopnik.com/infrared-search-and-track-systems-and-the-future-of-the-1691441747

              • radarul ar putea fi o optiune pentru un bimotor putintel mai mare, ca sa poti si descoperi si ghida rachete cu ghidaj radar la peste 100km (antena mai mare in con de bot putin mai mare). Altfel nu are rost.

                • Radarele de azi nu mai sint ce erau cindva.
                  Cu un AESA poti emite foarte multe fase radar si in directii diferite in acelasi timp . Pe frecvente diverse. Greu de interceptat cind tot la zecimi de secunda se schimba frecventa si forma de unda.
                  In plus , pe F 22 radarul este si emitator dirijat de date.
                  Un radar AESA face si „poze” in inalta rezolutie a terenului.
                  Ca curiozitate , F 22 receptioneaza date prin link 16 dar nu poate transmite pe acelasi link. Ar devenii imediat detectabil. Ca urmare foloseste un protocol secret. IFDL adica intra flight data link.
                  Culmea poate transmite date la alti Raptor dar la nici un alt avion. Nici macar la F 35. Actualmente acest handicap e prevazut sa fie depasit prin instalarea aparatului in pod denumit Talon Hate pe F 15, F 18. Asa comunica toti intre ei si „vad ” si ultimii ce „vede” F 22 cu senzorii lui.
                  PS.
                  IRST e complementar radarelor si NU un inlocuitor.
                  Integrarea datelor obtinute de radar AESA cu IRST permite control total al spatiului aerian. IRST singur nu poate face asa ceva.

                  • „IRST e complementar radarelor si NU un inlocuitor”
                    deocamdata…

                    „Cu un AESA poti emite foarte multe fase radar si in directii diferite in acelasi timp . Pe frecvente diverse. Greu de interceptat cind tot la zecimi de secunda se schimba frecventa si forma de unda.”

                    Un AESA poate functiona si in mod de razboi electronic, doar sa ai suficienta putere… asta micu’, cam greu.

              • Nu disput ca e bine sa ai IRST intr-o batalie A-A ar fi chiar ideal, insa ala nu e un substitut de radar, poti sa pui si una si alta daca ai loc in avion, dovada ca la Gripen NG au de amandoua.

                A propos de Gripen, cu antena de la radarul AESA poti sa transmiti la alt avion care sa il tina inchis pe al lui, sunt tot felul de tactici de retea. AESA e rezistent la jamming si e foarte bun la rezolutie si la SAR.

                Ideea e ca radarul, pentru 2-3 milioane in plus la pret (10% din pretul unui trainer subsonic), iti da foarte multe optiuni si ai pana la urma un avion tactic – nu trebuie sa te gandesti doar la batalii A-A – desi ai o optiune majora si acolo poti sa tragi cu rachete. Sunt situatii in care poti indeplini misiunile mai bine cu un avion mai ieftin si mai incet, sa zicem intr-o situatie in care nu te afli intr-un spatiu aerian disputat activ.

                Dar treaba principala, inainte de a face ceva, e sa ai poza situatiei -ISR – atat in aer cat si la sol – AESA iti da asta simultan – si sa conlucrezi. Aici e util si pentru antrenamentul pilotilor, dar la o adica poti sa si faci ceva ca ai cu ce.

                Un avion mai incet si mai economic, cu loitering mai bun decat un supersonic, poate fi extrem de folositor pentru suport in operatiuni, protectia unui convoi, asistenta celor de la sol, chiar protectia unor evenimente, politie aeriana – de ex. americanii o fac cu avioane Cessna Citation cu Vixen 500 – au descoperit ca nu te poti duce cu F-16 dupa avioane mici care intra in spatiul aerian pentru ca F-16 e prea rapid sa urmareasca un avion incet – si ramane fara combustibil.

                In plus, daca sunt civile nu e treaba armatei sa fuga dupa ele, traficantii de droguri sau alte chestii nu sunt o problema militara.

                Pana la urma Scorpion de la Textron merge si el in aceeasi directie:

                The aircraft is intended to handle mission profiles typically performed by the U.S. Air National Guard, including domestic interdiction, quick-reaction natural disaster support, air sovereignty patrols, and low-threat battlefield missions. The manufacturer claims it to be low-cost and operate for about US$3,000 per hour. The light attack and reconnaissance roles are typically filled by turboprop airplanes and UAVs… A concept for U.S. military adoption revolves around the Lockheed Martin F-35 Lightning II, a high-cost aircraft for high-threat missions; a requirement could emerge for the low-cost Scorpion to handle low-threat missions. It could reopen the historically small market for tactical aircraft; a projected 60 nations may require tactical aircraft but cannot afford high-end types. Nations operating turboprop aircraft may view the Scorpion as a cost-effective jet replacement, and F-16 operators may see a less capable aircraft as being able to meet many of their requirements.

                Problema cu supersonicele e ca de multe ori nu pot indeplini misiunea pentru ca nefiind la locul faptei si neputand sta acolo apar probleme, se pierde timp, etc – asta zice Textron.

                Un trainer nu e tot una cu un fighter, pot sa aiba o zona de overlap de capabilitati, dar si pe partea de training exista o noua doctrina si in Europa si in SUA, de downloading – F-35 nici nu mai are 2 seater. Omul trebuie sa se mute din trainer in fighter. De aceea noile generatii de trainere vin cu radar. Si ALCA 159 si alte platforme merg in aceeasi directie.

                • „Un avion mai incet si mai economic, cu loitering mai bun decat un supersonic, poate fi extrem de folositor ”
                  deja discutam de alt rol, alta platforma… astea cu loitering le poti face cu drone.

                  • In ciuda lucrurilor entuziasmante care se scriu despre drone, treaba nu e chiar cum pare.

                    O drona cu un payload suficient de bun ca sa inlocuiasca un avion e cel putin la fel de scumpa ca un avion, dar are foarte multe limitari (inclusiv lipsa permisiune de uz al spatiului aerian comun, tot felul de restrictii), iar faptul ca nu ai pilot poate fi un avantaj, daca o trimiti intr-o zona periculoasa, insa si un dezavantaj pentru ca exista riscul sa fie preluata de un inamic sofisticat sau data jos fara prea mult efort prin bruiaj si alte tehnici destul de disponibile la ora actuala. O drona tactica e folositoare prin loitering power, dar in principal pentru zone de conflict cu adversari mai din epoca de piatra, si unde ai si alte posibilitati. Insa nu ai man in the loop, si nu e independenta, daca pierde data link s-a terminat cu ea. D’aia Scorpion Jet se vrea ca avion de atac la sol inlocuitor de F-16 pe astfel de misiuni, nu de drone. Vine dintr-o nevoie operationala, in special din Irak.

                    Dronele mici costa putin insa vad putin – limitarea payload. Sunt bune la confirmat tinte si clarificat niste situatii punctuale, nu la detectat tinte pe suprafete mari. Prezinta avantajul ca sunt mai greu detectabile, dar au un rol ingust, specializat.

  3. Profesionisti, pacat de tara unde lucreaza.

  4. Nu prea mi se pare cristalizata conceptia acestui avion si nu stiu nici daca INCAS s-a consultat cu cineva de la FARo , pt a sti cam care e noua conceptie si strategie de lupta (daca avem asa ceva). Adica proiectul trebuie sa se plieze pe ceva cerut sau oricum ceva de dorit si sa fie realizabil (adica sa nu necesite proiecte adiacente gen rachete speciale, contramasuri speciale sau alte lucruri). Ideea in sine este de laudat, desi, deocamdata nu stiu ce beneficii mari pt lupta ar putea aduce..Oricum, orice idee poate fi imbunatatita. Aripa as prefera-o tip delta si sa fie bimotor pt capagitati mai generoase si supravietuire mai mare.

    • e un concept atipic, cu costuri reduse. A fost prezentat cu cateva ocazii pentru a afla pareri.

    • gogu de la pascani

      exista cu siguranta unul care se crede Napoleon la INCAS.
      Intre timp Bacaul primeste licentele si aprobarile pt reparatii la F-16

      • nope, concluzie gresita cu INCAS.

        • gogu de la pascani

          pai daca vbesti de concluzii poate si argumentezi. Unicul scop al micro-fighter-ului e ca niste oameni sa ia salarii: avion nou, semi-stealth, racheta noua, radar AESA cu bataie de 20km (WTF – 20km e la limita VVR) totul animat de un motor de-acum 60 de ani reincalzit. Asta e tara in care oamenii pot fi prostiti la nesfarsit. Si se lasa pacaliti cu entuziasm, nu oricum. IAR-111 anyone? Acu’ 2-3 ani aici pe blog te dadeau baietii prin catran si prin fulgi daca te luai de Phoenix-ul romanesc.
          Doamne fereste sa se apuce aia de la INCAS de vreo chestie utila si realizabila gen lovituri de MLRS sau rachete AT sau drone MALE sau accesorii gen bamby-bucket pt elicoptere ca aruncau aia saci de folie plini cu apa din Mi-8. Nooo…ei revolutioneaza direct conceptul de avion de lupta reactiv.

          • „Unicul scop al micro-fighter-ului e ca niste oameni sa ia salarii:”
            Ipoteza gresita, asta nu e domeniul platit si principal al activitatii lor, ci un studiu colateral, pentru pasionati, in afara programului.

            Nu foloseste radar ci senzori pasivi, in principal IR.

            Raza armamentului e una, raza senzorilor e alta. Daca reuseste sa imbarce MICA/IRST/AIM-9X, raza armamentului urca spre 35-60 km. Ideea e sa poti da jos un handralau gen SU-25/SU-27&family/MIG-29/SU-24 fara ca ala sa te miroasa inainte sa faca poc. Cu tot radarul lor puternic si rachetele care pot bate la sute de km, nu pot lansa pentru ca nu te vad, in timp ce ei reprezinta tinte cat casa la cateva zeci de km. O forma de razboi asimetric daca vrei 🙂

            Sau sa ataci pe „nesimtite” radare, sisteme de rachete si puncte de comanda sau nave si vehicule pe acelasi principiu.

          • Vad ca tu compari INCAS, care chiar a realizat avioane care zboara, cu ARCA… E logic?

            • gogu de la pascani

              1. INCAS a realizat avioane care zboara in alte vremuri cand finantarea era altfel asigurata.
              2. Dpdv tehnic proiectul asta e mai complicat decat IAR-99 sau chiar IAR-93. De ce? Pt. ca in acelasi aparat se vor o gramada de chestii noi: – semistealth, viteza supersonica, sistem de arme nou (rachetele „speciale” de mici dimensiuni, vad ca au un fel de concept cu 4 duze, probabil un fel de echivalent indepartat al CUDA de la LM cu care si aia o bajbaie). Toate astea duc la chestia ca „proiectul” sa fie fie pur teoretic.
              Iar un proiect pur teoretic nu are nici o finalitate intr-o tara care in ultimii 30 de ani nu a realizat proiecte tehnice de aeronave. Ultimul produs al INCAS care s-a inaltat la ceruri a fost AG-6, avionul agricol proiectat pe la mijlocul anilor ’80 si care a zburat in ’89. Chiar daca sa zicem ai avea anumite rezultate teoretice, ele nu pot fi valorificate si atunci nu vad de ce se cheltuie fonduri pt. asa ceva. Cand sunt aplocatii aeronautice de care chiar ar fi nevoie de exemplu de un aparat ieftin de patrulare pt. tara care e si granita NATO si UE si la granita careia se face contrabanda la greu cu deltaplanul, masina, spinarea, samd atat in padurile din Maramures cat si in Delta, mai nou la granita cu Serbia, samd. Ma pot gandi la ceva derivat din IS-28M2 care sa rezulte intr-un fel de Diamond DA-20 sau ceva pe acolo. Apoi cum am spus, lovituri de MLRS aduse la zi, drone intr-o tzara unde armata abia se partzaie cu cateva drone imprumutate, cumparate vai mama lor cate 5-6. Samd. Dar desigur, nu e la fel de grandios cu „microavion supersonic, invizibil, cu senzori pasivi, samd”.
              N-o sa fie asa de usor sa dai jos handralaii aia de Su-27&family pt. ca jet-ul tau micut va avea si „picioare f scurte” iar aerodromurile lor vor fi in raza a tot felul de rachete tactice. Unul din motivele de crestere continua a marimii avioanelor de lupta a fost si cresterea razei de actiune.
              Si o ultima chestie din categoria „stiati ca?”
              Producatorii de masini fac profit din masinile mari si f mari pe care le vand marja care ajunge si la 20-30% din costul de productie in timp ce masinile mici si f mici se vand cu profit spre zero sau ocazional chiar in minus fiind in general subventionate in diverse feluri de guverne? In realitate costurile lor de productie sunt mult mai apropiate pt. ca toate au motor, toate au aceleasi sisteme, nu kilogramele de tabla fac diferenta neaparat. Idem la case, o casa care are 50mp costa mai mult decat jumatate din una de 100mp, puteti verifica asta si singuri. Pt. ca toate au bude, geamuri, instalatii, care de fapt ridica pretul. In mod asemanator avionasul asta nu va fi super-ieftin fata de un avion full-size pt ca pretul il face in general tehnologia incorporata, mai putin manopera si inca si mai putin kilogramele de aluminiu, otel, sau rashina si fibra de carbon/sticla/kevlar.

              • gogu de la pascani

                @marius zgureanu, aaa…si daca tot vbeam de contrabanda de la granite si aplicatii aeronautice utile, hai sa vorbim putin si de braconaj si de taierea padurilor. De ce sa faci un avion de observatie silentios si „long endurance” care sa-i filmeze pe gorobetzi cand taie ilegal si sa dirijeze rapid echipele de jandarmi pe capul lor, in „timp real”, cand e mult mai simplu sa aberezi cu gratie despre supersonice revolutionare?

              • „fac profit din masinile mari ”
                in cazul in care lista tarilor care colaboreaza la o singura masina mare e completa, si tu ai cam ramas pe dinafara, ce faci?

                Apropos, dronele alea (UAS) de patrulare sunt si mai ieftine. Uite la Teamnet cate vinde…

              • apropos de „rachetele „speciale” de mici dimensiuni, vad ca au un fel de concept cu 4 duze, probabil un fel de echivalent indepartat al CUDA de la LM cu care si aia o bajbaie”
                Ideea a fost discutata si rafinata cu cei de la Elmec…

                • gogu de la pascani

                  ok, au discutat-o cu Elmec, si au macar un demontrator tehnologic, ceva…ca sa nu mai vbesc de prototip. Ceva lansat de pe un Lancer sau IAR-99 care sa intercepteze o tinta reala, samd. Asa…discutii, discutii.
                  Conceptul ala de microfighter se adreseaza unor misiuni (point defense si penetration strike) preluate azi de roboti respectiv de rachetele A-A cu raza lunga de actiune si de „rachetele de croaziera” sau balistice tactice. Adica tinta clara, raza moderata de actiune. La fel de bine el poate fi inlocuit de un booster care sa duca treapta II in zona tintei. Pt. atacul unor tinte importante la 2-300km de linia frontului ai rachete balistice tactice, ai apasat pe buton si in 5-6 minute e la tinta. Sigur, costa vreo 1 mil de eur dar sta in container 15-20 de ani sigilata, n-are nevoie de antrenament, salarii pt piloti/mecanici, intretinere, samd.
                  Avionul pilotat are in ziua de azi misiuni complexe, isi asigura uneori singur bruiajul, autoapararea cu rachete proprii si tun de bord, in multe cazuri pleaca la obiectiv cu mix de armament diversificat, samd.
                  Pt. situatiile alb/negru ai rachete, drone, rachete de croaziera, samd.
                  Pt. situatiile gri ai nevoie de avioane dar alea au nevoie de anduranta, de protectie, etc. Un avion foarte mic nu poate duce dupa el toate astea. Faptul ca nu prea mai exista avioane f. mici pe piata nu e o intamplare ci o evolutie.

                  • „Ceva lansat de pe un Lancer sau IAR-99 care sa intercepteze o tinta reala, samd. Asa…discutii, discutii”
                    pentru mai mult, trebuie gasiti clienti si bani ,sau crezi ca un sistem de rachete este facut asa, gratis, pe genunchi? Nici macar marile corporatii nu isi permit asta…

                    In rest, de acord ca nu suntem de acord cu privire la utilitatea microfighterului. Am mai scris, rachetele tactice si alte sisteme robotice nu pot inlocui deocamdata o flota decenta de avioane de lupta. Rolurile sunt diferite, ce s amai zic de faptul ca noi nu vom avea bani prea curand pentru sisteme atat de complexe..

      • Stirea a fost infirmata de LM. Cred ca cei din guvern nu stiu sau se fac ca nu stiu ca in regiune nu mai opereza nimeni f16 (au ori MIG-uri ori Gripen-uri). Mai departe Turcia are fabrica ei. Italia a inchis programul f16. Grecia are peste 150 de aparate. Polonia are in jur de 48 de aparate. Noi 12. Care centru regional?

    • Faza e ca trebuie si INCAS-ul sa isi faca de lucru cu ceva. IAR-ul TD a fost pornit de ei din bugetul propriu. Banuiesc ca statul le asigura o finantare minima cat sa reziste fara sa dispara ca de finantarea unui proiect serios cu cerinte clare… nu cred ca mai vede Romania asa ceva. Asa ca nu prea cred ca aveau cu cine si de ce sa se consulte. Daca nu exista dorinta din partea statului pentru dezvoltarea unui proiect romanesc nou. Macar prototipul IAR TD sa iasa si mai departe sa fie modernizati Soimii.

    • „Aripa as prefera-o tip delta si sa fie bimotor”
      s-ar putea sa avem in curand o modelare si pentru versiunea bimotor 🙂

      am mai dat aici niste notiuni, unde recomandam si eu aripa delta, pe model F-16XL:
      https://www.rumaniamilitary.ro/supercroaziera-solutie-aplicabila

  5. Poate ar fi mai bine sa faca drone direct, ce sa ne mai chinuim cu microfighthere.

  6. Daca e un atac pe mai multe valuri,iar asta devine un aparat de atac cu raza scurta formand primul val care distruge statiile radar/detectie de la sol si pregatind terenul pentru urmatorul,atunci isi are locul sau.Cred ca daca ar face un mix intre Warthog si conceptul de microfighter ar iesi ceva interesant.

  7. Practic ,cu finantarea potrivita, putem face cam orice. Altfel, vise.

  8. Vad foarte multe pareri critice, dar din ce inteleg din articol, este un „proiect” realizat mai mult printer picaturi, si doar la stadiul de concept incipient. Mie nu mi se pare putin lucru ce au realizat oamenii de acolo. Probabil ca se vor mai consulta si cu oameni din ROAF,mai arunca un ochi si pe afara si o sa mai rafineze solutia. Personal, mi-ar placea sa lucreze la extinderea razei de actiune si a sarcinii utile. In felul asta ar putea fi folosit si in alte misiuni, gen politie aeriana, degrevand astfel fighter-ele „adevarate” si conservand resursa lor de zbor. Altfel, pentru tinte aflate la 100 – 150 km in spatele frontului (o sa) avem ATACMS iar pentru CAS (o sa) avem Viper-ele (elicopterele nu F16-le) care au si avantajul ca pot fi operate din orice luminis, fara a necesita infrastructura dedicate gen pista, hangare, turn de control etc.
    Cat despre operarea impreuna cu F35/AWACS ne lipseste esentialul: F35/AWACS-ul.
    Pe scurt, ce sper eu sa fie ca rezultat final: un Mig21 mai mic, mai usor, mai ieftin de operat si mai eficient, cu avionica simplificata la maxim, dar moderna, greu dedectabil radar si IR. Si pentru ca nu ar exista varianta cu 2 locuri, ar trebui sa fie cu adevarat foarte simplu de pilotat, pentru a facilita trecerea pilotilor de pe alte avioane pe el. Un astfel de avion cred ca ar avea cautare atat in ROAF sa suplineasca F16-le, cat si la export, in tari mai sarace dar doritoare sa aiba capacitati aeriene moderne.

  9. Totusi, care este diferenta dintre acest avion si Qaher 313 -ul (F-313 sau cum se chiama) iranian? Pentru ca mi se pare cam aceeasi branza; doar ca iranienii spun ca este si pentru dogfight. Corectati-ma daca cumva gresesc.

    • Qaher e „stealth” in teorie, cel de aici nu. Folosesc motoare similare dar ma indoiesc ca iranianul e supersonic, poate daca foloseste postcombustia.
      In rest, greu de zis. Vezi aici:
      https://en.wikipedia.org/wiki/IAIO_Qaher-313
      partea cu „Doubts of viability of aircraft”

      • Da, am citit parte acea. Chiar dupa ce vazusem ceva timp un articol pe acest website. Fac si eu acum, un pic, avocatul diavolului: nu exista riscul ca acest prototip sa ajunga si, eventual, sa ramana in aceeasi faza ca F313-ul? Pentru ca sunt sigur ca in cazul in care s-ar face o eventuala desvoltare o sa se gaseasca tot tipul de probleme inginieristice care o sa trebuiasca sa fie rezolvate. Da este ceva doar pe hartie si, sincer, mi-ar placea sa vad asa ceva dezvoltat in Romania. Dar imi vin tot tipul de dubii cand ma gandesc la o eventuala dezvoltare.

        • P.S. Apreciez foarte mult ceea ce au facut cei de la INCAS. Arata extraordinar de bine pasiuna si dedicatia pe care o au pentru munca care o fac.

          • Nu pana demult, lumea le reprosa ca primesc bani de la stat de pomana si nu fac nimic. Acum ca misca ceva, chiar din propria initiativa, tot nu e bine. Parca sunteti ca fata mare in fata la bordelul de barbati….ar da sa intre sa desfaca conserva, dar a doua zii trebuie sa dea ochii cu popa la Biserica si ii e frica ca o citeste ala si o descoase de afla tot satul. Asa e rau, mai rau e si rafa….plm!!!

        • riscuri sunt peste tot, la orice pas. cineva a venit cu idee, cat de cat fezabila… ramane de vazut daca exista interes.

          • Stii care e problema? Ce face acest microfighter face o racheta sol-aer la un pret mai scazut.

            • 1.) care crezi ca e costul unui astfel de fighter, care va fi mai mic si mai usor decat un IAR-99, si echipat similar? Asta iti poate lovi tinte pana la 400-500km de aeroport. Cred ca trebuie sa compari mai degraba costul unei platforme lansatoare de rachete AA cu raza medie sau lunga cu costul unui microfighter.
              NASAMS, care bate pana in 20km cu AMRAAM: „doua baterii (companii) cu cate 2 lansatoare si un FDC fiecare, cu suma de 112 mil.$ (100 mil. euro)”. O rachtea AMRAAM te costa peste 2 mil.$.

              2.) cum ataci cu rachete sol-aer in adancimea frontului inamic, sau pe teritoriul national, mai departe de 50-60 km de unde ai amplasate sistemele la un moment dat? E ca si aia ca un lansator de rachete antitanc e mai ieftin si iti scoate din lupta alt tanc… apoi cere unei echipe cu lansator antitanc sa ia cu asalt o pozitie, sa sparga frontul, sa execute o invaluire si sa distruga infanterie si blindate laolalta, rezistand la focul artileriei inamice.

      • P.P.S. Nu s-ar putea face un fel de colaborare cu institutii similare din tarile centru-est europene pentru acest proiect?

    • Diferenta este ca microfighterul nostru este doar un studiu, o idee, in timp ce Qaher 313 este o jucarie care nu a zburat niciodata.

  10. Excelentà initiativà si reflectia asupra inflatiei costului mijloacelor de luptà este o bunà cale pentru a ne diferentia.
    Doar o observatie, dacà în anumite circumstante priza de aer fixà limiteazà viteza maximà la Mach 1,8-2,0, ea nu limiteazà altitudinea (La Rafale se ajunge la minimum 15 km, si se pare cà este o limità impusà de echipamentele pilotului, nu de limita fizicà a avionului)

  11. Aripile sint cam mici.
    Genereaza suficienta portanta in zborul subsonic ?
    Tot legat de suprafata alara redusa , poate influenta negativ si caracteristica de zbor cind are armele acrosate la aripi.
    Adica ce a fost mereu o problema la F 104 Starfigher. Popular numit de pilotii germani care zburau cu el : sicriul zburator.

  12. Mi-am exprimat opinia cand a aparut pe tehnomil.
    Nu mi se pare viabil ca avion.

    In schimb, il vad util ca racheta de croaziera/antinava supersonica, in genul unui Klub, cu deplasare subsonica si trecere la zbor supersonic dupa incadrarea tintei sau in genul unui Brahmos, cu zbor supersonic pe toata traiectoria.
    Decolare ca avion, de pe piste sau sosele cu 2 benzi, navigatie inertiala si/sau cu recunoasterea terenului, posibilitati de midcourse update, radar pasiv, IRST, soft de recunoastere a tintei.
    Tren de aterizare simplificat, largabil dupa decolare, eliminand sisteme hidraulice, trape si masa disponibila.

    • 1.) cam mare pentru racheta de croaziera (poate pe rit vechi, gen Termit, care si aia e mai mica, sub 2/3), nu prea va face fata pe ultimii km ai traiectoriei la o AA stratificata. E cam irosire de resurse.

      2.) Pentru o racheta de croziera serioasa supersonica, mai mult de 10-12kN tractiune nu cred sa-ti trebuiasca. Am dat optiunea la derivati mai compacti ai acelorasi motoare, si am discutat si aici (ramanem la Rubezh 🙂 ):
      https://www.rumaniamilitary.ro/vechile-rubezh-reconvertibile

      • 1) De la 12m, daca elimini pilotul, poti sa renunti la cca 1-1.5m lungime a fuselajului, adica sa ramana la un 10.5-11m. P-500 are 11.7m si nu tuseste. Onyx si Klub au si ele aproape 9m. In privinta apararii stratificate, depinde cum te apropii de tinta, ce vopsea antiradar, ce ECM folosesti, daca trimit doar racheta sau o folosesti conjugat cu HARM, MALD sau alte sisteme care sa-i dea peste cap echipamentele de detectie.
        2) La Onyx si Brahmos se vorbeste despre „4 tons of thrust” care iese la cca 39kN.

        In plus, cu un fuselaj adus la 10.5-11m, poti s-o transporti pe reteaua rutiera folosind containere de 40 picioare (20m), evident, cu aripile si deriva pliate.
        Un portcontainer tip abroll (cu brat cu carlig), opresti, pui containerul jos, extragi racheta/avionul (pe roti), cu un vinci sau cu cativa gealati, indrepti aripile si coada, ii incarci datele in memorie, pornesti, iesi la sosea si-i dai bataie.

  13. Felicitari lor, caci fara visuri nu mergi inainte, iar fiecare drum in viata incepe cu primul pas! Asa zice un proverb vechi chinezesc. Excelsior!

  14. LM anunta ca nu a semnat nici un contract cu guvernul ,asta dupa ce s a scris miercuri ca e gata semnat in privinta dotarilor !

  15. inca o amageala si o stim cu totii….

  16. si pe vremea mea :), cum zicem noi batrinii, aveam timpi morti. Mai ales dupa ce predam documentatia pina se apucau tehnologii de treaba sau pina incepeau sirbii sa miriie nu aveam nimic de facut. E adevarat ca dupa citeva saptamini ne iesea pe nas ta pewrioada de acalmie cind incepeau scandalurile cu fabricantul.

    In aceasta perioada, la imboldul dir de atunci, Zamfirescu, ne apucam sa proiectam tot felul de aparate zburatoare dupa cum ii venea fiecaruia in cap. Au fost imaginate tot felul de bizdaganii, chiar si un hidroavion care ajunsese chi8ar intr-un stadiu un pic avansat. Pacat ca nu s-au pastrat acele propuneri.
    ******************
    Deci mi se pare laudabil ca baietii de la INCAS incearca sa ramina-n mina, arata pasiunea pe care o au.

    In definitiv ideea unui fighter usor a fost la baza dezvoltarii lui F 16, cine are interes ar putea incerca sa citeasca fascinantele carti cu Boyd. Apropos cred ca n-ar fi rau daca cineva s-ar incumeta sa scrie o mica istorie in acest sens.

    Tehnic vorbind e posibila realizarea unui asemenea avion, chiar cu motorizarea Viper. Dar trebuie facute, ca de obicei, compromisuri. In primul rind aerodinamica e de multe ori in contradictie cu „stealth”, deci ori una ori alta. Evident ca greutatea ar fi pct. cheie, deci ar fi absolut necesara folosirea materialelor avansate, de la fibra de carbon si pina la feruri din titan. In acest context probabil ca factorul de sarcina ar trebui limitat pe undeva la 6.

    M-as gindi, mai degraba, la o varianta fara ampenaje de altfel e studiata la INCAS.

    • Am cautat ceva estimari de greutate, fara succes, a gasit cineva asa ceva?

      • cred ca sub IAR-99, insa trebuie recalculat in functie de materiale 🙂

        • Dupa estimarile mele greutate max. decolare nu ar trebui sa depaseasca 3800kg, cu motor RR. (spre comparatie 99 trainer cintareste 4400, dubla comanda, ground atac 5560).
          Sa socotim:
          -Pt. 30 de minute de zbor are nevoie de ca. 800 kg combustibil.
          -greutate pilot scaun, motor ca. 600kg.
          -comenzi, electronica, tren ca 250 kg.
          -armament 250 kg

          Deci greutate structura ca. 1900kg. Destul de pretentios dar posibil.

    • Niste proiecte asemanatoare cu cele ” facute in timpul liber ” la INCREST au fost prezentate in pdf-ul ” AEROSTAR- treptele devenirii ” .
      Acolo mi-a retinut atentia IAR-109 Pelican , un bimotor cu trapa spate , posibil propulsat de 2 motoare M-14 , tip twin boom ( cu ampenajele coada montate pe grinzile de prelungire a carenajelor motoarelor , gen P-38 Lightning sau Fairchild C-119 Flying Boxcar ).
      Un program de hidroavion , denumit IAR-709 a fost lansat in 1995 la INAV, sub conducerea ing. Petre Cucuianu , propulsat de doua turbopropulsoare de 450 CP , , tip twin boom cu trapa cargo spate , mult evoluat fata de IAR-109 , cred ca orele investite in dream projects nu au fost in zadar .
      Din pacate , nu s-a ales nimic de el , ca si din proiectul IAR-707 ,, inlocuitorul lui AN-2 sub conducerea ing Constantin Rosca, tot la INAV , fiind perioada in care au murit destule proiecte .

  17. Cel mai bun mod de ai reduce greutatea si a face mai mult loc este renuntarea la pilot, ca nu e doar pilotul ci si scaunul de catapultare si rezerva de oxigen.Ar fi de atfer prima drona de vanatoare :).

  18. Cat de plauzibila e posibilitatea ca acest avion sa vada vreodata poarta fabricii, macar si ca prototip? Asta sa nu vorbim de posibilitatea aproape infima sa vedem 2 demonstratoare, mini si bimotor, din care sa aleaga!?!

    • depinde de capacitatea unora de a gandi inovativ, „out-of-the-box”, mai ales in ceea ce priveste doctrina de aparare 🙂
      sau de interesul unor companii sa dezvolte un astfel de concept pentru clienti straini.

  19. E foarte bine sa visezi ! E rau daca doar dormi fara vise !

    IAR 80,IAR 93,IAR 99, IAR 95. BAC 11, IAR 705 – toate proiectele au in comun lipsa unor motoare performante. Este leitmotivul fiecarei generatii de proiecte pentru avioane romanesti.
    Din pacate, avem doar ceva Vipere 632 pe stoc , care in functie de imaginatie pot fi utilizate. De apreciat exercitiul facut de cei de la INCAS., in lipsa unui proiect adevarat.
    In anii ’90, celebrul Jim Bede a proiectat un microjet supersonic, propulsat de o varianta a motorul J 85, disponibil relativ ieftin pe piata,
    BD 10, parea de mare viitor, rezultatele au fost dezastruoase, datorita unor greseli de proiectare.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Bede_BD-10

    https://www.youtube.com/watch?v=mFcXSqrkmOQ

    https://www.youtube.com/watch?v=O206cGDny4c&t=290s

    Altii se pare ca au mai mult succes cu acelasi motor cu un avion subsonic

    https://en.wikipedia.org/wiki/Viper_Aircraft_ViperJet, folosind materiale compozite

    https://www.youtube.com/watch?v=HdbmvuVa5J4

    Mai ramane de adaugat ca orice aparat ce zboara poate fi folosit teoretic si ca arma. De aici incolo, imaginatia poate duce la orice solutii, mai mult sau mai putin fezabile..

  20. F15 sa aiba probleme in a incadra si dobora un mig21…. nu am mai auzit … poate e luata de la kim

    15-le ar putea busi mig-uri toata ziua period

    Incetati odata cu iubitul de fiare vechi

  21. Fiind un avion micut ai spatiu relativ redus pt. combustibil are autonomie mica. O modalitate de a compensa este decolare/aterizare scurta (sub 500m) pe piste improvizate, putand astfel sa il uilizezi mai mult caci nu mai trebuie sa te intorci la aeroport.

    Vrea sa stea pe langa linia frontului dar este dependet pe piste amenajate sau aeroport. Destul de greu de crezut ca ar mai fi functional un aeroport pe acolo. Cea mai simpla modalitate de a realiza asta este capacitatea de a ateriza/decola scurt pe piste improvizate.

    Nu mai ca: ”tren de aterizare simplu si fara ranforsari speciale, necesare pistelor sumar amenajate”. Daca nu se poate modifica nu are rost.

    Ar fi multe de discutat de la armament la rol, este foarte greu ce vor ei (au cateva idei interesante). Poate maine sa am mai mult timp.

    Necesar ar fi si ce scrie @Eroul reduse dimensiunile si folosit ca „avion”/drona supersonica cu o semnatura radar foarte redusa si cat mai ieftin care sa fie utilizat in a “sparge” apararea AA inamica si a ataca tinte importante (cand se apropie suficient de tinta mai laseaza si niste rachete sau bombe ca sa faca interceptarea mult mai dificila).

    • O modalitate de a compensa este decolare/aterizare scurta (sub 500m) pe piste improvizate,
      Pt. decolare scurta ai nevoie de aripi mari (incarcare alara mica) si exces de putere. Supersonicul din discutie nu are nici una nici alta.

  22. Mde. Din ce materiale?
    Ca la un moment dat Bill Lear a obtinut fara sa vrea un stelth : LearAvia Lear Fan 2100 construit din materiale compozite. Ttrecea unda radar prin el ca prin .. aer iar operatorii de zboir urlau inebuniti „unde esti ba?” ca pe radar poate , POATE era la 40 km dar avionu era la 2 .. asa ca au trebuit sa il vopseasca cu o vopsea metalica care sa relfecte radaru . Dar LearAvia Lear Fan 2100 avea o vitezaq maxima de 640 km/h (si in zbor un consum sa te ##ci pe tine de ras …. cam de genul unui microbuz VW ala dertivat din broasca)

    Deci din ce materiale?
    Daca materialele rezista la 1,5 Mach ….

    Apoi cat ar costa ? Ca asa o jucarea „musca si fugi” ar trebui sa fie ieftina .. start . ajunge landseaza 4 rqachete IR (maxim) si tunde=o! Dar depinde de maplasarea in teritoriu…. As zice ca ar trebui sa fie mai „multe” ptr a fi „suficiente”

    Dar nu’sh de ce imi aduc aminte de Me Komet. Neplacut

    • Daca materialele rezista la 1,5 Mach

      Incalzirea in supersonic se produce doar in bordul de atac si conul din fata si pe f. scurta durata, deoarece autonomia de zbor, mai ales in regim supersonic e extrem de scurta, probabil 15 minute. Local ar putea fi instalate mici piese de Titan. Temperatura nici nu e prea mare, ca. 150°C. Fibra de carbon cu matrix fenol sau epoxy, rezista fara probleme, pierzind totusi ceva din caracteristici, un timp scurt la peste 100°C. La Concorde care zbura ore in sir in regim supersonic s-a folosit pur si simplu aliaj de Al, e adevarat ceva mai avansat.

      O solutie interesanta ar fi si racirea bordului de atac cu combustibil, are si avantaje energetice. Nu mai vorbim ca nu mai jivreaza la inaltime.

      1
  23. Am negociat producerea sa la Craiova, partea de structura clasica . Nu a fost sa fie nici asta. BD vanduse proiectul, cam asta facea el si un grup de investitori dorea sa-l produca in serie cat mai ieftin. Teoretic parea de vis. Motoarele J 85 erau disponibile la preturi derizorii din stocurile USAF. Se pare ca s-au calculat gresit ampenajele si de aici au aparut necazurile.
    De remarcat ca un kit de Viper jet costa in jur de 650 000 $ si mai necesita 3000 de ore de munca in garaj. sa-l dai la zbor PE PERSOANA FIZICA.

    Un alt poiectant de legenda, Rutan a realizat un avion CAS light- ARES MUDFIGHTER

    https://www.youtube.com/watch?v=zG9LlHcX8lg

    Cateodata se reinventeaza roata si apa calda si multi se entuziasmeaza de noile reusite !! ( Nu vreau sa fiu rau, dar e bine sa stii istoria inainte de a incepe orice proiect )

  24. Ma refeream la BD 10 – Craiova.

  25. Felicitări pentru inițiativa. Cat despre bani, nu vine nimeni la tine sa ții dea. Trebuie sa îi ceri. Și cel mai bn e sa dai și ceva în schimb. De exemplu faceți niște studii pe calculator cum ar funcționa un grup masiv de drone de mărimea avionului vostru. Dronele se comporta atât ca un tot cât și ca indivizi. Înarmate și operate de la distanta pot fi strategia viitorului. Un ,, nor,, dintr ăsta care numără sute de drone curăță un teritoriu.

  26. Se indreapta in directia buna, dar am niste dubii referitoare la utilitatea sa tactica: nu e bun decat la aer-aer, si aia cu munitie specializata. Bombe, nici vorba, decat daca vorbim de grenade de mana.
    Un avion usor, da, dar ar trebui sa fie multirol. Si nu e necesar sa fie supersonic. Incearca sa foloseasca, saracii, motorul acela Viper, dar sunt optiuni multe care il bat. Singurul sau avantaj ar fi ca il putem face maine, si e destul de ieftin. Macar de i-ar pune doua.
    Nu vad sensul unui radar ce bate putin, cand, dupa cum zice si domnul Marius mai sus, sunt senzori IRST care bat mai departe.

    • in versiunea extinsa, bimotor, ar putea duce si bombe mici, dirijate: am scris mai sus.

      • Nu vad loc pt bombe normale. Duce un NSM macar?
        Bombele alea inteligente trebuie proiectate special. Un cui in cautarea unui ciocan…..

          • Vreau sa vad o estimare de incarcatura de lupta. Trebuie un magarus, nu un sprintat mancator de nutret. Pur si simplu nu vad loc. Care e diametrul acelei relativ ipotetice rachete AA? Un R-60 are diametrul de 12 cm, bomba de mai sus e dubla. Incape in cala? Ca daca e stealth, vrei armamentul intern (sunt generos cand zic NSM, ca macar aceea e LO si ea si atunci o poti acrosa in exterior).
            Also, eu as avea grija cu stealth-ul de aproape. Esti sneaky de la 100km, dar de la 10-20-30 deja esti la jumatatea razei de actiune a celor mai bune IRST-uri. Plus ca inca emiti radar, doar f putin….. si mi-e ca din clipa in care te vede un Su-27, pilotul tau e un martir in devenire. Ala e mai rapid, mai manevrabil, mai bine inarmat.
            Solutia pasiva IR e de asemenea dependenta de vreme. Ai sa ai probleme cu interceptarea tintelor joase (intamplator, ai sa ai probleme cu asta si cu radarele fixe terestre, dar asta e alta problema).

            • „Vreau sa vad o estimare de incarcatura de lupta. Trebuie un magarus, nu un sprintat mancator de nutret. ”

              Magarusul e F-16, asta micro e mic si suplu.
              La estimarea actuala monomotor pentru magazia de arme e calculat max. cal.122mm – vezi pozele si aranjamentul.

              La un bimotor, ai mai mult loc pentru magazie, atat ca latime cat si profunzime.

              • Eu nu imi dau seama din poze. 122mm e putintel pt o racheta AA. E mai degraba PRND.
                Eu nu vad poza cu bimotorul, asa ca nu imi dau seama cat ar incapea acolo. Evident ca ar fi mai mult.

            • ai o estimare mai sus, in comentarii, pentru monomotor: neamtu tiganu / 31 august 2017 at 19:11
              el estimeaza pe la 250kg (posibil mai mult, depinde de materiale)… la bimotor probabil ne putem apropia de 350kg.

              • Asta e destul de putintel….3 AA pt 250, 4 pt 350. Singura racheta care are 60kg e Aphid, dar cred ca stii ce raza de actiune are aceea….. Nu prinde 30-40-50km care ar fi distanta dorita.
                Am putea desigur sa facem noi una….dar asta ar costa mai mult. Avionul nu poate functiona fara proiectil si invers nu are sens. Adica la final, daca tragi linie, realizezi ca la costul de facut atat racheta cat si avionul, puteai face un aparat mai putin de nisa care sa foloseasca proiectile deja existente pe piata.

                  • O idee mai mare daca ar fi….macar vreo 500 kg sa duca…… 😛

                  • Meah, ma enervez mai mult….poate pe post de SEAD? Pocnesti C&C-ul S-ului 300/400 sau radarul….. nu-ti trebe. Poti folosi un PRND cu ghidaj laser pt asta (altceva nu incape…..). Sau poti folosi o racheta balistica…..

                    • din astea, radare, inclusiv ale navelor, centre de comanda si inclusiv ghidat IR.

                    • Pazea cu radarul. Un PRND ghidat (stiu ca e gresita exprimarea, dar, in fine…) nu are raza de actiune mare. Ma repet: nu esti stealth de la 10km. Ma indoiesc ca esti si de la 20km.
                      A nu se subintelege ca eu am ceva cu aparatul asta. Incerc sa gasesc moduri sa il fac sa mearga. Dar e greu. Abordarea high-low cere ca aparatele generaliste sa fie ieftine si in numar suficiente, iar cele de nisa scumpe si putine (F-16), nu invers….

          • In cautarea ciocanului, ajung la concluzia ca fac referire la ASRAAM. Aphid e smechera, poate ar functiona la doborarea altor rachete AA (e mic si sprinten, ieftin, iar o racheta de pe S300-S400 e o magaoaie mare, pe care o vezi de la o distanta apreciabila), dar nu e folding fin. ASRAAM are diametrul redus, greutate comparabila cu AIM-9, raza de actiune mare. Nici asta nu e folding-fin, dar, ma rog, poate fi surubarita sper…..offfff.

  27. Parca aveau si ucrainenii un astfel de proiect , mai indraznet ce-i drept .. Se mai stie ceva de el ?

  28. Jos palaria pentru munca entuziasta depusa. Este un exercitiu mental ce trebuie facut periodic, evident necesitind timp. Dar stiti vorba motului ? ” oare se platie ?”
    Evident nu !
    Toate caracteristicile enumerate ale aparatului, sarcina utila, viteza, motor, raza max.de actiune, viteza de aterizare/decolare, manevrabilitate , si in final ce ar implica , ca si personal productiv, efect militar descurajant, eficienta economica, risc
    pentru vietile pilotilor, duc la un NU categoric pentru aplicarea unui asemenea proiect.
    Noi romanii nu ne permitem piloti-kamikaze, care sa nu aiba nici macar sansa sa indeplineasca misiunea incredintata. Ginditi-va care este riscul ratarii distrugerii unui
    „cruise” , de exemplu …
    Asa ceva, dar fara pilot, cu aripi care sa permita manevrabilitate mult superioara( undeva la 20-30g ), cu o camera puternica TV cu obiectiv superangular, si pilotata de un „gamer” inrait, poate dobori, orice rusnac, care incaleca un motor cu aripi, si le da de gindit la cei ce risca vietile propriilor piloti.
    Exercitiile mentale sunt exceptionale, ne vor tine in priza, si atit,… Vremea lui Jules Verne a cam trecut …
    F-16 urmat de F-35, Patriot, Elicoptere de atac, blindate 8×8, corvete AS, inarmarea efectiva a fregatelor, un avion scoala performant, cam asta este ordinea prioritatilor acum …

  29. Rachetele rusesti ce deservesc A 235 sunt creditate cu capabilități superioare de suprasarcina

  30. Ideal ar fi un transonic(maxim mach 1,2-1,3 cu postcombustie),monomotor echipat cu Honeywell F125,care sa indeplineasca rolul de trainer avansat,avion de atac la sol,si eventual politie aeriana pentru tinte subsonice,adica un fel de M346 monomotor dar cu postcombustie,capabil sa care spre 3 tone de armament cand nu se doreste sa atinga viteze supersonice,sub 1 tona cand se doreste sa faca misiuni aer aer(6 rachete sa zicem), restul sunt vise si timp pierdut…….

  31. Ați punctat foarte bine, oamenii fac cu ce au la îndemână. Dacă ar avea alte opțiuni mai fericite, avionul ar arăta complet diferit. Ai zice că un părinte într-un week-end când stătea degeaba s-a apucat să cioplească un căluț pentru copilul său, să-i facă o jucărie. Gestul în sine este absolut remarcabil, execuția este un exercițiu de îndemânare, dar tu copil fiind parcă n-ai vrea să ieși cu jucăria „home-made” afară, că rând copiii bogați de tine. Eu sper la mai mult. Faptul că îl putem vedea ca și schiță public spune și asta ceva. Îmi închipui că spionii trag screenshot-uri la greu Sau poate că mai degrabă nu e cazul.

  32. pai daca ne dorim un aparat autohton asta e ce avem nevoie chiar daca e concurenta pe piata,daca nu punem lacatul si luam din alta parte,si usor supersonic sa trebuie sa fie doar cu 1 tona de munitie,motorul F125 in postcombustie da cam 4,5 tone forta,cred ca e deajuns….

  33. Cateva idei (foarte superficial analizat totul):
    Un miniavion greu detectabil radar (bazat pe materiale si mai putin pe design) si foarte rapid nu ar putea fi detectat de nici un radar inamic, decat la distante realativ mici deci ai “neutraliza”, cat de cat, apararea AA, radarul avioanelor si ai putea angaja, ajutat de radarul P18, avionul “invizibil” inamic. Dar este un mare dar, trebuie sa ti cont de optoelecronicele imanicului care te pot detecta de la 40-50km (cand vremea este buna) si cum nu apari pe radar este clar cine esti.
    Ar putea fi o aparare impotriva acestui scenariu dar este cam prea putin ca sa fie vandabil trebuie ceva mai multirol. De aceea cel putin trebuie sa aibe posibilitatea de a ataca radare, centre comanda control, transmisiuni, EW si AA imanic. In vasta majoritate a cazurilor distugerea lor nu necesita cantitati mari de exploziv sau de munitie iar ghidarea si constructia lor reduc si mai mult nr. necesar.

    Dilemele mai mult sau mai putin exitentiale:
    – ca sa fie greu detectabil, printre altele, trebuie sa fie cat mai mic dar asta afecteaza si raza asa ca trebuie sa fie destul de aproape de obiectivul aparat. Daca depinde de aeroport, un F16 il poti utiliza si de pe unul mai indepartat, daca cel mai aproape este distrus miniavionul devine inutil caci nu are raza si nici andurata necesara.
    Asa ca aterizarea scurta (booster/parasuta) in alte, cat mai multe, locatii devine obligatorie. Ideal ar fi sa poti decoperta un sol tare (sunt si utilaje care pot tasa terenul) il nivelezi cat de cat si sa poti ateriza pe el. Minim ar fi aterizare pe drumuri judetene dar cum sunt la noi, denivelari si petice asa ca tren de aterizare mai solid (prizele pt. aer trebuie sus).
    Daca nu se poate proiectul nu este viabil.
    Nu tot timpul iti trebuie “invizibilitate” capacitatea de a utiliza un rezervor suplimentar este necesara.
    – armamentul si senzorii folositi.
    20km este prea putin, min. trebuie 40-50km (detectie) si 30-40km atac ca sa poti ataca inamicul cam de la aceeasi distanta ca si el sau sa te pastrezi la o distanta incat sa fi la limita detectiei sau incadrari’ radar.
    Daca nu se poate proiectul nu este viabil.
    Avand in vedere rolul marea problema cred ca va fi nr. muntilor carate mai putin tonajul lor. Rachete/bombe de 50-100+kg ghidate pot distruge cam toate tintele pt. care se merita folosit dar ramane problema cate poate cara caci mai ratezi sau muntiile sunt distruse.
    Greu de calculat cam cate ar fi necesare dar clar 2 ar fi prea putine.
    Daca tot se discuta de o noua racheta, foarte folositoarare ar fi una care sa fie greu detectabila radar si deci de interceptat. Probabil o combinatie motor racheta/planare (chiar si 2:1 ar fi ceva) pt. extinderea razei dar in acelasi timp sa fie micuta. Asa s-ar compensa nr. limitat de rachete sau bombe care le poate cara (le face mult mai greu de distrus).
    -trebuie sa poata opera la inaltimi de peste 12km, asigura ceva protectie conta catorva tipuri de AA.

    Multe alte ar fi de necesare:
    -drona mare de atac, greu observabila radar (materiare si geometrie) sa poata cara munitie atat intern (ceva) cat si extern (mai multa). Anduranta +6h, 200+kg sarcina utila, raza +100km (proiectare constructie quadcopter inarmat (bombite de 1kg) pt. lupte urbane si nu numai trebuie sa fie prioritate pt. cercetarea de la armata);
    -drona compacta greu observabila radar si care sa fie folosita pt. a sparge apararea AA inamica;
    -munitie greu observabila radar folosind motoarele Viper;
    -planoare greu observabile radar si foarte ieftine pt. aprovizionarea armatei in zone foarte periculoase. Cum experimenteaza americanii cu cele din lemn (atat amprenta radar mica cat si ieftine).

  34. Cred ca prioritatea ZERO ar trebui sa fie un satelit propriu.

    Avionul prezentat este cam inutil – raza mică de acțiune, arme cu rază mică de atac plus o grămadă de logistică în spate, adică mult prea scump. Mai bine rachete de croazieră.

  35. Mama, ce idee stupida.
    Cu idea asta, nu ai face un air force. Cu idea asta ai umple in cimitir de piloti de incercat si piloti de vanatoare, si ai umple un sat de vaduve si orfani.
    Idea de avioane de that, disposable, a fost incercata inainte. La fraierii ce le zburau le zicea kamikaze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *