Pentru cine este fan al documentarelor despre cel de-al doilea razboi mondial, numele lui Ysoroku Yamamoto este unul foarte cunoscut si, de ce nu, foarte respectat, atat timp cat absolut toate aceste documentare il prezinta pe amiralul japonez, comandant al Flotei Imperiale Combinate, drept un mare strateg, un foarte inteligent amiral, spaima americanilor.
Poate ca amiralul japonez chiar a fost un om foarte inteligent si bine pregatit, poate ca a facut pentru marina japoneza lucruri importante, nu stiu exact ce masuri a luat Yamamoto, dar cred ca-l putem judeca mult mai simplu in urma a doua mari batalii: Pearl Harbour – intrarea Japoniei in razboi si Midway – batalia a care a pecetluit soarta Japoniei.
Ambele au fost gandite si planificate de Ysoroku Yamamoto, chiar daca comanda efectiva a fost in ambele batalii in mainile altui amiral japonez (cu adevarat incompetent – daca mai punem in discutie si batalia din Saipan), Chuichi Nagumo.
Prima batalie, atacul din 7 decembrie 1941 asupra bazei navale americane din Pearl Harbour.
Sase portavioane japoneze, impreuna cu cel mai bun grup aerian din acea perioada, au atacat prin surpindere flota americana a Pacificului. Japonezii au anuntat o victorie rasunatoare, americanii s-au plans ca n-au stiut nimic, dar in realitate a fost doar o palma peste botul unui tigru si cam atat.
Japonezii n-au reusit mare lucru, parte datorita ghinionului, dar in cea mai mare parte din cauza neghiobiei celor care au planificat si condus atacul.
Pierderile americane au fost minore si s-au rezumat la cateva nave, pierdute definitiv au fost si mai putine. Cu exceptia USS Arizona, toate cuirasatele americane au fost reparate, dar oricum cuirasatele nu prea mai contau, ele au jucat in restul razboiului doar rol de nave de escorta si artilerie mobila pentru sustinerea debarcarilor.
Cele trei portavioane stationate in Pearl Harbour (USS Enterprise, USS Yorktown si USS Lexington) erau pe mare cu escortele lor, n-au patimit nimic. Aici putem discuta despre norocul americanilor si ghinionul japonezilor, nimic de reprosat lui Yamamoto si lui Nagumo.
Chuichi Nagumo
Dar pierderile americane au fost destul de nesemnificative strict din cauza neghiobiei japoneze care a atacat aerodromurile, distrugand avioane vechi si care oricum n-ar fi contat (P-40), au tot bombardat navele aflate in port, dar nu s-au atins de lucrurile cu adevarat importante si care ar fi putut pune pe butuci, pentru o perioada lunga, Flota Pacificului, nu s-au atins aproape de loc de infrastructura, nu au bombardat depozitele de combustibil (care ar fi generat retragerea flotei pe coasta de vest) si sistemele de alimentare ale navelor, depozitele de munitii, docurile uscate, facilitatile de reparatii si intretinere a navelor si una peste alta infrastructura bazei navale din Oahu a ramas destul de intacta, permitand americanilor ca odata ce au avut navele sa desfasoare operatii fara probleme.
In Pearl Harbour se afla si infrastructura necesara operarii submarinelor, ateliere de reparatii, piese de schimb etc, japonezii au bombardat senini exact obiectivele care nu ar fi facut oricum diferenta in razboiul care urma. Americanii nu aveau de gand sa-si trimita cuirasatele, precum britanicii cu “Repulse” si “Prince of Wales” pe 10 decembrie, nave grele, fara acoperire aeriana.
Americanii stiau deja ca fara portavioane nu pot duce razboiul in Pacific si atunci Yamamoto ce-a avut cu navele de linie americane? De ce n-a atacat mult mai importanta infrastructura a bazei aero-navale de la Pearl Harbour?
Si pentru ca n-a atacat-o, americanii au fost in masura sa-i demonstreze amiralului japonez insemnatatea acestei baze sase luni mai tarziu, cu ocazia bataliei de la Midway, atunci cand in doar trei zile, portavionul USS Yorktown a fost reparat suficient de bine cat sa fie decisiv in batalia ce urma sa aiba loc. Fara Yorktown, americanii ar fi pierdut probabil batalia de la Midway.
Si ajungem la a doua imensa greseala a lui Yamamoto, una cu adevarat gigantica si care a distrus orice sansa pentru Japonia de a pierde onorabil razboiul din Pacific.
Ok, americanii bombardeaza Tokyo cu B-25 Mitchell de la bordul USS Hornet, un raid de moral, pentru presa, fara nici o insemnatate militara, dar orgoliul japonez se inflameaza si se ajunge la incercarea de a distruge flota americana de portavioane dintr-o singura lovitura. O gandire tipica de jucator de pocher, dar intrebarea care se pune este simpla: de ce ar risca Japonia, care se afla intr-un evident avantaj ca numar de nave dar mai ales ca valoare a echipajelor de piloti de la bordul portavioanelor sale, o carte de tipul “totul sau nimic”?
Astfel de riscuri ti le asumi cand ai cutitul la os nu cand esti in avantaj.
Dar trecem peste mentalitatea din spatele planului si ajungem la planul in sine, absurd din punctul meu de vedere.
Yamamoto gandeste un plan extrem de complicat (tipic pentru marina imperiala), cu multe rotite in miscare, un plan care necesita o functionare impecabila pentru a reusi, dar stim cu totii ca orice plan se prabuseste atunci cand incepe batalia si drept consecinta, submarinele japoneze care trebuiau sa anunte plecarea portavioanelor americane din Pearl Harbour ajung pe pozitii prea tarziu, flota americana trecuse deja.
Nu discutam aici despre faptul ca americanii stiau de atac ci de modul cum japonezii l-au organizat.
Flota Combinata scoasa pe ocean cu aceasta ocazie a fost cu adevarat… imperiala. Peste 80 de nave de lupta, cuirasate, crucisatoare, multe submarine si un total de opt portavioane (din care patru usoare: “Zuiho”,”Hosho” – ambele pentru Midway si “Ryujo”, “Jun Yo” pentru Aleutine).
Dar Yamamoto, desi scoate multe nave de lupta pe mare, isi face planul ca americanii sa fie nevoiti sa lupte cu doar patru portavioane! Pai care-i logica sa mai detii superioritatea numerica in nave de lupta, daca grupul naval care va duce lupta, conform planului, este format din doar patru nave?!?
Prin aceasta decizie, amiralul japonez n-a facut nimic altceva decat sa egalizeze sansele in fata americanilor, in loc sa atace cu toate cele opt portavioane disponibile, Yamamoto le imprastie spre Aleutine (un atac cu totul si cu totul nefolositor, insulele respective neavand mare importanta in razboi si fiind recucerite de nord-americani chiar un an mai tarziu) si spre final doar 17 nave de lupta japoneze participa la o batalie in care pe hartie sunt angrenate peste 80 de nave de razboi (includem aici si grupul aero-naval destinat Aleutinelor).
Greu de inteles ce avea de gand Yamamoto sa faca cu cuirasatele intr-o batalie pe care el insusi o gandise ca fiind una intre aviatiile ambarcate la bordul portavioanelor? In iunie 1942, americanii nu prea mai aveau cuirasate care sa si pluteasca bine, daramite sa mai si lupte, in cele doua grupuri de lupta ale Statelor Unite nu vedem nici un cuirasat, doar distrugatoare si crucisatoare cu rol de escorta anti-submarin si de protectie anti-aeriana.
Ba mai mult, cand s-a aflat despre pierderea celor patru portavioane, Yamamoto a gandit o operatiune de noapte cu navele grele impotriva portavioanelor americane, operatiune la care a renuntat repede cand navele americane, precaute, s-au indepartat pe timpul noptii de flota japoneza tocmai pentru a evita un astfel de atac.
Revenind la planificarea bataliei, Yamamoto scoate senin toata flota imperiala, dar trimite in fata doar patru portavione si escortele lor, restul de nave fiind efectiv in croaziera, sau luptand prin Aleutine cu pinguinii si cei cativa militari americani rataciti pe acolo, mirati si ei de interesul aratat de Imperiu pentru pustietatile lor…
Istoria ne spune ca fortele care s-au infruntat la Midway au fost: americanii – 3 portavioane si nave de escorta. Totalul a fost de 25 de nave. Atat aveau americanii la dispozitie in acea perioada, atat si nimic mai mult iar japonezii stiau asta.
Japonezii – 4 portavioane, un total de 17 nave de razboi. Dar, si mai important este ca majoritatea flotei japoneze n-a facut decat deplasare, fara sa intre si in teren: 4 portavioane usoare, 5 cuirasate, in total 51 de nave de razboi, doar pentru Midway, la care se adauga si corpul aero-naval destinat Aleutinelor.
Deci japonezii pleaca la batalie cu ditamai flota dar de angajat direct in lupta angajeaza mai putine nave decat au americanii. Restul este istorie, adevarat, atacul asupra Insulelor Aleutine, forta de debarcare, forta de protectie si dracu sa-i mai pieptene, ideea este insa simpla si intrebarea rezonabila: de ce Yamamoto trimite in lupta o forta navala mai mica decat cea americana in conditiile in care el detine o superioritate neta in nave si calitatea pilotilor de pe portavioane? Ca sa-i pacaleasca pe americani?
De ce nu-si foloseste intreaga forta pentru a-i zdrobi pe yankei? De ce nu creaza doua grupari de portavioane (cate trei nave per grupare) asa cum au facut americanii, care si-au impartit cele trei portavioane in doua task force-uri? De ce nu ataca din doua parti?
Si ca lucrurile sa fie complete, comandantul bataliei este acelasi Nagumo, un om care, sa spunem, era foarte conservator, de o flexibilitate nula. Daca in locul lui Nagumo era amiralul Tamon Yamaguchi, poate ca lucrurile ar fi stat altfel, japonezii tot pierdeau portavioane, dar poate ca si americanii ramaneau mai saraci.
Doua mari batalii, doua esecuri rasunatoare, adevarat Midway a avut o cu totul alta magnitudine si dupa iunie 1942 japonezii au fost fortati sa treaca intr-o defensiva extrem de stricta de unde au mai iesit in august 1945 odata cu capitularea neconditionata.
Astfel ca nu inteleg de ce istoricii il considera pe Isoroku Yamamoto un mare strateg. Poate ca inaintea razboiului amiralul japonez a facut lucruri care au contat, poate a modernizat marina imperiala, dar si aici sunt probleme, japonezii ramanand fara pilotii de calitate dupa Midway, modul lor de a intelege razboiul i-a facut sa aiba un numar relativ mic de piloti extrem de bine pregatiti, iar in spatele lor nu aveau practic nimic, spre deosebire de germani care au reusit sa aiba piloti bine pregatiti pana aproape de finalul anului 1944.
Despre valoarea exceptioanala a personalului navigant ne spun cifrele bataliei de la Midway, unde americanii au atacat portavioanele nipone cu sute de avioane si au avut pierderi incredibil de mari, mai ales pe zona bombardierelor torpiloare, in timp ce japonezii au atacat de doua ori USS Yorktown, cu o mana de avioane si au reusit in ambele ocazii sa-l loveasca zdravan, doar sistemul de combatere a avariilor (foarte bine pus la punct pe portavioanele americane) reusind sa tina nava pe linia de plutire si chiar partial operationala, portavionul fiind scufundat in final de un submarin, impreuna cu distrugatorul USS Hamman.
Americanii au avut un noroc incredibil la Midway: au aflat din timp si au reusit doar in cinci minute, numai cu bombardiere in picaj, sa scufunde trei portavioane japoneze! O performanta cu adevarat uluitoare si oricum am privi batalia, au avut noroc cu carul, iar japonezii un ghinion rar intalnit, de la hidroavionul de cercetare care a plecat mai tarziu, la coincidenta dezastruoasa de a avea avioanele pregatite (cel de-al doilea val de bombardament) pentru Midway, iar avioanele de escorta ramase fara combustibil si imprastiate la joasa altitudine, unde respinsesera atacul bombardierelor-torpiloare.
Noroc cu carul, si inca un car foarte mare, dar au beneficiat si de o comanda deosebita, Nimitz aratand ca este amiral veritabil, a avut curaj (un curaj nebun), a avut incredere in ofiterii lui si in final a castigat o batalie pe care calculul de pe hartie o arata ca fiind cu totul in dezavantajul americanilor.
Yamamoto, dupa ratarea de la Pearl Harbour, unde a lasat baza aero-navala relativ intacta si avariind nave care erau oricum destul inutile in razboi, a conceput un plan greoi, foarte complex, mizand ca totul va merge asa cum doreste el, dar ciudatenia ramane, din punctul meu de vedere, numarul enorm de nave care efectiv nu au participat deloc la batalie (si nici n-ar fi avut cum), o flota scoasa doar ca sa fie acolo, amiralul japonez oferind americanilor o sansa cu totul nesperata, egalizand sansele daca vreti, oferind US Navy o batalie “curata”, nefolosind enorma superioaritate numerica si calitativa in folosul sau, tind patru portavioane nefolosite si o enorma armada doar ca sa lupte cu 17 nave, desi stia ca Midway detine si ea avioane de lupta.
In linii mari, americanii au reusit chiar sa aiba mai multe avioane implicate in lupta decat japonezii: 360 de aparate (233 de pe portavioane si 127 de pe Midway) vs 264 japoneze. Yamamoto a oferit practic, pe tava, superioritatea aeriana americanilor.
Sigur, puteti argumenta ca avioanele decolate de pe Midway practic n-au contat, nici macar o singura lovitura nu a fost inregistrata, dar v-ati insela, hartuirea continua a flotei lui Nagumo i-a intarziat pe japonezi, portavioanele au manevrat violent, a fost intarziata recuperarea si mai apoi lansarea celui de-al doilea val, au iesit din formatie, avioanele Zero din escorta au consumat combustibil si munitie in lupta si una peste alta, totul conteaza, mai mult sau mai putin, cert este ca atunci cand bombardierele in picaj de pe USS Enterprise si USS Yorktown au aparut deasupra flotei japoneze, aparatele Zero din escorta erau pe undeva pe jos vanand torpiloarele si erau la limita cu combustibilul si munitia, americanii nefiind deranjati de absolut nimeni cand s-au organizat si au distrus trei portavioane in cinci minute.
Asadar, Yamamoto renunta la superioritatea sa in nave, trimite la lupta doar 17 unitati din gigantica armada pe care o avea la dispozitie, mizeaza absolut gresit (si greu de inteles ce-a fost in mintea lui) ca americanii isi vor trimite portavioanele spre Aleutine, incepe batalia, japonezii observa ca sunt atacati de aviatia ambarcata (bombardierele torpiloare au ajuns primele), Nagumo este pus in fata unei alegeri imposibile, americanii au noroc, iar Japonia pierde initiativa si in final razboiul.
Ori in contextul celor prezentate mai sus este chiar de mirare ca americanii l-au ucis pe Yamamoto in 1943 si nu l-au lasat sa mai conceapa si sa conduca alte operatii navale, poate ca daca traia yankeii ajungeau la Tokyo mai devreme.
GeorgeGMT
Japonia era cu mari ambitii de largire a imperiului. Aveau un singur obstacol. Flota americana.
Iar Yamamoto a fost in USA. Stia ce capacitate productiva avea in caz de razboi. Ca urmare , era convins ca Japonia nu poate castiga cu USA decit prin un razboi fulger in care anihilarea flotei americane era conditia de baza. Doar asa japonezii puteau ataca , cuceri si exploata noi teritorii.( japonia nu are nici un fel de resurse. Exclus pestele , tot carbunele , petrolul , fierul si ce mai era necesar unei masini razboinice , era din importuri )
Ca nu a reusit anihilarea flotei americane , ghinion. Nici Hitler nu a reusit distrugerea armatei rosii cu razboiul fulger.
Diferente intre victoriosi si infranti tin de strategii, capacitati nationale de a livra arme si armamente in cantitati suficiente si calitate corespunzatoare, profesionalitate personal dar nu in ultimul rand , noroc-ghinion.
Zic si eu la rubrica ,,watt iff…”, ce s-ar fi întâmplat dacă în loc să se angreneze în războiul contra SUA în pacific, flota japoneză ar fi apărut alături de flota Germană în Atlantic şi în Canalul Mânecii în 1940. Bismark escortat de 8 portavioane! Zero alaturi de Me 109! care ar fi fost rezultatul bătăliei Angliei! S-ar fi realizat Leul de Mare? Cum ar fi arătat lumea azi? mai bine că nu ştim!
cum ar fi ajuns acele 8 portavioane langa Bismark? poate doar daca inventau teleportarea, pt ca pe mare distanta intre Germania si Japonia este enorma. Logistic este imposibil, nu aveau deloc baze intre si sa cari tot ce au nevoie ca sa opereze o flota de dimensiunea aia este foarte greu de imaginat. E vorba de combustibil, munitii, piese de schimb, alimente, etc.
Cum securizezi ruta de aprovizionare? Si ce ai de castigat?
,,Zic si eu la rubrica ,,watt iff…”, ce s-ar fi întâmplat daca japonezii ar fi atacat URSS-ul ? Am fi avut Basarabia, Bucovina, Cadrilaterul, am fi mers in pas de defilare sau alergator, Maresalul ar fi avut statuie in fiecare oras.
Japonezii au atacat Uniunea Sovietică în Manciuria și și-au luat-o rău (Jukov). De-aia nici nu au mai vrut să aibă de a face cu ei.
@Andrei
Dacă vorbim de japonezi care au atac – atunci e 1904 și nu are ce căuta URSS-ul în acest context.
Dacă vorbim de Jukov – e august 1945 – când armata japoneză a primit deja ordin să nu mai opună rezistență.
Ce a ”bătut rău” Jukov, erau unități care s-au încăpăținat să execute ordinul și au ales – pe model de samurai – mai bine să moară decât să îngenuncheze în fața lui Jukov.
Ca să nu mai zic că la momentul când sovieticii au atacat Japonia, între cele două țări funcționa Pactul de neutralitate dintre URSS și Japonia semnat în aprilie 1941 (salutări ucrainenilor care au pus botul la Memorandumul de la Budapesta)
khalkhin Gol / Nomonhan. Lectură placută!
E batalie model,dubla invaluire, am studiat-o inclusiv pe simulator militar, n-am reusit niciodata sa castig de partea japoneza
Probability ca Andrei set refers last bataliile de last lawful Hasan’s sin halkin gol sin 1938 sin 1939
Khalkhin Gol, exact. Am uitat de ea, dar nici Andrei nu m-a ajutat. Khalkhin Gol nu e în Manciuria, e în Mogolia, dar să trecem peste că e la hotar totuși.
Și să revenim la subiect.
Ce ar trebui să văd aici? Cum Japonezii cu 2 divizii de infaterie ușoară și 2 regimente de tancuri au dat cu rușii de pământ de le-au sărit capacele?
M-am prins. De fapt e vorba de geniul lui Jucov. Tre să recunosc că omu ăsta e chiar genial. Nu orice comandat poate trimite
– 75 mii de soldați,
– 500 de tancuri
– 900 de avioane împotriva la
– 35 de mii de soldați,
– 73 tancuri
– 400 de avioane
ca în final să aibă pierderi umane – 50% din efectiv. Ce să zic – Victory. Mă dau bătut.
Trupele japoneze au fost detectate noaptea (japonezii erau experti in atacuri de noapte,specialitatea lor) de un pilot. Jukov l-a chemat la el in birou si l-a intrebat daca e sigur,pilotul nu era 100%,Jukov i-a zis ca daca nu se confirma si sunt trupe rusesti il impusca
Cautati si campania din 45 cand au trecut cu tancurile peste munti. in Korea u fost operatiuni in care un ofter (un singur ofiter) ateriza sau debarca langa o garnizoana japoneza se ducea sa discute cu comandantul si japonezii se predau toti
Japonezii au avut contact si pierdut rau impotriva Rusilor in mongolia la inceputul razboiului. Cauta pe wiki. Dupa stabilizarea situatiei in est au mutat trupele in vest si au invins Au revenit in 45 in china unde au fugarit japonezii si au eliberat populatia femela :(. Turneul a terminat prin invazia insulelor japoneze.
Au incercat rusii o mutare similara de flota in 1905 si si-au luat-o in barba.
Mai e si un alt aspect, care se poate vedea foarte usor in documentarele care arata pozitia navelor. Portavioanele nipone nu au avut nave grele langa ele, care sa le apere cu artileria lor AA foarte puternica, asa cum au procedat mereu americanii.
In luptele pt Guadalcanal americanii si-au tinut navele grele ca escorte AA chiar langa portavioane. Intradevar portavianele nipone au manevrat magistral si au evitat torpilele, dar au fost victime sigure in fata Dauntless-urilor intrucat apararea lor AA era subtire.
Exista marturia acelui pilot japonez supravietuitor care spune ca Dauntless-urile au fost vazute tarziu, si s-a deschis focul doar cu cateva mitraliere AA asupra lor, ceea ce le-a permis sa coboare in picaj foarte jos si sa-si plaseze bombele foarte precis.
Nagumo avea sprijin „politic”, iar pozitia lui Yamamoto nu era asa sigura in cadrul marinei, iar eternul conflict marina-armata a determinat unele masuri absolut ridicole.
Astia s-au razboit intre ei mai rau pana spre final 🙂
Nu sunt de acord cu articolul pentru ca e usor sa vezi azi valoarea logisticii si ce trebuia facut cand ai toate datele.
Japonezii se bazau pe batalia aia decisiva nu intelegeau puterea industriala ca arma de razboi. Ba singurul care intelegea asta era culmea yamamoto. Sie usor de inteles de ce. Pana atunci razboaiele nu s au dat pe benzile de asamblare.
In articol nu este vorba despre puterea industriala si nici despre logistica ci despre modul cum Yamamoto a gandit batalia de la Midway si cum, desi era intr-un avantaj foarte clar, a reusit sa-si puna navele in dezavantaj. La Pearl Harbour si Midway, industria americana n-a avut nici o contributie, americanii luptau inca cu ce au inceput razboiul.
Se bazau pe o doctrina influentata de alfred mahan si pe batalia decisiva. Care a functionat in razboiul ruso japonez dar a esuat contra sua.
Batalia de la midway a avut un factor imposibil de calculat de partea sua. Norocul
Dispersia de forte de la Midway a fost in mare masura rezultatul negocierilor intre Yamamoto, Cartierul General al Marinei Imperiale si Cartierul General al Armatei de Uscat. Ca sa obtina sprijinul Armatei (adica trupele pentru ocuparea Midway), Yamamoto a trebuit sa acomodeze si invazia Aleutinelor.
Cat despre nave, exista un criteriu care limita drastic numarul si tipul celor care puteau insoti Kido Butai (portavioanele de atac ale lui Nagumo) : viteza de minim 28noduri. Asta excludea din start cuirasatele mai vechi, cu exceptia celor din clasa Kongo (dintre care 2 deja insoteau portavioanele).
Utile, nu atat din punct de vedere al puterii de foc cat datorita avioanelor de recunoastere aditionale, ar fi fost cele 4 crucisatoare din clasa Mogami care fusesera trimise separat sa bombardeze insula.
Celelalte portavioane erau intr-un fel sau altul inferioare din punct de vedere al vitezei si al aviatiei ambarcate (pregatire piloti, avioane vechi si grupuri aeriene incomplete chiar!). Adaugarea lor la Kido Butai ar fi creat mai degraba haos operational si ar fi fost impotriva doctrinei japoneze de atunci.
Asadar, in cel mai bun caz Nagumo ar fi avut cu el inca 2 cuirasate, 4 crucisatoare si poate inca o flotila de distrugatoare (12 + un crucisator usor), devenind o escadra ‘gun heavy’ fara sa aduca un beneficiu real din punct de vedere al puterii aeronavale, cu exceptia avioanelor de recunoastere. Deja ne-am putea intreba daca nu cumva portavioanele erau cele care escortau, mai degraba decat cele escortate…..
Flota japoneza la acest punct in razboi nu fusese inca atacata de aviatia aeronavala americana, asa ca nu stiau la ce sa se astepte. Ideea de aparare AA comuna a portavioanelor cu escorte numeroase in apropierea lor era total straina – la Midway navele de escorta au fost impinse cat mai departe posibil ca sa poata detecta avioanele americane cat mai devreme. Intr-o epoca inaintea radarului, directorului central pentru avioanele de vanatoare si chiar a radioului pentru fiecare Zero, patrulele de vanatoare erau directionate prin perdele de fum sau prin trageri cu bateriile principale in directia urmatorului atac aerian american.
Din punct de vedere al puterii artileriei AA, rezultatele de la Midway vorbesc de la sine pentru japonezi: un singur (!) avion american doborat si cam o duzina avariate…
ba tocmai fusesera atacati de aviatia ambarcata americana in Marea Coralilor. Au pierdut un portavion usor Shoho iar Shhokaku, care facaea parte din Kido Butai, a fost grav avariat.
Artileria crucisatoarelor grele si a cuirasatelor ar fi protejat mai bine portavioanele. Iar aceste nave aveau viteza sa insoteasca portavioanele
„Artileria crucisatoarelor grele si a cuirasatelor ar fi protejat mai bine portavioanele. Iar aceste nave aveau viteza sa insoteasca portavioanele.”
Sa le protejeze de ce? La Marea Coralilor flotele erau la distante de 200 de mile maritime una de cealalta. Cu ce te ajutau crucisatoarele?
La artileria AA se refera # Dinu si aici intradevar o flota mai mare in jurul celor patru portavioane ar fi contat daca stam sa ne gandim la grupul naval care insotea un portavion american prin „44.
Asta imi aduce aminte de :
https://www.rumaniamilitary.ro/apararea-antiaeriana-a-flotei-japoneze-in-wwii-1
https://www.youtube.com/watch?v=53HYKiwu8V4
Alex, cred ca Dinu se refera la faptul ca respectivele nave si-ar fi putut folosi artileria pentru a contribui la apararea AA, atunci can portavioanele proprii erau atacate. Chiar si tunurile grele se foloseau impotriva torpiloarelor care veneau jos, la nivelul apei (nu neaparat sa le loveasca direct dar intalnirea cu o coloana de apa ridicata de un obuz greu nu era ceva de dorit). Americanii au procedat la fel in timpul operatiunilor din Pacific, multe nave grele, inclusiv cuirasate erau folosite pur si sismplu ca platforme AA.
Cred ca japonezii se bazau in egala masura pe o mitologie. Este perfect adevarat pana cand le-au batut americanii la usa, nimeni niciodata nu intrase in Tokyo. Din pacate ei nu au vazut ca lumea se schimba.
ba culmea e ca intrase, si fusesera tot americanii pe la mijlocul secolului XIX. In golful Tokyo ce-i drept, dar au invatat lectia doar pe 3/4. Atunci, ca si acum, ca si pe viitor, tot anglo-saxonii si aliatii europeni au fost si vor fii fruncea din punct de vedere militar, pt ca au cele mai invovative minti. Asiaticii nu vin cu nimic nou, ei copiaza si integreaza.
Nu, Dinu, nu ma refer la ce si-au luat-o in perioada pre-restauratiei Meji cand navele europene si americane i-au scos din delirul izolationist si nationalist din shogunat. Sonno Joi/Venerati-l pe imparat alungatii pe barbari i-au redus militar la un factor lipsit de importanta in politica globala din acea perioada.Nu neaprat la raidul comodorului/contraamiral cu o seta Perry in golful Tokyo care a redeschis comertul cu imperiul.
Ci zic ca nici un steag strain nu a fluturat deasupra Tokyo-ului respectiv Kyoto ori Edo in 2000 si hăt de ani pana navele americane au „parcat” in golf. Ei nu au fost cuceriti niciodata cu exceptia notabila. Cu mitologia asta au ramas ei, ca i-au respins pe mongoli, pe chinezi si cam pe toti.
Au avut si ei partea lor de inventivitate, parerea mea este ca nu au copiat tot, insa pur si simplu au luptat intr-o categorie care ii depaseste.
Pai ultimul militar japonez, cercetas-diversionist, a fost gasit prin anii70 in Filipine. Dupa aia s-a dus sa creasca vaci in Brazilia
Cica i-ar fi platit solda rstanta…
Era un grup de 2,unu murise. L-au gasit in jungla localnicii intamplator, a venit un antropolog japonez dupa el.A mai fost unu prin Taiwan
Cand s-a intors in Japonia a fost neplacut impresionat,nu mai era militarismul de care stia el
La Midway (ca si la Pearl Harbour) japonezii s-au bazat numai pe surpriza totala !. In asta consta gresala, supraestimarea sistemului lor de cifrare. (de fapt si cu informatiile stateau prost). Cred ca aceleasi greseli le-au facut si nemtii (in tot razboiul + amestecul lui Hitler).
Avem putine date(eu) din cadrul conducerii militare a Japoniei. Oricum japonezii il apreciau la superlativ pe Yamamoto de i-au dat conducerea celei mai importante arme.
Inclin sa cred ca Aliatii au castigat mai ales pe baza informatiilor (mai putin despre rusi)!
Aliatii au fost net superiori la capitolul serviciilor secrete, Axa… dezastru ambulant, dar flota japoneza in batalia de la Midway a gandit de la inceput prost. Japonezii au avut timp berechet sa-si schimbe tactica si nu au facut-o.
Nagumo nu știa pozitia portavioanelor americane anticipând o rezistență subțire. In schimb americanii aveau codurile pentru decriptarea comunicațiilor japoneze. De asta a pierdut.
Decriptarea nu se facea in timp real, flota japoneza era in tacere radio. Americanii au banuit pozitia aproximativa a flotei si stiau data, tot aproximativ.
Informațiile cheie erau cunoscute: știau de atacul iminent al insulelor Midway. Asta le-a permis să se pregătească. Nagumo a greșit sub
estimand capacitatea de răspuns americana
Adevărata pierdere japoneză a fost pierderea piloților experimentați ce nu a mai putut fi reparată și a dus la conceptul kamikaze
George, aveau info dinainte,nu banuiau
Midway a fost castigata de criptologi. Serviciul naval de info american care e top de top infiltrase ofiteri in Japonia din anii 30, decriptau codul japonez al marinei, flota facea aplicatii fix pt cazul asta. La japonezi era o disputa intre trupele de uscat si marina incotro sa atace. Asta pe fondul dorintei de instaurare a unei Asii sub conducerea lor https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Rochefort
Midway n-a fost castigata numai de criptologi, nici pe departe…
Aia e varianta din filmul recent
Cand iti bagi ca zanatecul portavioanele la inaintare in fata avioanelor de pe Midway si a portavioanelor americane, criptologia nu mai are absolut nici o relevanta.
Primul atac aerian asupera flotei japoneze a fost o surpriza dar mai apoi, fiecare si-a luat soarta in propriile maini.
Si sovieticii cunoasteau operatiunea Barbarosa in detaliu, nu le-a ajutat cu nimic.
degeaba stiau sovieticii detaliile operatiunii germane, daca Stalin n-a acceptat pana in ultima clipa ideea ca aliatul Adolf il va ataca
@ Ion A.
E puțin diferită treaba la sovietici. Legenda spune că Stalin la lăsat intenționat pe Hitler să atace primul, ca să aibă drept legal să riposteze pân la La Manche.
Dar na, legendă. Cu fu pe bune, aflăm și noi într-o zi.
Cum sa n-aiba relevanta prima si prima oara in orice operatiune detectezi inamicul prin cercetare, fie radio, fie observare, ca ala nu e tampit sa iti semnalizeze unde e si de ce forta dispune
Cand a inceput batalia si primele valuri de bombardiere au atacat escadra japoneza aia ar fi trebuit sa-si dea seama ca ceva nu este in regula, Midwayul nu avea in mod normal atatea avioane fiind doar un avanpost. Cand bombardierele torpiloare au atacat au stiut ca sunt portavioane americane in zona…
Similar cu operatiunea Overlord, germanii au pierdut la scor razboiul secret, dar cand aliatii au inceput debarcarea Rommel a cerut imediat trimitere in Normandia a rezervelor. Hitler n-a fost de acord inca mai credea ca debarcarea principala va fi la Pas-de-Calais, dar Rommel n-a fost pacalit.
Cu tot dezavantajul informational, japonezii puteau opune o superioritate neta in avioane si nave de lupta, au peferat sa trimita 17 nave din peste 80 angrenate per total. Erau atacati de valuri de avioane, mult prea multe ca sa fie o simpla coincidenta – cand pe Midway nu aveau nici macar o sursa de apa dulce, ei au continuat cu planul lor tembel.
Informatiile nu castiga un razboi, generali il castiga sau il pierd. Pe frontul de est sovieticii au excelet in spionaj si cu toate astea pana in vara lui „43 au luat bataie crunta peste tot. Germanii aveau generali de valoare, sovieticii nu. In timpul razboiului rece aceeasi melodie cu sovieticii in prim-plan dar tot URSSul s-a dus dracului.
Yamamoto, saracu” cade in capcana, n-are nici o vina ca scoate pe mare cea mai mare flota japoneza din toate timpurile, dar in contact cu inamicul trimite 17 nave. Alea doua portavioane de escorta pe care le-a tinut pe langa flota principala ar fi fost foarte utile in protectie portavioanelor grele, macar ca le-ar fi oferit un plus de avioane de vanatoare, in timp ce „cele patru” se ocupau de lupta cu flota americana.
Impotriva cui tine el doua portavioane in rezerva? La acel moment japonezii stiau ca SUA are doar pe Hornet si Enterprise gata de lupta, Yorktown fusese destul de grav avariat in Marea Coralilor.
George, e o vb, orice plan se face praf la primul contact cu inamiculS-au dus pe mentalitate banzai
GMT
M-am lămurit cât de cunoscător ești…
Eu tind să rămân la ce cunosc, dacă nu mă documentez temeinic.
Comentarii personale:
1) Retrospectiv e mai clar sau foarte clar. Dar în momentul dat? Cu frânturi de informație?
2) Yamamoto a fost una din tare puținele voci contra, tocmai că știa clientul și ce poate: spunea că nu vor face decât să întărâte dragonul adormit
3) Decizia de decapitare a flotei, în particular componenta aero-navală i-a aparținut, fiind singura cale spre șansă la victorie în Pacific. Vezi pe hartă ce și cum. Fără Pearl, SUA era obligată să retragă flota pe coasta de V, adică acasă, cu consecințe semnificative deci, dacă pierdeau baza.
4) portavioanele erau ținta, dar ce să vezi – erau ieșite în larg pt că yancheii nu sunt nici proști, nici neinformați. Știau cam ce urmează din timp, doar nu erau siguri de dată, ca opinie personală.
5) Yamamoto a ordonat două atacuri, însă Nagumo a considerat că primul e suficient și că al doi-lea riscă să fie costisitor ca nr. de echipaje
6) pt menținerea inițiativei era necesară lovitura KO împotriva celor trei portavioane nescufundate la Pearl
7) rata de atriție a pecetluit capacitatea forțelor aeriene ale Japoniei și Germaniei. Sistemul tâmpit de a nu rota echipaje și nu cumva să trimită piloții de elită să-i învețe pe cei din școlile de pilotaj. Așa se face că enorm de multele Me 109 G12/14 și K erau zburate de debutanți cu 20 de ore de zbor în Europa, iar piloții celor mai evoluate M6 Zero ratau aterizarea pe portavioane, piereau etc. Înfrângerea a venit lent, prin scăderea calității (experienței) echipajelor
8) adițional, Japonezii erau fixați și fixiști și, probabil că nu știi însă au fost cazuri unde un portavion avariat avea grupul aerian intact, dar grupul nu era transferat unui portavion operațional ca a pierdut grupul…
Aș putea continua să umplu pagini, dar mă opresc aici.
Concluzie personală: nu e așa simplu decât din biroul lu matale, în realitate e ceva mai complex războiul și lupta. Pe cine convingi când duci în derizoriu prin expresii de cartofor, analogii cu poker? Regretabil ar trebui să fie că arunci cu noroi într-un asemenea ofițer, cât timp nu pari a înțelege nici marea, nici lupta pe mare.
Cand spui ca au atacat aerodromurile si au distrus avioane vechi, mentionezi P-47.
Nu cumva erau P-40?
Asa-i, P 40.
George, de unde ai scos ca P-40 era un avion vechi? Nu-l confuzi cumva cu Brewster Bufallo? La ora atacului era cel mai potent avion de vanatoare aflat in serviciul USAAF (P-38 nu intrase inca in serviciu) si a fost produs pana in 44 in aproape 14.000 de exemplare.
Ca si Wildcat, in mana unor piloti buni s-a descurcat excelent
Ca si Wildcat era inferior bine Zero…
da si nu, avea avantajele lui, era mai rezistent, mai rapid in picaj si avea o putere de foc mare. Tigrii zburatori ai lui Chenault s-au descurcat cu cele mai bune avioane japoneze, inclusiv Zero-ul, fara probleme 🙂
Au construit atat de mult nu pt ca erau proaste 🙂
Era inferior la manevrabilitate si la mare inaltime si din acest motiv americanii au scos Hellcatul, F4U, P 51 si P 38. Daca era bun il foloseau in continuare. Au construit atat de multe pt ca era destul de ok si este foarte greu sa proiectezi un alt avion si mai apoi sa-l si produci. Era si destul de ieftin.
Plus ca a fost folosit masiv ca aparat de atac la sol.
Este insa un aparat deosebit de frumos fata de seria Wildcat/Hellcat care chiar sunt urate cu spume.
Pai l-au folosit intensiv in continuare, cam peste tot in afara de Europa de Vest. A fost principalul avion de vanatoare a fortei aeriene a desertului in 42-43, era egalul Emilului, detarminandu-i pe nemti sa aduca G-ul ca sa-l contreze.
A fost principalul avion de vanatoare in Asia, deci era un avion capabil. a fost modernizat pana au inceput sa apara Corsarii si Mustangii in numar mare.
Nu a fost un avion extraordinar, doar unul decent, care si-a facut treaba 🙂
La avioane urate Wildcat/Hellcat as mai adauga Bufallo
Cu privire la atacul de la Pearl Harbour si concentrarea atacului pe nave / avioane, cred ca raspunsul il poti gasi in structura celor doua valuri de atac:
– in primul val, din totalul de 183 de avioane, doar 100 erau bombardiere (restul erau avioane de vanatoare sau torpiloare). Din cele 100, 51 erau bombardiere in picaj, dotate cu bombe relativ usoare (250kg), 2i restul de 49 bombardiere usoarem dotate cu bombe perforante de 800kg (din astea 49, doar 8 sunt creditate ca si-au atins tinta
– in valul doi, din 171 de avioane, avem 54 de bombardiere usoare si 78 de bobardiere in picajm toate dotate cu bombe relativ usoare (intre 60 si 250 de kg)
Deci nu existau bombaridere grele, iar bombardierele care au participat nu erau inarmate pentru atacul infrastructurii. Mai mult, din cele 48 de bombe grele lansate, doar 8 sunt creditate ca si-au atins tinta.
Primul val era obligatoriu sa se concentreze pe nave, acestea dispuneau impreuna de o putere de foc AA considerabila si ar fi cauzat pierderi mult mai grele japonezilor. Chiar si dupa primul val, cu multe nave scoase din lupta, americanii au reusit sa se organizeze si au distrs de doua ori mai multe avioane din al doilea val care avea ca tinta principala aeroporturile si avioanele. Al treilea val ar fi trebuit sa se ocupe de infrastructura, dar nu a mai fost lansat exact din cauza pierderilor sufertite in (mai ales) valul doi (aveau scoase deja din lupta aproape 100 de avioane – 27 distruse si aproximativ 70 cu diferite grade de avarii). Nagumo a considerat ca e prea riscant, mai ales ca nu stia unde sunt portavioanele americane (al treilea val putea nimeri intr-o ambuscada de toata frumusetea). La asta se aduaga s ialte motive: timpul mare necesar pentru desfasurarea celui de-al treilea raid presupunea ca recuperarea avioanelor sa se faca pe timpul noptii, situatia combustibilului era la limita. Parerea mea e ca, strict bazat pe informatiile pe care le avea, decizia lui Nagumo a fost cea corecta. Sigur, privind in urma si avand tot tabloul in fata e usor sa spunem ca a gresit.
Legat de atacul asupra Midway, chiar daca desfasurarea fortelor poate parea ciudata, trebuie tinut cont si de alti factori:
– atacul in Aleutine a fost facut in urma unui targ cu fortele nipone terestre, pentru a avea sustinerea acestora in asaltul asupra Midway (asa cum sublinia cineva mai sus, concurenta intre armata si marina era acerba)
– multe din navele flotei imperiale erau vechi, si nu puteau sustine viteza de mars impusa de grupul de lupta al lui Nagumo (includem aici portavioanele usoare, dar si o parte din crucisatoarele grele si cuirasatele care aveau suficienta AA pentru a pune probleme unui atac cu avioane american).
In rest sunt de acord ca planul a fost excesiv de complicat si rigid, dar era oarecum in linie cu codtrina epocii, si probabil ar fi avut succes daca americanii nu ar fi spart codul japonez (nu mai mentionam aici si incredibila serie de evenimente norocoase pentru americani).
Macar 3-4 bombe daca le dadeau in rezervele de combustibil ale flotei si aceasta ar fi trebuit sa fie relocat pe Coasta de Vest. Nu trebuie sa privesti retrospectiv ca vezi acest lucru simplu.
George, arunca un ochi pe pe harta PH, asa cum era in ziua atacului: https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Pearl_harbor_plain.png
Rezervoarele de combustibil sunt marcate destul de clar. Co sidera numarul si dispersia lor. Chiar crezi ca 3-4 bombe ar fi distrus toara rezerva? Ar fi trebuit un atac concentrat pe ele pentru un rezultat notabil. Si chiar in conditiile unui succes, ma indoiesc ca s-ar fi relocat flota ( mare parte din nave nu prea mai puteau naviga ) ar fi fost mai simplu, mai rapid si mai avantajos sa trimita niste petrolirere.
Atacul a fost gandit impotriva navelor de suprafata, daca aveau de gand sa loveasca infrastructura probabil ca se organizau altfel.
Nu puteau sa alinieze la Pearl zeci de petroliere, daca o puteau face nu mai aveau rezervele alea chiar foarte mari de pacura. Cam toti istorici lor militari sunt de acord ca distrugerea infrastructurii portuare si a rezervelor de combustibil ar fi facut ca flota sa fie retrasa pe Coasta de Vest.
Aici nu este vorba doar de retragerea fizica a navelor ci si de faptul ca una este sa ai la dispozitie o baza in mijlocul Pacificului (Pearl) si alta sa ai ca baza de operatii San Diego.
Ca si-au invatat lectia se vede si astazi, Flota Pacificului nu mai este in Hawai ci pe Coasta de Vest, in patru baza navale distincte, din San Diego – California pana in Oregon.
Oricum, atacul de la Pearl Harbor nu i-a intarziat pe americani cu nimic, navele avariate acolo chiar n-au contat in restul razboiului. Ori ca-i atacau, ori ca le declarau razboi tot un drac.
Eu sunt de acord ca daca ar fi putut distruge infrastructura, ar fi cauzat probleme mai mari americanilor, dar pun la indoiala capacitatea de a face asta cu aviatia imbarcata. Si nu zic asta doar de dragul discutiei in contradictoriu. Daca ne uitam de exemplu la campania de bombardamente imporiva Japoniei, atunci cand au incercat distrugerea unor obiective specifice, rezultatele au fost mai mai mereu dezamagitoare. Si vorbim de raiduri duse cu zeci (uneori peste o suta) de bombariere grele. Citeam mai demult undeva (cred ce pe Wiki), chair si atunci cand utilizau tactica bombardamentului de precizie, doar 7% din bombe cadeau pe o raza de 300 de metri fata de obiectivul desmnat. E drept ca in cazul americanilor e vorda de bombardamente la altitudine mare,, in timp ce japonezii ar fi venit mult mai jos, dar cu mult mai putine bombe. Si nici chiar asa, nu au stralucit la precizie (am scris mai sus, in primul val, 8 bombe grele din 48 si-au atins tinta). De asta nu cred ca atacul la infrastructura ar fi avut un impact major (probabil ar fi scos din functiune pentru o luna doua cateva instalatii portuare, un doc uscat, ar fi distrus ceva materiale si combustil. Dar ar fi lasat flota intactata, un al doilea val ar fi fost macelarit cel mai probabil, si lasand flota americana intactata (chiar daca cu baza avariata) nu ar mai fi avut libertatea de miscare pe care au avut-o in primele luni, cand au maturat Indochina, Indonezia, Philipine, Papua, si au ajunssa bombardeze Australia, stergand pe jos cu britanicii in proces.
In conditiile date, cred ca au optinut aproape de maxomul posibil (daca ar fi prins si portavioanele in balta, era perfect).
Ca sa scoata Pearl Harbour din lupta (baza, nu folta bazata acolo), ar fi trebuit sa riste mai mult, si sa incerce efectiv cucerirea insulei, altfel nu cred ca dispuneau de mijloacele materiale (nave si avioane) pentru a produce suficiente distrugeri.
Oricum, chiar daca nu te conving, subiectul atins e foarte interesant si pentru asta iti multumesc 🙂
Cred ca chiar daca n-ar fi atacat deloc Pearl tot ar fi castigat in Pacificul de Vest si ar fi sters pe jos cu toata lumea. La aceea data americanii n-aveau ce sa le faca, iar cuirasatele, chiar operationale, ar fi avut soarta Repulse si Prince of Wales.
Si eu iti multumesc pt dialogul foarte constructiv.
D-lor,
Ofer ptr. lectura
Pearl Harbour/Walter Lord-Ed.Politica 1970,
Victoria de la Midway/Walter Lord-Ed.Politica
1972
Eu sunt interesat. Cum as putea sa le accesez?
Buna ziua,
Sunt interesat de carte. O aveti in format fizic, sau electronic ?
Multumesc !
Pearl Harbour n-a fost un „eşec răsunător”, a fost un atac preventiv, disperat, care şi-a atins scopul parțial.
Amiralul a încercat să câştige timp… ştia că dacă în primele 6 luni nu îi aduce pe americani la masa negocierilor, războiul e pierdut. Şi asta se putea realiza doar printr-o bătălie decisivă.
A fost un esec foarte rasunator, japonezii necastigand nici un timp, portavioanele fiind neatinse. Rezultatul s-a vazut in Marea Coralilor si apo la Midway.
Navele lovite in decembrie „41 practic n-au prea contat in razboi.
Pearl Harbour a fost un soc resimtit de americani si aliatii lor.Totusi este ridicol sa minimizezi efectul unei astfel de lovituri Pana la americanii Midway au fost in mare dificultate in Pacific. Portavioanele ratate de japonezi nu luptau singure. Batalia din Marea Coralilor a fost una pe muchie de cutit de ea a depins salvarea Australiei si a fost dupa unele opinii victorie tactica japoneza, eu inclin sa cred ca dpdv tactic a fost una nedecisa dar strategic a insemnat stoparea planului de invazie japonez in sudul Pacificului. Punctul de cotitura a fost Midway intr-adevar. Decizia care a decis batalia a fost aceea luat de Nagumo de a folosi aviatia de pe portavioane pentru a lovi insula c and putea folosi artileria de pe cuirasate si crucisatoare pentru asta. Asta l-a costat.
Jutlanda a fost victorie germana,dar la ce le-a folosit?
Nu asta era ideea.
Nu exista victorie tactica, desi e o expresie folosita de istorici, exista victorie sau infrangere, Pearl a fost victorie japoneza.Ca nu le-a folosit si au pierdut dupa aia e alta poveste. Si-n razboi bate din aripi un fluture in Brazilia si apare uraganu la mii de km distanta
George stiu ca o sa ma urasti, INSA :
P-40 era departe de a fi „avioane vechi si care oricum n-ar fi contat”. Curtiss P-40 Warhawk era nou, intrat in fabricatie in 1939.
Mai vechi decat el erau P2 Buffalo, Curtis 75 Hawk samd etc . Cel care a fots dezamagitir a fost P39 care era intr-o varinata „ieftina” si fara .. aer. Adica daca pilotu ajungea la 3500 4000 metri risca sa lesine din lipsa de oxigen (informatoe din Mari Decizii)
Si cvhiar daca Zero_sen erau mai bune in lupoat in cerc, mai maniabile samd .. nu prea acontat la Pearl Harbour cadn majoritatea avioanelor americane au fots distruse la sol …..
E …
Si planu cu pearl. La finele anilor 60 generalul japonez, aliat din SEATO (mai tinme minte careva initialele astea? ) Minoru Genda (da, da genda ala care a consu atacul de la Pearl!) , falat intr-o vixita in SUA a zis ca daca el facea plkanul de atac avea foprte de debracre. Si car fi debarcat in Hawai si nu se stie!!!! Cu acea ocazie genda a reusit un formidabil succes de ura ..pana si studentii militari au izbucnit in Genda go home!
Deci planul .. are unele restrictii din conceptie.
Apoi de ce si cum asa… Panul ala presupunea ca portavioanele americane urmau sa fie prinse in port. Distruse in port! Dupa care se putea lansa al doilea val, al treilea cata vreme aveau bombe si torpile. Apoi curasetele si poate crucisatoarele s-ar fi pagubit de obuze facand tandari cam totu…
Si s-ar fi intors lasand pe americani sa … piarda poate 2 ani sa refaca! timp in care Japonia si-ar fi achizitionat zona de coprosperitate samd adi9ca ar fi avut acces la materii prime diverse
INSA , insa portavioanele americane nu erau in rada de la Pearl Harburilor
Ce era sa faca ? Sa continue atgacul asupra bazei? Sa riste atacul aerian ? Sa caudte portavioanele americane ? UNDE ?
Si portavioanele americane din zona stiau precis unde sa ii gaseasca pe niponi!!!
Deci „raportam in genunchi o mare victorie!” si s-au intors acasa (pesemne mormaind ca Pirus „inca o victorie ca asta si am belit-o!”)
Au gressit?
Insa ce fu la Midway?
Pai scrii ca fu cam o comedie a erorilor , alergat in cerc dupa coada , nervi, Dumnezei … si BAFTA!! bafta pur si simplu!!!
In fine un pilot vede navele adversarului „Sefu sefu e aici! „Unde?” „Careul X !” „si ce ma-ta cauti acolo ba!” „Pe inamic!” „Si el unde e?” „aici”. „Si el ce ma-sa cauta acolo idiotu’ dracului?” „Sa-l intreb?!”
Daca cumva un nipon ar fi observat primul ..mai devreme .. dracu stie ce iesea ..
Da a iesit ca niponii au fots surprinsi cu avionele incarcate cu benzina pe punte in timp ce bombele erau inlocuite cu torpile ….
E.. oare au gresit cand la pearl Harbour s-au retras dupa un atc stralucit dar bun doar de decoratii ?!
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Uraste-ma.
Dar pe bune si tu stii toate scrise de mine mai sus!
Atunci de ce?
Eu am o teorie (inca una!). Societatea noastra impune modelul „cultural” al intrebarii retorice sau al celei fara rasoppuns aparent. Pui astfle d eintrebari esti creditat.
Si sa nu te puna naiba sa dai raspunsuri! Altfel decat noi roamnio, noi ortiodicsi,samd
Ca daca dai raspunsuri devii antipatic! Ma rog eu stradui sa fiu scarba si canalie.
Eu cred ca e pur si simplu vorba la inceputul oricarui conflict de „fighting the last war”, pur si simplu o sa fie unii care sesizeaza potentialul noii epoci si altii care nu. Cei care sesizeaza, nu o sa faca perfect pentru ca ei abia incep. Apoi e foarte posibil ca unii care nu se gandisera, de cum vad ce fac inovatorii, pun cap la cap piesele si le da ceva mult mai frumos. De ce Hitler nu a distrus radarele britanice / facut praf Dunqerque cu toata armata si aviatia, de ce Austria, Prusia etc au fost facute varza de Napoleon, de ce Steve Ballmer a zis ca iPhone e praf si costa 1000 de coco, nimeni nu da atat pe telefoane, noi nu o sa facem smartphones etc? Pt ca pe loc nu poti prezice viitorul, nu stii tot despre toate. Si cea mai frumoasa – de ce au ignorat cei din P Harbor radarul plin de avioane japoneze zicand ca-s niste bombardiere B-17 de-ale lor? Eu as zice ca nici in ziua de azi, cu simulari si gramezi de generali / amirali casnici care s-au jucat Total War sau altele de strategie, nu ar fi diferit.
O chestie pe care am gasit-o recent e asta: https://en.wikipedia.org/wiki/USS_Panay_incident
https://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=17110447&t=1580902850064
Cu 4 ani inainte de P Harbor, japonezii au testat reactia americana distrugandu-le o nava mica, plina de civili evacuati din China. America s-a facut ca ploua pt ca poporul nu voia razboi in criza / de Craciun, japonezii au negat ca au vazut steagurile care marcau nava pt ca ei sa macelareasca doar civili chinezi nu si americani, au mai dat o spaguta si aia a fost. Au sperat ca P Harbor o sa ii intimideze macar, au si reusit putin, cu isteria initiala din state, ca vor fi atacati pe coasta de vest. Pana la Midway.
1.La pearl harbour s-a ajuns ptr. ca japanu A FOST LASAT sa atace.FDR stia cu cel putin 12 ore de un atac iminent la pearl.A ordonat sa fie alertat kimmel dar mesajul- a ajuns – dupa atac…n-am ghilimele la tastatura asta fmm
2.Cand s-a vrut japanu a luat-o in bot original
3.prea mult creierash n-au avut japonezii.daca aveau bombardau santierele navale din pearl, docurile adica chestiile alea unde fabrici nave de razboi.
4.japanu putea castiga razboiul din asia,Daca ocupau toata china inainte de dec 1941.Puteau sa le promita la chinezi pensii speciale de exemplu..
Eu sunt curios daca acum in strategiile militare se tine cont si de niste simulatoare / predictii AI in gasirea celor mai eficiente scenarii de conducere a luptelor. ( mai exact o AI poate evita gresilele / deciziile care acum ni se par stupide ? ) Sau factorii emotionali si sociologici sunt greu de cuantificat de asemena softuri ( inca ). Legat de japonezi cred ca aroganta a jucat si ea un rol in modul si stabilirea efectivelor care sa infrunte flota americana, erau erau convinsi ca ii inving pana sa inceapa lupta. Poate de aici si impresia ca nu este necesar sa angajeze in lupta toate fortele disponibile intr-un plan cat mai simplu de executat.
Inca de prin 93.Modele matematice,dinamica neliniara,machine learning,psihologie cognitiva etc
Alexa si Siri deocamdata n-au uniforma
Norocul și-l mai face și omul, bombardierele japoneze ar fi trebuit să fie permanent ținute pregătite să atace portavioanelor americane, nu insula. Insula putea sa fie tocată mărunt de tunurile navale. Așa nu ar fi fost prinși cu chiloții în vine.
Yamamoto a avut dreptate într-un singur moment, când a spus înainte de începerea războiului ceva de genul: „Pot să-mi fac de cap prin Pacific vreo 6 luni, apoi nu mai garantez nimic”.
Dupa ce si-au luat-o in bot cu Wake, unde primul atac a fost respins cu pierderi mari, japonezii au procedat la fel ca americanii, au atacat cu aviata ambarcata. oricum insula trebuia neutralizata, pt ca pe ea erau toate avioanele posibile si imposibile. Nu aveai cum sa ignori o astfel de forta aeriana. Erau acolo de la torpiloare, bombardiere grele, in picaj, vanatoare, hidroavioane, etc. De altfel de la prima detectare a avioanelor japoneze, flota lor a fost supusa la atacuri aeriene constante (Catalina noaptea, si apoi restul grupului aerian ziua)
https://www.youtube.com/watch?v=Bd8_vO5zrjo
La fel cum z ajuns flota rusă la Tsushima in 1905! Doar ca in alta situatie, alte caracteristici tehnice, baze de aprovizionare in Franta, Norvegia sau Olanda , siguranta efectuată de flota germana inclusiv cu submarinele, aprovizionare pe mare si acoperire aeriană! Eu cred ca altul era deznodământul! Mai ales că la acea dată Urss era aliat cu Germania și implicit cu Japoniaiar America nu era dornică de război! Bine ca au avut mintea întunecată si nu s-au gândit la asta! Sau nu le-a iesit!
Cristian, nu te supara, dar ipoteza ta e complet nerealista. In peimul rand, intre rusi si nemti exista DCoar un pact de neagresiunw, nu alianta. Si sa afirmi ca prin extensie rusii di japonezii erasu aliati in 40, e naivitate. In 39 se incaierau la granita Manciuriei (cauta Khalkhin Gol ca si exemplu).
Lasand asta la o parte, aproximativ 70% din drum ar fi trecut prin ape controlate de britanici. Chiar crezi ca astia ar fi stat sa se uite ca la regata? Protectia oferita de nemti in oceanul Indian si atlanticul de sud era nula. Nu mai zic ca pana in iunie, Franta era si ea in joc, si avea cateva nave bune . In plus, japonezii ar fi ramas complet descoperiti la ei acasa.
In fine, fiecare e liber sa creada si sa spuna ce vrea.
https://m.youtube.com/watch?v=6dwgLvGs6uE
tineri pe atunci….
Nu vreau sa fac apologetica nimanui, dar din cate am citit, opinia lui era cunoscuta inainte razboi unde privea un potential razboi cu statele unite ca fiind unul de durata si fara mari sorti de izbanda avand in vedere rezervele de petrol ale sua si dimensiunea economiei americane… poate infrangerile ii pot fi puse in carca, dar razboiul in sine nu cred.
Asta e subiect de teza de doctorat. In primul rand nu aveau stat major intrunit (nici americanii,dar ei se intelegeau) Apoi sa nu uitam Singapore,un esec major,90.000 de prizonieri. Si Hong Kong.Dupa aia s-au dus ca berbecii. Trei cooperarea germano-japoneza s-a redus la schimb de info, scrisori de curtoazie siwe need air support- u can do it, bro. Japonezii aveau un ofiter in Suedia care ii spiona pe rusi, cam asta a fost tot aportul lor in Europa
https://www.youtube.com/watch?v=NB5hH3ksvKEMidway unde a fost decisiv.
Daca aveti rabdare de vazut filmuletul. Cat de mult conteaza si soarta. Doar hazardul a facut ca Yorktown sa nu fie lovit de nici o torpila. 1 singura si nu ar fi putut participa la Midway unde a fost decisiv
Interesant op-ed George! Pana sa-l citesc nu prea m-am gandit daca renumele lui Yamamoto este indreptatit si ma bucur ca ai acoperit subiectul, mai ales ca nu e genul de articol (de fapt de tema) pe care-l intalnesc prea des.
Pearl Harbor poate ca a fost o operatiune foarte indrazneata si bine executata dar fara obiective pe masura. Din cate imi aduc aminte nu visau la efecte importante sau de durata, ci mai degraba doreau sa afecteze activitatile americane in urmatoarea jumatate de an si daca nu ma insel isi doareau si sa scufunde un cuirasat. Portavioanele, chiar daca ar fi fost intalnite, erau obiective secundare.
Acum ne gandim ca asta a fost elementul principal al razboiului din Pacific, si confruntarea nipono-americana ca fiind totul, dar in acel moment japonezii nu cred ca gandeau asa, ci erau concetrati pe operatiunile de pe uscat, erau ingrijorati de infruntarea cu Anglia, si se concentrau pe Indiile Olandeze. Probabil doreau sa indeparteze un pic amenintarea americana, si chiar si aici erau mai degraba ingrijorati de luptele „decisive” din Filipine. E drept ca acum am citit cu totii de luptele navale din Pacific, de marele E samd, dar nu cred ca intentia japonezilor la acel moment a fost ca razboiul sa fie unul preponderent naval, si cu atat mai putin sa ramana inclestati intr-o confruntare hotaratoare cu SUA. Din cauza asta fortele navale erau mai degraba in sprijinul operatiunilor combinate, chiar pana la batalia din Marea |Coralilor, si nici nu prea puteau sa initieze prea multe planuri proprii (sau sa poate lupte asa cum doreau), Din acest punct de vedere cred ca datorita lecturilor noastre vedem acel razboi din perspectiva americana, si ne utiam mai mult la fortele navale.
Oricum iti dau dreptate, si cred ca Yamamoto a fost mai degraba celebru decat temut.
S-ar putea sa ai dreptate Marius si recunosc ca eu vad luptele din Pacific mai mult prin prisma sfarsitului razboiului in defavoarea Japoniei decat prin optica japonezilor in 1941.
Si intradevar uitam ca Japonia nu a avut nicodata ca scop strategic infrangerea Americii prin capitulare neconditionata, ei doreau doar o pace in termenii lor.
Oricum, m-ai atins cu articolul asta 🙂 Dupa ce l-am citit am intrat pe YouTube pe linkul de la yyyxxx si apoi m-am mai uitat si la alte reportaje/filmulete si am mai citit inca un articol. Si mi-am adus aminte de cateva carti dragi in urma multi ani.
Arigato!
”Victoria de la Midway” -Walter Lord, este aceeași traducere (Adina Arsenescu & Constantin Năstase) a ediției apărută în martie 1973, Editura Politică, pe care o am și eu în format fizic. Cineva s-a ostenit, i-a adăugat hărți și poze, și a uploadat-o. Descărcați de aici cartea în format pdf. .
https://pdfslide.net/download/link/walter-lord-victoria-de-la-midway
Recomand, este o carte foarte bine scrisă.
Editia din 1973 am avut-o si eo, cumparata la mana a doua din targul de la Obor.
Fain articolul dar cred ca ai omis detalii importante. De ce a atacat Japonia la PH?
America a inpus embargo Japoniei pentru a forta oprirea razboiului in China. Japonia avea resurse pt maxim 2 ani de razboi sau capitulare. Au ales expansiunea agresiva pentru a asigura resursele necesare. Stiau ca nu isi permit un razboi de uzura. Trebuie mentionat ca gandirea Bushido impune razboinicului sa foloseasca violenta brusc si la jugulara inamicului. Minciuna, falsitatea, complotarea si prinderea dusmanului in capcane sunt considerate esentiale si chiar o virtute. Mentalitatea lor Bushido are doua taisuri. Se asteptau ca Americanii sa gandeasca la fel. De aceea nu au atacat cu toata forta. Se asteptau sa fie o capcana imensa iar resursele lor limitate nu permiteau riscul. La PH nu au gasit portavioanele si al doilea val de atac a fost oprit. Clar este o capcana Americana. Btw. Ecacuarea portavioanelor in ultima secunda Fara escorte pare un mister dupa 80 de ani.
Nu mai e niciun mister, stiau ca vor fi atacati, asta e opinia unui comandant englez de rang inalt bazata pe info de la atasatul militar suedez care a vazut cu o zi inainte harta cu deplasarea flotei japoneze.
Cu Bushido nu tine,Musashi nu recomanda nicaieri sa te duci aiurea la lupta
Si eu cred ca americanii nu numai ca au stiut ca vor fi atacati la PH dar in mod evident i-au impins pe japonezi dincolo de limita, fortand atacul. Japonia nu prea avea ce face decat sa loveasca…
In cartea biografica, Dusko Popov, agentul dublu al englezilor, a afirmat clar ca in luna august 1941 l-a informat pe directorul FBI, Hoover, despre intentiile japonezilor si le-a predat chestionarul pe care trebuia sa-l transmita nemtilor dupa ce vizita Pearl Harbour, dar acesta nu l-a crezut!
El a mai afirmat ca dupa razboi chiar l-a confruntat pe Hoover dar asta nu i-a raspuns.
Si un link al wiki
https://en.wikipedia.org/wiki/Du%C5%A1ko_Popov
Citita, a facut parte din programul XX, era poreclit parca biciclistu sau oricum pe-acolo pt ca se… cu 2.Exista si o romanca f celebra in domeniu,avea local in Londra
Vera May Atkins/Vera Maria Rosenberg
Nu era el cu pseudonimul Dora?
Nu, era Tricycle(Tricicleta), pt ca folosea inca doi agenti englezi pt a intoxica cu informatii spionajul german
Iti spun sigur ca i s-a spus asa din motive sexuale, am citit la Sefton Delmer cred
Oricum era un playboy al anilor 1940-1950
Da, am facut o confuzie cel cu Dora era Rado Sandor.
http://almanaquemilitar.com/site/wp-content/uploads/2014/02/Military-Intelligence-Blunders.pdf
Pt toti baietii
Scrisa de primul sef al SRR
Hai sa fantazam nitelus…
Sa zicem ca prindeau portavioanele SUA la Pearl si le scufundau. Bomabardau pana la ultima bomba. Trageau pana la ultimul proiectil de minim 203 mm
Adica faceau zob baza..
Castigau 2-3 ani – refacerea bazei plus superioritate de portavioane …. 2-3 ani pana SUA refacea …
In 2-3 ani niponii isi asigurau materiile prime .
Sperau ca le zica muricanilor : si acu ce vreti? Mai multe pierderi la conatbilitate?
Asta di8n cazua ca niponii, ca si germanii, dar mai ales niponii, considerau pe americani un popr „corupt” care gandeste numai cu stomacu, obsedat de facut bani si distractii ..
Nu si-au putit inchipui reactia furiasa a americanului „molau”, „corupt”, „hedonist”.. acel urlet de furie Yellow bastards! si hotararea de a invinge…
A da.. William Manchester scria pe undewva ca obiectiv vorbind se virbeste porea mult de fanatismul japonez. Ca GI;s nu niponii au luptat cu apa pana la gat srpijinid armele de cadavrele camarazilor morti si crabii ciupindu-i de testicule
Mada Maricanii au fots teribil de subestimati. Ca si Goering: Americanii? Americanii?! Nu stiu sa faca deact lame de ras! (eu zic destule incat l-au ras!!)
Atacul de la P.H. a fost gandit ca o lovitura strategica care sa paralizeze pt un timp US Navy in Pacific,astfel incat japonezii sa aiba mana libera pt. a cuceri Indochina,Indiile Olandeze si Filipine.Cand americanii urmau sa-si revina,aveau sa gaseasca un cerc defensiv exterior japonez puternic consolidat,in care urmau sa-si rupa dintii de cateva ori,pana cand publicul american avea sa considere ca pierderile lor sant inacceptabile si vor cere guvernului lor sa incheie o pace de compromis,recunoscand cuceririle japoneze.
Cu exceptia catorva minti luminate,japonezii credeau ca americanii sant o natie pacifista si degenerata,pe care o serie de lovituri devastatoare avea sa o convinga sa ceara pace.Lipsa de realism,miopia politica in probleme internationale caracteriza guvernul de la Tokyo,precum si o uimitoare ignoranta in materie de geopolitica.
Deci japonezii au lovit prin surprindere si au scos din lupta navele mari americane,ratand portavioanele.Nagumo si-a indeplinit ordinele si traia momentul sau de glorie.A gasit inacceptabile riscurile unui nou atac aerian la P.H.Nu stia unde sant portavioanele americane,puteau fi f. aproape,deci trebuia sa-si pastreze o buna parte din av.de vanatoare,av.torpiloare si bombardiere in picaj pt. o eventuala confruntare cu acestea.Iar sa trimiti doar o parte din aviatia imbarcata sa atace din nou la P.H. cand americanii erau in alerta insemna pierderi mari si rezultate slabe.Stia ca vanatoarea americana,desi greu lovita nu era distrusa,mai avea zeci de ap.intacte.Iar jap. nu puteau trimite in atacul 2 decat 1/3 din av.lor de vanatoare,pastrand 1/3 pt. protectia portavioanelor si 1/3 ca ecorta pt. un ipotetic atac asupra portavioanelor americane.
Judecand toate astea Nagumo a decis sa faca cale-intoarsa,protenjandu-si portavioanele,inestimabile in razboiul care tocmai incepuse.
Se spune ca distrugerea rezervelor de petrol ale US Navy,ca si a infrastructurii portuare ar fi scos pt. mai mult timp din lupta flota din Pacific si ar fi fost mai eficienta decat atacul asupra navelor.Insa ..chiar si fara petrol la P.H. americanii aveau destule petroliere militare in Pacific si puteau sa le aduca si pe cele din Atlantic.Firmele americane aveau cele mai multe petroliere din lume,doar un mic procent din ele ar fi asigurat integral necesarul flotei din Pacific.
Iar o infrastructura portuara destinata unei flote este atat de VASTA,incat iese din discutie sa o distrugi o macar sa o avariezi grav cu putinele avioane de pe 6 portavioane.
Chiar daca japonezii prindeau la P.H. si cele 3 portavioane,asta tot nu insemna infrangere Americii.Administratia SUA stia ca vine razboiul si la 7.12.41 avea in constructie 11 portavioane,15 cuirasate,,54 crucisatoare,193 distrugatoare,73 submarine.
Realitatea este ca atacul lui Nagumo a reusit doar sa-i socheze,sa-i raneasca usor si sa-i infurie pe americani,nu sa loveasca grav in capacitatea lor de lupta.Iata de ce operatiune P.H. s-a dovedit o uriasa greseala de calcul.Cum Japonia nu putea sa invadeze SUA,forta Americii s-a dovedit in cele din urma coplesitoare pt. o natiune cu doar 10% din capacitatea ind. a inamicului si dependenta de importuri.
Actiunea de la Midway a fost gandita de Yamamoto ca o batalie de distrugere a flotei americane,momentan superioara.In urma noilor cuceriri,granitele maritime ale Japoniei se extinsesera f. mult.Ca sa le asigure protectia,ar fi trebuit ca flota japoneza sa fie fragmentata in formatii mai mici,vulnerabile la un masiv atac american.
Pt. a evita aceasta,trebuia ca Flota Combinata sa mentina initiativa strategica si sa atace un obiectiv pe care flota americana sa fie obligata sa-l apere.Acesta a fost Midway.Invingand US Navy,Japonia capata inca cateva luni de ragaz in care sa-si consolideze cuceririle.
Obiectivele Japoniei s-au dovedit mult prea ambitioase.Alternativa insa era sa li se permita americanilor sa-si regrupeze fortele pt.un contraatac.Yamamoto et comp. stiau ca daca nu reuseau sa tina SUA sub o presiune constanta,infrangerea devenea inevitabila.Dupa ei,singura strategie buna era sa atace mereu,pana cand Washingtonul avea sa accepte dominatia japoneza si sa negocieze o intelegere.
La Midway,daca jap. inca mai gandeau in trecut si veneau cu navele de linie,crezand ca va urma un angajament clasic,cu tirul tunurilor sprijinite de aviatia imbarcata,americanii stiau precis ca va fi doar o actiune de portavioane,tinta lor fiind portavioanele lui Nagumo.Cuirasatele americane,vechi si lente,au ramas in California.Stiau cu totii ca avioanele erau armele principale.Pana si la esaloanele inferioare se stia asta.Lt. Dick Crowell dupa o partida de barbut jucata la miezul noptii pe Yorktown spunea ca soarta SUA este in mana a 240 de piloti.
A urmat batalia,unde s-a vazut clar cat de gresit a fost planul lui Yamamoto se fragmentare a flotei jap. in segmente separate si la distanta mare unele de altele.Dupa ce a gustat din plin amaraciune infrangerii,Yamamoto a avut un rol sters in bataliile de uzura din I-le Solomon,care macinau incet flota japoneza,dar mai ales aviatia,atat cea imbarcata dar mai ales cea de pe aerodromuri.Acolo au murit cei mai multi piloti jap. experimentati.Cei care i-au inlocuit,prea in graba pregatiti,lipsiti de experienta,deveneau victime sigure ale pilotilor americani.
Dar Yamamoto nu avea sa prinda faza finala a razboiului,fiind ucis de americani intr-o ambuscada aeriana.
Eu cred ca Yamamoto nu a fost un mare comandant militar,doar un amiral bunicel pe timp de pace.In guvernele conduse de militari ai armatei el s-a epuizat in interbelic ducand o necontenita lupta de uzura pentru mai multi bani alocati marinei(inainte de 41 Japonia deja aloca 50% din PIB pe cheltuieli militare).Chiar daca nu venea razboiul cu americanii,asemenea cheltuieli militare i-ar fi tinut in accesi saracie ca si pe sovietici.
Dar el a folosit prost o mare parte din fondurile alocate marinei,risipindu-le pe super cuirasate inutile in razboi.Desi un sustinator al portavioanelor,nu a avut inteligenta intuitiva de a exploata pana la capat posibilitatile noului tip de nava,la fel cum nu a inteles ca portavionul va fi arma cruciala in urmatorul razboi.El vedea cheia succesului in binomul cuirasat-portavion,in care portavionul asigura acoperirea aeriana si da primele lovituri,iar cuirasatul da lovitura decisiva inamicului slabit de atacuri aeriene.
Portavioanele japoneze erau prost concepute,prea vulnerabile la atacuri aeriene si la torpile.La acelasi tonaj,americanii imbarcau cu 20% mai multe avioane.Daca pentru asemenea greseli de proiectare Yamamoto nu poate fi facut direct raspunzator,pentru slabele actiuni de salvare a portavioanelor avariate da.Daca ar fi avut mai mult echipament pt. lupta impotriva incendiilor,unele nave japoneze puteau fi salvate.
Tot aici putem include si lipsa de interes in salvarea pilotilor pierduti pe mare.Nu stia Yamamoto cat de greu se pregateste un pilot de portavion ?Daca a plecat la razboi fara un masiv contingent de piloti in pregatiri avansate pt. inlocuirea pierderilor,putea macar sa ia toate masurile pt. a-i salva pe cei care-i avea deja.
Alt lucru imputabil lui Yamamoto este proportia gresita de nave,avea prea putine distrugatoare si submarine.Jap. urmau sa aiba dureroase pierderi in portavioane si crucisatoare scufundate de submarilele americane deoarece au avut o slaba protectie A/S.
Dar Yamamoto visa la super cuirasate inutile,in loc sa-si faca socoteala ca din banii unui mastodont putea construi cam 30 distrugatoare ori submarineEl primea deja inca de la inceputul lui 40 rapoarte entuziaste despre victoriile submarinelor germane de la atasatul naval din Berlin.Aici se poate vedea mentalitatea sa ingusta,lipsa de viziune.Nu a inteles cum poate submina eficient economia americana.Daca ar fi inteles,la inceputul razboiului avea macar 20 submarine pe caile comerciale si vreo 10 nave corsar imprastiate de pe coasta de E africana pana pe coastele Americii de S.Ar fi facut intr-un an mai multe pagube decat toata Flota Combinata pe durata razboiului.
Un alt lucru care nu l-a preocupat a fost siguranta propriilor rute maritime.Inca din 40 putea sa vada ce insemna razboiul submarin asupra M.Britanii,stat insular ca si Japonia,la fel de dependent de importuri.Stia inca de atunci ca urma un razboi,desi nu era inca clar daca impotriva URSS ori SUA.Oricare ar fi,nu conta,amandoi aveau flote mari de submarine,iar in afara de distrugatoare jap. nu prea aveau nave A/S.Au demarat incet productia in 42,au accelerat in 43 si abia in 44 au aparut destule escortoare.Insa era prea tarziu,mare parte din navele comerciale deja erau scufundate de submarinele americane.Aceasta catastrofa putea fi evitata daca Yamamoto,pregatind razboiul ar fi asigurat si caile comerciale ale Japoniei.
O alta carenta care i se poate imputa lui Yamamoto este organizarea invechita a portavioanelor.Ele erau grupate cate 2 in divizii de portavioane,ca si cuirasatele.In privinta asta,ca si in altele,americanii s-au dovedit ca gandire militara cu o generatie in fata lor,inventand Task Force,grupata in jurul unui portavion,care continea distrugatoare,crucisatoare,uneori si cuirasate.Unele formatii se desparteau de Task Force pentru misiuni independente,altele reveneau dupa indeplinirea misiunii.Totul foarte flexibil.
La Midway Nagumo avea 2 divizii de portavioane,astfel incat ordinele sale treceau la sefii acestor divizii care le analizau si le trimiteau la portavioane.Un amiral american se adresa direct portavioanelor sale,eliminand o veriga din lantul de comanda,cu toate avantajele ce decurg de aici in ce priveste operativitatea.
Ar mai fi multe de spus despre Yamamoto,cred ca as putea scrie o carte.
Pe scurt,dupa parerea mea Yamamoto nu a fost un mare comandant.Tanand cont se situatia Japoniei nu a fost un strateg rau.Dar a fost un organizator mediocru si un slab tactician.