Controlul telepatic al mașinilor este o idee ce pare desprinsă din cărțile de science-fiction. Este, totodată, un deziderat mai vechi al oamenilor de știință iar rezolvarea acestei probleme va avea importante beneficii, nu doar în domeniul militar, ci și în cel civil (controlul unei proteze de exemplu).
În 2019, DARPA a finanțat șase organizații în cadrul programului „Next-Generation Nonsurgical Neurotechnology (N3)”, anunțat pentru prima dată în martie 2018. În cadrul acestui program, Battelle Memorial Institute, Carnegie Mellon University, Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory, Palo Alto Research Center (PARC), Rice University și Teledyne Scientific urmau să conducă echipe multidisciplinare pentru a dezvolta o interfață creier – mașină.
„DARPA se pregătește pentru un viitor în care o combinație de sisteme fără pilot la bord, inteligență artificială și operațiuni cibernetice ar putea face ca războaiele să se desfășoare prea rapid pentru ca oamenii să le mai poată gestiona eficient doar cu tehnologia actuală”, a declarat Al Emondi, managerul programului N3. „Prin crearea unei interfețe creier-mașină mai accesibile, a cărei utilizare nu necesită intervenții chirurgicale (n.a. implant chirurgical), DARPA ar putea oferi instrumente care să le permită comandanților să rămână implicați în mod semnificativ în operațiuni militare care se desfășoară cu mare viteză.”
În ultimii 18 ani, DARPA a demonstrat neurotehnologii din ce în ce mai sofisticate care se bazează pe electrozi implantați chirurgical pentru a realiza o interfață cu sistemele nervoase centrale sau periferice. Printre realizările agenției poate fi menționat controlul neuronal al protezelor și restabilirea simțului tactil la utilizatorii acestor proteze, ameliorarea unor boli neuropsihice altfel netratabile, așa cum ar fi depresia, și îmbunătățirea memoriei. Din cauza riscurilor inerente intervențiilor chirurgicale, aceste tehnologii au fost până acum limitate la utilizarea de către voluntari cu nevoi clinice.
În cadrul programului N3, se urmărește dezvoltarea unor interfețe neinvazive (care nu sunt implantate chirurgical), complet exterioare corpului, dar și a unor interfețe ușor invazive prin utilizarea unor nanotransductoare. În mod lăudabil, cei de la DARPA își bat capul și cu aspectele etice și juridice ale tehnologiilor dezvoltate, mai ales că interfețele vor fi testate pe oameni.
„Dacă N3 va avea succes, vom ajunge să avem o interfață neuronală portabilă care poate comunica cu creierul de la o distanță de doar câțiva milimetri, ceea ce va duce neurotehnologia dincolo de clinică și va avea o utilizare practică pentru securitatea națională”, a declarat Emondi. „La fel cum membrii forțelor armate își pun echipamentul tactic pentru a se pregăti de luptă, în viitor ar putea să-și pună o cască ce conține o interfață neuronală folosind tehnologia în funcție de nevoi. Când misiunea se încheie, echipamentul este pus deoparte.”
Testele recente desfășurate de armata australiană ne demonstrează că se fac pași mari în direcția cea bună. Cel puțin în domeniul militar.
În testul armatei australiene, un câine robot este controlat telepatic de un soldat prin intermediul unei interfețe neinvazive, o cască. Simplul gând este suficient pentru a controla câinele robot.
„Această colaborare s-a axat pe modul în care am putea crea o interfață cerebrală care va permite unui soldat să opereze un sistem folosind semnalele cerebrale în loc să folosească o consolă de comandă”, ne spune locotenent-colonelul Kate Tollenaar, de la Biroul de implementare și coordonare a sistemelor robotice și autonome (RICO). „Aceasta este în mare măsură o idee despre ceea ce ar putea fi posibil în viitor”.
În acest moment este nevoie doar de o cască și de un robot. Testul este rezultatul cercetărilor desfășurate de Universitatea de Tehnologie din Sydney, Defence Innovation Hub și Defence Science and Technology Group care au folosit o cască HoloLens 2 și un decodor bazat pe Raspberry Pi pentru a capta undele cerebrale și a le traduce în „instrucțiuni” trimise mai apoi unui câine robot autonom, în acest caz un robot Vision 60.
Având în vedere că primul test a fost un succes, echipa a efectuat un al doilea test care a inclus o operațiune simulată de soldați și câini roboți care lucrau în tandem pentru a elibera o zonă. Australienii sunt foarte incântați de rezultate și intenționează să utilizeze sistemul pentru controlul sistemelor aeriene fără pilot (așa numitul „loyal wingmen”), al roiurilor de drone, precum și pentru alte sisteme robotizate.
Potențialul acestei tehnologii este realmente enorm, mai ales în zona civilă unde poate reda o viață normală persoanelor cu dizabilități. Eu doar mă rezum să constat faptul că Robocop va fi în curând printre noi…
P.S. NU, acest articol NU este despre Inteligența Artificială.
Descrierea este una fantezistă. Nu s-a inventat până acum vreun dispozitiv de interceptare/recepție a gândurilor, nu există nici măcar studii despre viteza de propagare a gândurilor în spațiu. Dacă ar exista așa ceva, serviciile secrete ar fi în culmea fericirii, și n-ar lăsa informația să iasă la suprafață, v-ar citi gândurile non-stop 🙂
Aici dispozitivele sunt controlate nu prin gânduri (adică unde), ci prin semnalele electrice din creier, e o diferență majoră. Semnalele electrice se propagă limitat doar prin circuitul electric. Semnalele electrice din creier sunt preluate și transmise la distanță prin unde electromagnetice. Se vede din imagini că roboții au antene de recepție.
Este exclus să crezi că cercetătorii ar folosi telepatia, pentru că pur și simplu ei nu o recunosc ca fenomen, telepatia nu există pentru ei.
Ce vedem în video e sforțare tipic materialistă: dacă ar putea să-ți înfigă niște electrozi în creier, să te facă cyborg ar fi cei mai fericiți. Asta e prosteală și o diversiune de tipul ”Cum să faci ca să nu faci lucrurile cum trebuie, ci exact pe dos, firește asta în timp ce pretinzi că faci ce trebuie”.
Dar da, ăsta ar fi dezideratul, să ajungem să controlăm aparatele de zbor prin gânduri, folosind comenzi telepatice de genul ”Urcă!”,”Accelerează!”, ”Coboară!”. Nu e cazul aici.
Mi-am amintit de o carte cu nuvele SF citită când eram mic, secolul trecut. Erau câteva nuvele și de-ale lui Asimov, prima oară când auzeam numele lui. Revin, într-o nuvelă un tip conduce mașina telepatic, și moare, se prăbușește în prăpastie. Șeful lui caută explicații și zice ceva cam așa ” ăla era un om foarte visător, s-o fi gândit ce ar fi dacă ar scurta drumul prin munți, și mașina a executat gândul lui”. Deci, telepatia e așa, de romane. Dar, mult înjuratul domn Funeriu, de către privitorii Latrina 3 și Ghiță TV, este coautor la un proiect de „cutie de viteză” celulară, folosită în medicină (o să caut un link). Așa că, măcar putem visa.
Poate ar fi o idee ca tarile NATO din Europa care nu prea vor sa dea 2% pt aparare din varii motive (pacifism, distanta fata de zonele de conflict, salarii) sa bage diferenta de bani in JEDI (echivalentul DARPA).
Prin acest mecanism poti incuraja cercerarea, dezvoltarea, investirea banilor in universitati. Proiectele nici nu trebuie sa fie cu aplicatie militara clasica, pot acoperi un spectru larg de domenii critice pt securitatea noastra (agricultura, medicina, mediu, materiale, electronica, software).
Europa va avea mult de suferit daca va ramane in urma dpdv tehnologic.
Și uite asa se ajunge la ce se prezintă prin filmele / SF
Viitoru e aici !