MBDA – MdCN
În primul articol din serie am pornit de la dilema artileriei reactive, aceasta fiind o capabilitate cândva omniprezentă în fostul Pact de la Varșovia, dar tratată mai degrabă ca nișă în Occident, ceea ce a lăsat Europa, după Războiul Rece, cu foarte puține sisteme autohtone și cu o dependență structurală de M270/MARS și de HIMARS-ul american.
Acest al doilea articol mută discuția la nivelul următor, către rachetele de croazieră și balistice, instrumentele de „deep strike”, fără de care orice proiect de autonomie europeană rămâne incomplet, într-un context în care o eventuală retragere sau reducere a prezenței americane ar deschide un gol periculos în zona loviturilor la mare distanță. Statele europene au început, târziu dar vizibil, să investească în propriile familii de rachete, de la Storm Shadow/SCALP, Taurus și MdCN, până la programele de nouă generație precum STRATUS sau inițiativa, deja fragmentată si revigorată oarecum la data articolului, ELSA pentru lovituri terestre de 1.000–2.000 km. Practic vorbim de segmentul dintre MLRS‑uri și armele operational-strategice unde Rusia operează confortabil cu Iskander și Kalibr.
Situatia in tarile europene:
Rachetele de croazieră și cele balistice stabilesc în lumea de astăzi nu doar cât de departe poți lovi, ci și cât de serios te ia un adversar atunci când vorbești despre descurajare sau autonomie. Dacă poți atinge, cu precizie, ținte la sute sau mii de kilometri distanță (depozite, noduri logistice, porturi, aerodromuri, centre de comandă) atunci poți avea și credibilitate cu privire la capacitatea de riposta autonoma a Europei.
Privită strict prin prisma capabilităților convenționale, imaginea europeană este diversă. Există sisteme foarte bune precum Storm Shadow/SCALP, Taurus, MdCN, NSM/JSM, cu proiecte promițătoare precum STRATUS sau viitoarele rachete terestre din familia ELSA, dar toate acestea sunt fie aeriene sau navale, fie în fază de dezvoltare, fie limitate numeric.
Ce rachete au acum in serviciu statele europene:
Incepem cu Storm Shadow/SCALP, pentru că sunt singurele rachete de croazieră europene care au fost testate masiv în luptă. Integrarea lor pe Su‑24 ucrainene în timp record a transformat bombardiere sovietice depăşite într-un vector de atac în adâncime capabil să lovească poduri, depozite şi infrastructură militară în Crimeea, Donbas şi chiar în regiunile ruseşti de frontieră, cu o precizie foarte bună și o rată inițială de penetrare a apararii ruse cu adevarat remarcabilă. Varianta livrată Ucrainei a fost limitată politic la aproximativ 300 km, sub raza maximă teoretică, dar suficient pentru a pune sub presiune aproape toate nodurile logistice din spatele frontului. Pe măsură ce Rusia a adaptat apărarea antiaeriană, a introdus mai multe interceptări și a forțat Ucraina să folosească tactici mai complexe (inclusiv „rachete momeală”), eficiența tactică s-a păstrat, însă impactul strategic a fost atenuat de numărul mic de rachete, ritmul de consum și imposibilitatea de a susține luni la rând un volum mare de lovituri. Este o rachetă nu tocmai nouă însă capabila si disponibila costuri rezonabile.
Taurus KEPD 350, deși foarte apropiată ca profil (croazieră subsonică, stealth, specializată în distrugerea țintelor fortificate) a jucat până acum doar rolul de sperietoare în Ucraina însă nimeni nu a văzut-o în luptă. Ucraina a cerut insistent racheta, argumentând că combinația de rază 500+ km, penetrare in profunzime și mod de zbor „nap-of-the-earth” ar permite lovirea unor ținte critice în interiorul Rusiei, dar Berlinul a blocat transferul din motive politice și de control al escaladării.
Germania s-a orientat în direcția Taurus Neo, un program de peste 400 milioane euro aprobat în 2025, menit să prelungească viața conceptului până în 2040+ cu electronice actualizate, rază extinsă și o amprentă radar redusă, semnal clar că, cel puțin pentru Bundeswehr, racheta de croazieră lansată din aer rămâne piesa centrală a descurajării convenționale.
Pe segmentul naval, lecțiile din Ucraina sunt oarecum indirecte, dar se pot trage totusi unele concluzii. MdCN nu a fost folosită în acest conflict, însă experiența franceză din Siria o confirmă ca un fel de „Tomahawk european” (profil low‑observable, viteză subsonică, rază de peste 1.000 km și integrare pe FREMM și submarine de atac), ceea ce îi conferă o valoare clară în doctrina de lovituri convenționale la mare distanță atâta vreme cât ai și platformele navale care să o ducă în poziție de lansare. În privința rachetelor antinavă precum Exocet, NSM sau RBS15 s-a demonstrat, prin analogie cu succesul ucrainean cu Neptune și cu discuțiile despre eventualul transfer NSM, că pot juca un rol în lovituri asupra infrastructurii de coastă, porturi și obiective fixe, dar sunt constrânse de o încărcătură mai mică, raze mai scurte și achiziția țintei adaptat inițial pentru mediul naval, nu pentru obiective în adâncimea zonei de uscat.
În practică, Storm Shadow/SCALP a fost singura capabilitate europeana de deep‑strike convențional în Ucraina, iar rezultatele sale – foarte bun la început, tot mai contestat pe măsură ce Rusia a învățat, arată că un singur tip de rachetă, în număr mic, nu poate susține o campanie de lovituri în adâncime împotriva unui adversar mare și cu putere de adaptare.
Ce rachete sunt in dezvoltare:
MdCN (Franta)
Plecând din zona navală, Franța a dezvoltat MdCN, (Tomahawk‑ul francez”) derivat din SCALP, integrat pe fregatele FREMM și submarinele nucleare de atac și gândit ca instrument de descurajare convențională, menit a lovi ținte strategice la 1.000+ km fără a escalada imediat în registrul nuclear.
Următorul pas este de a avea aceasta capabilite la sol, prin LCM (Land Cruise Missile), practic o versiune terestră a MdCN pe care MBDA o prezintă drept singura rachetă de croazieră „deep precision strike” complet europeană lansată de la sol, cu aceeași arhitectură de bază și cu ambiția de a da utilizatorilor MdCN/LCM o capacitate proprie de lovire la mare distanță.
MdCN e o rachetă de croazieră subsonică, turbojet, concepută pentru lovituri de mare precizie la peste 1.000 km împotriva țintelor terestre de mare valoare. Racheta cântărește aproximativ 1.400 kg, are 6,5 m lungime, un diametru de 500 mm și poartă un focos de circa 300 kg, suficient pentru a neutraliza sau distruge ținte sensibil protejate, dar nu buncăre extrem de întărite.
Din punct de vedere al platformelor, MdCN a fost gândită din start în două variante, dar cu același corp de rachetă: lansare verticală de pe fregatele FREMM prin SYLVER A70 și lansare prin tuburile torpilă de 533 mm de pe submarinele de atac clasa Suffren/Barracuda (într-un container hidrodinamic, care se separă la ieșirea la suprafață). E important și că arhitectura permite integrarea pe submarine convenționale de tip Scorpène, ceea ce deschide teoretic calea pentru exportul unei capacități de deep strike la 1.000+ km către marine ne‑nucleare, dar cu ambiții regionale.
Drept ghidaj MdCN folosește un pachet compx, inerțial + GPS + TERCOM/TERPROM pentru zbor la joasă înălțime și urmărirea terenului, plus un cap de ghidare terminal infraroșu cu recunoaștere de imagine, ceea ce îi permite să compare „imaginea” țintei cu o bază de date pre‑încărcată și să corecteze ultimii metri de traiectorie cu precizie metrică. Această combinație o face relativ rezistentă la bruiaj GPS și îi permite să atace ținte cu contur clar (hangare, clădiri C2, depozite). Din punct de vedere doctrinar, francezii o prezintă explicit ca instrument de „deep precision strike” convențional, complementar descurajarii nucleare: o capabilitate cu care poți lovi în adâncime (inclusiv pe teritoriul unui „peer adversary”) fără a trece linia nucleară.
Operațional, MdCN a fost folosită prima dată în noaptea de 13/14 aprilie 2018, în atacul comun SUA–UK–Franța asupra infrastructurii chimice siriene: trei rachete MdCN lansate de o FREMM franceză au lovit depozitul Him Shinsar împreună cu Tomahawk‑uri americane și Storm Shadow/SCALP, ținta fiind practic distrusă după o combinație de focose penetrante și focose HE. Mai nou, DGA și Marina franceză au demonstrat și capacitatea de „synchronized time-on-target” (STOT), cu lovituri MdCN lansate simultan de o fregată și un submarin și sosind în același interval de timp pe ținte diferite.
LCM (Land Cruise Missile) este, practic, versiunea terestră a lui MdCN/NCM: un sistem de rachetă de croazieră lansată de la sol, dezvoltat de MBDA pentru lovituri de precizie la distanțe de peste 1.000 km. Racheta păstrează arhitectura de bază a MdCN – masă 1.400 kg, lungime 6,5 m, motor turbojet Microturbo TR 50, profil subsonic cu zbor la foarte joasă înălțime, focos 250–300 kg și pachet de ghidaj INS/GPS + corelare topografică + căutător IR în faza terminală, cu precizie metrică la foarte mare distanță.
LCM va veni ca sistem complet de lansatoare pe șasiu cu roți (transport‑lansator, cu două containere a câte două rachete), plus suita de planificare misiune și C2, gândite pentru mobilitate, dispersie și supraviețuire în context de conflict de mare intensitate. Pentru că nu mai trebuie să respecte constrângerile mediului naval (VLS A70, mediu marin, integrare pe submarine), varianta terestră are mai multă libertate în optimizarea masei și a rezervelor de combustibil, MBDA sugerând explicit că asta se traduce în performanțe cel puțin la fel de bune ca MdCN – deci rază reală >1.000 km, cu aceeași capacitate de a penetra zone dense de apărare antiaeriană prin RCS redus și zbor profilat după teren.
LCM este important din trei motive:
- oferă Europei, pentru prima dată, o rachetă de croazieră terestră de rază >1.000 km proiectată, produsă și integrată integral în Europa – deci o alternativă directă la Tomahawk.
- permite replicarea, pe uscat, a conceptului de „synchronized time‑on‑target” demonstrat deja cu MdCN (lovituri sincronizate de pe fregată și submarin), dar acum cu baterii mobile greu de neutralizat preventiv;
- este, de facto, modul în care Parisul încearcă să umple golul 300–2.000 km de pe vector terestru fără a depinde de Washington.
Echivalentele altor puteri ar fi Tomahawk la americani, Kalibr la ruși, HN‑2/HN‑3 la chinezi.
Daca tot suntem la arsenalul francez, precizez că nu mă voi referi la rachete precum ASMPA R și M51 deoarece aceștia sunt vectori purtători de încărcături nucleare.
STRATUS (Franta, Marea Britanie, Italia)
STRATUS este noul nume de marketing al fostului FC/ASW (Future Cruise/Anti‑Ship Weapon), proiectul franco‑britanic la care s‑a alăturat și Italia. În locul unei singure rachete, STRATUS propune un vector LO (Low Observable) subsonic și stealth, dedicat deep‑strike‑ului discret împotriva țintelor terestre de mare valoare, și un vector RS (Rapid Strike) supersonic cu motor ramjet, optimizat pentru lovituri antinavă foarte rapide, dar și pentru misiuni SEAD/DEAD și, la nevoie, împotriva aeronavelor de mare valoare tip AWACS.
LO este urmașul conceptual al Storm Shadow/SCALP, cu rază de peste 500 km, secțiune radar redusă, profil de zbor foarte jos și pachet de ghidaj multi‑sensor, gândit să penetreze straturi dense de apărare antiaeriană și să ajungă loveasca infrastructura C2, obiective logistice sau energetice a adversarului.
RS este moștenitorul ideilor din conceptul Perseus adica un vector cu motor ramjet, capabil de viteze supersonice (zona Mach 3+), manevre agresive pe traiectorie și profile de atac care il fac greu de interceptat, cu o încărcătură care poate fi configurată pentru a maximiza efectul asupra navelor de suprafață sau a radarelor și bateriilor SAM.
LO și RS sunt proiectate să intre atât în calele interne ale F‑35, cât și pe pilonii Rafale și Typhoon, ceea ce lasă loc pentru combinații interesante: de la încărcări „full stealth” pe F‑35 (LO în interior) la combinații LO + RS pe un Rafale sau Typhoon configurat pentru pachet mixt de lovituri la sol și antinavă. Pentru mediul naval, STRATUS este gândit pentru lansatoare verticale (VLS) – în primul rând pe fregatele de nouă generație (Type 26 britanice, FREMM și succesoarele lor, eventual pe viitoarele unități italiene), cu integrare planificată atât în lansatoare de tip Sylver cât și, ideal, în Mk 41, pentru a face produsul mai atractiv la export. Din punct de vedere al calendarului, MBDA vorbește de o fereastră de intrare în serviciu în jur de 2028–2030, cu primele capacități operaționale validate pe platforme aeriene, urmate de integrarea navală pe măsură ce noile fregate intră în flotă.
Echivalentele ar fi o combinație între JASSM‑ER/LRASM la americani, Kalibr + Oniks/Zircon la ruși, respectiv la chinezi de rachetele de croazieră (YJ‑18) și antinavă.
3SM Tyrfing
Acest proiect se dorește și complement al NSM, dar descrierile oficiale și detaliile din contractul de dezvoltare arată că vorbim de un vector de deep‑strike naval ce poate fi dezvoltat si pentru alte medii si tinte. cu viteză Mach 2–3, rază dorită de 800–1.000 km, manevrabilitate pe toată traiectoria, senzori pentru angajarea tintei în orice condiții meteo, data‑link pentru control în zbor și un focos cu efect ajustabil.
Kongsberg Defence & Aerospace este contractorul principal, cu Diehl Defence și MBDA Deutschland ca parteneri în joint-venture-ul anunțat în mai 2024. Bundestagul a aprobat în iunie 2024 o contribuție germană de aproximativ 650 de milioane de euro, finanțată până în 2027 din fondul special pentru Bundeswehr, cu trecerea ulterior pe bugetul obișnuit de apărare; dezvoltarea ar trebui să se încheie la începutul anilor 2030, cu capacitate operațională în jur de 2035.
Din punct de vedere doctrinar, 3SM este conceput să fie desfășurat inițial pe fregatele norvegiene și germane, alături de NSM, ideea fiind, tot ca la STRATUS, sa etajeze vectorii de lovire rachete subsonice stealth care vin pe profil foarte jos și rachete supersonice manevrabile care comprimă timpul de reacție al apărării, ambele capabile să lovească și ținte de coastă sau infrastructură critică, nu doar nave. Comunicatele germane sugerează deja că Tyrfing nu va rămâne limitat la rolul clasic naval, ci este luat în calcul și pentru variante coastă‑navă și coastă‑uscat, ceea ce îl împinge clar în zona de multirol deep‑strike.
proiectul prin care norvegienii și germanii vor să intre în clubul foarte restrâns al celor care pot penetr zone A2/AD cu mijloace proprii adica un sistem gândit să penetreze apărări stratificate, să țintească atât grupări navale, cât și obiective terestre în adâncime.
Echivalentele ar fi rachete antinavă/strike supersonice sau hipersonice precum Oniks/Yakhont/Zircon la ruși sau YJ‑18/YJ‑12 la chinezi; americanii nu au momentan un echivalent direct supersonic în serviciu, LRASM fiind subsonic.
Suedezii vor hibrid UAV-racheta de croaziera.
Suedia a semnat în noiembrie 2025 un contract de aprox. 12 milioane lire cu GKN Aerospace pentru un demonstrator de UAV cu motor turbojet, dar conceptul prezentat arată clar ca o rachetă de croazieră stealth. GKN trebuie să proiecteze de la zero atât fuselajul, cât și un motor turbojet dedicat, cu demonstrații la sol și zbor gata în 18 luni. Coordonarea programului și motorul vor fi dezvoltate în Suedia (Volvo Aero), iar celula în Olanda, la Fokker, tot parte a grupului GKN. Oficial, proiectul este descris ca UAV flexibil, low‑cost, dar practic pare sa fie un demonstrator de rachetă de croazieră, gândit ca baza de plecare pentru o capabilitate de lovire la 2.000 km pe care Armata Suedeza o cere în perspectiva 2030, ca răspuns la arsenalul rusesc de rachete de croazieră și balistice.
Marea Britanie are in dezvoltare doua concepte de vectori lansabili terestru.
Au in lucru două concepte naționale de „deep strike” terestru, Brakestop și Nightfall.
Brakestop este descris ca platformă de tip „drona de atac”/rachetă de croazieră (oarecum similar cu sistemul suedez) cu rază de aprox. 600 km și încărcătură de 200–300 kg, concepută pentru rol de deep strike, complementară rachetelor aeriene existente.
Nightfall este preconizat a fi o rachetă balistică tactică. Cerințele oficiale (RFI august 2025) cer o rază cu obiectiv declarat de cel putin 600+ km, focos de aproximativ 200–300 kg exploziv, CEP sub 10 m și capacitate de a trage multiple rachete de pe un singur vehicul, care trebuie să lanseze întreaga salvă în maximum 15 minute și să părăsească poziția în 5 minute, totul la un cost-țintă de ~500.000 £ per rachetă fără focos și lansator.
Pentru Brakestop GKN. firmă britanică și deja contractor pentru proiectul suedez este poziționat să câștige competiția pentru o rachetă de croazieră terestră a UK, ceea ce deschide scenariul unei familii comune britanico‑suedezo‑olandeze in sensul ca același lanț industrial (GKN/Volvo Aero/Fokker) ar putea sta la baza unei rachete de croazieră de 600 km (Brakestop) și a unei variante extinse la 1.000–2.000 km pentru Suedia, eventual cu versiuni lansabile aero și naval.
Va urma…
Steppewolf
Multumesc de articol @Steppewolf
Problema europenilor sta in lipsa stocurilor.
multam! si adaug pt toti, va rog nu-mi mai multumiti pentru articol ca-s unii care publica aproape zilnic. o fac de dragul dezbaterii, discutiilor si pt ca-mi place sa cercetez chestii
@robi cred ca o sa vina si stocurile in timp, s-a descoperit o noua metoda de crestere economica 🙂
Ba da, mulțumirile se cuvin și ție și fiecărui autor: tocmai pentru motivele ce le-ai zis și pentru că noi, cititorii, beneficiem! 🍺
Si daca iti multumesc precum fac acum ? Ce poti sa faci ?😂
Iar cititorii apreciază, de unde și mulțumirile.
stiu si apreciez, insa va deveni redundant ca mai am unele articole pe teava. sper sa reiau si unele mai vechi pe care le incepusem si nu am apucat sa le duc la capat. multumesc si eu!
Good stuff, thanks.
I’ll add that I won’t be overly surprised if something interesting from the Polish manufacturer WB Group appears at this year’s MSPO 2026. And I’m not talking about typical loitering munitions.
I look forward to the public release of the results of their work on this intriguing topic.
Lanca? wait for tomorrow, there is a 2nd part of this article 😉 However I don’t have much details on this missile; maybe you can add something that I wasn’t able to find
@steppewolf – OK, I’ll wait 😉
The WB Group’s long-range missile concept has evolved from something called „WARMATE 50” to „LANCA.” We’ll see what the final effect of these changes will be.
In any case, some sources speak of a 50 kg warhead transportable at a range of ~1000 km, while others mention a range of 300-500 km.
Popular media are writing about the Polish Tomahawk 😉 ROTFL
That’s why I’m waiting for MSPO 2026 – some interesting, fresh reports should surface.
Currently, work on this missile is classified as top secret, and we can’t count on any credible rumors or „leaks.”
We have to wait.
You can enter the phrases I’ve marked in quotation marks into a search engine and try to find something yourself.
Best regards
More: https://youtu.be/EEMehA1-kHM?si=NnFO3GFkONv6i9vI
yeah, I know, that’s why I avoided to mention too many because it’s not sure how the required capabilities will be. I can’t add now, I’m traveling and I have acess to phone but that’s all. BR
Foarte interesant.
Trezirea Europei e cu efect întârziat. Practic NU are ACUM cu ce lovi Rusia în adâncul teritoriului. Va avea cineva și asta dacă nu cumva viteza subsonică va devenii demodată fiind înlocuită cu hipersonică devastanta.
O remarcă :
„Suedia a semnat în noiembrie 2025 un contract de aprox. 12 milioane lire cu GKN Aerospace”.
De specificat să sunt lire engleze. Adică moneda țării unde se află firma.
Altfel românii noștri se vor minuna de cât de mari au ajuns turcii . ( au lira turcă ) 😄
Mulțumim pentru articol, @steppewolf!
Idei, vedem că există. Așteptăm să le vedem și în practică!
Ar fi interesant de urmărit dacă îi duce mintea pe europenii noștri, să treacă la pasul următor. Adică să procedeze ca americanii, să selecteze unul sau doi producători și să treacă la o dotare standardizată, pe ramura respectivă.
La francezi nu mă aștept la așa ceva, din start!
Sau, măcar să aleagă un tip de vector pentru Forțele Aeriene, unul pentru Forțele Navale și unul pentru Forțele Terestre, ca să împace și capra, și varza.
Ar fi un pas înainte, către creearea unei armate europene.
Părerea mea, hâc…
si totusi francezii, asa neplacuti cum sunt ei, au lucrusoare pe care ceilalti nu le au si nici nu le vor avea curand. au facut avioane singuri, au portavioane nucleare comparabile cu cele americane, unu ce-i drept, dar il au
pe nuclear stau binisor, estimarea e ca pot distruge Moscova si Sankt Petersburg sau macar le pot lovi credibil. Au sateliti, probabil cea mai dezvoltata retea europeana
nu stiu daca e fezabil sa alegi ca in US, acolo concetrarea intre firmele mari s-a creat in timp, oarecum natural. mai degraba as modifica legile europene ca sa scadem costurile de integrare intre statele UE ale armamentului pe alte platforme si sa nu exista oprelisti protectioniste ; daca s-au pus rapid Harpoane si Storm Shadow pe avioane rusesti, nu vad de ce n-ar fi posibil intre aliati.
mie-mi place variatia, mi se pare ca STRATUS e cel mai bine gandit, cu doua tipuri de rachete diferite
sunt arme unde varietatea e binevenita, chiar daca ai mai multe nu e tocmai rau, e.g. MANPADS.
Au tehnologia dar au cumparat numai in cantitati farmaceutice.
French military lacks ammunition for high-intensity conflict
According to a new report, France’s ammunition supplies are at their lowest and will not last more than a few weeks in the event of ‘bitter’ conflict.
https://www.lemonde.fr/en/politics/article/2023/02/18/french-military-lacks-ammunition-for-high-intensity-conflict_6016329_5.html
Nu gasesc nici un link calumea dar francezii au si lipsuri de echipament nu doar munitii. Iar echipamentele ce le au sunt practic facute sa lupte cu desculti prin africa.
Is the current French model of warfare viable? In 2021, I co-authored a study with Stephanie Pezard suggesting that the answer was no. We argued that the French military — now indisputably the most capable in Western Europe — could do a lot of things very well. But it also lacked the depth and the mass to do anything on a large scale for any length of time before it simply ran out of stuff. The study made a large splash in France, where it was picked up by journalists and cited by the National Assembly and senior French officers. The report said out loud many of the things that the French military itself was struggling to articulate, while also, unfortunately, providing ammunition to the military’s critics.
…..
The French Way of High-Intensity Warfare
The French approach to high-intensity warfare since the calamity of 1940 has been to privilege maneuver, speed, and “audacity” at the expense of mass and firepower. This was a reaction to the stolid doctrines that emerged in World War I — often associated with Gen. Philippe Pétain — that contributed to the construction of a force that in 1940 was vast in size and firepower but unwieldy and inflexible when attacked by the rapid-moving and far nimbler Wehrmacht. The newer maneuver-centric approach found reinforcement in the French army’s colonial experience and its expeditionary doctrines, which likewise promoted audacity and improvisation in the absence of numbers and resources. That colonial culture has had a profound influence on the French military up to the present day because of a variety of institutional factors and the reality that, as one Foreign Legion officer has frequently told me, an “army is what it does.” The French army most of the time in recent decades has been busy with small wars in Africa.
Of course, what is useful in Mali is much less useful in, say, Donetsk. Historically, though, French military thinking regarding a conflict with the Warsaw Pact reflected this same approach to warfare, augmented by French military thinking about the strategic significance of nuclear weapons. France’s heavy, conscription-based units stationed in Germany were designed to defend France on German soil by fighting aggressive Blitzkrieg-style maneuvers against much larger and more powerful but stolid adversaries. The French reckoned they would never have enough firepower and mass to do otherwise. So, for example, France’s Cold War-era tanks, including the AMX-30, offered less protection than American tanks of the same era: Their designers bet on speed and maneuverability.
Critically, however, the French assumed a war would be brief. Either the war would go nuclear, or it would end before reaching that threshold. Indeed, according to French strategic thinking at the time — see, for example, the 1972 Livre Blanc sur la Défense — the point of French conventional forces in Europe was to be strong enough to test the determination of the adversary, but not strong enough to defeat it. If one needed to amass a huge force to defeat the French army, the French would be able to see that. They’d get the measure of the Warsaw Pact’s intentions and know whether the danger was serious enough to reach for nuclear weapons. It followed that French Cold War planners did not think it necessary to build up large stockpiles of equipment and ammunition.
Instead, France invested significant resources into acquiring the ultimate insurance against invasion — nuclear weapons, along with the means to deliver them. The structure of the French air force and navy since has reflected that priority rather than the ability to defeat the Soviet air force and navy. They are designed to deliver nuclear warheads and protect the means to do so. All other missions are secondary. The result has been nuclear-propelled ballistic missile submarines and top-shelf combat aircraft designed with nuclear missions at the top of the requirements list. But all of this comes at the expense of mass. Besides the fact that the money required to maintain nuclear capabilities is money that is not available for other purposes, France sets aside a portion of its aircraft and ships just in case they are needed for nuclear missions, reducing the number available for other missions.
https://warontherocks.com/2023/04/why-the-french-army-will-continue-to-prioritize-quality-over-mass/
europenii au alzheimer de la atata zahar, obezitate, hedonism, misecuvinism, miserupism si au uitat lectiile ww2. Aviatia strategica iti ingenuncheaza industria adversarului iar rolul ei in prezent e luat de rachete…care ce sa vezi, „e sublime” dar nu se vad. Astia zici ca au baut apa dupa politicienii romani…de la anu’/vom face, vom drege…
Pana in 2030, razboiul din Ucraina deja ajunge la o concluzie, oricare ar fi ea iar Putin si Xi nu vor sta sa astepte 80 ani ca sa se simta in putere si vanjosi din nou…Vor incerca ceva inainte de a decide coana Europa care stydiu de fezabilitate o coafeaza.
P.S. Pana la urma Europa isi merita soarta ca prea a fost pe party ca in „Lord of the flies” 😉
Eu tot nu înceleg de ce nu se încearcă dezvoltarea unei rachete de croazieră/balistice comună în loc de toate aceste proiecte fragmentate. Să ne gandt câte rachete poate produce Franța sau Germania de una singură, cât de mari ar fi stocurile, câte ar putea lansa simultan si care ar fi prețul per unitate dacă în loc de toate rachetele care vor rezulta din proiectele astea țările care le dezvoltă ar cumpăra un singur tip, hai două dacă se doreste combinația asta de vector subsonic+supersonic, lucruri care îmi par esențiale pentru descurajarea unui agresor gen Rusia. Si ce au europenii cu rachetele de croazieră aer-sol cu rază de aproximativ 500km! Americanii au JASSM-ER si dezvoltã XR, Rusii au Kh-101 etc. MdCN a demonstrat că există pe continent tehnologia pentru a dezvolta rachete de croazieră cu rază de 1000+ km, i-ar faptul că mai multe țări europene au achiziționat JASSM-ER arată interes pe piață pentru acest tip de arme. Mai ales în condițiile când care Europa nu are avioane stealth si probabil nici nu le va avea prea curând nu ar fi normal să fie dezvoltate rachete care să țină eurocanardurile actuale cât mai departe de sistemele AA inamice si care să le lase sã lovescă cât mai adânc în teritoriul inamic. Articolul e foarte bun, chiar l-am citit cu plăcere si am aflat niste lucruri despre unele programe despre care nu aveam timp si rădbare să caut.
Toate bune si frumoase, dar sa inoveze si la time-to-market (timpi redus de la idee la produs cu acceptanta functionala), pret unitar sau numarul de bucati produse per unitate de timp (sau scalare productie cand e nevoie).
Sanatate & normalitate sa-avem si sa ne lipim si noi de ceva. Sa avem cu ce sa le dam o scatoalca in dinti la rusi (si/sau prietenii lor) de la buna distanta.
Multumim de articol.
@mihai măcar să dea comandă pentru ele în numere mari nu ca la Meteor. Ai una din cele mai bune rachete BVR din lume integrată pe avioanele tale si tu cumperi AMRAAM. Misterioase sunt căile celor ce i-au dețizii în legătură cu dotarea armatelor europene.
Exact. Meteor ar tb sa fie ‘cu japca’ de pus pe toate fighterele din spatiul european. + stocuri serioase samd. E unul din bunele exemple se ‘asa da’ de pe aci.
da, nici eu nu inteleg, e o racheta mai moderna si mai capabila
Sper ca partea a doua să aibă și ceva de la Ukainieni și Turci. Neptune e ceva care trebuie menționat. Iar SOM de la turci nu e de lepădat.
Turcii sunt pregătiți să facă transfer de technologie si nu ar trebui ignorați, acolo unde au demonstrat capabilități. Off Topic – Am înțeles ca vor sa aducă o line de artilerie la noi,
Nu i-am inclus pe turci si pe ucrainieni pentru ca scopul seriei de articole e o trecere in revista a capabilitatilor tarilor EU si europene din NATO. Eu personal consider Turcia o tara asiatica iar Ucraina este totusiin afara NATO/EU. Oricum, Ucraina cel mai probabil ar merita un articol separat.
„Operațional, MdCN a fost folosită prima dată în noaptea de 13/14 aprilie 2018, în atacul comun SUA–UK–Franța asupra infrastructurii chimice siriene: trei rachete MdCN lansate de o FREMM franceză au lovit depozitul Him Shinsar împreună cu Tomahawk‑uri americane și Storm Shadow/SCALP, ținta fiind practic distrusă după o combinație de focose penetrante și focose HE. ”
Operația nu a fost așa de strălucită. E poate datorită faptului că MdCN a fost testată doar o singură dată înaintea acestei operații. Trei fregate FREMM au participat, opt rachete trebuiau trase.
O fregată (Aquitaine) a avut un bug informatic și nu a tras nimic. Pe alta (Auvergne), rachetele au avut o defecțiune la lansare și nu au decolat. Abia a treia a lansat cu succes cele trei rachete în dotare, culmea, fregata Languedoc era pusă „pe rezervă”.
De altfel și SCALP-ul a avut o problemă, cinci Rafale echipate fiecare cu două rachete au participat la raid. Un Rafale nu a putut să lanseze una din rachete fiindcă sistemul de autocontrol al SCALP-ului a indicat că racheta nu este pe deplin funcțională. Au fost lansate numai nouă.
Frumos articolul dar naspa situatia!
1. Storm Shadow este in numar limitat la nivel european, integrare pe platforme si numar de vectori disponibili.
2. Taurus este si mai rar, mai nasol este ca nu a fost folosit, deh, the germs inca viseaza gazos.
3. Franceza se pare ca e doar pentru ei si restul sunt proiecte. E de bine ca au fost gandite si pentru cala lui F35 dar asta inseamna pa pa viitor avion european.
1. nu e penurie de Storm Shadow in Ucraina si deja se cauta inlocuitor, nu vad unde e problema
2. Taurus e foarte specializat; n-a fost folosit intr-adevar. Dar sunt o gramada de arme, inclusiv americane, care n-au fost folosite. vom vedea ce viseaza germanii, deocamdata ce spui tu e whisful thinking cu gazul
3. ca e gandita pt cala lui F-35 nu inseamna papa avion european; proiectele europene au avioane cu doua motoare in lucru, deci in mod normal vor avea cale mai mari ca F-35. In plus, daca n-ai observat tendinta, te ajut eu, se prefigureaza familii de rachete, cu difierite configuratii insa multe elemente comune, pentru scaderea costurilor; odata ce ai racheta functionand bine, o poti configura, inclusiv linia de fabricatie, pentru chestii specifice e.g. vezi adaptarea lui Meteor pt calele F-35, racheta care este cea mai performanta BVR a tarilor vestice, peste AMRAAM.
Complet de acord. A-si mai adăuga la ce zis steppewolf că F-35 si avioanele europene de gen6 vor fi operate în paralel. F-35 fiind sufucient de nou si de modern pentru a rămâne în serviciu mult timp în cadrul forțelor aeriene europene, nemții de exemplu nici nu au primit încă avioanele i-ar proiectele de gen6 nu includ o variantă VSTOL care să înlocuiască eventual F-35B folosite de britanici italieni si japonezi, ar fi fost stupid să nu aibă în plan integrarea noilor rachete pe F-uri.
Primul raspuns pierdut pe meandrele netului.
1. Erau 1600 toate si au inceput sa le produca iarasi din 2025.
2. Taurus este prea „specializat” pentru ca nemtii gafaie din cauza lipsei gazului de la prietenii de afaceri.
3. Poate nu, dar tot e pa pa avoinul ala cu 2 proiecte ce nu au produs nimic. Plm, pana si orezarii au scos ceva. Cuvantu cheie fiind „se preconizeaza” I rest my case.
PS. E bun Meteorul ala dar de ce cumpara europenii AMRAAM ? Poate pentru ca muricanii pot livra si in caz de bubuiala cu muscalii si ceilalti nu ? Scuze, au vrut si ei sa livreze Mistral.
@RTI
1. 1600 de rachete îți par puține în condițiile în care producția s-a reluat si europa nu intră în niciun război mâine. Dacă mai adăugăm la calcul Taurus, MdCN si JSM iese un un număr frumusel.
2. Taurus nu e trimis pentru că e o armă specializată si în acest moment nu își are rostul. Zi ce ar putea lovi Ucraina vu Taurus si nu poate cu rachetele pe care deja le are? În 2022 ar fi fost utilă acum nu.
3 Problemele economice ale germaniei sunt cu totul altere decât lipsa gazului rusesc. Să nu crezi că dacă maine reîncepe livrarea de gaz rusesc economia germaniei o să își revină brusc.
4. Poate unii i-au AMRAAM pentru că sunt mai ieftine si visează parteneriate strategice. De ce SUA ar putea livra AMRAAM în caz de război cu rusii i-ar MBDA nu. Si toată idea de a cumpăra pe timp de pace nu e aceea de a avea stocuri pentru un eventual război? Adică să înceleg că europenii cumpără AIM-120 acum pentru ca americanii să le livreze rachete suplimentare în caz de război?
depinde la ce pret o sa revina gazul asta rusesc, ca in 2020 nemtii primeau gaz la pret de 4 mai ieftin decat moldovenii (pentru Romania n-am gasit contractul pe net)
iar acum o saptamana Merz o ovationa pe Merkel (sau invers) https://www.google.com/search?q=merz+ovation+merkel
deci asasinii economiei statelor ue au revenit la locul faptei, adica in prim-plan (sau poate nici nu au fost plecati nicaieri)
tu, sa inteleg, ca visezi altfel de parteneriate startegice?
Da, sunt putine. Cate sunt in Ucraina, Polonia, Romania, Finlanda ?
Si ma rog ce e asa de specializat la ea de nu au pe ce sa o foloseasca, desi au o lista intreaga de tine, in afara de germs si politica ?
Probabil ca toti economistii ce sustin ca productia cu energie scumpa, pe langa mana de lucru scumpa, e ceva nasol se insala.
Poate nu au uitat istoria si cine este cu adevarat aia de au salvat situatia de aia ce au provocat rahatul.
Poti sa incerci daca nu iti pute prea tare SUA.