SKINK

Exista in istoria tehnicii militare produse care, din diverse motive, n-au apucat sa aiba o cariera, multe dintre acestea nedepasind faza de proiectare pe planseta sau cea de prototip. Exemple sunt nenumarate, multe dintre acestea apartinand…germanilor. Dar nu numai lor, si altii au avut astfel de proiecte precum subiectul articolului de astazi, proiect desfasurat de canadieni in WW II si numit simplu, Skink. Este un proiect putin cunoscut datorita numarului mic de exemplare produse, trei, proiect aparut din necesitate –apararea impotriva aeronavelor care ataca la joasa inaltime.

Skink a fost un proiect interesant dezvoltat de canadieni pe platforma tancului mediu Grizzly I, binecunoscutul M4A1 Sherman produs local sub licenta de catre Montreal Locomotive Works/MLW intre anii 1941-1943. Ei bine, inainte de a merge mai departe ne oprim fugitiv asupra blindatelor produse de catre canadieni in WW II, acestea fiind interesante si definitorii pentru ideea deloc depasita astazi, “necesitatea este mama inventiei”. Si incepem cu fabricantul “chestiilor”, si-anume Montreal Locomotive Works/MLW/Fabrica de Locomotive din Montreal.

MLW a existat in perioada 1883-1985, sediul central fiind in Montreal/Quebec, compania producand initial locomotive cu abur, ulterior si locomotive cu motoare diesel si diesel-electrice, fiind timp de mai multi ani o subsidiara a companiei americane American Locomotive Company/ALCO (compania a existat in perioada 1901-1969, sediul central fiind in Schenectady/New York). MLW a avut o contributie importanta la dezvoltarea transportului pe calea ferata si implicit, a economiei tarii frunzei de artar, Canada. In timpul WW II, MLW a contribuit din plin la efortul de razboi al Aliatilor, cu deosebire al Commonwealth-ului Britanic (tari aflate sub influenta/protectorat britanic cunoscute la acea vreme drept Dominioane. Aceste tari au fost Canada, Australia, Noua Zeelanda, India si Uniunea Africii de Sud. Ele au declarat razboi Germaniei, in totalitate, dupa data de 3 septembrie 1939, data la care Marea Britanie a declarat, oficial, razboi Reich-ului. Aproximativ 9 milioane de barbati si femei din Insulele Britanice si Commonwealth au luptat impotriva fortelor Axei in WW II –peste 5 milioane de britanici, 1.440.500 de indieni, 629.000 de canadieni, 413.000 de australieni, 136.000 de sud-africani, 128.000 de neo-zeelandezi si peste 134.000 de oameni provenind din alte colonii –Ceylon, spre exemplu, actuala Sri Lanka). MLW si-a adus contributia la realizarea unor vehicule militare destinate, cu precadere, armatei canadiene, vehicule nu foarte cunoscute realizate in mare parte in serie limitata, unele dintre acestea iesind din uz in anii *50/sec.XX –tunul autopropulsat Sexton Mk.I/II-tun 87 mm, tancul RAM-tun 40 si 57 mm si, eroul articolului, tunul antiaerian autopropulsat Skink -4×20 mm AA. Nu vom vorbi pe larg despre toate acestea, le vom diseca in articole separate, insa ne vom opri asupra blindatului Grizzly si derivatului AA, Skink.

  GRIZZLY I LA PARADA

Tancul mediu Grizzly I a fost realizat la MLW, acesta fiind varianta canadiana a binecunoscutului M4A1 Sherman. Fata de originalul american, “ursul” canadian avea cateva modificari –avea cutia blindata si turela mai rotunjite ca americanul, calea de rulare/senila fiind formata din zale de otel Canadian Dry Pin/CDP, acestea neavand in componenta lor patine din cauciuc, materie prima deficitara in razboi. Aceste blindate s-au produs de catre MLW in urma hotararii luate de catre canadieni si britanici in martie 1942, de inlocuire a productiei tancului RAM cu M4A1 Sherman imediat ce va fi posibil (RAM se fabrica la MLW din toamna lui 1941, acest blindat in doua variante fiind o modificare majora a M3 Lee, canadianul avand partea superioara a cocai blindate modificata, turela rotativa cu tun britanic de 40 mm, Ordnance QF 2 pounder/RAM Mk.I si 57 mm, QF 6 dr Mk.III/RAM Mk.II –decizia inlocuirii tunului de 75 mm nu s-a dovedit inspirata, dar asta e alta poveste. S-au produs totusi 1950-2032 de blindate RAM in ambele variante pana in iulie 1943).

RAM tank

Interesant e faptul ca s-a luat decizia productiei de M4A1 Sherman/Sherman II la doar o luna dupa ce acesta a intrat in serviciul US Army, nu mult dupa aceea fiind folosit pentru prima data in lupta de catre armata britanica in Africa de Nord, la El Alamein, 23 octombrie-11 noiembrie 1942 (Sherman s-a dovedit superior blindatelor germane si italiene din Africa de Nord). Productia Grizzly a debutat in august 1943, 188 de exemplare fiind produse pana in decembrie 1943 –nu e foarte clar motivul opririi productiei de blindate Grizzly, foarte probabil strategii Aliati au considerat ca fabricile americane sunt capabile sa asigure intregul necesar fortelor aliate, cert fiind faptul ca SUA a fost capabila de supra-productie asigurand prin programul Lend-Lease toate nevoile aliatilor (interesant e faptul ca SUA si Canada au infiintat pe 17 iunie 1941, Joint Defense Production Committee/Comitetul Comun de Productie pentru Aparare al carui scop era ca “fiecare tara sa-i furnizeze celeilalte produsele destinate apararii pe care este in masura sa le produca”. Acest Comitet a fost desfiintat de catre Departamentul de Stat al SUA pe 14 martie 1944. Cert e faptul ca canadienii au primit doar 4 blindate Sherman prin programul Lend-Lease direct din SUA, insa aveau sa construiasca 188 de exemplare local sub numele de Grizzly I. N-au fost singurele lor Sherman-uri, pe frontul din Europa primind in dotare si variantele Sherman Firefly IC/VC, Sherman V DD, M4A2/Sherman III si M4A4/Sherman V, in marea lor majoritate fiind fabricate in Marea Britanie. Blindatele au avut tunuri calibrul 75/76/105 mm). Si ajungem la eroul nostru, Skink…

Povestea sa incepe in martie 1943 cand Canadian Army Technical Development Board/CATDB/Consiliul de Dezvoltare Tehnica al Armatei Canadiene aproba proiectarea tunului antiaerian autopropulsat Skink pe platforma Grizzly I, sub numele de Proiect 47 (acest blindat este primul Self-Propelled Anti-Aircraft Gun/SPAAG/Tun Antiaerian Autopropulsat realizat in Canada). Numele ii vine de la cel al unei familii de reptile numita Scincidae, o astfel de soparla care apartine acestei familii poarta numele de Skink si isi are habitatul in Provincia Ontario/Canada. Cerinta realizarii unui SPAAG local era luata in considerare de catre Departamentul Canadian al Apararii in vederea preconizatei invazii a Europei ocupate de nazisti, strategii canadieni, dar si cei britanici, fiind constienti de faptul ca trupele de invazie sunt vulnerabile in fata atacurilor aeriene, cu deosebire a celor efectuate la joasa altitudine.

 CRUSADER Mk.I -1944

Desi la acea data armatele canadiana si britanica, basca celelalte forte din cadrul Commonwealth-ului, dispuneau de tunuri AA autopropulsate Crusader III Mk.I/un tun Bofors calibrul 40 mm (aproximativ 400 de unitati realizate prin conversia tancului Crusader) si Crusader III Mk.II si MK.III/doua tunuri Oerlikon calibrul 20 mm (aproximativ 1000 de unitati realizate prin conversia tancului Crusader. In iunie 1944 cel putin 268 de exemplare au ajuns pe plajele din Normandia. Primele exemplare Mk.I au ajuns in Tunisia la finalul campaniei din Africa de Nord, ulterior au fost vazute in Sicilia si Italia alaturi de varianta Mk.II. Focul era devastator pentru aeronavele inamice, insa pe masura ce Aliatii castigau suprematia in aer rolul acestor SPAAG a fost “retrogradat” la lupta impotriva infanteriei si a tehnicii usor blindate sau neblindate), acestea erau totusi rare si nicidecum suficiente.

CRUSADER AA Mk.III PE PLAJELE NORMANDE

Exista chiar si o cerinta pentru astfel de vehicule specializate venita din partea Armatei 1 Canadiene in urma experientei nefaste de la Dieppe/19 august 1942, unde tanchistii din cadrul Brigazii 1 Blindate si infanteristii care au debarcat au fost total expusi atacului din aer executat de catre Luftwaffe in urma incapacitatii RAF de a o “tine ocupata” (era clar pentru Aliati, asa ceva nu trebuia sa se repete…). Cerinta initiala prevedea realizarea a 130 sau 135 de tunuri autopropulsate Skink, intr-un final s-au fabricat doar trei exemplare complet operationale si 8 turele, toate cele trei exemplare complete ar fi fost trimise in Marea Britanie in vederea testarii si evaluarii operationale, ajungand in Franta, cel mai probabil, dupa august 1944 (unele surse mentioneaza doar un singur exemplar trimis in Anglia pentru testare, alaturandu-se ulterior celorlalte doua in Franta. Putin probabil sa fie asa, fiindca alte surse mentioneaza ca doar un singur Skink a ajuns in Franta si a luptat pana in Germania, acesta venind din Anglia, sursele sunt ambigue. Personal inclin sa cred ca doar un singur SPAAG Skink a ajuns in Franta si a luptat in mai multe unitati de blindate canadiene pana la victorie, acest exemplar fiind trimis initial in Anglia pentru testare). Astfel de blindate ar fi fost vazute in dotarea Armatei 1 Canadiene aflata in zona Nijmegen din Olanda, in februarie-martie 1945 si, foarte probabil, au luat parte la Batalia de pe Raul Scheldt si eliberarea Tarilor de Jos (cel putin un exemplar s-a aflat in dotarea 6^th Canadian Armoured Regiment si a participat la alungarea germanilor din padurea Reichswald pe 22 februarie 1945. Ulterior a fost transferat 22^nd Canadian  Armoured Regiment participand la batalia de la Hochwald, din 26 februarie 1945).

Totusi, nu se stie cu certitudine daca si celelalte doua Skink au ajuns in Germania, dar se stie ca din Ziua D si pana la Capitulare si-au pierdut viata 12.500 de soldati canadieni, la care se adauga aproximativ 2000 de marinari si undeva la 17.000 de aviatori –in marea lor majoritate servind pe bombardiere. Oricum, la momentul acela, sfarsitul lui 1944 si inceputul lui 1945, Aliatii dominau Cerul asa ca rolul SPAAG s-a limitat, in general, la lupta impotriva infanteriei, a fortificatiilor si impotriva vehiculelor neblindate sau usor blindate. Nu exista documente din care sa reiasa daca Skink a doborat vreo aeronava Luftwaffe, cel mai probabil tunurile sale de 20 mm si-au descarcat “nervii” pe amaratii de infanteristi din Werhmacht…

Dar de ce a aparut la trupe atat de tarziu si in numar mic, in conditiile in care cerinta initiala era mare iar necesitatea stringenta? In primul rand era nevoie de o turela modificata care sa poata fi adaptata pe corpul blindatului Grizzly I. Ca urmare, Canadian Ministry of Munitions and Supply/Ministerul Canadian al Munitiei si Aprovizionarii cere Army Engineering Design Branch/AEDB/Sectia Proiecte Ingineresti a Armatei sa modifice pe planseta o turela de M4A1 Sherman. Ulterior, compania Waterloo Manufacturing Co. din Waterloo/WMC/Ontario a fost autorizata sa realizeze o macheta preliminara din lemn a noii turele, aceasta fiind finalizata pe 18 septembrie 1943. Dupa aprobare, WMC a primit fonduri pentru realizarea a doua turele turnate din otel omogen destinate Skink, prima turela fiind gata in decembrie 1943. In ianuarie 1944 a fost testata cu succes pe un sasiu Grizzly I, insa procesul de turnare a turelelor punea probleme WMC si ca urmare, fabricarea acestora a fost transferata companiei Dominion Foundries and Steel Company/DOFASCO din Hamilton/Ontario (otelarie infiintata in 1912. Astazi apartine Mittal Steel Company).

O alta cauza a fost faptul ca initial se dorea armarea Skink cu patru tunuri antiaeriene cu tragere rapida Hispano-Suiza HS-404, calibrul 20 mm, insa in ianuarie 1944 , 21^st Army Group/Grupul 21 Armata din Europa ce avea in componenta sa Armata 2 Britanica si Armata 1 Canadiana, hotaraste ca Skink sa fie dotat cu doua tunuri de fabricatie britanica, Polsten, calibrul 20 mm, ceea ce necesita reproiectarea turelei, fapt ce a intarziat realizarea Skink cu 3-4 luni (HS-404 are urmatoarele caracteristici: greutate 42 kg; lungime teava 80 cm; lungime totala 2,05 m; viteza initiala a proiectilului 840 m/s; rata de foc 750 proiectile/minut.Grupul 21 Armata a fost infiintat la Londra in iulie 1943, in vederea Operatiunii Overlord, si a luptat in nordul Frantei, in Luxemburg, Belgia, Olanda si Germania, din iunie 1944 pana in mai 1945. Dupa capitularea Germaniei naziste a fost rebotezata drept British Army of the Rhine/BAOR/Armata Britanica a Rinului. Tunurile Polsten au fost alese, conform unor surse, din necesitate si economie. HS-404 erau cerute in cantitate mare de RAF si Royal Navy, basca ca erau mai greu si mai scump de produs, pe cand tunurile Polsten se gaseau in numar mare, fiind relativ usor de produs).

Dar asta nu a fost tot, fiindca 21^st Army Group decide ca nu mai este nevoie de multe arme antiaeriene autopropulsate Skink, si-asta deoarece forta Luftwaffe in Europa de Nord-Vest se diminuase drastic, recomandand anularea proiectului in august 1944, ceea ce s-a si facut. Armata canadiana a ramas doar cu cele trei exemplare Skink produse, la care se adauga cele opt turele turnate.

 DETALII TURELA SKINK

SPAAG Skink are urmatoarele caracteristici: greutate 25,90 tone; lungime 5,82 m; latime 2,62 m; inaltime 3 m; echipaj 4, comandant, mecanic conductor, incarcator, tragator. Unele surse mentioneaza 5 membri in echipaj, adaugand inca un incarcator; blindaj maxim 5 cm –partea frontala a turelei 5 cm, partea spate a turelei 2,50 cm, partile laterale ale turelei 5 cm, plafonul turelei 2,50 cm. Turela se rotea cu viteza de 60◦ pe secunda, elevatia tunurilor fiind de 45◦ pe secunda; suspensie cu arcuri elicoidale dispuse vertical; garda la sol 43 cm; motor Continental R975C1, radial, benzina, 400 CP/298 kW sau 350 CP la 2400 rpm, racit cu aer, 9 cilindri. Motorul deriva din Wright R-975 Whirlwind, motor de aviatie adaptat pentru blindate de catre compania Continental Motors. A dotat M4 Sherman si nu numai; raport putere-greutate 14 CP/tona; rezerva interna de combustibil 660 L; autonomie 193 km pe sosea; viteza maxima pe sosea 39 kmh; armament: 4×20 mm Polsten, tunurile fiind actionate hidraulic. Rezerva interna era de 64 de magazii a cate 30 de proiectile, tragatorul stand intre tunuri; trei exemplare produse+8 turele. Niciun Skink nu a supravietuit, cele trei exemplare fiind casate dupa razboi, exista doar doua turele fara tunuri in colectia Muzeului Militar Canadian din Shilo/Manitoba. Exista supozitii ca un Skink ar exista intr-o colectie privata din SUA, dar nimeni nu s-a laudat cu el.

  Tunul Polsten a fost proiectat in Polonia nu cu mult inaintea invaziei germane, fara a apuca sa intre in productie. El deriva din renumitul Oerlikon elvetian, fiind mai simplu si mai ieftin de produs si operat decat “taticul” din Alpi. Fata de Oerlikon care avea 250 de parti componente si costa 350 de lire sterline la nivelul anului 1941, Polsten se “limita” doar la 119 componente si costa doar 60-70 de lire sterline. A ajuns sa fie fabricat in Anglia  si in Canada de catre John Inglis Limited din Toronto (astazi, Whirlpool Canada. Tunul a fost realizat initial in Marea Britanie cu concursul proiectantilor polonezi fugiti inainte de capitulare, acestia luand cu ei si planurile acestuia).

TUN CVADRUPLU POLSTEN -CANADA

TUN POLSTER SINGLE -AUSTRALIA

In 1937 compania canadiana a fost cumparata de maiorul J.E.Hahn, proprietar al British Canadian Engineering Limited, pastrandu-si denumirea initiala si, in martie 1938, castiga un contract din partea guvernelor englez si canadian pentru realizarea a 12.000 de mitraliere usoare Bren, 5000 pentru Marea Britanie si 7000 pentru Canada. John Inglis, care a ramas la conducerea companiei, incepe productia Bren in 1941, iar in 1943 deja produceau 60% din mitraliere Bren destinate fortelor Commonwealth-ului si 30% din cele destinate Marii Britanii. Mai mult decat atat, au produs pistoale semi-automate Browning Hi-Power pentru Marea Britanie, Commonwealth si China Nationalista, ba chiar si motoarele pentru patru distrugatoare din Clasa Tribal destinate Royal Canadian Navy/RCN.

POLSTEN IN INTERIORUL HORSA

Au produs tunuri antiaeriene Polsten in mai multe variante, primele 240 de exemplare in 1943, productia canadiana ajungand la 3000 de exemplare la sfarsitul lui 1944 (britanicii au produs si ei 13.588 de exemplare, toate variantele.Unele surse sustin ca in Canada au fost produse 7051 de tunuri Polsten, toate variantele).

POLSTEN SINGLE

Tunul Polsten varianta single cu platforma pe roti are urmatoarele caracteristici: tun antiaerian calibrul 20 mm, in serviciu din martie 1944; lungime 2,17 m; lungime teava 1,44 m; greutate tun 54,90 kg; greutate platforma pe roti 600 kg; elevatie cuprinsa intre -5◦/+85◦; rotatie 360◦; viteza initiala a proiectilului 831 ms; raza maxima de actiune 2000-2021 m, efect maxim 1000 m; rata de foc 450 proiectile pe minut; greutate proiectil 119/220 grame; incarcator tambur cu 30 sau 60 de proiectile, greutate tambur cu 60 de proiectile, 29 kg. Polsten a avut si variante dispuse pe afet cu doua tevi/binat, cu trei tevi/triplu si cu patru tevi/cvadruplu (probabil ca au fost produse 500 de astfel de exemplare. Au fost tractate sau montate pe camioane, insa au fost si in dotarea RN si RCN. Parasutistii anglo-americani utilizau aceasta arma tractate de versatilul Jeep, utilizand-o pentru prima data in Operatiunea Market Garden,acestea fiind debarcate din planoare Airspeed AS 51 Horsa).

POLSTEN 20 MM QUAD

Arma a fost in dotarea Marii Britanii, Canadei, Poloniei si Statelor Unite in perioada WW II, chiar si dupa, britanicii scotandu-l din uz abia la sfarsitul anilor *50/sec.XX. Polsten a fost o arma reusita, versatila, ieftina si usor de produs, exista si astazi multe istorici militari din Anglia care le multumesc creatorilor polonezi pentru “cadoul” facut in WW II.

 

  WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.

www.tanks-encyclopedia.com/…/skink-anti-aircraft-grizzly-t…

www.historyofwar.org/…/weapons_skink_20mm_AA_tank….

War Thunder Forums

MilitaryImages.Net

Aviarmor

Wardrawings

the.shadock.free.fr/sherman_minutia/…/grizzly.html

www.anti-aircraft.co.uk/polstenquad.html

www.wwiiequipment.com › Artillery › Anti-Aircraft

the.shadock.free.fr/sherman_minutia/…/grizzly.html

https://www.canadiansoldiers.com/vehicles/…/shermantank.h…

Panzerserra Bunker