Acesta este un articol din seria „Termeni marinărești” care încearcă să facă puțină lumină prin păsăreasca marinărească pentru cei care nu sunt familiarizați cu domeniul, printre profani dacă vreți. Posibil ca și cei care sunt familiarizați cu domeniul să găsească în acest articol unele informații interesante sau inedite, nu se știe niciodată! 🙂
Dicționarul enciclopedic de marină, coordonat de Comandorul (r) Anton Bejan și publicat în 2006 de Editura Societății Scriitorilor Militari ne definește la pagina 139 corpul navei, sau coca, cum i se mai spune, drept partea principală a unei nave constând din osatură, bordaj interior și exterior, punți cu suprastructuri (teuga, castelul central, duneta). Prin construcția și forma sa, corpul navei trebuie să asigure flotabilitatea și insubmersibilitatea (n.a. nescufundabilitatea) navei, rezistența la solicitări, rezistența minimă la înaintare, instalarea mecanismelor și armamentului, cazarea echipajului etc. Corpul cuprinde două părți esențiale: partea imersă numită carenă sau „operă vie” și partea emersă numită „operă moartă”.
Dar despre corpul navei am mai vorbit cu ocazia unui articol mai vechi ce poate fi recitit aici. Pe scurt, corpul unei nave mai este denumit în păsăreasca marinărească și cocă. Nu voi relua aici toate elementele constructive care alcătuiesc corpul navei.
Astăzi îmi voi îndrepta atenția către diversele tipuri de cocă (cum ar fi monococă, catamaran etc șamd) ce pot fi întâlnite pe mările și oceanele lumii, unele dintre ele fiind foarte interesante.
Pentru a afla mai multe informații pe acest subiect vă invit să citiți articolul integral disponibil pe rnhs.info accesând acest link. O lectură ușoară și, sper eu, plăcută, numai bună pentru o sâmbătă nu foarte călduroasă de vară! 🙂