Pe 17 iulie Turcia ar fi trebuit sa anunte castigatorul, contractului de 4 miliarde de dolari, pentru dotarea tarii cu un sistem de aparare antiaerian cu raza lunga. In prezent Turcia nu detine un astfel de sistem.
In cursa pentru cei 4 miliarde de dolari sunt patru companii sau consortii, producatoare de sisteme cu raza lunga:
- Lockheed Maritn /Raytheon, cu al lor sistem Patriot
- Eurosam cu SAMP/T Aster 30, aici avem ca actionari: MBDA si Thales. La radul ei MBDA are ca actionari: British BAE Systems, Italian Finmeccanica si pan-European EADS
- Russia’s Rosoboronexport, cu sistemul S-300
- China Precision Machinery Import si Export Corp., care ofera HQ-9.
Americanii si europenii comenteaza pe la colturi ca Turcia, ca membra NATO, nu ar trebui sa se uite catre HQ-9 sau S-300, din doua motive. Primul ar fi faptul ca sistemele respective nu sunt compatibile cu tehnica NATO, al doilea ca daca s-ar purcede la o achizitie dintr-una dintre cele doua tari, s-ar deschide accesul acestora la tehnologia vestica.
Insa americano-europenii uita ca Turcia nu ar fi singura tara NATO care foloseste sisteme sofisticate rusesti. Grecia are deja in exploatare S-300PMU-1 si nimeni nu remarcat probleme de interoperabilitate cu celelate sisteme din arhitectura greaca de aparare.
In teorie oricare dintre cele patru sisteme propuse are capacitate antiaeriana duala: atat impotriva avioanelor cat si impotriva rachetelor. Deocamdata Turcia inca mai cantareste ofertele.
Sursa: defensenews
GeorgeGMT
