USS Alaska, SSBN 732, fara legtura cu textul de mai jos
In decembrie comandantul unui submarin american purtator de rachete a fost eliberat din functie si probabil aspru bestelit, pe motiv ca era cat pe ce sa-i traga una zdravana unei nave comerciale, care nici nu banuia necazul ce i-a trecut pe la ureche. Astfel in timpul manevrelor de iesire la suprafata submarinul american se pare ca a “ratat” la mustata nava comerciala. Superiorii ghinionistului comandat au considerat insa prea putin amuzanta peripetia subordonatului lor si i-au luat comanda, pe motiv ca nu a belit ochii sau urechile, si nu i-a supravegheat suficient de bine pe membrii echipajului responsabili de belea.
Oricum lucrurile s-au terminat cu bine, pentru ca in urma cu cativa anii, in zona insulelor Hawaii tot un submarin american a “reusit performanta” sa scufunde o nava scoala japoneza. Atunci tot in timpul manevrelor de iesire la suprafata USS Greeneville cu sonarul defect , a lovit si scufundat nava-scoala japoneza Ehime Maru.
USS Greenville, in doc uscat, dupa necazul din Hawaii cu Ehime Maru
Oricat de mare este oceanul planetar, si oricat de sofisticate sunt submarinele, astfel de ciocniri nu sunt ceva neobisnuit.
Anul trecut trei ofiteri britanici, in frunte cu comandatul navei, au fost luati zdravan la picioare dupa ce au reusit o “performanta” destul de rara printre submarinisti. Au lovit un ditamai muntele subacvatic, cu propriul submarin, dintr-o gresala de citire a hartii. Desi respectivul pisc era trecut pe harta, din netentie, adancimea de siguranta a fost citita gresit! In loc de 132m ofiterii britanci au inteles senini…732m, si asta pana cand mergand ei linistiti au facut POC! 2006, submarinul cu pricina fiind HMS Superb…
Ehime Maru, inainte…
…si dupa intalnirea cu USS Greenville also now as SSN 732
Alta marina, alt ocean, aceeasi baieti destepti, in urma cu doi ani. Un sumbarin chinezesc a lovit un sonar tractat de un distrugator american. Acum nu se stie daca americanii cautau sub-ul chinezesc si …l-au gasit, intr-un mod mai neconformist, sau chinezul enervat, a dat cu submarinul in sonarul american…
Cam prin aceeasi perioada un alt submarin american s-a luat la ciocaneala cu o nava de debarcare a Puscasilor Marini americani, tragandu-i una zdravana peste bot, pe undeva prin Golful Persic! N-a patit nimeni nimic.
In urma cu trei ani un submarin indian, de aceasta data, a lovit un vas comercial, tot in timpul manevrei de iesire la suprafata.
Iar acum doi ani, in Oceanul Atlantic doua submarine europene, unul francez si unul britanic s-au altoit destul de zdravan. Englezii cel putin spun ca le-a trecut toata viata prin fata ochilor destul de repede. Ala britanicu’ era de tip Vanguard, adica purtator de rachete nucleare, iar ala francezu tot rachete avea prin buzunare!
Submarin atomic britanic purtator de rachete din clasa Vanguard
Acum nu trebuie sa credem ca ofiterii de pe sumbarine sunt ceva mai fraierii decat colegii lor din flota de suprafata. Ba dimpotriva, putem garanta ca echipajele de pe submarine sunt mai bune si mai bine pregatite decat cele ale navelor de suprafata, pentru simplul fapt ca sub apa gresesti o singura data, iar arma submarine a fost inca de la infiintare o arma de elita, unde doar cei mai buni isi gaseau loc.
Problemele apar datorita mediului in care submarinul isi desfasoara activitatea si capacitati reduse de a percepe mediul inconjurator. In esenta un submarin nu este altceva decat un liliac mai mare, la fel de orb ca omologul sau inaripat, insa cu un sistem de sonare mult mai slab decat cel mai chior liliac de pe planeta.
Orice submarin are doua sisteme independente cu care “vede” mediul inconjurator cand este sub apa. Principalul mod de navigatie este cel pasiv, care are in dotare sonare pasive si senzori. Acest sistem nu emite absolut nimic, doar asculta. Aici trebuie sa spunem ca singura si cea mai temuta arma a submarinelor a fost si a ramas invizibilitatea, in sensul de silentiozitate. Un submarin trebuie sa fie cat mai silentios in adancuri, orice sursa de zgomot I-ar da de gol. Astfel navigatie se desfasoara, mai ales in timpul misiunilor de lupta, intr-o liniste cat mai perfecta, nava folosindu-se pentru navigatie de senzori pasivi si harti cat mai bine puse la punct.
Teoretic vorbind, faptul ca doua submarine se ciocnesc sub apa, nu e ceva deosebit tinand cont de faptul ca pur si simplu nu au cum sa se gaseasca reciproc. Mai putin normal este atunci cand se ciocnesc de nave de suprafata in timpul manevrelor de ridicare. Atunci se pot folosi de al doilea sistem de navigatie, de aceasta data unul activ.
Acesta nu este altceva decat un sonar, de fapt mai multe tipuri de sonare, active, care functioneaza fix pe acelasi principui ca eco-sonarele balenelor, delfinilor si liliecilor. Se emite o unda sonora de diferite frecvente, care la intalnirea unui obiect se reflecta inapoi la emitator. Din caracteristicile si timpul de intoarcere, echipajul navei poate aprecia foarte exact distanta, viteza, adancime tintei urmarite si de asemenea si forma sau tipul navei sau obstacolului observat.
Aceste sonare nu pot fi folosite dacat in anumite situatii, datorita faptului ca orice emisie face ca submarinul sa fie imediat descoperit.
Asadar aceste ciocniri nu sunt intotdeauna doar rodul incompetentei, sau a ghinionului, ci ele fac parte din conditile extrem de dificile si speciale, in care aceasta arma de super-elita isi desfasoara activitatea.
sursa: strategypage
