Dacă numele vă pare cunoscut este pentru că aceasta turelă va fi montată pe transportoarle blindate Pirahna 5 românești. Produsă de Elbit și asamblată în noua “fabrică” de la Măgurele (lângă București), UT 30 Mk II are în dotare un tun Bushmaster II calibrul 30mm, o mitralieră de 7,62mm, putând fi dotată și cu lansator de rachete AT Spike.
Turela poate fi operată din interior (telecomandată) sau poate avea echipaj. Dispune de un sistem de stabilizare al tunului și un sistem digital de control al focului. Atât tunul cât și mitraliera pot fi folosite din mers. Comandatul și trăgătorul au sisteme proprii de observații COAPS (Commander Open Architecture Panoramic Sight), fiecare dispunând (în mod independent) de un telemetru laser, cameră video termală și una de tip CCD. Turela mai poate fi dotată din standard cu sistemul “Iron Fist”, deja integrat.
Primele probleme au apărut în competiția australiană – LAND 400 Faza 2a – acolo unde turela n-a făcut o impresie prea bună din mai multe motive:
-nivelul de protecție semnificativ mai mic decât competiția (Lance 30 de la Rheinmetall), cu un nivel de protecție de bază STANAG 4569 nivel 2 (vulnerabil la calibrul de 7,62x51mm) în configurația “unmanned”. Datorită configurației (cu sau fără echipaj) nivelul de protecție poate fi crescut dar nu foarte mult și nu pentru întreaga turelă. Pentru anumite zone gradul de protecție poate ajunge până la un nivel suficient împotriva calibrului 25mm și 30mm, adică Nivel 6. Lance 30 de la Rheinmetall oferă nivel maxim 6/6+ de protecție pentru întregul arc frontal al turelei.
-sistemul de lansare a rachetelor AT (retractabil) nu oferă protecție rachetelor împotriva vibrațiilor din timpul deplasării. Asta înseamnă că racheta nu poate fi ținută în lansator prea mult timp;
-turela a fost considerată “new unproven system”;
-pentru reconfigurarea turelei din mod “fara echipaj” în modul “cu echipaj” (și viceversa) este necesar un timp cuprins între patru și șase ore, astfel trebuie ca modul de folosire să fie ales înainte că vehiculul să fie dislocat în luptă. Dar turela nu este optimizată pentru folosirea fără echipaj și rezultă o masă crescută a acesteia, fără o protecție adecvată. Asta ar putea însemna probleme de masă în configurația cu protecție maximă și APS, turela fiind mai degrabă potrivită unui MLI (IFV) greu, șenilat.
Una peste alta, UT 30MK II nu este o turelă rea, doar că în urma cu nu foarte mult timp s-au efectuat teste cu ea pentru dotarea Armatei Române. Testele au fost făcute, destul de inexplicabil, în Cehia acolo unde o delegația a MApN a fost să vadă ce și cum.
Fără să cunoaștem amănunte, știm doar că raportul este unul negativ. Nu știm ce anume n-a mers bine, ce a nemulțumit comisia, cert este că ce-au văzut nu le-a plăcut.
Pe de o parte felicităm comisia pentru coloana vertebrală de care au dat dovadă si pentru raportul corect întocmit, pe de altă parte asta nu înseamnă că UT 30 Mk II este o turelă proastă ci doar că Elbit-ul mai are de lucrat la ea, până la urmă, așa cum au considerat și australienii, este o turelă “new unproven systems”.
GeorgeGMT