Legatia ungara din Bucuresti a primit ordin de la Budapesta ca avizul serviciului secret al legatiei pentru acordarea vizei de pasapoarte sa fie considerat obligatoriu, chiar si atunci cand guvernul ungar a dat o autorizatie speciala.
Serviciul secret al Legatiei, conform datelor SSI si Sigurantei, a inchiriat doua camere in strada Luterana nr.27-29, unde lucrau o parte din agentii din provincie. Totodata, birourile delegatiei comerciale ungare din strada Serei nr.3, au fost concentrate intr-un singur birou in cladirea legatiei, iar in apartamentele ramase libere s-a mutat locotenent-colonelul Szantay Eugen cu intreg serviciul secret al legatiei sub denumirea camuflata de “Biroul atasatului militar”.
Obiectivele acestui “birou”, aflat si in atentia Biroului 2 al MStM al Armatei Romane (vom vedea mai incolo de ce), consta in culegerea si transmiterea de date sau informatii referitoare la: starea de spirit a ungurilor, secuilor si germanilor din Transilvania in legatura cu problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon; efectivele, cadrele, pregatirea, armamentul, dotarea, capacitatea de lupta si miscarile unitatilor armatei romane; numarul, raspandirea, organizarea si controlul activitatii organizatiilor iredentiste maghiare din Transilvania; numarul femeilor maghiare casatorite cu ofiteri, functionary sau personalitati ale vietii politice romanesti (tot politica bat-o vina! Politicienii romani de astazi, vai mama lor…) si, in general, cu tot ceea ce era de natura sa contribuie la realizarea obiectivelor activitatii iredentiste. Interesant este faptul ca Siguranta, in urma analizelor efectuate in teritoriu, a stabilit ca starea de spirit a nationalitatii maghiare din Romania (pe la mijlocul anului 1940) care desi se considera in mod constant ca facand parte din natiunea ungara, fata de problema revizuirii tratatului de pace de la Trianon, avea atitudini contradictorii. Si Legatia de la Bucuresti, avea din “teritoriul” vizat, ACELEASI INFORMATII, FIIND TOTAL NEMULTUMITI DE ACEST FAPT!
Astfel, conducatorii maghiarilor din Romania, desi doreau revizuirea, nu erau dispusi sa faca vreun sacrificiu pentru ea (oare, reprezentantii UDMR si ale celorlalte partide sau partidute maghiare pro-Ungaria Mare, daca si-ar pierde pozitiile si avantajele de care dispun in Har-Cov, unde fac si desfac legi dupa bunul lor plac, in eventualitatea –ipotetica bineanteles-de alipire la Ungaria, AR MAI DORI REVIZUIREA TRIANON-ului? Cu siguranta, NU, fiindca sunt cu totii niste politicieni verosi, mincinosi, intriganti, mana in mana cu jigodiile noastre din “arcul guvernamental” si nu numai!). Avand o situatie privilegiata inRomania(ca si cei de astazi, nu-i asa!?), ei erau convinsi ca anexarea Transilvaniei si Banatului de catre Ungaria nu era de natura sa le aduca ceva in plus. De aceea, au preferat sa se angreneze intr-un joc dublu, care sa le asigure mentinerea privilegiilor atat in situatia revizuirii tratatului de pace cat si in aceea a mentinerii statu-quo-ului. Pseudointelectualii doreau revizuirea si erau in stare sa se sacrifice pentru infaptuirea ei, convinsi fiind ca numai astfel dorinta lor de capatuiala se va implini. Oamenii de rand, taranii, muncitorii, etc, nu vedeau cu ochi buni revizuirea si nici nu erau interesati de aceasta (ca si marea majoritate a etnicilor unguri de astazi, care-si vad de treaba lor, impartind cu noi, perena “criza romaneasca”!). Spre exemplu, taranimea, care din punct de vedere numeric depasea cu mult celelalte categorii sociale ale nationalitatii ungare din Romania, era impotriva revizuirii, deoarece aflase ca, dupa anexarea Ucrainei subcarpatice, guvernul ungar anulase toate reformele agrare efectuate de guvernul cehoslovac dupa anul 1920 si a deposedat de pamant si pe taranii unguri care fusesera improprietariti prin aceste reforme, pe motiv ca nu erau “unguri curati”…Fiindu-le teama ca si in Transilvania se va proceda la fel, ei isi manifestau deschis preferinta ca aceasta istorica provincie romaneasca sa ramana in continuare sub suveranitatea Romaniei, spre marea nemultumire a “slujbasilor” Legatiei ungare de la Bucuresti, care sub masca “rezolvarii problemei vietii culturale a nationalitatii ungare” au trecut la “culturalizare” (autonomia culturala de astazi, de ce nu-i multumeste? Au invatamant in limba materna, au scoli si universitati, au…si pe mama drepturilor minoritarilor, dar VOR TOTUL! Au mai mult decat li se cuvine, in conditiile in care minoritatea romana din Ungaria, nu beneficiaza nici pe departe de aceleasi drepturi. Si asta, se datoreaza in totalitate tembelismului, ignorantei si lichelismului clasei politice romanesti, de dupa 1989. Voi javrelor, sunteti vinovati ca s-a ajuns pana aici –ca o minoritate cu nimic mai “altfel” decat celelalte, exceptand numarul, a ajuns sa comande majoritatii! Sa speram ca cei ce vor veni la Guvernare, vor readuce totul la normalitate, asa cum se obisnuieste intr-un STAT NORMAL, conform principiilor UE).
Cu toate acestea, agentii maghiari sustinuti perpetuu de catre guvernul ungar, intretineau tensiunea din randul populatiei de etnie maghiara din Transilvania siBanat, prin dezinformare si vesti alarmiste, precum: “actiunea lor se va infaptui in luna martie 1939”.
Urmarind indeaproape evolutia starii de spirit a minoritatii maghiare, agentii Sigurantei raportau ca la 22 martie 1939, unele elemente maghiare din comuna Valea lui Mihai, sub influenta zvonurilor false raspandite cu prioritate in zona de frontiera, asteptau intrarea armatei ungare pe teritoriul Transilvaniei. Femeile aveau pregatite alimente pentru a primi pe “liberatori” si din panglici colorate pregateau tricolorul ungar (si astazi, visatorii unguricai mari poarta asemenea panglici!). In unele localitati, cu deosebire in cele unde populatia maghiara era mai numeroasa decat cea romana, de pe teritoriul Transilvaniei, elementele sovine tineau adunari, unde se intocmeau “liste negre” ce cuprindeau romani ce urmau a fi executati “dupa revizuire”, dar si unguri vinovati de “intelegere si colaborare” cu “porcii de romani” (ce-ar fi meritat jigodiile astea sa stea in fata unui pluton de executie –unde cu siguranta, s-ar fi comportat “eroic”. Si cei de astazi, IDEM!). Trebuie sa mentionez faptul ca multi dintre romanii si ungurii vizati de catre “justitiarii civilizatori” si-au gasit scaparea inRomania, fiind “informati” din timp de catre autoritatile romane! Altii insa, prea multi chiar, au platit cu viata indrazneala de a se considera…romani, dupa Dictat.
Cuprinse de delir, elemente fanatice au comis omoruri. Astfel, Szminy Ivan din comuna Hoteni a injunghiat 3 romani, dintre care unul era sergent de strada, iar altul caporal in armata romana (individul a fost arestat si bagat la “pastrare” in beciurile Jandarmeriei, asa cum merita, ceea ce demonstreaza ca pe atunci, STATUL ROMAN STIA CUM SA SE POARTE CU DOBITOCII. Astazi, provocatorii autonomisti care jignesc, agreseaza si ameninta romani, au “drepturi” –jalnica JUSTITIE ROMANAii apara si pe ei, precum face cu toti nenorocitii si zmecherii dinRomania. Poate ca daca i-ar baga la “rece” pentru multi ani, mintea aburita de idei autonomiste li s-ar racori definitiv. Unde esti tu Tepes-Doamne…!). S-au mai comis dealtfel, tentative de rebeliune, acte de ofensa a drapelului national (astazi, asa ceva se face pe fata, fara niciojenafata de debilele autoritati romane din Har-Cov si asa-zisul Tinut Secuiesc. Ba chiar drapelul unguresc si cel al asa-zisului tinut, flutura la loc de cinste pe unele dintre cladirile oficiale, de parca zona ar fi integrata de facto in ungurica!), acte de teroare asupra unor functionari romani (astazi, acestia sunt obligate la cererea expresa a UDMR, aprobata bineanteles de umilul nostru Parlament, sa invete limba maghiara. Masura nu se aplica reciproc si functionarilor maghiari, care nu sunt obligati sa invete limba romana. Cel mai bun exemplu este jigodia numita Csibi Barna, care abia ingaima ceva in romana dar era functionar al statului roman!!! Cum naiba a ajuns specimenul asta functionar si cine l-a tolerat acolo? Ca de obicei, pe autoritatile romane competente nu le intereseaza!), treceri frauduloase de frontiera, etc. Cu totii insa, autonomistii din pusta si cei de aici, au avut o mare surpriza pe 23 martie 1939!
Fanatismul lor a fost brusc curmat de vestea semnarii tratatului economic impus Romaniei de catreGermania(23 martie 1939), ceea ce a facut ca increderea conducatorilor si a unor intelectuali unguri din Transilvania siBanatin ajutorul german sa se transforme intr-o acuta si sensibila deprimare (saracii!) si descurajare, redata foarte elocvent intr-un raport al SSI: “agenti ai iredentei maghiare trec printr-o criza de incredere fata de puterea Ungariei si de sinceritatea ajutorului german. Acestia isi mascheaza neancrederea prin agitatii marunte, asteptand cu nerabdare o clarificare a situatiei care spera sa fie determinata tot de actiunea germano-italiana”.
De la Budapesta, SSI a primit informatia ca guvernul ungar era extrem de ingrijorat de faptul ca in regiunea secuiasca si a Tarnavelor se accentueaza tot mai mult tendinta spre o colaborare romano-ungara. Chiar si agentii Sigurantei semnalau aceasta stare de fapt, ei raportand ca “o parte din taranimea maghiara din Transilvania inclina spre parerea ca este preferabila situatia de minoritar, dar proprietar inRomania, decat cea de majoritar, dar deposedat de pamant in Ungaria. Acest curent castiga teren indeosebi in regiunile apropiate frontierei romano-maghiare, unde sterile din Ungaria ajung nedenaturate, evidentiindu-se ca guvernul din Budapesta nu intentioneaza introducerea unei reforme agrare favorabile taranimii, ci cauta sa apere prin toate mijloacele legale marea proprietate latifundiara”. Deci, cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat Dictatul si implicarea Germaniei si a Italiei (cum vom vedea intr-un articol separat), Ungaria de una singura, cu toate sfortarile sale, ar fi obtinut doar degetul mijlociu! Nu degeaba erau ingrijorati, fiindca Ungaria nu era nici bogata ca sa-si permita pierderi financiare enorme si nici buricul pamantului ca sa castige prin forte proprii Transilvania si Banatul.
Disperati ca lucrurile nu merg in directia dorita, Guvernul de la Budapesta a dat ordin sa se initieze o campanie (aici, presa maghiara si-a adus contributia, cum vom vedea in cursul acestor articole) mincinoasa, prin care sa se transmita taranimii maghiare si nu numai, vestea ca vor satisface atat pretentiile latifundiarilor cat si cele ale agricultorilor unguri prin exproprierile ce ar urma a se face asupra proprietatilor romanesti.
Informatiile Biroului 2 provenite din anturajul Legatiei ungare din Bucuresti, au relevant faptul ca Budapesta a luat hotararea de a trimite din Ungaria in Transilvania un numar de “premilitari” in vederea “reanimarii spiritului nationalist ungar” (mda, le cam murise “spiritul” la gorobetii de aici!), deoarece se aflase despre manifestarile de apropiere intre taranii romani si cei unguri. Astfel, SSI a pus “ochii” in prima jumatate a anului 1940, pe trimisul Guvernului de la Budapesta in Transilvania, Hory Andras, a carui misiune speciala era de a studia situatia politica a Romaniei si comportarea nationalitatii maghiare in actiunea de sustinere a intereselor ungare. SSI l-a pasat pe gagiu, imediat cum a intrat inRomania, agentilor Sigurantei pentru “protectie”! Astfel, dupa ce a intrat in tara, Hory a luat contact cu Banffy Miklos, presedintele comunitatii nationale a maghiarilor din Romania, contele Teleky Adam, membru al Consiliului Superior al Frontului Renasterii Nationale pentru agricultura si munca, Szasz Paul, conducatorul Societatii Economice Maghiare din Transilvania si membru in directoratul Frontului Renasterii Nationale, contele Bethlen Gyorgy si Incsedy Jochsmann Edmund, fruntas ungur din Cluj.
Spionajul maghiar, desi avea ca principala misiune indeplinirea pretentiilor revizioniste, se ocupa si cu pregatirea actiunii militare impotriva Romaniei –actiune de care MStM al Armatei Romane, Biroul 2 si SSI erau la curent. Budapesta, conform informatiilor detinute de catre Serviciile romanesti, a solicitat in repetate randuri legatiei sale din Bucuresti “sa comunice cat mai detaliat observatiile facute in garile si depozitele CFR, in legatura cu concentrarile militare romane”. Indeplinind cu sarguinta ordinele primate, atasatul militar ungar a comunicat “date certe” referitoare la situatia cadrelor din armata romana, ca, dupa parerea lui, “efectivul pilotilor romani de aviatie nu corespundea cerintelor de razboi si ca elementele in curs de instruire nu erau inzestrate cu aptitudinile necesare pentru a putea completa lipsurile. Aviatia ungara este net superioara celei romane!”. Gagiu n-a stiut insa ca “datele certe” i-au fost furnizate cu mare “bunavointa” de catre Biroul 2 prin agentii sai, dandu-i exact ceea ce el dorea sa auda! Realitatea era insa alta! Pilotii romani erau bine instruiti, chiar daca dotarea nu era la un nivel inalt si suficient. Aviatia romana nu era deloc inferioara celei maghiare!
Mai mult decat atat, din rapoartele informative ale Serviciilor romanesti, se desprinde idea ca informatiile cu caracter politic, economic, militar si social-cultural, prezentau interes numai daca erau apte sa contribuie la realizarea telurilor revizionismului maghiar. Spre a ne edifica asupra intentiilor maghiare, in continuare vom vedea cateva exemple de spionaj in care actorii principali sunt unguri, iar spectatorii…SSI, Biroul 2 si Siguranta.
In a doua jumatate a anului 1939, conducatorilor nationalitatii ungare li s-a cerut o situatie statistica si explicativa a institutiilor maghiare ce urmau sa fie studiate in vederea initierii unor masuri de reorganizare a lor pentru a le face apte intensificarii actiunii revizioniste sub patronajul legatiei de la Bucuresti. In aceeasi perioada, agentii legatiei comunicau ca germanii din Transilvania manifestau ‘o atitudine ostila tot mai categorica fata de unguri”. De asemenea, s-a cerut intocmirea unei liste a tuturor ungurilor angajati la uzinele electrice si de apa din Transilvania. Se preciza ca lista era necesara in vederea actiunii de sabotare ce se va intreprinde in cazul unui conflict romano-ungar.
WW