Anul 2013 este considerat de catre China ca fiind unul cu adevarat important in dezvoltare industriei aeronautice locale, fiind un an de exceptie din mai multe puncte de vedere, toate (adica punctele de vedere) ale lor…
Astfel pe langa programele deja cunoscute ale avioanelor de dubioasa generatie a V-a J 20 si J-31, multe alte proiecte au prins viata, dand speranta ca in curand China va deveni autonoma in ceea ce priveste proiectare si constructia in industria aeronautica, scapand de dependenta de Rusia si furturile de pe internet. Aici scoatem din ecuatie motoarele, ca se vede treaba e complicat rau sa-ti iasa un motor decent.
Asadar, doamnelor si domnilor, va prezentam in contiuare o retrospectiva a realizarilor marete sau mai putin marete ale industrie aeronautice chineze, dupa cum urmeaza:
Y-20
Programul pentru avionul de transport mediu si lung curier Y-20 este unul considerat a fi un adevarat succes, desi Y-20 a avut cateva intarzieri care au facut China sa importe din Rusia cateva avioane Il-76 revitalizate. Pana acum doua prototipuri ale Y-20 au efectuat zboruri de proba, insa aici presiunea este una cu adevarat foarte mare, intentia Chinei este ca Y-20 sa intre cat mai repede in productia, pentru ca planurile cu acest avion sunt foarte abitioase, Y-20 fiind un adevarat multirol printre avioanele cu patru motoare de transport.
Astfel pe langa sarcina normala de transportor pe distante medii si lungi, chinezii il vor pe Y-20 si in rol de cisterna zburatoare, radar aerian (AWACS) si chiar ca avion purtator de arme cu energie dirijata, pe modelul Boeing 747. Y-20 ar fi sa intre in productia de serie in 3-5 ani si este asteptat cu sufletul la gura de catre armata, aviatie, marina si de conducere de partid si stat.
J-20/J-31
In privinta J-20 in acest an multa lume astepta un prototip perfect functional, insa deocamdata se pare ca aceste aparate sunt mai mult demonstratoare tehnologice, destinte dezvoltarii de noi tehnologii, sansa fiind ca abia anul viitor sa para un prototip in adevaratul sens al cuvantului, in timp ce J-31, care a zburat destul in 2013, are inca o cariera neclara. Astfel oficialii chinezii spun ca acest avion va fi destinat exclusiv pietei externe, dar in acelasi timp sunt zvonuri ca J-31 ar putea fi navalizat si va opera la un moment dat de la bordul portavioanelor chinezesti.
Nici J-31 nu sta insa mai bine, construirea unui prototip fiind inca asteptata, odata cu maturizarea tehnologiei folosite pentru acest aparat.
Asta pe langa probabilile programe numite J-23/J-25, despre care am scris cu cateva zile in urma.
J-16
Familia Suhoi cu ochii oblici
Desi China si Rusia par sa se fi inteles in privinta achizitiei de catre Beijing a 24 de Su-35S, lucrurile sunt mult mai complicate, China se pare ar dori mai multe astfel de aparate. In acelasi timp “clonele” chinezesti ale avioanelor rusesti, J-15 si J-16 par a avea calea deschisa pentru productia de serie. Astfel J-15 va fi construit pentru portavioane, fiind o varianta modificata a Suhoi 33, iar J-16 (clona probabila a Su-30MKK via J-11)va fi se pare construit pentru fortele aeriene.
Astfel J-16 si J-10B vor crea impreuna colona vertebrala a aviatiei chineze si vor fi construite si dezvoltate in continuare.
J-10
J-10A a fost retras din constructie in 2013, dupa ce a fost fabricat cel de-al saptelea lot (in total cam 300 de aparate), locul lui fiind luat de mai modernul J-10B, avion dotat cu radar AESA si care incoporeaza materiale radar-absorbante plus o avionica nou. J-10B, a carui program de dezvoltare a durat cinci ani, va intra in serviciul operativ de lupta in 2014, primele aparate fiind deja livrate catre Fortele Aeriene Chineze.
Elicoptere
Aici chinezii s-au apucat voiniceste sa le cloneze americanilor S-70, denumit Z-20, in rest nimic spectaculos de comentat
UAV
Si pe aceasta zona chinezii merg repede. “Lijian” sau (Sharp Sword) facandu-si zborul inaugural in zambetele candide ale rusilor care spun ca ceainizii le-au soparlit proiectul SKAT, desi aparatul aduce mai mult, chiar chinezii sustin asta, cu americana X-47B. Pe langa “Lijian” chinezii au mai scos inca din 2011 “Soaring Dragon” o drona mare similara RQ-4 americana (macar ca aspect) si ar mai fi alte cateva proiecte nu foarte importante destinate exportului
La nivel de bombardiere strategige, H-6K va continua si in 2014 sa intre in dotarea PLAAF, desi nu se stie exact cam cate bucati au chinezii de cand sa mai scoata, in timp ce in clasa fighter-bomber JH-7B pare favorit sa fie achiztionat dupa cateva modificari mai esentiala fata de JH-7A, varianta “B” avand zborul inaugural spre sfarsitul acestui an.
JH-7B
Asadar China face ce face si inceraca sa-si dinamizeze industria aeronautica, face greseli si invata din ele, fura, trage cu ochiul si pana una alta se pot remarca salturi calitative de la an la an, astfel ca peste 10-15 ani industria Marelui Popor Chinez s-ar putea sa nu mai starneasca atatea zambete condoscente ca in prezent ci dimpotriva crispari si stari de panica…
Asian Defence
GeorgeGMT
China face şi ea ce a văzut că au făcut alţii. Americanii, fără emigranţi şi „capturi” de război n-ar fi avut industria aerospaţială de astăzi. Dacă inginerul rus Igor Sikorsky n-ar fi emigrat, astăzi ruşii ar fi fost în fruntea tuturor la construcţia de elicoptere. După WWII au văzut şi americanii (plus aliaţii lor) cu ce se mănâncă un turboreactor cu compresor axial. De ruşi ce să mai vorbim, au cărat de prin ţările „eliberate” uzinele cu fundaţie cu tot. Chinezii vai de mama lor, au pornit totul aproape de la zero, inclusiv „furtul” de inteligenţă şi au ajuns, chiar acum, să creeze „crispări şi stări de panică”.
Prin 1995, chinezii au vrut să construiască la ei o uzină pentru pompe de injecţie Diesel şi au dorit o colaborare cu Mefin-Sinaia. Noi, cu coada pe sus, am refuzat colaborarea cu „comuniştii”. Astăzi China este un mare producător de pompe de injecţie şi Mefin-Sinaia produce piese şi subansmble pentru occident. Oricum, au avut noroc, alţii au trecut de la mecanică fină la producţia de făraşe …
Impresionant. Asa se intampla cand ai bani, ambitie de mare putere si capacitatea de a munci pe rupte zi si noapte. Copiind sau nu, chinezii au cu ce sa se laude, sunt pe drumul cel bun. Noi ce avem? Avem coruptie, spagi, mafioti, o industrie de armament care abia mai functioneaza si o armata in care fiecare isi asteapta doar salariul sau pensia.
Observ ca poporul Marelui Zid se pregateste de pace.Ce ma impresioneaza la ei,este abnegatia.Ce ma uluieste la noi,este delasarea.Inca mai sper ca o sa ne pregatim si noi de pace.Spun asta deoarece,la ultima sedinta CSAT,cea din 17.12.2013,s-a stabilit ca pe viitor,la toate Sedintele,Bogdan Aurescu, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe si Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Sanatatii sa aiba un fel de statut de „invitati permanenti”.Asta in contextul punerii pe ordinea de zi a „Programului multianual de restabilire a capacitatii de lupta a Armatei Romaniei pentru perioada 2013 — 2016 și în perspectiva pana în anul 2022”.
Nu stiu de ce,dar am asa,o vaga banuiala,ca romanul Arafat o sa faca muuuult mai mult pentru Armata Romana decat romanul Ponta!
Arafat nu o fi el expert, dar este muncitor si sunt sigur ca o sa se puna la punct si cu tehnica militara, si, poate poate, daca l-or lasa astia…poate face ceva…desi cel mai mult cred ca o sa fie pe partea de salvari si inerventii umanitare…nu cred ca l-ar lasa sa faca altceva