O STRATEGIE NUCLEARĂ CONFUZĂ, INTR-O STRATEGIE ENERGETICĂ INEXISTENTĂ (Partea I)

Strategia economică și implicit energetică, avînd în vedere mai ales resursele României, ar trebui să se indrepte în direcția dezvoltarii Bioeconomiei Circulare, in deplină concordanță cu Strategia Bioeconomiei  publicată in Noiembrie 2025 de Comisia Europeană. (https://environment.ec.europa.eu/strategy/bioeconomy-strategy_en) din care citez esențialul:

”…The bioeconomy represents a strategic opportunity of the 21st century – a driver of green growth, competitiveness and resilience. It makes better use of Europe’s biological resources, scientific excellence and industrial base to decarbonise our economy and replace fossil-based materials and products. The Strategy for a Competitive and Sustainable EU Bioeconomy aims to boost innovation and support European companies in making a success of the green transition.  Circular and sustainable production, and consumption of biological resources for materials and services, can increase efficiency and reduce pressure on resources. …”

(https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A52025DC0960)

 

In contextul celor de mai sus, apare foarte clar și cu necesitate, integrarea,  cel puțin a celor 2 teme de mai sus, din titlu,  intr-o singură strategie națională unitara, consistentă,  din care derivă si coordonatele unei diplomații energetice.care să sprijine mersul in direcția aleasă.

Să analizăm, prin prisma oportunității strategice a sec.XXI cele 2 teme de mai sus, propuse:

 

Strategia nucleară și suveranitatea energetică. Tema:   Din perspectiva securității, care sunt implicațiile geopolitice ale adoptării tehnologiei SMR (reactoare modulare mici) sub egidă americană, comparativ cu reactoarele tradiționale de mare capacitate, în contextul autonomiei energetice europene ?.

 

In primul rînd, trebuie să înțelegem ca energia nucleară, mai nou, este considerată energie curată (sau regenerabilă, depinde de situație, după cum vom vedea mai departe), deci, faptul că va exista poate, o expansiune în România, asta nu face decit elimine din ”sursele intermitente” și problemele pe care acestea le creează. Insă, elementul cheie care va decide totul, este – cit va fi prognoza consumului de energie pină in 2050, ca să putem evalua dacă si cită energie ”intermitentă” ne va mai trebui și ”cită și ce fel de expansiune nucleară (costisitoare)” va fi posibilă și necesară ?. Aici, trebuie să spunem foarte clar că România nu are o progoză oficială a consumului prognozat de energie (electrică și termica) a țării/economiei și nici o strategie energetică integrată autentică.

 

In al doilea rănd, în ce privește ”adoptarea tehnologiei SMR sub egidă americană”, răspunsul la această problemă trebuie să fie direct legat de exercitarea dreptului suveran de a alege filiera nucleară care corespunde cel mai bine intereselor și condițiilor concrete ale României, așa cum s-a mai făcut in anii 60, cind a fost aleasă- optim– filiera CANDU (apa grea-Uraniu natural).

Alegerea acestei filiere U natural-Apa grea (tehnologia HWR – Heavy Water Reactors), are la bază elementele esentiale: Romănia dispunea de resurse de Uraniu natural, resurse de apa grea și o industrie capabilă să asimileze fabricarea de componente nucleare, astfel incit de la U-3 încolo, intreaga centrala sa poata fi fabricată in țară.

Sunt si alte avantaje, dar, posibilitatea utilizarii Uraniului natural (fără imbogățire) este esentială.

In cazul de față, nu problema securității SMR este principală (oricum, orice tehnologie nucleară nu poate fi utilizată fără certificările legale) ci, marea problemă este utilitatea ei pe termen lung-ex. 50 de ani- pentru România in primul rînd și nicicum pentru autonomia energetică europeană.

 

Să facem o analiză comparativă a tehnologiilor disponibile României, dar care să corespundă intereselor și mai ales, tradiției, experientei, resurselor și dotarilor existente deja.

De o importanță capitală pentru România este inchiderea ciclului nuclear (circularitatea lui), astăzi, România nefiind in această pozitie care ar trebui să ne-o fixam ca obiectiv sttategic !

 

Tehnologia SMR-NuScale (SUA)

– este o tehnologie cunoscută demult, cu reactor (LWR- Light Water Reactor ca moderator), Uraniu îmbogățit 5%, și după functionare (”arderea” Uraniului), rezultă deșeuri nucleare pentru procesare.

– cam nimic din tehnologia propriu-zisa, fabricatia combustibilului UO2 îmbogățit, componente tehnologice sau procesarea deșeurilor, nu sunt cunoscute în România

– in prezent suntem în situația de a plăti dezvoltarea tehnologiei de către americani (neavind nici o garanție asupra rezultatelor și costului final) și mai ales, dacă vom avea sau nu vreun drept IP asupra engineeringului plătit pentru dezvoltarea  tehnologiei și desfacerea pe piața mondială.

– vom fi dependenti de SUA (a fi dependent de cineva, fie SUA, fie Rusia, fie China, oricum nu e bine !), tehnologic (SMR), combustibil (Uraniu îmbogățit), tratarea deseurilor, etc.

 

Tehnologia LFR (Lead-cooled Fast Reactor), proiectul ALFRED, in derulare in prezent

• Aceasta tehnologie de Generația IV-Technology Road Map-2014, a fost clasificată in topul tehnologiilor de sustenabilitate: inchiderea unui ciclu combustibil nuclear poate fi realizată foarte ușor, fiind exact ceea ce trebuie industriei nucleare a României
• Proiectul, este dezvoltat sub egida EURATOM, si este dezvoltat de un consortiu compus din Ansaldo (Italia), ENEA (National Agency for New Technologies Energy and Sustainable Economic Development, Italia) și RATEN ICN (Institutul Cercetari Nucleare, Romania)
• Membrii consortiului finanteaza cercetarea, autorizarea si exploatarea unui proiect demonstrativ, iar ulterior, Consortiul va livra in piața, in comun, tehnologia dezvoltata.

 

De ce este importantă tehnologia LFR (în fapt Fast Breed Reactors) pentru România ?

Fără a intra în prea multe detalii tehnice, trebuie să fie bine ințelese conceptual urmatoarele:

 

– Reactoarele FBR pot ”arde” mai mulți combustibili, respectiv:

• Pu (Plutoniu), care in mod evident este și va fi produs in reactoarele HWR (CANDU) existente sau/si viitoare. Deci, ce înțelegem mai departe de aici:
  • Reactoarele CANDU pe care le avem, pe lingă că ne produc energie, ne mai produc ceva: un nou combustibil, Pu, utilizabil tot pentru energie !
  • Pu produs in CANDU, și reutilizat in FBR, este element de Economie Circulară, pentru că utilizeaza de fapt, un deșeu ! (este exact, similar conceptual cu Directiva RED-Energii regenerabile, in care in Anexa-IX, partea A sunt definite deșeurile, de exemplu agricole, pentru productia de biocombustibili avansați
  • Multe strategii nucleare avansate profită de sinergia ciclului unde reactoarele HWR, produc in mod efficient energie si Pu, care apoi este extras pentru alimentarea unei ”flote” intregi de FBR, pentru energie (vom vedea mai jos cum)

 

– Reactoarele FBR pot ”ajuta” la eliminarea ”deșeurilor” produse de filierele LWR (din nou, un important element de Circularitate):

• Reactoarele LWR (care au ”ars” combustibil nucler cu U-235 imbogațit la 5% să zicem, după ”ardere”, concentrația U-235 ajunge să zicem, la 0,9% și necesită prelucrare ca deșeu pentru extragerea U-235 si a Plutoniului-238.
  • Utilizarea tehnologiei DUPIC (Direct Use of Spent PWR Fuel in CANDU) permite folosirea eficientei mai mari a fluxurilor de neutroni din reactoarele CANDU pentru  folosirea directa a combustibilului ars in PWR, in CANDU, pentru productia mai departe de energie, fără separarea U-235 si Pu-238 din combusutibilul ars inPWR ( LWR). Rezulta o mare ”economie de timp, resurse și fonduri pentru re-procesare
  • Pentru o anumita cantitate de energie electrica produsa, costul combustibilul nuclear DUPIC este in mod semnificativ redus fața de costurile ori pentru reactoarele LWR sau HWR

 

– Reactoarele FBR pot produce mai mult combustibil decit consumă echivalent pentru producția unei anumite cantitati de energie. Poate părea paradoxal, dar, e perfect posibil

• Reactoarele FBR, deja alimentate cu ”deșeuri” de U-235, PU-238, demonstrat mai sus, va fi ”invelit intr-o cămașa” de Thoriu-232
• Reacțiile nucleare ale deșeurilor produc energie, iar o parte din fluxul de neutroni rapizi din reactiile de fisiune ale PU-238, este absorbit de Thoriu-232 și transformat in izotopul U-233, material fisionabil de inaltă calitate ! (acesta este extras și folosit in alte reactoare tot HWR, cum ar fi de exemplu AHWR- (Advanced HWR)

In acest mod, se ajunge la inchiderea ciclului nuclear in România si la atingerea obiectivului unei productii de energie nucleara sustenabilă (producem mai mult combustibil decit consumăm) !…deci, potențial și mai multă energie, fiind necesare mai multe reactoare FBR ca să ”scăpăm” de deșeurile nucleare (adica combustibil ”ars”)

In final, să facem o scurtă evaluare a situației României, potențialului, viitorului pe care trebuie să-l decidem noi înșine.

România este foarte avantajată față de alte state (și cred că incă nu realizăm acest lucru), prin alegerea filierei HWR de către atomiștii români,  in anii 60, bazat pe resursele proprii. Decizia se dovedește in continuarea foarte bună și mai ales, ne arată o perspectivă foarte bună pentru urmatorii 60-70 de ani, numai uitîndu-ne sintetic pe tabelul comparativ de mai jos, in care se descrie potențialul combustibilului ”ars” în reactoarelor PWR (LWR) – Pressurised Water Reactor (Light Water moderator) și PHWR (HWR), CANDU – Pressurised Heavy Water Reactor (Heavy Water moderator),

Caracteristica	LWR combustibil ”ars” (deșeu)	HWR combustibil ”ars” (deșeu)
Concentrare PU	Mare (cca 1% după greutate)	Mica (datorita unei ”arderi” mici
Eficiența Reprocesare	Necesită mai puțină reprocesare pentru recuperarea aceleiasi cantitati de PU	Necesită procesarea unei volum mai mare de combustibil pentru a obtine același  Pu echivalent
PRODUCȚIA DE PU	Produce mai puțin Pu / GW energie produsă decît HWR	Produce cu 50% mai mult Pu decît o unitate LWR similara MW
Eficiența creerii PU		Este mult mai eficient in CREEREA de PU din U-238. Pentru un stat cu unitati mari PHWR, este o sursa masiva de combustibil pentru FBR

 

Inchei acest capitol de strategie nucleară, evidențiind caracteristicile unice ale filierei CANDU (PHWR), comparativ cu LWR și alte filiere, in modul cit mai succinct și simplu de ințeles și evaluat optiunile României, nu inainte de a-l cita pe un coleg: ”…as a general conclusion we can stress that it is obvious that without a political support, no national nuclear program is possible, but, too much political involvement in technical an economic aspects is not beneficial at all…”

Autor: O. Budan – Romanian Electricity Authority, Nuclear Power Group, Romania

Source: Fuel Cycle Options for Light Water Reactors and Heavy Water Reactors

Proceedings of Technical Committee meeting – Victoria, Canada, 28 Apr-1 May, 1998

 

CONCLUZII:

• Cum se știe deja, România trebuie sa reabiliteze Unitătile 1-2 Cernavodă și intenționează sa se angajeze la finalizarea U-3-4. Elementele critice care vor determina realismul acestor ”must have” și ”good intentions” sunt următoarele:
  • Dacă Strategia Energetică a României (una adevărată) impune necesitatea a încă 1400 MW nucleari în România, pe principiul cunoscut deja al determinarii Long Range Lowest Marginal Cost of Electricity Generation
  • Disponibilitatea resurselor financiare, tehnice, umane
  • Planul de valorificare a parcului existent HWR (2 sau 4 unități ?) prin inchiderea sustenabila a ciclului nuclear cu FBR. Asta presupune:
    • Evaluarea resurselor de U natural, Thoriu, prognoza productiei de Pu-238, ”deseurile” LWR altor state ce pot fi reprocesate, inclusiv din dezafectarea armelor nucleare (sau reinnoirea lor !?),
    • capacități nucleare aditionale FBR , cu necesarul de reprocesare, etc.
  • problemele descrise mai sus, sunt deja foarte complexe și necesită mult timp și resurse
  • In urma descrierii avantajelor și dezavantajelor tehnico-economice descrise mai sus, precum si complexității problemelor și deciziilor ce trebuie luate, strict din punct de vedere personal, optiunea SMR pentru România in condițiile actuale și previzionate nu constituie o prioritate ci, mai degrabă este o deturnare de resurse tehnice, umane și financiare intr-o direcție care nu aduce nici un avantaj economic și tehnologic pe termen lung. Rezultate mult mai bune pot fi obtinute prin valorificare si mai bună a ceea ce avem deja, nu adoptind ceva nou, chiar de la un ”partener strategic”, dar care nu ne este util.  

 

Acestea fiind demonstrate în domeniul nuclear, cu obiectivul central de Circularitate economică (închiderea ciclului nuclear- să produc mai mult combustibil decit consum), in Partea II-a a acestui raport, voi demonstra necesitatea aplicării aceluiași principiu al Circularității, in Constructia Bioeconomiei (Circulare), conform obiectivelor EU pentru secolul XXI, mentionate la inceputul acestui raport.

România poate deveni 100 % curată, circulară si sustenabilă pentru următorii 100 de ani

…iar Diplomația energetică va trebui să urmeze aceste obiective, inclusiv faptul că in conceptul economiei circulare (mentionat și in H.G. nr. 1127/2022), utilizare resurselor locale trebuie sa se efectueze local, iar rezulatate utilizării să fie consumate local). Adică, exercitarea dreptului suveran al unui stat, asupra resurselor energetice proprii, intr-o strategie energetică proprie.

Catalin Dragostin