AWACS
Probabil sunt cele mai ciudate avioane. Sunt departe de a avea un design frumos. Par mai curand niste avioane care au diverse „excrescente” ciudate, care nu au nici o legatura cu performantele aerodinamice. Cu excepţia celor destinate operarii de pe portavioane, sunt de fapt avioane de transport pasageri modificate pentru a indeplini rolul de „Airborne early warning & Command „.
Airborne early Warning (AEW), este definita ca fiind detectia tintelor inamice aeriene sau de suprafata, prin intermediul radarului sau a altor echipamente aeropurtate si transmiterea datelor culese catre unitatile proprii.
Airborne early and control ( AEW&C), este o platformă radar aeropurtată destinată să detecteze posibile tinte aeriene sau terestre la mare distanță și să controleze spațiul de luptă coordonand atacuri efectuate de avioane sau rachete ale propriilor forte.
Sistemele AEW&C moderne pot detecta tinte aeriene de la o distanta de 3-600 km, zburand in afara razei de actiune ale rachetelor SAM. Raza de actiune poate fi extinsa prin transmiterea de date de catre avioane prietene.
Sunt avioane de o importanta deosebita in supravegherea spaţiului aerian, cele mai performante reusind sa acopere o suprafata de 312 000 km2 (cam cat Romania Mare).
Primele incercari de a folosi un radar aeropurtata au fost facute de englezi in timpul WW2, folosind avioane un bombardier Vickers Wellington destinat „air control interception”, dotat cu o antena radar rotativa.
Vickers Wellington
SUA
In campania din Pacific contra japonezilor care foloseau tot mai multe avioane kamikaze, americanii au incercat sa „ridice” un radar in aer pentru a putea „vedea” mai departe, dincolo de raza de circa 20 km a radarelor de la bordul navelor. In acest scop a fost demarat Proiectul Caddilac. in cadrul caruia US Navy a realizat un sistem format din doua componente : un radar aeropurtat de catre un avion AEW, dotat cu un radar AN/APS-20, sisteme IFF si VHF, si un sistem de control si comanda aflat la bordul unei nave. Acesta realiza o imagine a spatiului aerian cu indicarea pozitiei tintelor si a avioanelor prietene si coordona avioanele de lupta pentru doborarea tintelor.
Primul aparat folosit in acest scop a fost un TBM Avenger, un avion lansator de torpile operat de pe portavioane. A intrat in dotare in martie 1945, fiind construite circa 40 de aparate. Radarul acoperea o arie cu raza de circa 160 km.
TBM 3W Avenger
Un alt avion folosit pe portavioanele US Navy si Royal Navy, a fost Skydriver in diverse variante, fiind in total construite 418 aparate, dotate cu acelasi tip de radar AN/APS 20.
Douglas Skydriver AD 4W
Primul avion proiectat special pentru misuni AEW, a fost Grumman E -1 Tracer, operational intre 1958 si 1973. A fost dotat cu un radar AN/APS-82 avand o raza de 350 -500 km . A fost folosit in timpul razboiului din Vietnam. Datorita folosirii motoarelor cu piston deja depasite, a fost treptat inlocuit.
Grumman E -1 Tracer
US Navy a folosit in continuare seria de avioane AEW tip E -2 Hawkeye , dezvoltata permanent in mai multe variante succesive :
E -2A – 59 aparate, din care 49 au fost modernizate ca E-2B Hawkeye.
E -2C Hawkeye fiind folosite 55 aparate in perioada 1973-1990. Operau pentru comanda avioanelor F 14 Tomcat, folosind un Link 4 . Un al doilea lot de 18 avioane a fost produs intre 1988-1991, fiind dotate cu un nou radar APS 139, inlocuind varianta APS 125. Sistemul putea gestiona 300 tinte pe o raza de 450 km. Un al treilea lot a cuprins 50 de avioane dotate cu radar APS 145. fiind livrate incepand cu 1992.
E -2D – este ultima varianta, dotata cu un nou tip de elice cu 8 pale, radar AESA tip APY-9, capabil sa repereza rachete de croaziera sau anti nava, cat si avioane de dimensiuni foarte mici.
Diverse variante au fost vandute si catre Franta, Japonia, Israel, Egipt, Taiwan, Singapore si Mexic.
Primele teste de montarea a unui radar AN/APS/ 20 pe avioane de mari dimensiuni, au fost facute incepand cu 1951 pe trei avioane B 29 si 48 B 17 denumite PB-1W .
PB-1W
B 29 AEW
In urma experimentelor, a fost dezvoltat Lockheed EC 121 Warning Star , derivat din avionul de transport pasageri Lockheed L-1049 Super Constellation, fiind construite 232 aparate ce au operat intre 1954 si 1978. Variantele initiale au fost dotate cu un radar dorsal AN/APS 45 si unul ventral AN/APS 20, fiind apoi inlocuite de AN/APS 103 ai AN/APS 95. Echipajul era format din 18 membri . Au fost pierdute de catre US Navy 20 in accidente cu 113 victime, unul fiind doborat de un MIG 21 Nord coreean in 1969 cu 31 decedati si alte 11 in accidente ale avioanelor US Air force rezultand 66 pierderi umane.
Lockheed EC 121 Warning Star
Boeing E 3 Sentry cunoscut ca AWACS, este un avion AEW&C dezvoltat din Boeing 707.
Asigura functiile de supraveghere, comanda, control aerian si comunicare on orice conditii meteo. A fost introdus in serviciu in 1975, in total fiind construite 68 aparate pana in 1992.
Un numar de 34 avioane au fost livrate catre US Air force, 18 pentru NATO, fiind bazate in Germania, 7 in UK, 4 Franta, 5 Arabia Saudita. In SUA este denumit E 3 AWACS, in UK E 3 Sentry si in Franta E 3 SDA. Denumirea AWACS a ajuns sa fie folosita pentru majoritatea avioanelor tip AEW&C.
Antena este de tip rotodome, executand 5 revolutii pe minut.
Radarele folosite sunt de tip AN/APY-1 si AN/APY-2. de tip PESA si pot functiona in regim pulse doppler fara scanare de altitudine (PDNES) pentru supraveghere, scanare pulse doppler pentru elevatie (PDES), regim pasiv dincolo de orizont si regim maritim.
Radarul acopera de la altitudine o vedere de 360 grade si acopera o raza de circa 400 km pentru tinte de joasa inaltime si aproape 600 km pentru cele cu altitudine medie sau mare.
Au fost efectuate mai multe etape de modernizare pentru computere, display-uri, sistem comunicatii, navigatie GPS. Puterea generatoarelor electrice antrenate de motoare este de 1 Mw.
Radarul principal asigura impreuna cu un radar de supraveghere secundar (SSR) si sistemul de masuri electronice (ESM) capabilitatea look down , detectarea, identificarea avioanelor din spatiul aerian. Pretul unui E 3 era de circa 300 mil $.
Intrucat fabricarea avionului Boeing 707 s incetat, au fost folosite alte tipuri de platforme pentru dotare in configuratia AEW&C.
Boeing 737 AEW&C , denumit E 7A Wedgetail
Foloseste un radar de tip AESA. Au fost fabricate 14 avioane , fiind livrate catre Australia 6 , Turcia 4, Coreea de Sud 4.
Boeing E -767 are aceiasi dotare ca si E 3. Au fost livrate 4 avioane in Japonia.
UK
Englezii au inceput sa foloseasca Douglas Skydriver ca avioane AEW&C pe propriile portavioane.
Dupa ce acestea au fost depasite, au dezvoltat propria varianta, Fairey Gannet AEW.3 avand la baza avionul antisubmarin cu acelasi nume. Din motive practice, acestea au fost dotate cu radarul AN/ASP 20 preluat de la Skydriver-ele dezafectate. Gannet a fost un avion cu o configuratie deosebita. Era propulsat de un motor turbopropulsor „dublu”, tip double Mamba ce antreneaza doua elice contrarotative. De remarcat ca se poate folosi la anumite regimuri doar „jumatate” de motor, una din elici nefiind actionata (se vede si in clip). A ramas in exploatare pana la retragerea ultimului portavion ce folosea acest tip de avioane in 1978. Englezii inca sperau sa isi construiasca noi portavioane. Razboiul cu Argentina pentru insulele Falkland i-a surprins fara a avea avioane AEW si i-a facut sa piarda patru nave de lupta. Ca masura extrema, au dotat elicoptere Westland Sea King cu echipamente AEW. Se pare ca in continuare problema operarii de pe portavioanele britanice a unui avion AEW este imposibila si se doreste folosirea in continuare a unor elicoptere Merlin pentru acest rol. E greu de tot cand o iei la vale.
Fairey Gannet AEW 3
Ceva similar s-a intamplat si cu Avro Shackleton AEW, un avion derivat de fapt din celebrul bombardier Avro Lancaster. Englezii au mai luat din radarele AN/APS 20 de pe Skydriver si au incropit 12 avioane AEW&C. Optimisti fiind, au sperat ca industria britanica va produce un avion performant pentru aceste misiuni. Cel putin cele patru motoare V 12 de 37 l RR Griffon suna superb.
Au tras de ele pana in 1991, cand radarul tocmai implinea 45 de ani..
Avro Shackleton AEW 2
Nimrod AEW 3 a fost marea speranta a englezilor pentru a realiza un avion AEW. Au luat avioane de Havilland Comet, care au fost dotate cu aparatura necesara. Dupa aproape 10 ani de eforturi de a integra avionica, in final totul a fost un esec. Mandria britanica a fost data la o parte, programul a fost anulat si s-au cumparat Boeing E 3 (din colonii- adica SUA).
Nimrod AEW 3
URSS/RUSIA
TU 126 a fost un avion AEW&C dezvoltat din avionul de pasageri Tupolev TU-114 . A intrat in dotare in 1968 si a fost operational pana in 1984. Au fost produse 12 aparate si se pare ca toate erau folosite de la o baza din Lituania.
TU 126
Beriev A-50 este un avion AEW&C introdus in exploatare intre 1984 si 1992, in total fiind fabricate 40 de aparate, bazate pe avionul de transport Il 76 MD. Performantele bazate pe radarul Vega „M” sunt de detectie a tintelor terestre pe o raza de 300 km si a celor aeriene pe o raza de 650 km. Poate coordona 10 avioane pentru interceptie sau atac la sol. Are posibilitatea realimentarii in aer. La decolare are 190 t. Este echivalentul AWACS ului american. A fost modernizat incepand cu 2011. Poate schimba automat informatii cu MIG-uri 31.
Beriev A -50
Beriev A-100 este o varianta imbunatatita a lui A 50 dotata cu radar AESA ce este in prezent in faza de testare. Este bazata tot pe IL 76 MD 90 A.
Beriev A -100
Rusii folosesc elicopterul KA 31 pentru AEW naval. A fost vandut si in China si India.
KAMOV KA -31
China
Chinezii au incercat sa produca un AEW&C pe baza unui TU -4 ( copia ruseasca a lui B 29), denumit KJ 1 AEWC, incepand cu 1969 dar in final nu au reusit.
KJ 1 AEWC
In iulie 2000, la presiunea americanilor, israelienii au anulat un contract de livrarea a unor avioane rusesti Beriev A 50I, dotate cu echipamente IAI/ELTA.
Chinezii si-au construit avionul KJ 2000, care a zburat in 2003, fiind dotat cu un radar PESA produs local. Au fost construite 5 iar acum se crede ca exista inca 4 KJ 3000, o varianta imbunatatita.
KJ 2000
Au urmat diverse modele de avioane AEW&C :
KJ 200 dotat cu radar AESA – construite 10
KJ 200
KJ 500
Si daca tot au un portavion si construiesc mai multe, au facut si o varianta navala.
Suedia
Este uimitor cum SAAB reuseste sa fie competitiv si in domeniul AEW&C.
Produsul lor este sistemul ERIEYE, realizat in 1996. Este format pe baza unui radar PS 890 multimod AESA pulse doppler. Poate detecta tinte de tipul avioane pe o raza de 425 km, la un unghi de 150 grade pe fiecare parte laterala.
A fost montat pe urmatoarele avioane :
Embraer E 99 pentru : 8 Brazilia, 4 Grecia, Mexic 3, India 3. Pretul este de 80 mil $
SAAB 340 – au fost produse 12 avioane in perioada 1994-1999.
Este in dotare : Suedia 4, Pakistan 4, Thailanda 2, UAE 2.
SAAB 2000 Erieye este varianta montate pe SSAB 2000, vanduta in Pakistan si Thailanda
Globaleye este ultima varianta imbunatatita si montata pe Bombardier Global 6000
Israel
IAI prin sucursala ELTA a introdus primul radar tip AESA pe avioane AEW&C in 1994.
Este vorba de sistemul Phalcon EL/M 2075 . A fost montat pe Boeing 707 folosite de Israel, unul fiind inca operational in Chile.
A urmat sistemul EL/M 2085 montat pe Gulfstream G 550. Un numar de aparate este folosit de IAF.
Au fost vandute 4 bucati in Singapore la un pret de 375 mil $ /buc.
In contrapartida la cumpararea de trainere MB 346, Italia a cumparat 2 avioane la un pret total de 800 mil $. Italienii au vandut 30 de avioane cu 1 mld $. Ca diferenta de bani, au mai primit si un satelit.
Elta
Sistemul EL/W-2095 a fost montat pe 3 avioane rusesti AI 50 si livrate in India, care a mai comandat inca 2 aparate. Acelasi tip de avion trebuia vandut in China, dar contractul a fost anulat.
Desi par vulnerabile, se pare ca acest tip de avioane va fi inca mult timp folosit de fortele aeriene care si le permit.
(va urma)
https://theaviationist.com/2018/11/03/russian-navy-tu-142-flies-over-uss-mount-whitney-involved-in-ex-trident-juncture-in-the-norwegian-sea/
cum arată ăla israelian,parcă e un ceva.
fifor nu a anunțat ca luăm și de astea?
Grigore, foarte interesant. Am citeva intrebari, ca de obicei. 🙂
Motoarele pot furniza energia necesara (1-2 MW adica) sau se folosesc generatoare dedicate? Odata cu introducerea noilor amplificatoare – mai eficiente – a scazut si necesarul de energie, insa oricum e nevoie de mai multa decit cea necesara aerului conditionat si iluminarii (asa cum e cazul variantelor civile ale avioanelor transformate in AEW&C.
Cit de mult influenteaza performantele si structura modificarile facute pentru antene?
Ai cumva informatii despre cit cintareste echipamentul adaugat si ce echipaj au?
Cite ore au autonomie cele utilizate in acest moment si pe ce distanta pot zbura?
Scuze pt offtopic,dar am vazut ca cine a postat scena asta,posteaza si pe aici.Poate sa imi spuna cineva din ce film e scena asta ? https://www.youtube.com/watch?v=a7CLTquqT2M ca n-am gasit nimic pe net
Se folosesc generatoarele electrice antrenate de motoare.
APU – auxiliary power unit e folosit doar pentru porniri, la sol, pe panta de aterizare sau ca back up.
Influenta performantelor de zbor cu atatea antene e destul de mica.
In functie de tipul de AEW&C, echipamentul poate fi si de 4-5 tone.
Echipajul este format din „cabin crew”, la Boeing 707 – 4, si doar 2 la avioanele moderne, plus echipajul pentru partea electronica, ce depinde si el de marimea avionului.La S 3 – 13-19.
Autonomia este 4-5 000 km, si oricum majoritatea au realimentare in aer
Adica generatoare diferite de cele standard de la varianta civila. Intrebam pentru ca Boeing 737 are doua generatoare de cite 90 kva (AC, 115V, 400Hz), ceea ce e mult sub necesarul radarului.
Multumesc. Pentru raspuns si articole. 🙂
Multumesc pentru articol, foarte interesant.
”Nu aven” nevoie si noi, macar de un gen Erieye daca tot se doreste ”cel mai mic pret”, cel putin macar asta daca nu Global Eye Airborne.
Sau vor sa ”prinda” inamicii cu Piranha 5 sau Patriot ? ))) sau poate direct cu MLU AN/APG-66(V)2 in nasul Ur(U)silor.
TPS si versiunilor lor mobile nu-s suficiente pentru O SITUATIE IN TEREN in caz de boom-boom
Care este povestea doborarii unui astfel de avion de catre un avion nord coreean in 1969?
Este povestita pe aici pe undeva?
https://en.m.wikipedia.org/wiki/1969_EC-121_shootdown_incident
Superb articol. sa vedem ce ne aduce viitorul, drone?
viitoru’ cu DracNeo ( se reinnoieste mereu) legat pe vecie de betie’ a puterii, cu asa lipitoare nu scapi nici cu cel mai bun repellent iara Johannis ”vegheaza” si UE cu sTrumpf danseaza… iar Poutine viseaza imperiu’ …mai bine emigreaza…
O modestă completare, aerostatele captive radar. Dezvoltate de americani la începutul anilor 90, sunt utilizate pentru acoperirea low level a frontierei de sud a statelor unite. Evident pentru combaterea traficului de droguri. Esteintre un radar terestru deoarece are o poziție relativ fixă și cel aeropurtat deoarece are raza de acțiune crescuta pentru detecția țintelor ce zboară jos.
Ar putea fi o soluție interesantă și accesibilă pentru România.