Dupa atatea controverse, dezbateri tehnice sau politice, intarzieri si critici mai mult sau mai putin fondate, se pare ca programul F 35 are acum parte de o campanie de prezentare foarte bine sustinuta atat in SUA cat si in strainatate.
Cel mai scump proiect militar din istorie (cost total pentru US incluzand cheltuieli de exploatare pana in 2064 – peste 1000 mld$), se pare ca a ajuns intr-un moment de cotitura in care este nevoie si de schimbarea perceptiei publicului larg asupra utilitatii sale.
Incepand cu luna martie 2016, F 35 a inceput participarea timp de 9 luni la un circuit 12 de show-uri aeriene pe teritoriul SUA. Sunt spectacole aeriene la care zboara in majoritate avioane de epoca.
Probabil se doreste asocierea imaginii lui F 35 cu avioane faimoase in perceptia platitorului de taxe american. Trebuie sa stie si el pentru ce cotizeaza.
Prima aparitie, intr-un un show aerian veritabil, a fost facuta pe 10 iunie in Olanda, la „Luchtmachtdagen 2016”, unde a zburat in formatie cu un F 16 si un Spitfire.
In iulie F 35 a participat la RIAT si va fi prezentat la Farnborough.
Pentru a fi pe placul englezilor, care au contribuit cu 2 mld $ la dezvoltare si sunt in acelasi timp producatori a cca 10% din valoarea avionului prin BAE (fuzelaj posterior si ceva avionica) si a inca 5 % prin Martin Baker (scaun catapultare), F 35 zboara in formatie cu celebrii Red Arrows si doua Typhoon, mandrii ale aviatiei din UK.
F 35 zboara in aceasta formatie si in plus mai face o evolutie la punct fix. Nu pare ceva extraordinar daca ne gandim la Harrier-ul prezentat similar acum aproape 50 de ani.
Este dificil sa faci reclama unui avion HiTech, in acelasi timp si foarte controversat, pentru un public obisnuit in show-uri cu evolutii acrobatice spectaculoase emanand forta, agilitate si de fapt sugerand superioritate „la vedere”.
Detaliile tehnice privind calitatile stealth, EW (electronic war) , LPIR (low probability of intercept radar), computere sofisticate si transmisii complexe de date, nu sunt de mare efect intr-un astfel de spectacol .
Ce am descris mai sus este doar partea cea mai vizibila, avand ca tinta publicul larg al programului.
La sfarsitul lunii a fost prezentat la Fort Worth primul F 35 ce urmeaza a fi livrat Israelului pana la sfarsitul anului.
Israelul este in situatia neasteptata de a avea in vecinatatea sa sistemul S 400 pozitionat in baza ruseasca din Latakia, Siria, care se pare ca „bate” inclusiv aeroportul international Ben Gurion din Tel Aviv. Sa nu uitam si de sistemele S 300 ale Iranului. Foarte curand F 35 va zbura acolo. Sigur se vor „evalua” reciproc.
O alta veste buna pentru F 35 vine din Canada, unde exista deja un curent politic favorabil „reevaluarii” contractului pentru achizitia de avioane noi, tinand cont de contributia lor la dezvoltarea avionului si de faptul ca firmele autohtone ar pierde contracte de peste 1 mld $.
Cum Farnborough reprezinta si un mod de expunere maxima in media, simpaticul general Bogdan Christopher (al carui nume ne suna bine), seful programului F 35, va face cateva anunturi importante: USAF va declara F 35 A in stare de lupta in perioada august – decembrie (asta dupa ce USMC declarasera F 35 B apt acum un an), iar USDOD va semna contractul pentru loturile 9 si 10 din productia initiala, adica 140 avioane in valoare de peste 14 mld $.
Primul zbor al F 35B la Farnborough Airshow
In plus, s-a anuntat si semnarea unui contract de 1.5 mld $ pentru achizitia a 99 motoare de catre US DOD.
Oricum se pare ca Bogdan e pe cai mari.
In luna iulie a aparut si o analiza a „The Mitchell Institue for aerospace” care prezinta un scenariu de conflict in 2026 cu participarea avioanelor de generatie a cincea, inclusiv F 35, undeva intr-o confrunatre ipotetica probabil cu China sau Rusia.
Studiul este foarte teoretic si evaziv.
O concluzie esentiala a studiului este ca avioanele de generatie 4 nu supravietuiesc in fata unei retele de aparare A2/Ad si este nevoie de F 35. F 22, B1 si B21 pentru a penetra astfel de spatii bine aparate.
Lasand la o parte amanuntele tehnice, problema de fond este daca aceste tipuri de avioane fac fata intr-un mediu ostil pentru astfel de misiuni. Adversarul principal al lui F 35 nu consta in avioane inamice ci in sistemele de aparare antiaeriana.
Poate F 35 sa le faca fata ?
De aici ajungem iar in ipoteze de lucru: unii spun ca da, altii spun ca nu. Iar in continuare poate incepe o discutie de genul „crocodilul poate invinge un elefant? „
Este clar ca detaliile tehnice ale acestor avioane sau ale sistemelor AA nu sunt facute publice in totalitate.
Probabil ca prima intalnire de acest gen a fost in Siria intre F 22 si S 400.
E clar ca ei stiu mult mai multe!!!
In concluzie e un PR facut intr-un moment favorabil programului care pare sa inceapa a intra in ritm.
