Qvo vadis autonomia de apărare europeană: lovituri în adâncime cu rachete de croazieră și balistice (2) – Partea a doua

Polonia

Polonezii au deocamdată aproape exclusiv cu soluții non‑europene: pe aer au deja JASSM pe F‑16 și au comandat peste 300 de JASSM‑ER, ceea ce le dă o capabilitate de lovire la circa 1.000 km în adâncul teritoriului rus direct din spațiul aerian polonez. Pentru sol, construiesc una dintre cele mai mari forțe de artilerie reactivă din NATO: sute de Homar‑A (HIMARS licență) și aproape 300 de Homar‑K (derivat din K239 Chunmoo sud‑coreean), capabile să tragă rachete ghidate de 239 mm până la ~80 km și rachete balistice CTM‑290 până la ~290 km – suficient pentru a pune Kaliningradul și o parte bună din Belarus sub amenințare de pe teritoriul propriu.

În paralel au anunțat propriul program de rachetă de croazieră, Lanca, prezentat ca model la MSPO 2025 și descris ca „prima rachetă de croazieră poloneză, destinată lovirii țintelor la sute de kilometri”, dar cu foarte puține detalii tehnice publice deocamdată.

ELSA, cooperarea europeana

Lansat în iulie 2024 de Franța, Germania, Italia și Polonia, ulterior întărit de aderarea Marii Britanii și Suediei, ELSA a fost gândit ca un cadru de cooperare suverană – în afara birocrației fondurilor UE – structurat pe 13 „piloni” industriali, atribuiți după principiul „best in class”: Ariane Group pe segmentul balistic, MBDA, Safran, Thales și alții pe senzori, ghidaj, vectori și comandă‑control. Ideea proiectului era ca până spre 2030 să rezulte o familie modulară de arme convenționale cu rază de 1.000–2.000 km, lansate de la sol, care să completeze Storm Shadow/SCALP și MdCN și să reducă dependența de Tomahawk‑ul american, adică un fel de „ATACMS/PrSM + Tomahawk terestru” în variantă europeană.

În practică, in primul an s-a batut pasul pe loc in timp ce programele naționale au continuat fara a se ajunge la un numitor comun. Franța a continuat sa dezvolte LCM (Land Cruise Missile) de 1.000+ km ca proiect de facto național și, prin ArianeGroup, a început să vorbească deschis despre o rachetă balistică terestră de 1.000–3.000 km până în 2030, finanțată inițial din bugetul francez și abia apoi oferită ca opțiune partenerilor. Suedia a lansat propriul proiect de rachetă de croazieră de 2.000 km, mascată sub forma unui „UAV cu reacție” comandat la GKN Aerospace, cu termen extrem de strans de 18 luni pentru proiectarea atât a celulei, cât și a motorului – o soluție care ar putea deveni pilon ELSA, dar care, deocamdată, arată ca un program național cu lanț industrial suedezo‑olandez dedicat. Germania a preferat să acopere gap capablity pe termen scurt prin achiziția de Tomahawk și să investească în Taurus Neo pe linie aeriană, în timp ce partea terestră a rămas vagă, deși Berlinul vorbește tot mai des despre nevoia unui vector comun >2.000 km împreună cu Marea Britanie în cadrul ELSA.

Pe acest fundal de dezinteres, data de 12 februarie 2026 a adus însă un pas înainte cel puțin din punct de vedere politic întrucât miniștrii apărării din cele șase state ELSA au semnat o scrisoare de intenție. Comunicatul comun vorbește despre dezvoltarea coordonată de „one‑way effectors” de rază lungă, adică muniții de atac unidirecțional, consumabile, de tip rachetă de croazieră/drone‑rachetă cu rază de peste 500 km, gândite pentru saturarea apărării și lovituri în adâncime și despre un Euro Multi Missile Launcher, un lansator terestru modular care să poată trage mai multe tipuri de rachete. În plus, sunt definite câteva „capability clusters” declarate deja suficient de mature pentru a atrage alți parteneri: o capacitate AEW (radar aeropurtat de avertizare timpurie, care furnizeaza solutiile de tragere pentru deep strike), pachetul de strike lansat aerian (vectori integrați pe Rafale, Typhoon, F‑35), lansatorul multiplu de la sol și muniții „low‑cost” de 500+ km – cu aerodinamică simplificată, senzori mai ieftini și producție în serie mare – destinate loviturilor masive.

ELSA pare sa fie o familie de vectori e raze și tipuri diferite – rachete de croazieră subsonice lansate de la sol, vectori balistici cu focoase de planare hipersonice, „rachete‑dronă” mai simple de 500+ km, multe deja schițate sau aflate în lucru ca programe naționale sau mini‑coaliții (LCM la francezi, balisticul ArianeGroup, proiectul suedezo‑olandez pe GKN, viitorul vector germano‑britanic etc.).

 

Romania…

…din păcate nu prea exista și nici nu încearcă să se lipească la un proiect european de …ceva, orice, nu neapărat rachete.

În vara lui 2024–2025 au apărut mai multe știri că România intenționează să colaboreze cu Ucraina pentru dezvoltarea și, eventual, producția comună a rachetei R‑360 Neptun, cu potential de a fi dezvoltata intr-o racheta de croaziera.

Planul menționa producție și modernizare comună a lui Neptun în versiunea actuală (400+ km) și în viitoarea variantă extinsă spre 1.000 km, la care lucrează deja ucrainenii. Însa in 2025 Defense Express (Ucraina) a scris că Bucureștiul a refuzat o propunere ucraineană concretă de co-producție de rachete, foarte probabil tot Neptun, fără a oferi o explicație oficială.

Dacă mă uit așa ce ni s-ar potrivi din viitoarele opțiuni europene atunci ar fi STRATUS care va fi deja integrată pe F-35 însă mai nimic nu e integrat pe F-16. O alta opțiune ar fi un eventual NSM optimizat pentru ținte de sol și lansabil de la sol sau din avion. NSM/NSM CDS are oficial mod land‑attack și a fost demonstrat în teste ca rachetă de precizie împotriva țintelor la sol, nu doar nave. Chiar daca am achiziționat aceste sisteme de la firma american RTX nu văd de ce nu am putea extinde cooperarea cu norvegienii.

Realist vorbind, pentru Romania opțiunile ar fi NSM CDS în mod land-attack. Ar fi cel mai ieftin și rapid mod de a obține o capacitate de lovire la 200–500+ km de la sol, fără dependență de aviație.

Când vom avea F-35 acesta ar fi capabil de JSM (Joint Strike Missile), versiunea aer-lansată a NSM, deja integrată pe F-35 în calele interne, cu rază de 550 km și mod land-attack. Pe termen lung ar fi interesanta JASSM-XR când vă deveni disponibila sau STRATUS. Pentru F-16 teoretic  este posibil ca M6.6 să permită JSM.

România ar putea, cel mai realist, să se lipească de un cluster ELSA, de exemplu Euro Multi Missile Launcher sau muniții low-cost 500+ km ca utilizator și eventual co-producător de componente (Aerostar pe celulă/structuri, Carfil pe focoase/muniții).

Nu am analizat NSM/JSM separat în articol pentru că se pare că pentru obictivele terestre toți doresc alte soluții, pentru aceasta rachetă modul terestru fiind secundar și efectivitatea limitata de încărcătură relativ mică.

 

Dar totusi n-ar fi nevoie si de un Iskander european?

Ariane Group a ieșit de curand cu ideea unui vector balistic terestru european de 1.000+ km ceea ce arată că există deja conștientizarea unei lipse de capabilitate care ar trebui acoperita. Franța discută finanțarea unui astfel de program (circa 1 miliard de euro pentru o rachetă balistică terestră >1.000 km), iar Germania este potentiala parte a programului, aratând că, cel puțin la nivelul celor două puteri ale UE, ideea unui „Iskander occidental” este  o opțiune care speram doar sa nu aiba soarta FCAS.

O astfel de armă ar intra în categoria MRBM – Medium‑Range Ballistic Missile, adică rachetă balistică cu rază de aproximativ 1.000–3.000 km, gândită să lovească ținte de teatru (nu intercontinentale) în câteva minute, cu traiectorie balistică înaltă și viteze foarte mari pe porțiunea terminală. Rusia operează deja un portofoliu întreg de sisteme de tip SRBM/MRBM (Iskander‑M/K și derivatele sale de 700–1.000 km) insa Europa nu are încă niciun MRBM convențional la sol și depinde, pentru lovituri rapide în adâncime, de rachete de croazieră aeriene/navale mai lente, insa cu capacitati stealth si precizie foarte buna. Dacă inițiativa ArianeGroup se va transforma într‑un program real, sincronizat cu ELSA și cu STRATUS, am putea vorbi pentru prima dată de o încercare coerentă de a egala nu doar raza, ci și tipul de amenintare pe care astăzi îl exercită Iskander asupra flancului estic.

 

„Deep fires” americane (300–2.000+ km):

Arată cam așa, dacă punem la un loc ce e deja în serviciu și ce intră în perioada 2025–2035:

• PrSM (Precision Strike Missile) – succesorul ATACMS, lansat de pe HIMARS/M270. Versiunea inițială (Increment 1) are o rază „peste 400 km” și a demonstrat în teste zboruri de aproximativ 500–650 km, cu focos ~90 kg și profil balistic „clean”. Variantele următoare (Increment 2/3) vizează extinderea razei spre 700–800 km și, pe termen mai lung, peste 1.000 km, plus senzori multi‑mod pentru lovirea țintelor mobile (nave, sisteme de apărare aeriană) și încărcături „exotice” (submuniții, drone loitering).
• Typhon / Mid-Range Capability (MRC) – lansator terestru bazat pe celule Mk 41, capabil să tragă Tomahawk (BLK IV/V) cu rază de circa 2.000–2.500 km și SM‑6 în rol multi‑rol, inclusiv atac terestru la 300–450 km. Typhon acoperă practic fereastra 500–600+ km dintre PrSM și armele hipersonice și este deja dislocat experimental în Pacific (Filipine), cu planuri de desfășurare în Europa până în 2026. Germania a solicitat oficial achiziția Typhon în 2025, ceea ce face din MRC un potențial element permanent pe flancul estic.
• LRHW „Dark Eagle” (Long Range Hypersonic Weapon) – rachetă hipersonică sol–sol tip boost‑glide, cu rază oficială de aproximativ 2.775 km și viteză de peste Mach 5 (unele analizele vorbesc de Mach 10–17 în faza de planare). Prima baterie a fost livrată în 2021, dar programul a trecut prin întârzieri de testare; acum se află în fază de validare operațională, cu intenția de a echipa Multi‑Domain Task Forces din Indo‑Pacific și, ulterior, Europa. Strict ca rază, sare peste fereastra 2.000 km, dar e relevant ca „plafon” pentru ce ar putea deveni, în oglindă, un viitor MRBM european.
• JASSM‑ER / LRASM – rachete de croazieră aer‑sol și antinavă, lansate de pe bombardiere (B‑1, B‑2, B‑52) și avioane de vână JASSM‑ER are o rază nominală de 900–1.000 km și focos penetrant de ~450 kg pentru atac asupra infrastructurii critice, în timp ce LRASM (derivat din JASSM‑ER) are rază estimată de 600+ km, senzor multi‑mod și profil LO pentru lovirea grupărilor navale și a unor ținte de la sol. Împreună, ele sunt coloana vertebrală a „triadei convenționale” aeriene de lovituri în adâncime; bombardierele încărcate cu JASSM‑ER/LRASM sunt tratate ca elemente de nivel „theater strike”, în oglindă cu PrSM/Typhon/LRHW pe componenta terestră. USAF dezvoltă și JASSM-XR, o variantă cu rază estimată la 1.600–1.900+ km, care ar umple practic golul dintre JASSM-ER și Tomahawk pe vectorul aerian, cu IOC estimat spre 2030.
• SiAW (Stand-in Attack Weapon) – o rachetă aer‑sol supersonică în dezvoltare pentru USAF, derivată din AARGM‑ER, cu rază estimată în zona 300 km (probabil ceva peste, în funcție de profil). E gândită pentru a lovi lansatoare de rachete balistice și de croazieră, radare, sisteme anti‑satelit și alte ținte relocabile din interiorul zonelor A2/AD; va intra în serviciu pe F‑35 în jur de 2026 și completează fereastra „stand‑in” 100–300+ km dintre armele directe și JASSM‑ER, dar tot în logica de deep strike la nivel de teatru.

 

Ce ar trebui să învețe Europa din Ucraina cu privire la deep strikes:

Ucraina a arătat că nu contează neapărat numărul de rachete ci mai ales să poți să lovești C2, logistica, hub energetice, aerodromuri deci primul obiectiv al acestor programe ar trebui sa fie asigurarea unui volum suficient de lovituri în adâncime ca orice agresor să știe că primele săptămâni de război îl va costa infrastructura critică.

A doua lecție este că deși Ucraina a reușit să facă dintr‑o improvizație de drone, sateliți comerciali, HUMINT și software un sistem  capabil să alimenteze cu informații loviturile în adâncime, Europa, în schimb, ar trebui să investească și într-un un cadru propriu, integrat, pentru ISR, procesare de ținte și C4ISR care să nu depindă structural de SUA.

Apoi un război de uzură necesită zeci de lovituri în adâncime săptămână după săptămână, luni la rând. Pentru europeni, asta înseamnă că succesul STRATUS, LCM sau ELSA nu se vă măsura doar în specificații tehnice, ci în capacitatea industrială de a produce și reface sute de rachete pe an la costuri acceptabile, care să permită și atacuri de masă, nu numai chirurgicale.

 

În loc de concluzie

Analizând situația în ansamblu, Europa nu pornește de la zero. Franța are deja MdCN, o rachetă de croazieră navală de 1.000–1.400 km care joacă în aceeași ligă cu Tomahawk și Kalibr și oferă, măcar pentru Paris, o capacitate reală de lovire în adâncime de pe mare. Problema este că, dincolo de acest vector, la care se adaugă Storm Shadow/SCALP și Taurus pe aer-sol, europenii nu au încă un echivalent terestru, adica acolo unde SUA și Rusia pot folosi rachete de croazieră și balistice lansate de la sol, în intervalul 300–2.000 km, iar MdCN are deomcamdata o aplicabilitate limitată ca volum și ca număr de utilizatori la domeniul naval.

Teoretic, in raport cu Rusia, asta înseamnă că, pe segmentul naval, un grup francez cu FREMM și MdCN poate, în principiu, să lovească la distanțe similare cu navele ruse cu Kalibr din Marea Neagră sau Mediterană.

Europa rămâne, pe segmentul 300–2.000 km cu bază la sol, fără un sistem propriu comparabil ca rază și volum cu Iskander sau cu PrSM/Typhon, există SRBM și MLRS, dar nu o familie terestră de croazieră/balistice de teatru.

La acest nucleu se adaugă, în unele state, muniții americane de tip JASSM‑ER/LRASM, care extind raza de lovire aer‑sol până spre 1.000 km, dar rămân dependente de exportul și controlul politic american.

Teoretic, in raport cu Rusia, asta înseamnă că, pe segmentul naval, un grup francez cu FREMM și MdCN poate, în principiu, să lovească la distanțe similare cu navele ruse cu Kalibr din Marea Neagră sau Mediterană.

Pentru zona Marii Negre însă e important să existe astfel de vectori lansabili de la sol sau din avioane întrucât fiind mare închisă, accesul navelor europene purtătoare de astfel de vectori poate fi limitat de Turcia. De aici rezultă nevoia că flancul sudic să nu se bazeze doar pe platforme navale pentru deep strike, ci să poată genera lovituri de la sol și din aer, independent de deschiderea strâmtorilor.

Dar la nivel terestru, rusii au deja Iskander‑M/K (400–1.000 km, cu acoperire aproape completă a Ucrainei și mare parte din flancul estic) și diverse variante Kalibr/Kh‑101 lansate din interiorul propriului teritoriu (naval sau din aer), în timp ce europenii ar conta, până prin 2035, aproape exclusiv pe platforme aeriene și pe câteva nave cu MdCN și, eventual, viitorul STRATUS.

Dacă STRATUS intră în serviciu în a doua parte a anilor 2030, 3SM Tyrfing își atinge maturitatea în jur de 2035, iar din ELSA supraviețuiește măcar un program coerent de rachetă terestră de 1.000+ km, combinat cu MdCN și ce există deja în aer, Europa poate ajunge la capabilitați de deep‑strike suficiente pentru propriile potențiale conflicte, suficient pentru a pune sub risc credibil centrele de comandă, logistică și infrastructură militară din spatele frontului. Chiar și în acest scenariu, volumele disponibile de rachete de croazieră vor rămâne probabil inferioare producției ruse, cel puțin în primii ani.

Din punct de vedere operațional lipsa lansatoarelor de la sol poate duce la un dezavantaj numeric și de reziliență in sensul ca bateriile terestre dispersate, alimentate cu rachete de 500–1.500 km sunt mai ieftin de operationalizat decât fregatele sau escadrilele de supersonice și permit o saturare reală a flancului estic.

Pot fi o optiune și atunci când spațiul aerian este extrem de contestat sau când pierderile în aviație și nave se simt sau încep să aiba cost politic sau ești în situația în care nu poți trimite nave de război în Marea Neagră.

Experiența Ucrainei arată că într-un război de uzură contează alaturi de precizie cel puțin la fel de mult capacitatea de a lansa în fiecare săptămână zeci de lovituri în adâncime. În lipsa unui lansator terestru de deep‑strike comparabil cu Iskander și cu rachetele de croazieră ruse lansate de pe camioane și trenuri, europenii pot fi competitivi într-un model în care pot lovi foarte bine, dar relativ rar și scump, în timp ce adversarul poate lansa constant mai multe rachete mai ieftine.

Specificul Europei e că teatrul de operațiuni e mai compact, incomparabil cu distantele enorme din Pacific de exemplu, ceea ce ar face oarecum un lux simbolic un bombardier precum B-urile americane, mai ales dacă FCAS/Tempest și drone purtătoare de muniție (posibile si pentru Typhoon/Rafale) reușesc să ofere încărcătură mare de armament stand‑off la costuri rezonabile.

Dacă ai MdCN pe mare și STRATUS/Taurus/SCALP în aer, poți, teoretic, lovi adânc în Rusia europeană și în Crimeea doar cu platforme aeriene și navale. Insă, fără un strat terestru de deep‑strike (tip „PrSM/Typhon european” sau ELSA matur), orice campanie de lovituri vă fi mai scumpă, mai vulnerabilă la pierderi și mai greu de susținut în timp decât ceea ce pot genera rușii cu Iskander și vectorii lor echivalenți.

În fond, lecția Ucrainei nu este doar că îți trebuie rachete de 300–2.000 km, ci că ai nevoie de un lant de capabilități complet vectori aer, mare și sol, C4ISR și o industrie capabilă să alimenteze constant frontul dacă Europa chiar isi doreste cu adevarat autonomia ei in apărare.

 

Steppewolf

Bibliografie:

https://ecfr.eu/article/striking-absence-europes-missile-gap-and-how-to-close-it/

https://warontherocks.com/2025/03/europe-deterrence-and-long-range-strike/

https://www.iiss.org/online-analysis/online-analysis/2024/11/europes-missile-renaissance/

https://www.defensenews.com/global/europe/2024/11/08/mbda-pushes-new-deep-strike-missile-in-time-for-europe-to-arm-up/

https://corporalfrisk.com/2018/04/15/syrian-strikes/

https://www.mbda-systems.com/products/deep-strike/mdcn-ncm

https://www.mbda-systems.com/mbda-expands-its-deep-precision-strike-capabilities-land-cruise-missile-system

https://ukdefencejournal.org.uk/mbda-unveils-new-land-cruise-missile-at-eurosatory-2024/

https://moderndiplomacy.eu/2025/05/22/european-long-range-strike-approach-elsa-future-developmental-trajectories/

https://en.defence-ua.com/industries/sweden_orders_stealth_cruise_missile_built_from_scratch_in_just_18_months_for_158_million-16631.html

https://ecfr.eu/article/striking-absence-europes-missile-gap-and-how-to-close-it/

https://www.aerotime.aero/articles/mbda-unveils-stratus-future-missile

https://www.mbda-systems.com/mbda-naval-cruise-missiles-successfully-performed-simultaneous-firing

https://en.defence-ua.com/weapon_and_tech/joint_european_long_range_strike_program_elsa_has_fallen_apart_triggering_a_parade_of_national_missile_projects_across_the_eu-16662.html

https://www.twz.com/supersonic-naval-cruise-missile-for-norway-germany-in-the-works

https://corporalfrisk.com/2019/02/21/the-iskander-threat/

https://ecfr.eu/article/striking-absence-europes-missile-gap-and-how-to-close-it/

https://missilethreat.csis.org/country/china/

https://euro-sd.com/2024/05/major-news/37997/tyrfing-supersonic-missile-jv/

https://en.defence-ua.com/industries/no_missiles_no_explanation_romania_abandons_missile_deal_with_ukraine_that_could_have_included_neptune-14512.html

https://defence-industry.eu/germany-bundestag-approves-funding-for-super-sonic-strike-missile-3sm-tyrfing-programme/

https://warontherocks.com/2025/03/europe-deterrence-and-long-range-strike/

https://deftechtimes.com/europe-warns-of-gap-in-deep-strike-weapons-as-russia-expands-long-range-attacks/

https://natoassociation.ca/europes-land-based-intermediate-range-strike-capability-gap/

https://www.reuters.com/business/aerospace-defense/france-germany-explore-new-ballistic-missile-arianegroup-says-2026-02-12/

https://natoassociation.ca/europes-land-based-intermediate-range-strike-capability-gap/

https://www.edrmagazine.eu/joint-communique-by-the-defence-ministries-of-elsa-nations12-02-2026

https://warwingsdaily.com/the-elsa-program-towards-a-european-long-range-strike-capability/

https://www.ifri.org/sites/default/files/2025-01/ifri_fayet_peria-peigne_deep_precision_strikes_2024.pdf

https://www.kongsberg.com/kda/what-we-do/defence-and-security/integrated-air-and-missile-defence/coastal-defence-system/