Așa cum am mai analizat în seria noastră privind războiul hibrid și componenta sa informațională, trebuie să demontam un fals istoric. În contextul acestui tip de război falsul istoric a ajuns deja o arma în sine, o arma informațională deosebit de potenta în contextul liberului acces pe internet la orice fel de afirmații, oricât de false, eronate, mincinoase sau manipulative ar fi. Mai jos vom avea parte de un asemenea text, chiar un studiu de caz pentru instituțiile competente. Să nu uităm că elemente întrunite de război hibrid, în deosebi falsul istoric, ne-au adus în situația de la sfârșitul lui 2024.
Însă, nu îmi luați mie cuvântul pe acest subiect, efectele devastatoare ale falsificării istoriei sunt în analiză de foarte mult timp de către resurse importante alocate studiului acestui tip de agresiune. Caci este până la urmă o formă de agresiune. Citez astfel pe Dmitri Teperik și articolul său de excepție intitulat „Obsesia Kremlinului cu glorificarea istoriei falsificate / eng: The Kremlin’s Obsession with Glorifying Falsified History”(1) : „Kremlinul a făcut recent mai mulți pași importanți pentru a consolida rolul memoriei istorice în politica să externă, deoarece orice autocrație veritabilă știe exact cât de puternice pot fi exploatate memoriile colective, la fel de eficient, pentru construirea identității naționale, modelarea prejudecăților divizive, crearea unor iluzii captive pentru populația internă sau amplificarea unui haos confuz la nivel internațional. / eng: The Kremlin has recently taken several notable steps to strengthen the role of historical memories in its foreign policy, because any proper autocracy knows exactly how powerful collective memories can be exploited, equally effectively, for building national identity, shaping divisive prejudices, creating captive illusions for the domestic population or inflating confusing chaos at the international level.”
Plecând de la această introducere în context, nu există 11 februarie în care să nu primesc acest text pe social media sau în mesaje:
Pe 11 februarie 1866, ora 5 dimineața un grup de ofițeri cu pistoalele în mâini, pătrunde în palatul domnesc al lui Al. I Cuza, îl scoală din somn și îl obligă să semneze actul de abdicare de pe tronul României. Faptul era de o gravitate fără precedent, căci ofițerii respectivi juraseră credință Domnului țării, parte din ei fiind chiar din garda palatului. Așadar, 11 februarie 1866 este o zi a infamiei și a trădării. Dau spre știință și rușine veșnică numele celor ce l-au trădat pe Cuza Vodă: col. N. Haralambie, col. I. Călinescu, col. D. Crețulescu fratele primului ministru în funcție, mr. D. Lecca, cpt. C. Pilat, cpt. A. Berindei, cpt. Al. Candiano-Popescu, cpt. A. Costescu și care, cu toții, vor face carieră de generali sub domnia lui Carol I.
141 de ofițeri ai armatei române de la sublocotenenți la colonei au scris lui Carol I, tot în 1866, un memoriu cerând ca trădătorii să fie pedepsiți. Cu o aroganță câinească specifică unui prusac primitiv și incult, Carol I ignoră memoriul, pe Al. Candiano-Popescu și-l face aghiotant regal, pe ceilalți generali, iar pe Cuza Vodă îl va urmări cu o ură neagră până la moarte.
Nu faptul că Al. I Cuza a fost detronat e de condamnat, căci însuși Cuza Vodă declarase în decembrie 1865 că e gata să părăsească tronul, ci modul cum s-a înfăptuit și de către cine. După abdicare, Cuza e ținut prizonier 48 de ore în locuința unui dușman personal, C. Ciocârlan iar pe 13 februarie 1866 e urcat într-o caleașcă și escortat la Brașov, în Austria.
Înainte de a părăsi țara declară: ”Să de Dumnezeu să meargă țării mai bine fără mine decât cu mine! Trăiască România!”
Se stabilește la Viena și Florența unde își cumpără două mici proprietăți. În 1867 scrie o scrisoare lui Carol I, prin care îl roagă să-i dea voie să vină în țară ca să trăiască la Ruginoasa. Carol I l-a refuzat.
La doar 53 de ani, pe 15 mai 1873, Cuza Vodă moare în Germania, la Heildelberg.
Regele Italiei, Victor Emanuel își exprimă durere și tristețea pentru moartea marelui Domn pe când Carol I n-a trimis niciun mesaj. Trupul este adus în țară și înmormântat la Ruginoasa, sute de mii de țărani plângându-i moartea cu lacrimi amare și durere adevărată.
Al. I Cuza a iubit din toată ființa să România pe care a slujit-o cu credință, devotament și loialitate toată viața, fiind pentru poporul român o adevărată icoană morală, cât și pildă de urmat întru slujirea Patriei.
Tipul acesta de „povestioară” istorică, trunchiată, lacrimogenă și simplificată până la imbecilizare de regula circulă în grupurile unor indivizi mari adoratori ai istoriei ceaușiste, ușor (sau “neușor”) securiști. Grabnic plângăcioși după beneficii, beneficii desigur pour le merite, după ce au bătut prin beciuri “elementele dușmănoase”, sau, citând unul din participanții la înmormântarea ultimului șef al securității comuniste care se recomanda col(r) “pai eu am plimbat câinele lui Ceaușescu”.
Epoca național-ceaușistă a reanalizat personaje istorice, însă făcut-o doar din perspectiva unui context ideologic. După cum știm, cel mai mare dușman al comunismului au fost monarhiile, funcționale, nefuncționale însă ideea de monarhie. Fundamentul ideologic al acestei chestiuni a fost pus în România(Republica Populară) prin cartea „Adevărul despre monarhie”, scrisă de doi ofițeri M.I. Interesant că au reusit să scrie o carte, probabil făceau parte din elementele alfabetizate ale noului M.I. post 48. Alfabetizarea asigura și angajarea directă in acea epocă cu grade mai mari, căpitan, maior, chiar lt-colonel în functie de situații.
Prin trecerea de la RPR la RSR și noua orientare național-ceaușistă, monarhia rămâne combustibilul războiului de clasa, culmea a rămas și după 90. În mod tipic, ideologic, RPR-ul era dușman declarat al noțiunii de aristocrație, după caz boieri la noi, lucru ce l-a făcut pe Cuza semi-uitat în perioada menționată. RSR-ul și liderul ei incontestabil nu doar că-l recuperează pe Cuza dar îi și aplică chipul pe bancnota de 50 de lei. Aparent de neînțeles, un boier, aristocrat, moșier cu acte în regulă și militar cu o carieră extrem de scurta, nu părea o personalitatea istorica compatibilă cu discursul comunist. Desigur un prim pas în aceasta direcție a fost faptul istoric ca Rusia Țaristă s-a folosit de imaginea fostului domnitor român în scop propagandistic în 1866, alimentând o grupare separatistă de la Iași, gruparea Rosetti-Răznovanu. Factorul determinant în acesta situație de recuperare istorică a fost contextul epocii respectiv faptul la tronul Principatelor Unite a urmat un principe străin, și nu orice principe ci unul din familia domnitoare a unei mari puteri europene, o putere cu care Rusia în formele ei statale a avut conflicte în jur de 1000 de ani culminând cu cel de-al doilea Război Mondial.
„C. Piliuță – Omagiu”, articolul „Ceaușescu în pictură” – www.modernism.ro
Comunismul de factură național-ceaușistă a avut de câștigat pe două fronturi din recuperarea contextului istoric respectiv. Justificarea xenofobiei în primul rând, ca element constitutiv al naționalismului și demonizarea dinastiei respectiv a regimului precedent.
Faptic însă, „povestioara”de mai sus este un fals relativ ușor de demontat. Desigur că domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost forțat să abdice din rațiuni pe care ar trebui să le știm, și să nu permitem unor falsuri să le substituie. Sa nu ajungem într-un comic de situație similar filmului „ Don’t look up ”.
Motivele abdicării forțate a lui Alexandru Ioan Cuza nu rezidă într-un complot unitar așa cum reiese din textul de mai sus. Ca orice basm, începe cu primele ore ale diminuații și ne spune cum un grup de ofițeri au făcut și au dres, de parcă, toată țara putea fi cumva răsturnată de doar 6 oameni.
Problema realmente a rezidat în actul de la 2 mai 1864, așa- numita lovitura de stat a lui Cuza, respectiv promulgarea unei noi constituții, „Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris”, act care întărea atribuțiile domnului, ii permitea să guverneze prin decrete în detrimentul Adunării, adică a parlamentului. Situația a fost dublată de reacțiile Franței, Rusiei și ale Prusiei, Cuza fiind acuzat de încălcarea prevederilor Convenției de la Paris din 1858. Sa nu uitam postura de puteri garante ale Actului Unirii. Această situație a generat antagonizarea instantă a majorității clasei politice. Tot în anul 1864 prin reforma agrara Cuza pierde orice sprijin din partea boierilor. Adițional, acuzația de „cezarism”, și autoritarism i-a plasat in opoziție și pe liberali, generând astfel fundamentul „Monstruoasei Coaliții”.
Mai mult „mandatul”, dacă putem spune așa, a lui Cuza era mai degrabă unul limitat, una din cele 13 puncte ale Rezoluțiunilor Divanurilor Ad-Hoc din 1857 și a comitetul unirii cerea, la înființare (11 iunie 1856) și apoi în 1857 un principe „de rasă latină, dintre familiile domnitoare din Europa, afară de dinastiile staturilor megieşite”. Rațiunea era simplă din perspectiva solicitanților, voiau să încheie orice disputa pentru funcția supremă în stat a boierilor români și voiau garanții de politică externă pe care un „domn pământean” nu le putea oferi.
De asemenea în epocă corupția, camarila, relația extra-conjugala cunoscută cu Maria Obrenovici dar și apetitul pentru jocurile de cărți au contribuit la crearea unei opoziții tot mai puternice și conturate.
In acest context Cuza mai dobândește un dușman, pe Ion C. Brătianu, politicianul roman cu cea mai mare putere și influență în Principate. Aceste motive, și nu altele au stat la baza îndepărtării lui Cuza. Mai mult, abdicarea a fost un act politic sprijinit de către armata. Meritul incontestabil a lui Cuza, dar și al ofițerilor însărcinați a fost ca acest eveniment să nu degenereze în lupte, revoluții, în general fapte soldate cu moartea unor conaționali. Scuzați acest mic arc istoric și comentariu personal, ca să reliefam totuși ce diferență uriașă era între calitatea umană de la 1864 și cea din 1989.
Pe firul cronologic al „povestioarei” de mai sus, constatăm și o minciună crasă.
Se menționează în text și o scrisoare, adresata lui Carol I de către A.I.Cuza. Textul fără să menționeze o sursă a scrisorii, ne oferă și deznodământul în același mod simplist și inept care denaturează faptele. Scrisoarea, la fel ca și răspunsul, sunt disponibile și oferă claritate cu privire la eveniment, cu atat mai mult încât principele Carol ii răspunde personal. Consiliul de miniștri, adica guvernul, condus direct sau indirect de artizanii „Monstruoasei Coaliții”, Catargiu, Ghica, Brătianu, însărcinat cu aprobarea unei asemenea cereri, a respins categoric solicitarea. Nici rupturile lui Cuza de Kretzulescu sau Kogălniceanu nu puteau avantaja solicitarea sa. Din pacate în Principate, Cuza rămăsese fără nici un aliat influent in politica de la București. Prin urmare situatia nu a fost generată de o singură persoană, fie e și proaspătul principe in funcție. În egală măsura, orice act al domnitorului este nul conform Constituției din 1866, fără semnătura ministrului de resort. Însă, pentru cine are curiozitatea să citească, sunt doua scrisori de excepție, între doi mari bărbați de stat care și-au purtat respect reciproc. Alexandru Ioan Cuza se adresează cu „Principe,” lui Carol, iar Carol răspunde cu „Prințul meu,”. Acțiunea petrecându-se la 1867, coaliția care l-a îndepărtat pe Cuza, nu putea sa-i permită reîntoarcerea indiferent de argument, sau recomandare. Carol mai menționează în scrisoare și faptul ca a solicitat aprobarea consiliului de miniștrii argumentând că România ar dobândi astfel „un bun cetățean”. Cam asta a fost relația reală dintre cei doi mari oameni de stat.
Urmează tot un fals, cel al scrisorii celor 141 de ofiteri. Oricât am căutat, inclusiv am întrebat la arhivă, un astfel de document nu este de găsit. Totusi remarc o ciudățenie: Interesantă este idea de “raport comun”, rapoartele militare fiind individuale, revendicările comune fiind specifice altui context. Cu toate aceste, aprecierile personale descalifică textul ca ceva demn de luat în serios și îl plasează in sfera unei istorii de birt.
În continuare urmează partea din text cea mai deranjantă dar și cea mai ineptă. Ofițerii „făcuți” generali de către Carol I, au avut merite incontestabile pe câmpul de lupta, în Războiul de Independență.
„Povestioara” ar vrea să ne inducă ideea unei răsplate pentru o trădare, o trădare care la vremea respectiva nu însemna nimic pentru principele prusac care nici nu știa că va veni pe Tronul Principatelor Unite. După cum reiese din documente, dar și din orice carte de istorie, în căutarea domnului străin, primul ofertat cu tronul Principatelor Unite a fost contele Felipe de Flandra, nobil belgian și după mamă nepot al Regelui Franței, din dinastia de Orleans. Scopul clasei politice de la București prin înlăturarea lui Cuza a fost o garanție a unei mari puteri europene, în mod natural prima luată în calcul fiind Franța. Nici nu avea cum să fie altcumva, artizanul aceste operațiuni, Brătianu, a fost educat în Franța și era un filofrancez. Contele refuză oferta și Brătianu își incerca norocul la Familia Regală Germană, viitoarea Familie Imperială Hohenzollern. Răspunsul militarului proaspăt venit de pe front Carol este ferm și afirmativ.
Revenind la acel grup de ofițeri, mai exact – col. N Haralambie, a luptat la Smârdan și Vidin, Candiano Popescu, un republican convins, la comanda Batalionului 2 Vânători s-a remarcat în cucerirea Grivitei, Vidinului și ajunge general de brigadă de abia în 1894, Dimitrie Lecca se distinge în luptele de la Lom-Palanca și Smârdan. Constantin Pilat, participa la războiul franco-prusac ca și voluntar și este reprimit în rândurile armatei romane, viitorul rege apreciind nu faptul ca a luptat împotriva Prusiei, ci faptul că a fost un militar competent. Participă la Războiul de Independență ca subșef al Marelui Stat Major. Anton Berindei, genistul de care se leagă un sistem de fortificații din jurul Bucureștiului, este ofițerul român care l-a luat prizonier în Războiul de Independență pe Osman Pasa. Artileristul Anton Costescu rămâne în istorie ca nu doar un militar competent dar si un om de știință fiind inventatorul unui dispozitiv pentru reglarea tirului.
Deci în fabulația de mai sus, se arunca o găleata de noroi pe acei comandați de oști care ne-au adus victoria și Independența de Stat. Într-adevăr au fost niște militari cu o sarcină ingrată, însă o sarcină decisă de politicul de la București.
Pentru acuratețe însă, Cuza își trăiește exilul fix în tara natală a Regelui Carol Întâiul, unde și astăzi beneficiază de o placheta comemorativă, aparent ei nu au o mare problema cu „străinii”. în epoca însă beneficiază și de considerația Marelui Duce de Baden, ruda de-a dreptul cu Hohenzollernii de Sigmaringen. Amanta sa, Maria Obrenovici, este primita ca și curtezana la Curtea Imperială Germană.
Pe final, să adresăm și cea mai mare minciună din text, reacția statului roman, reprezentat într-adevăr de Carol I la moartea lui Cuza. La 15 mai 1873 în urma unei crize de astm, Cuza moare în exil într-un hotel din Germania. Carol I solicită funerarii de stat(!) în România și se formează în Comitetul Național „pentru recepțiunea în țară și ceremonia funebra a înmormântării”. Instrucțiunile acestui comitet prevedeau onoruri de stat domnitorului Alexandru Ioan Cuza, începând cu itinerariul trenului mortuar și terminând cu procesiunea funerară cu gardă de onoare.
Pentru exactitate, avem și sursa, detaliile le aflăm din ediția de pe 25 mai 1873 a ziarului Curierul de Iași, consultat de jurnaliștii de la Europa Liberă.
Ca să însumez. Fără doar și poate Alexandru Ioan Cuza a fost un mare om de stat, și un roman demn. Meritele sale, începând cu unirea, restituirea proprietarilor de drept a pământurilor uzurpate de clerul grec, deposedarea clerului roman de o parte din proprietăți, reformele administrative și juridice, nu pot fi sub nici o forma disputate. Poate cea mai buna evaluare a să vine de la istoricul Stelian Tănase „Cuza are o dublă față, ca o moneda. Pe de o parte marile lui reforme care stau la baza statului roman modern. Pe de alta – corupția regimului sau, camarila, jocul de cărți, femeile. Sunt tot ale lui, balanța sta în echilibru, cu bune și rele.”
Prin urmare umanizarea lui Cuza și punerea sa în epocă și în contextul istoric real nu reprezintă sub nici o forma minimalizarea sau negarea rolului sau în făurirea statului român modern. Nu putem compara de asemenea nici microepocile și nici personalitățile în cauză. Realist însă avem o epoca în umbra a doi mari oameni de stat, ambii cu aspecte pozitive dar și negative, situație ce nu ar trebui sub nici o formă redusă la o simplitate ridicola sau mai rău, la minciuni flagrante așa cum avem mai sus. Putem privi prin complementar desigur, atribuindu-i lui Cuza marile reforme inițiale care au pus baza evoluției statului roman. Necesitatea analizei istorice pe probe însă este certă, având în vedere contextul actual al războiului hibrid.
Revenind în prezent, orice forma de război hibrid are o componenta de denaturare a faptelor istorice în mod obligatoriu.
Acolo unde această armă de o eficacitate extraordinară se întâlnește cu studii precare, limita analfabetismului și în general o lipsă de conexiune minimă cu istoria faptică chiar și simplificată vom avea doar o îngroșare a rândurilor „idioților utili”. Acesta fiind miza în definitiv a declanșări acestui tip de război informațional.
Prima noastră datorie este fata de o istorie, o istorie a faptelor, a documentelor și a realizărilor fiecărei epoci.
Mă semnez al vostru lt(rez)
Surse:
(1): https://icds.ee/en/the-kremlins-obsession-with-glorifying-falsified-history/
https://historia.ro/sectiune/general/abdicarea-domnitorului-alexandru-ioan-cuza-2339685.html
Chirulescu, Marian; Popescu, Paul D.; Radu, Mihaela (2021). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint, Ploiești. p. 102.
https://luceafarul.net/rolul-lui-constantin-pilat-in-detronarea-lui-al-i-cuza
https://evz.ro/intrerventia-lui-nicolae-ceausescu-a-salvat-memoria-lui-alexandru-ioan-cuza.html
https://historia.ro/sectiune/general/lucruri-necunoscute-din-culisele-abdicarii-lui-587059.html
https://www.stelian-tanase.ro/de-ce-a-abdicat-cuza/
Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza Vodă, Editura Curtea Veche, București, 2000,
https://romania.europalibera.org/a/scurt-istoric-al-funerariile-de-stat-din-romania-de-la-cuza-si-regii-romaniei-pana-la-liderii-comunisti-/33495146.html
www.modernism.ro/2019/01/21/ceausescu-in-pictura/
Si de ce cel putin jumate de ei sau rude ale lor dau nume de strazi in capitala Romaniei si la 160 de ani de la eveniment
Da, au. Repet, in perceptia lor, de la vremea respectiva Cuza prin lovitura sa de stat i-a exclus de la decizii majore, devenind autocrat si putand sa conduca prin decrete-legi. Asta nu putea pica bine famililor boieresti care initial l-au sprijinit.
Multumiri Lt., suntem usor de manipulat mai ales ca ale noastre carti de istorie sunt vagi sau nu cuprind aspecte esentiale, menite sa fie usor de inteles de elevii de gimnaziu si liceu.
Corijenti la educatie ne nastem, semidocti ramanem o viata, prosti murim, cu convingeri ferme.
Excelent articol, multumim lt(rez). Pe mine ma sperie cat de usor se raspandesc astfel de falsuri bine facute, care amestaca fapte istorice cu minciuni si jumatati de adevaruri. Nimeni nu verifica faptele, desi e destul de usor in ziua de azi.
Lipsa asta a gandirii critice vine din scoala, e un a din carentele sistemului educational. Nu mai citeste aproape nimeni, tiktok e rege si falsurile se raspandesc foarte usor. Nu ne va fi usor sa iesim din situatia asta, nu fara investitii masive in educatie pe termen lung.
Asa este Dinu. Multumesc ca ne citesti!
Din acest motiv a fost eliminata din scoala LOGICA.Toti comunistii si urmasii lor de azi imbratiseaza DIALECTICA, pentru ca le permite sa faca din alb negru si viceversa.
Si stai pana ajungi sa mai sapi la 1888 si 1907.Acolo razboi hibrid.Si atunci,da’ si acum 🙂
Fain,LT.
Cu educatia…Nu o faci cu ce-i acum si se vad efecte in 20 de ani.
Uite o opinie despre 1907!
„Cauzele răscoalei de la 1907 sunt controversate. Unii preferă să creadă că a fost o răbufnire de moment a țăranilor împotriva abuzurilor arendașilor, alții spun că ar fi fost o răscoală născută din antisemitism (o parte a arendașilor erau de origine evreiască). În realitate, motivația este deosebit de complexă și are rădăcini adânci. Nu a fost nici supărare de moment, nu a fost motivată nici de ideologii extremiste.”
https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/legea-care-a-nenorocit-taranul-roman-l-a-facut-2507366.html
„A fost mai degrabă rodul unor politici defectuoase în gestionarea problemei agrare și a situației țărănimii. Sătenii au fost lăsați prea mult timp în mizerie și cu prea multe promisiuni deșarte. La care se adăuga și bătaia de joc a arendașilor, dornici să facă profit cu orice preț. Două măsuri legislative, în special, au dus la acumularea nemulțumirilor și în final la izbucnirea răscoalei din 1907.
Legea de reformă agrară din 1864 a dezrobit pe clăcașii de muncă și dijmă. Legea din 1864 suprima zilele de clacă. Dar adevărata libertate nu a putut fi dobândită de țărănime, pentru că legea „tocmelilor agricole” din 1866, cu adăugirile și modificările ulterioare, a legat din nou pe țăran într-un complex de condiții de muncă cu adevărat feudale.”
Sunt absolut de acord mihai. Ne place sa simplifiacam lucrurile, mult mai mult decat ar trebui dupa parerea mea. Probabil unul din motivele pentru care nu invatam nimic din istorie si suntem obligati sa o retraim.
teza aceasta cu implicarea Rusiei in cele doua rascoale (ma rog, prima nereusita) e cea a lui Alex Mihai Stoenescu. N-a fost din pacate reluata si de alti istorici care sa verifice si sa documenteze aceasta teorie si e pacat, avand in vedere ca Stoenescu e tarat ca persoana prin statutul lui de colaborator Secu si cel de „istoric amator” legat de Gigi Becali.
Gheorghiu Dej cica le zicea securicilor care il informau care tov se culca cu care tovarasa ca il intereseaza respectivii de la brau in sus. Asa zic si io uneori despre oameni,ca ma intereseaza ce au de zis,nu alte aspecte.Trebuie sa fiu ofticat rau in plan personal ca sa mi se rupa de ideile aluia 🙂
Dar da,iti dau perfecta dreptate,opinia publica tine cont de orice,afara de argumentatie.
Cu Stoenescu am vazut o faza interesanta.Era intr-un ditamai amfiteatrul,plin ochi,intr-un decembrie.Invitati el,Petre Roman si inca vreo 2-3 rivaliutonari,basca profi de la faculta de Istorie.Subiect,1989.
Pe Stoenescu l-au pus in prima banca ,nu la catedra, si l-au ignorat total,desi omul umpluse vreo 2 mese cu carti si aparea pe afise in capul listei de invitati.Dupa vreo 10 minute,se ridica,anunta ca cartile sunt oferite gratuit studentimii si pleaca.
Io am ramas sa-l intreb pe Roman cam cate case conspirative trebuiau pt 30000 de agenti sovietici si cam cat haleau si beau aia vreme de 8 luni.Dar nu stia,asa ca am ramas nedumerit.
Am aflat in schimb vreme de 2 ore despre eroism,ura,ura,ura.Si am ramas cu intrebarea,”dar de ce?”
Am citit din scoarta in scoarta cartile lui Stoenescu, unele de mai multe ori; nu-s de acord cu tot ce scrie dar sunt multe aspecte pe care le-a atins si care nu se regasesc in studiile altor istorici
Bunaoara a scos de la naftalina istoria politica a anilor Carol I si interbelic, prea putin cunoscuti/predati la scoala si pusa in pagina intr-un stil mai accesibil. Are nuante, analize si pozitionari de noutate la momentul respectiv. Cartile cu loviturile de stat din Romania sunt fundamentale mai ales pentru perioada respectiva in care au aparut la noi (anii 2000) . am savurat si piesa de teatru:
https://www.scribd.com/doc/144959357/Alex-Mihai-Stoenescu-Dinastia-Bratianu
Sau istoria Olteniei, cu evenimente la fel de putin cunoscute mai ales despre cvasiindependenta regiunii mele natale 🙂
Are meritul asta incontestabil, cu toate ca respectivele volume au limitarile lor si sunt perioada/evenimente care merita o analiza mai aprofundata.
Daca ar as avea o critica globala la volumele respective ar fi ca ofera totusi prea putin context extern al evenimentelor dar asta e o boala de care sufera din plin istoriografia romana si care a inceput sa fie remediata de curand e.g semnalez aici o lucrare cu abordare de genul asta
https://humanitas.ro/humanitas/carte/cruciada-impotriva-lui-stefan-cel-mare cati stim ca marele Stefan era aliat cu turcii la batalia de la Codrii Cosminului?
Pe de alta parte nu se poate trece usor peste negationismul participatii autoritatilor romane la pogroamele dinainte din vremurile WW2 si prietenia cu care priveste garda de fier, o organizatie politica fara cea mai mica contributie benigna la politica tarii . cred ca trebuie sa trecem peste mitul sfintilor inchisorilor si legionarilor buni, nu a iesit nimic bun de acolo si istoria a dovedit ca in momentele grele altii au fost cei care au facut lucruri bune pentru tara (Regele, elita militara nepolitizata, diplomati, functionari etc).
Ok, omul accepta porgromul si purificarea etnica dar conchide ca s-ar datora altora (germanii) ceea ce stim cu totii astazi ca nu este adevarat iar eu personal stiu lucrurile astea din familie (bunicul meu, martori direct al vremurilor) si de la prieteni (e.g. urmasi ai Vioricai Agarici).
La fel e si cu mitul securitatii bune, care se desprinde din unele randuri ale cartilor lui despre revolutie. Iulian Vlad & co n-au facut unele lucruri din bunatate sau patriotism, ci din oportunism si dorinta de supravietuire, nu putem transforma astazi securitatea , principalul instrument de represiune ceausista in ceva bun si benign. securitatea a pierdut partida si s-a repliat, asta s-a intamplat de fapt.
Asa ca nu-l invalidez pe Stoenescu ca istoric, ii recunosc meritele, dar trebuie lecturat cum grano salis, cum spuneau stramosii nostri romani care-i incurca astazi pe dacopati.
Sigur, punandu-l in antiteza cu epava Roman si in contextul sushelor care se organizeaza la noi s-ar putea sa iasa bine Stoenescu dar nu putem trece peste faptul ca pana si Ioan Aurel Pop a dispus pana la urma retragerea distinctiei Meritul Academic:
https://romania.europalibera.org/a/academia-romana-si-turnatorii-alex-mihai-stoenescu-a-fost-premiat-de-doua-ori-de-inaltul-for/33232801.html
Nu-mi plac toate ideile lui Pop si nici „politica” Academiei dar a ramas o urma de decenta totusi n-a colaborat cu AUR si si-a pastrat statura profesorala /academica intr-o lume post adevar.
Inchei prin a semnala doua lucrari de istorie aparute in ultimele luni:
https://www.libhumanitas.ro/napoleon-al-iii-lea-si-romania-influenta-francmasonilor-gerard-hertault-abel-douay-a276687.html
prima e despre o perioada despre care erau prea putine lucrari scrise in anii 2000 si pe care Stoenescu a scos-o la lumina intr-un stil mai accesibil
si pt ca intotdeauna prefer sursele primare:
https://edituracorint.ro/din-zilele-lui-august-1944-amintiri-fapte-consideratii.html?srsltid=AfmBOopA-_gAus6oAmyKjfoHDduVfW7MGzbGajJ8MW4P-MoyMn3QV8gY
Mi-a scapat aparitia, abia acum 2 zile am dat peste cartea asta in librarie si v-o recomand ca tot discutam pe un articol de istorie si inchei prin a-i multumi autorului articolului pentru ca abordeaza astfel de subiecte.
Respectele mele lt(rez)! Fain articol! Și dă-i și luptă, neicușorule!
…luptă, luptă si dă-i
Multumesc de articol !
Cu mare drag domnilor, va multumesc ca ne cititi.
zi de zi din 2011 in cazu meu
Ete ca am primit textul iara, pe grupul de rezervisti de la… un col.(r) de jandarmi, care a facut scoala de ofiteri de securitate pe la sfarsitul anilor 80.
Beton… sunt fascinat cum functioneaza acest mecanism. Dupa 35 de ani de la revolutie reesapam acelasi discurs. Fantastic.
La ce te astepti, domnule? 99% din corpul ofiteresc ceausist sunt tarani porcari scosi din noroaie (cel mai adesea oltenesti) de PCR, imbracati, hraniti si pusi sa hinghereasca poporul asta sub masca unui patriotism ‘de exceptie’.
Ma intristeaza domnule. Cand imbatranim ar trebui sa avem un grad de intelepciune de pe urma, nu?
Daca nu ai avut intelepciune de unde vrei la batranete?
Vezi si Piaget cu operatiile abstracte: unii oameni traiesc toata viata si nu ajung sa atinga gradul de ooeratii abstracte la nivel mental. Raman tot la stadiul de papa, caca, p…da
Da mai Reis, asa este, dar sa treaca 35 de ani si sa nu se lipeasca nimic de ei?
Lt, multumim, da de obicei, articol interesant si bine documentat. Daca nu te superi, as avea rugamintea sa clarifici paragraful legat de Constatin Pilat: spui ca a participat la razboiul franco-prusac, luptand de partea francezilor si implicit impotriva lui Carol, „viitorul principe fiind pe front atunci”. Daca nu ma insel, razboiul franco-prusac a avut loc in 1870-1871, Carol fiind deja principe al Principatelor Unite la acea data, neparticipand la acest conflict. Imi scapa ceva?
Iarta-ma Mihai, desigur ca ai dreptate, eroarea materiala s-a produs din modul cum mi-am notat, eu am niste notite scrise de mana pe baza carora construiesc un articol.
Am facut o asociere incorecta istoric intre razboiul austro-prusac si cel franco-prusac. Notitele sunt de regula legate de evenimente istorice si la acel razboi mai participase un general pe care voi avea onoarea sa vi-l prezint.
Multumesc pentru lamuri, se explica acum. Abia astept sa citesc si materialul despre domnul general mentionat, sunt sigur ca va fi la fel de interesant ca si restul articolelor. Spor maxim!
Mulțumim pentru articol, Lt(rez)! Ca de obicei, chapeau! 🫡
A mers bine, la cafea!
Părerea mea, hâc…
Respectele mele Lt! Ca de obicei, articolul tau ma pune pe ganduri… E foarte greu in ziua de azi sa discerni adevarul intr-o mare de minciuni. Poate ca ar fi bine la nivel național sa existe un grup de istorici adevarati, respectati care cu argumente credibile sa fie gata intotdeauna sa faca lumina in toate aceste manipulari si sa le impiedice inradacinarea in memoria maselor. Cred si sper de atfel ca daca orice dezinformare aparuta pe retelele sociale este combatuta imediat, rational si cu dovezi clare, razboiul hibrid nu ar mai avea asa succes!
Chapeau 😉 asa ceva, sa distrugeti corola de minuni a nostalgicilor dupa Ceasca!
P.S. Astept sa vad daca veti scrie un articol despre Regina „Marii Uniri” si ce misoginisme si balacareli vor aparea drept comentarii 😉
Sa ne traiti leftnente! Ca de obicei bine documentat si scris, gandire critica. Oamenii, indiferent ca sunt ‘mari’ sau ‘mici’ nu sunt perfecti, lumea nu poate fi vazuta doar in alb sau negru. Remarc baleiajul fin:)
Romanii au in general tendinta sa hiperbolizeze sau demonizeze personajele istorice. Sau poate asa mi se pare mie…
Inca o data multumiri, este o placere sa va citesc.
Da, ai dreptate, si pacat ca facem asta. Practic nu poti invata nimic din istorie. Ai personaje la nivel de basm, unul absolut bun si altul absolut rau. Ce sa invetam din asta, Praslea si Zgripturoaica? Si repet, este trist sa reduci evenimente complexe istorice la un basm. Insa daca ar fi sa dam cezarului ce-i al cezarului, simplificarea isotriei ajuta. O poti memora, ca nu poate fi vorba de a invata, deci o poti memora relativ usor. E ceva mai greu sa ti minte „„Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omora fără județu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știia a-l acopieri și unde nu gândiiai, acolo îl aflai.” si relativ usor sa ti minte Stefan cel Mare si Sfant…
Interesante aprecieri
Abdicarea lui Cuza a fost o lovitura de stat rezultat al unei monstruoase coaliții – al cărei scop a fost preluarea și controlul puterii în stat, făurită de o șleahtă de tradatori, fără ideologie, fără nimic – ideologia lor preluarea puterii, altruismul nu era pt ei
Unii ajung și la republica de la Ploiești – alta lovitura fara vinovați
Conducerea total nevinovata a permis și încurajat ascensiunea imposturii, a hoției, etc
Pt ca trebuia preluata puterea, pt umplut burta și eventual wc
Pt ca reformele asumate de Cuza au deranjat atat pe boieri (latifundiari) cat și cleru de la noi – latifundiarii de atunci și înaltul cler nu vedeau dincolo de burta plină, și mai existau și militari influențabili, ăia au fost în primele rânduri, cei săraci cu duhu
Am mai avut noi în zilele noastre un personagiu care striga în palavrament ca acuma noi suntem la putere restu ciocu mic
Ca unii din trădătorii de la lovitura de stat au ajuns generali nu e de bine, e de rău
Lovitura de stat e o infracțiune
Infracțiunea nu aduce progres decât în mintea unor oameni nepricepuți
Tot așa criminalu Ceasescu tb executat pt ca aia de lângă el să conducă în continuare țara – un proces pe bune nu era de dorit pt ca s-ar fi putut afla informații ce nu trebuiau cunoscute
Meseria de militar, funcționar public, majistrat, etc presupune abținerea de la dobândirea puterii absolute în stat – pt ca duce întodeauna la dictatura
Intr-o optică similară câțiva fani ai lu jeorjescu semeon striga zilele astea : noi suntem poporu
Povestea cu camarila, dictatura, lui Cuza tb consumate cu moderație și cu multă sare
Interesantă este poziția lui Mihai Eminescu asupra evenimentului nefericit de la 11 feb, citez de la Wikipedia
Mihai Eminescu nota în februarie 1882, în Timpul, cu privire la acest episod: „Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 fevruarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”.
Într-o conferință susținută la 1909, istoricul Nicolae Iorga a vorbit și el despre „murdara conspirație de palat” din februarie 1866 în care a fost implicat ca fruntaș Dimitrie Lecca.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Lecca
Câteva informații despre micimea persoanele implicate
https://historia.ro/sectiune/general/predeal-12-februarie-1866-cuza-catre-ofiterii-576485.html
Apoi, la mintea mea preluarea conducerii tarii de un prinț german trebuie privită într-un context mai larg balcanic, în care prinți de origini germane au preluat controlu țărilor balcanice
Tot astfel, afacerea strousberg este la ani lumina de corupția și camarila lui Cuza
Așa ca povestea cu dictatura lui Cuza tb consumată cu multă sare
Domnia lui Cuza a însemnat reforme fundamentale profunde într-un timp scurt
Cei care au ajuns regi după Cuza, nici unul, deși au condus perioade lungi de timp, nu și-a asumat reforme similare
Dar în țara lucrului bine făcut, în care dacă stai pe scaun și nu faci nimic e bine, acolo și pretențiile sunt reduse, față de conducători, pretențiile scad pe măsura modalității în care alegătorii înțeleg timpurile și vremurile
Exacerbarea influenței austriaco – germane în Balcani a fost suportul pe care s-a născut ww1 – marele război
Sa fi mare nu-i mirare
Sa fi om îi lucru mare
Bun, evindent ca nu-s de acord cu ceea ce ai scris mai sus, dar iti respect parerea. Insa vreau sa fiu clar inteles de la inceput, daca iarasi ajungem cu articolul asta la povesti nemuritoare, si opinii gen cat de bun e ananasul pe pizza la fel cum s-a ajuns la articolul prinvind o unitate de grada pe care am prezentat-o in decembrie, sterg toate comentarile si apoi imi asum pozitia de dictator, nedemocrat si alte cele. Deci cum este, e bine sa fi dictator ca „you get the job done”, sau nu?
Caci despre asta este vorba. Despre faptul ca „Monstruoasa coalitie” este rezultatul direct al conducerii autoritare si a faptului ca boierii care se regaseau in parlament nu mai puteau decide mare branza.Insa cu reforma mihaistoian a punctat foarte bine mai sus, ai acolo macar o sursa a rascoalei din 1907. Mai mult, Cuza a beneficiat de sprijinul armatei in lovitura sa de stat. S-a schimbat intre timp fix ceea ce promisese, adica ca nu va fi autocrat.
Dar da, acum descoperim apa calda si faptul ca in regimuri autocratice treburile se misca mai repede. Astialati de dupa el, ai caror acte erau 0 barat fara semnaturile ministrilor au facut ce au facut mai greu, mai complicat, ca asa-i in protodemocratie(ce aveau ei) si democratie(ce teoretic avem azi), nu poti ordona toti sub gradul meu, pe burta. Trebuie sa convingi, sa propui lege, sa se si adopte, sa o aplici etc.
Dar, daca ne plac regimurile autocratice, pana la comunism cel mai mare reformator si ctitor a fost Carol al II-lea, care, cel putin memorialistica spune, era un mare admirator de-a lui Cuza. Cred eu insa ca dmira la cuza fix defectele lui si nu extraordinarele calitati. No dracie, vezi cum ne impiedecam de propriul argument?
Am insitat in articol sa nu comparam deampulea epoci, ca nu are rost, iar afacerea Strasburg(Strousberg mai exact) > matematic decat „copruptia” lui Cuza este o discutie nonsens.Comunismul intradevar asa a spus, si repet, eu cu propaganda aia ma bat. Insa cred eu ca este fundamental gresit este sa vedem totul diviziv, in unul versus altul si nu in complementarism.
Referitor la principii germani, aici este mult de discutat, nu as trasa la acei principi cauzele ww1 neaprat ci vad mai degraba chestiune complexa acolo. Iar, doar soarta si nu ceva hegemonie germanica ne-a adus un principe din acea natiune, ca noi am fi vrut altul. Dar era ca dragostea cu forta, noi am vrut, el nu a vrut.
Hai ca oi fi eu batran, dar suficient de tanar in spirit incat sa stiu ce-i aia engagement-bite.
P.S.
Daca tot il citam pe Eminescu, si bine si facem, citeaza si ce a scris despre Suveran si Dinastie. Asa, ca sa nu ne acuze careva de scoatere din context sau cherry-picking.
Sunt episoade diferite cele legate de domnia lui Cuza
Preluarea sau controlul puterii de către Cuza, tocmai ca efect al incompetenței și incapacității autorității legiuitoare de a-și realiza menirea este o discuție
Legea improprietarariri taranilor a fost adoptată după dizolvarea palavramentului
Iar lovitura de stat de la 11 februarie e altceva
articolul se referă la lovitura de stat din 11 februarie
Unii ofițeri implicați de partea monstruoasei coaliții, fuseseră personal ajutați de Cuza
Monstruoasa coaliție dorea puterea, cu orice preț
Și a preluat puterea
Fără un program clar, un plan de viitor, cum s-a văzut
Doar constituția de la 1866, pe model belgian, e un demers mediocru, nesemnificativ
Programu era ca unii să prindă ciolanu, sau o parte cat mai mare din ciolan
Nu cred ca se poate vorbi de legitimitate, după lovitura de stat din 11 februarie, având în vedere rezultatele alegerilor palavramentare ulterioare, pt ca la acel moment votu era un lux pe care nu și-l permitea orice român
Votul universal a venit la noi, pt bărbați, abia începând cu anul 1918
Pt femei din 1948
Votul universal pt bărbați a fost introdus în Evropa la prima republică franceză – 1792
Totuși, lovitura din 11 februarie 1866 a fost un regres și a permis în mințile inamicilor ruși și turci ideea ca vor prelua din nou controlul țărilor române
La aceiași dată a fost proclamat domnitor Filip de Flandra – dar el a refuzat ca să nu-l supere pe Napoleon al 3 lea
Pe de altă parte, dacă îmi amintesc bine, nu știu dacă informația este corectă, Cuza a fost votat ca membru în autoritatea legiuitoare, dar nu i s-a permis accesul în țară – nu însemna obligatoriu ca Carol I s-ar fi opus, puteau fi și alții de lângă el împotriva reîntoarcerii lui Cuza
Deși unii zic ca Carol I s-a opus personal ca Cuza sa revină în țară
https://adevarul.ro/amp/stiri-locale/turnu-severin/cum-a-fost-ales-cuza-deputat-fara-sa-candideze-1690719.html
Sunt si nu sunt de acord, uite ca dupa suficiente schimburi gasim un numitor comun. Sunt de acord ca reformele nu veneau usor, daca reusa sa le faca prin mijloace protodemocratie, putea fi ceva extraordinar. Insa, sia sta explic, nu cred ca A.I Cuza avea aceasta capacitate. Era un om al sistemului, un boier cu mama nascuta la Constantinopol. Mijloace democratice pur si simplu nu era in arsenalul sau intelectual. Si nu-i vina lui, pur si simplu asa era epoca si vremea sa in contextul balcanic.
Unde nu sunt de acord. Traducerea din belgiana, vezi aici se face una arc fain istorc, deci traducerea din belgiana era pe teava de mult, cam de cand l-au ofertat pe contele… belgian. Insa, eu consider acea constitutie si nu alta un act formidabil. L-am studiat si al academie si la masterul civil. Sunt primii nostri pasi spre democratie, spre limitarea puterii in stat, si asta nu-i putin lucru. Nulitatea actelor domnului fara semnatura ministrilor a fost mecanismul prin care domnul, orice domn ar fi fost i se limita puterea. Aici a fost mana celor educati in Franta, aici am facut primii pasi spre Europa, unde ne si este locul de drept, prin singe, si nu in Balcani si in nici un caz un fel de apendice otoman. Si asta, la nivel social a fost un seism in epoca. Cum adica domnul nu face ce vrea muschii lui?
Da, ai dreptate Cuza a fost ales deputat insa refuzul de a i se permite sa se intoarca in tara a fost transant, cei care l-au refuzat dominau politica romaneasca si au dominat-o inca mult timp dupa moartea sa. Din ce am mai citit teama lor cea mai mare era legata de anumite miscari de secesiune din Moldova care ii foloseau imaginea ca domn moldovean. Nici nu foloseau titlul de domn al Principatelor Unite. In fine, repet, meritele sale in opinia mea depasesc cu mult defectele sale. Trebuie sa-l apreciem in epoca sa.Referitor la orice forma de antagonism intre cei doi, nu am regasit in documente nimic. Respect si stima reciproca da. As tinde sa nu cred varianta de mai sus, am gasit-o si eu, m-am blocat la idea ca domnul in functie, recte Carol, l-a refuzat. Pai fix asta reiese din documente ca refuzul a venit din partea consiliului, Carol solicitand un aviz pozitiv. Acum, ce intelgea Carol din principate la asa scurt timp, e de asemnea o discutie separata. In opinia mea, domnul strain, indiferent care era ala, a servit intereselor clasei politice de atunci optim. In nici un caz nu putea fi un domn pamantean, fie ca il chema Cuza, Cantacuzino, Ghica, Sturza, sau mai care crai de Constantinopol ocupa tronul.
P.S.
Permite-mi o scurta si mica observatie: dreptul la vot pentru femei nu a fost intordus de comunisti, ci acolo a fost sa spunem egalizat. Din 1923 femeile au drept de vot la nivel local, iar autoritaru’ Carol al II-lea este cel care acordat dreptul de vot femeilor, insa cu prevederea ca trebuie sa aiba peste 30 de ani sa exercite acest drept. Si aici daca punem in context, in interbelic erau tot felul de praguri in varsta pentru anumite functii. De a candida la senat spre exemplu, a ocupa functii in magistratura etc.
„….era un mare admirator de-a lui Cuza”- curvar checked, cartofor checked :))
Cuza asta nu avea si el defecte? Adica ce,juca carti cu banii altora sau se culca cu muierile noastre ? Ce,sa ramana bietele femei din epoca neiubite?Nu e asta un pacat mare? 🙂
Cuza nu stiu dar Carol cam juca pe banii altora.
Ce politician este de preferat : un vegan, antialcoolic si care nu suporta fumatul sau unul care bea de la prima ora, fumeaza trabuc si baga in el ca intr-un spital? 😀
Depinde pe cine vrei sa impusti.Daca vrei sa impusti evrei,rusi sau nemti.
Militaur adevarat. Pai nu faci ca trenul daca il prinzi pe unul in formatie dimineta ca duhneste a distilerie?
Hai 3-5 pasi inainte pentru inspectie.
Mihais stie ce am intrebat 😀
Teniente, vezi că eu sunt ăla care te acuză de mâncat bomboana de pe colivă. Adicătelea, tu vrei să combați fake-news-uri expunând lucruri dubitabile, uitând că întotdeauna propaganda pro-est folosește ca puncte de inserție în narativ punctele de incertitudine asupra clasificării unui lucru banal, gen * … câmpul vizual e distorsionat la periferie, deci curbura terestră văzută din avion e doar iluzie optică, deci pământul e plat … * .
Cam la fel și subiectul de față – inserția narativului * … monstruoasa coaliție din 1864, asemeni politrucilor contemporani lingăi de șireturi de Macron și Merz, a distrus afirmarea statului român printr-un lider vizionar ca A.I.Cuza, clăditorul României, înlocuindu-l prin puci cu o conducere aservită imperiilor europene, așa cum acum, după 160 de ani, Alesul Nostru Președinte Călin Kremlin Georgescu a fost împiedicat de oculta reacționară a UE să preia puterea … *. Dacă ar avea vreo relevanță istoria reală, ar fi hilar ca A.I.Cuza, un anti-rus convins, să fie preamărit exact de propaganda pro-est. Dar nu e, că pe creierele scârnave din GRU nu-i interesează istoria reală, ci doar percepția romanțată a unei fabulații pompos numită de ei istorie care să folosească drept motor propagandistic asupra segmentului-țintă pentru propagandă.
Teniente, departe de mine orice gând că ai fi un om ușor manipulabil, dar uite că dai apă la moară exact lucrului pe care îl desfizi mai mult. Consider că până acum ai avut noroc cu comentatori cu capu’ pe umeri și care, în plus, au preferat să comenteze mai mult strict aspectele istorice, nu paralela trecut-prezent pe care o propuneai tu. But never say never …
Strict referitor la istorie – poate ar fi bună abordarea duală a occidentalilor de tip pete albe / pete negre – de exemplu franțuzu’ * … Ludovic XIV … bla-bla Regele-Soare, Franța mare … vive la France, dar și absolutist da’ stai c-așa era moda, dar și fustangiu – eee… potent nene … , dar și cheltuitor – da’ da’ a lăsat Versailles-u’ … * . Altfel, rămânem consecvenți stilului ortodox de nuanțe de gri, și uite ce facem cu asta – dăm cancel la Cioran c-a fost zălud în tinerețe și i-a ridicat osanale Căpitanului, dăm cancel la O. Goga că s-a dat cu A.C. Cuza, dăm cancel la Armand Călinescu că era corupt, dăm cancel la A.I. Cuza că vroia să fie dictator, cancel la Carol I că l-a ținut în surghiun pa A.I. Cuza, cancel la Brătianu că învârteli … Cu ce rămânem ?
P.S. Scuze de aparenta mârlănie a mea după postarea de la PSR și salutul tău, eu ți-am răspuns, dar comentariul meu e prin tenebrele serverului vostru. În mod predictibil aș spune … Dealtfel, nu m-ar mira ca nici acest comentariu să nu apară … Nu mai comentez că iar mi se face silă trei luni – prin asociere, inclusiv silă de tine … no offence ! ( … mda, acu’ chiar că merit o-njurătură, da’ o prefer în față, nu banat pe la spate …)
Bre Gagule, matale ai o mica problema pe care te rog sa ti-o autotratezi, ca skill ai, cu comentarile. Retine matale doua apsecte, care de fapt sunt trei, Luca si Matei:
1 nici eu, si nici colegii, nu putem sa stam aici 24/7 decat daca ne platiti. Ori asta nu putem face si nici nu vrem sa facem, aici suntem pe voluntariat.
2. nimeni, dar nimeni nu-ti sterge comentariile, ti-am mai zis de 18 ori.
3. Tu scrii mult, deci intri la control parental automat. Ma intelegi? Nu noi, ci sistemul!
Desigur ca-s de acord cu matale, ruski mir asta fac de secole si au ajuns experti in distorsionari la nivel planetar. Dar cu toate acestea trebuie sa le combatem, da, stiu, Don Quijote, dar asta e.
Pe substanta ar fi multe de discutat, iara ma intelegi mai complicat decat ar trebui insa sunt in mare de acord cu observatiile puse in discutie, mai ales cele referitoare la dimeniunea propagandistica.
Nu dam cancel la Cuza mai, dar nu putem picta numai icoane in biserici. Astia au fost oameni, cu bune si rele. Cuza a avut multe aspecte pozitive, asta e noncombat cred.
Bratianu? Pai de ala se leaga de facto modernizarea Romaniei, si de ce macar o perioada de timp a fost asa pe zona, jupani. Ca acum si bulgarii rad de noi, e meritul celei de-a treia republici si vremelnicii ei ocupanti de functii.
O injuratura? De militaur? Poftim… dati-ar Dumnezo’ bocanci mici si marsuri lungi, maini scurte si macarimi in…
P.S. Ia-ti bre un camion de lamaie.
Sa va invatati minte sa-l mai scoateti de la spam…
Da chief, facem.
Noi tot cu argumentul, cu logica… si uite asa ajungem clienti la dansul. Bai ce tactica de de business buna.
daca tot suntem la capitolul asta nu ma scoateti si pe mine din spam? ca scrisei mult si cu link-uri… 🙂
Hai ca nu esti singur 😃
„Vor trece veacuri și nu va exista român căruia să nu-i crape obrazul de rușine de câte ori va răsfoi istoria neamului său la pagina lui 11 fevruarie și stigmatizarea acelei negre felonii va răsări pururea în memoria generațiilor, precum în orice an răsare iarba lângă mormântul vândutului Domn”.
Se vede că Eminescu nu a trăit să-i prindă pe Ana Pauker, Nicolae Militaru, Călin Georgescu, George Simion sau Diana Șoșoacă… La ăștia îți crapă talpa de la bocanc.
Grecii aia antici ,care aveau sute de entitati politice,deci testau pe viu sau in memoria recenta toate nazbatiile umane au observat ca fiecare tip de regim are o fateta buna si una rea.Monarhia e buna,tirania e rea.Aristocratia e buna,oligarhia e rea.Democratia e buna,conducerea gloatelor e rea.Anarhia nu are nici o parte buna,dar din ea se naste monarhia.
Nu zice in intsructiuni cat trebuie sa dureze fiecare ciclu,dar as zice ca babuinii sunt nascuti din gloata.Deci ne paste anarhia pe viitor,apoi eroul pe cal alb,tanc sau drona,dupa caz si context.
Nu vreau sa polemizez cu nimeni dar cand ai o idee ar fi bine sa o si sustii. Povestea cum ca doar Cuza a fost miezul din dodoasca nu o impartasesc si pun mai jos link asupra celei mai mari si rsdicale reforme infaptuita in timpul monarhiei: Reforma agrara din 1921. Atat. nu pun wikipedia.
https://www.dacoromania-alba.ro/nr44/reformele_agrare.htm
Este evident ca nu Cuza a scris toate reformele alea
Dar și le-a asumat personal
Ca tb sa fi om
Ca militar tb sa iti asumi multe și bune și mai puțin bune
Totuși unele reforme erau programate de la revoluția de la 1848
Numai ca după revoluție latifundiari nu au mai fost de acord, cu unele din chestiile cu care fuseseră de acord la 1848
După dizolvarea palavramentului de către Cuza avem
-legea cu împroprietărirea taranilor,
– codul civil care a supraviețuit până la 01.10.2011
– codul de procedură civilă care a supraviețuit până la februarie 2013,
Etc etc
S-a făcut ceva după dizolvarea palavramentului
Ceva pt binele și dezvoltarea țării, nu pt câțiva
Ca patria îi norodu nu tagma jefuitorilor
Coborârea lui Cuza de pe tron a însemnat regres
Politică pe sistemu tradițional, fără ideologie, fără program, dar pe ciolan
Încercarea de mentinere a vechilor obicee: dijma, claca, etc
Apoi,
Oprirea reformelor, inclusiv încetarea sau diminuarea efectelor reformelor lui Cuza
Sigur ca au mai fost încercări de reforme ulterioare,
Legi de accelerare a judecăților, modificarea regimului moștenirii, etc
Dar aceste modificări legislative nu au avut impactul legilor adoptate în timpu lui Cuza
Cuza n-a fost miezu
Dar a încercat să facă ceva pt țară, pt armată, pt cei care vin după el
A greșit și el cu Maria Obrenovici,
La mintea mea,
Nu există termen de comparație între Cuza și ceilalți conducători din sec 19 și 20
Ca îl plăceau comuniștii sau nu pe Cuza nu mai contează
Felicitari pentru articol, Lt!
Discutia de acum despre abdicarea domnitorului Cuza reprezinta doar un episod din lungul sir al restalmacirii istoriei noastre.
Cred ca suntem cu toti de acord, ca reinterpretarea istoriei noastre cam la fiecare schimbare de putere politica, reprezinta una din cele mai mari vulnerabilitati ale societatii noastre.
Aceasta vulnerabilitate este nu de acum exploatata de rusia, iar in trecut si de alti adversari ai Romaniei. Tragedia este ca nu se face mare lucru in atenuarea acestei vulnerabilitati, adica nu am vazut actiuni concertate de prezentare a faptelor istorice (a nu se intelege interpretarea lor) din partea istoricilor nostrii. Prezentare adresata pe intelesul societatii in ansamblul sau si nu doar in cercul restrans al initiatilor. Initati care urmaresc blogurile de specialitate, citesc publicatiile/cartile editate, urmaresc podcast-urile.
Dar ce ne facem cu restul, care reprezinta majoritatea si care sunt in bezna din acest punct de vedere.
O sa spuneti, ca educatia/scoala primara ar fi solutia. Ar putea, dar nu in forma actuala, pentru ca vedem unde ne-a adus.
Eu vad o schimbare de paradigma in prezentarea istoriei in procesul de educatie, adica intai inveti uneltele/procedurile/izvoarele necesare „citirii” dovezilor istorice, apoi prezinti sursele dovezilor istorice, iar in final ajungi la interpretarea si dezbaterea evenimentelor istorice.
Acum ca mi-am dat si eu cu parerea, astept trolii, botii si care or mai fi.
Na…. că s-au închis comentariile….
Teoria ca teoria, ideea e că după abdicarea forțată a lui Cuza România a evoluat și a evoluat spre bine. Au rămas probleme mari nerezolvate, dar altele mai mari au fost rezolvate și în 1878 Carol a putut pretinde să moară cu rușii de gât, când rușii au vrut să facă una nefăcută.
Bun, Cuza a făcut reforma dar apoi a fost mătrășit fiindcă nu putea oferi o soluție politică pe mai departe, ghinion… Politica nu e morală și nici el când a vrut să o facă pe micul dictator nu a fost moral. A încercat și nu i-a ieșit. Ghinion, întoarcem foaia și mergem mai departe, drept care Carol I și-a făcut coroana din tunurile de la Plevna! Slavă lui Carol I și long live to Romania!
BTW, azi prin țărișoara ălora care ne vând castraveți de ăștia precum textul incriminat se abdică prin defenestrare sau prin sinucidre în cadă din motive de depresie, eventual prin ingestie de ceai cu poloniu ori something else. Cuza a fost pus într-o caleașcă și i s-a dat calului un bici peste fund, să o ia în direcția vest și cam atât, respectiv nu spre ăia de sunt cu defenestratul. Cine dorește să susțină că ce vine de la est e benefic, călătorie sprâncenată să testeze live cine are dreptate! Respectivilor, pentru a testa mai rapid, li se recomandă angajarea pe frontul din Ucraina pentru a obține mai rapid o imagine corectă despre Marele Adevăr.
Excelent articol, o singură remarcă, legată de Al. Candiano-Popescu.
„Candiano Popescu, un republican convins, la comanda Batalionului 2 Vânători s-a remarcat în cucerirea Vidinului”
A participat la cucerirea redutei Grivița 1.
Din păcate, e plin de „articole” și comentarii cu „dovezi” care întorc pe dos istoria României. În mod interesant (și deloc întâmplător), toate promovează versiunea rusească: Rusia niciodată nu ne-a invadat, frăția ortodoxă, rădăcinile noastre slave, Rusia mereu ne-a dat (independență, Dobrogea, nordul Ardealului), noi am fost cei nerecunoscători care i-am furat Basarabia și apoi am invadat-o, tezaurul nu a fost la Moscova ci undeva, prin vest, cât timp am fost vasalii Rusiei am dus-o de minune etc.
Cât despre minciunile legate de A. I. Cuza, e ușor de înțeles ciuda rușilor. Cu un domn pământean, ar fi fost mult mai ușor pentru Rusia să rupă Mica Unire, dacă nu chiar să anexeze în întregime Principatele Unite (ce au încercat să facă în 1853). Dar cu un membru al familiei de pe tronul Germaniei era puțin mai dificil să facă asta, iar lucrul ăsta a cântărit decisiv în 1878, când rușii au încercat să-l intimideze pe Carol să dea bir cu fugiții, dar nu le-a ieșit.
Așadar, simpla prezență a unui Hohenzollern pe tronul românesc a împiedicat „unirea” noastră cu imperiul țarist.
Din păcate, cei mai mulți oameni care știu lucrurile astea n-au curajul, interesul sau energia să combată minciunile. Iar rezultatul este că doar acestea se aud.
Încă o dată, felicitări pentru articol.
Da, asa este.
Divizia 4, avand in componenta, b2v. B2v find comandant de maiorul pe atunci Candiano Popescu a participat la luptele de la Smardan, regiunea Vidin. Mai exact la cucerirea obiectivului au participat D1, D2 si D4.
Multumiri, adugam si Grivita.
Doar cateva completari.
Cuza a devenit dictator fortat de niste imprejurari extraordinare si cat se poate de onorabile.
Si anume reforma agrara si reforma electorala.
Ambele au fost blocate de o adunare dominata de conservatori.
Secularizarea averilor manastiresti a trecut, dar celelalte 2 reforme nu ar fi trecut in veci.
Pt ca loveau fix in interesele marilor proprietari, care prin legea electorala existenta aveau majoritatea in adunare si ar fi contiuat sa o aibe, indiferent de cat de multe alegeri se faceau pe vechea lege electorala. Nu aveau cum sa piarda.
Solutia fost sa dizolve adunrea. Adica dictatura pe fata..
Lucru care a alienat si pe liberali.
A fost necesar, nu stiu daca era alta solutie, Cuza cu siguranta nu a vazut alta, dar e totusi dictatura. Si a fost punctul. in care s-a rupt totul.
Apropo de monstruoasa coalitie, e o denumire initiata de presa din epoca. Pt ca ce a urmat a fost cenzura presei, camarila si coruptie cat incape. Dar au fost initiate cele 2 reforme.
Conservatorii erau oricum pierduti. liberalii nu au privit cu ochi buni dictatura, si a fost si teama de a pierde garantia marilor puteri.
Pt ca ce nu intelegem noi azi, dar cei de atunci intelegeau la perfectie, e ca intre Rusia, Austria si otomani, singurul lucru care ne mentinea ca tara erau garantiile oferite de marile puteri. Si nu din binevointa lor, ci ca parte din tratatul de pace care a urmat dupa infrangerea Rusiei. Cel de la Paris.
La izbucnirea razboiului Crimeii, Principatele erau ocupate zdravan si deja cu un picior in ruski mir. Dupa ce rusii au fost scosi, am fost ocupati de austrieci, si au existat inclusiv planuri de anexare.
Tratatul asta de pace de la Paris ne-a salvat, tot atunci am primit si garantiile. Turcia ca putere suzerana era vazuta ca fiind prea slaba pt a preveni o noua ocupatie.
A existat apoi teama ca politica lui Cuza sa nu sparga bula, Franta a reactionat pozitiv, dar Anglia nu. De fapt din toate puterile garante doar Franta era cat de cat amicala cu dictatura lui Cuza.
Ca era o teama justificata s-a vazut in 1878, cand a existat un moment in care, independenti, pt un timp a parut ca garantiile sunt caduce, ca nu se mai aplica. Si atunci Rusia a reactionat imediat si au ocupat tara aproape in intregime.
Armata era inca in Bulgaria, trupele din tara prost inarmate, o combinatie de militii si trupe din esalonul secund, au fost dezarmate, doar o minune a impiedicat capturarea domnitorului, a guvernului si a parlamentului in Bucuresti. Au apucat sa se retraga cu o parte de trupe in Oltenia, dar a fost la mustata.
Si tocmai garantia marilor puteri ne-a salvat. Am scapat de ocupatie pt ca au amenintat si chiar au existat pregatiri de razboi pt a-i scoate din tara. Si rusii au clipit primii.
Dar atunci am foat aproape de a disparea ca tara.
Si era fix in cea mai neagra perioada de rusificare fortata. Daca perioada asta ne prindea la rusi, multe lucruri deveneau de nerecunoscut astazi. E fix perioada in care satele basarabene au fost imprastiate pana peste Bug si au fost adusi colonisti gramada si de peste tot. Asta se intampla inclusiv la noi. Raiul rusesc ne manca.
Cuza a jucat un joc periculos dar din el au iesit cele 2 reforme. Restul au fost slabiciuni umane si faptul ca puterea corupe.
Intentia a fost buna, executia extrem de deficitara.
Se pare ca si-n zilele noastre sunt niste reforme care par ca nu vor trece in veci. Deci ce este de facut?
Desigur orice asemanare cu trecutul este intamplatoare.
bine punctat, de aia sunt gagauzi azi in Moldova, colonizarea rusa pentru a aduce zona noastra mai aproape de russki mir
Da mai marius, ai tu dreptate aici in esenta logica. Sunt de acord cu tine, cu mici puncte pe care vreau sa le adaug. El a ajuns un autocrat, nu neaparat dictator, pe noi la scoala ne-a invatat ca dictator e numai ala care isi trage puterea politica la dansul si elimina opozitia, de regula prin suprimare fizica. Nici Cuza, nici Carolu’ al II-lea nu au facut ceea ce au facut comunistii. Cu Antonescu ramane discutia complicata, e razboi, deci greu cu democratiile pe timp de razbel.
Asadar, a facut niste reforme suprimand un fel de protodemocratie ce aveam noi, cu vot cenzitar, cu un fel de feudalism tarziu cu multe. Dar, nu cred ca o reforma ar trebui sa treaca prin acesta metoda. Modernizarea a fost facuta de clasa politica, buna, rea cum a fost, cu asumare relativa, cu intelegerea romanului de rand a unor notiuni pe care Europa le-a pus in opera mult mai repede.
Uite si ca exemplu, legislatia trecuta care afecta direct pe omul de rand, de la taran la medic, daca aveai o problema macar puteai sa injuri pe cativa deputati, asa cum facea Eminescu zilnic in „Timpul”. Cand era vorba de domn/rege, ai acolo nici psst nu puteai sa zici, ca era dita mai lèse-majesté. Mai, sunt primi nostri pasi timizi spre o democratie. Repet nu e putin lucru. Cuza, in opinia mea nu putea oferi asta, nu-l blamez de loc insa, e de inteles ca in perceptia sa asa functionu lucrurile.
In rest da, categoric, si ai punctat foarte bine ca fara garantii dispaream de pe harta. Clar si cert.
Cuza si Kogalniceanu au facut niste reforme proaste, tot smecherii si-au tras partea leului.
Meritul lor, al reformelor, e doar ca au fost facute, datorita Unirii Mici. Erau necesare.
Si exagerate de istoriografia comunista.
Conservatorii au avut dreptate (apropo, au „rezistat” ca partid pana in 1918), dovezi fiind – si dupa improprietaririle de dupa 1877/1878 – cele doua rascoale de la 1888 si 1917.
In orice perioada istorica te uiti la politica romaneasca zici ca esti intr-o sceneta de-a lui Caragiale….ce popor.
Cheers!
Toti zic la fel,”ca la noi la nimenea”.
Bine scris, felicitari 😊
Nu pot fara sa mentionez ca toate schimbarile de guvern in mod fortat au adus cu ele reforme agrare care fireste au starnit nemultumiri.
Atunci era vorba de boieri, chiaburi care au inchiriat
pamanturi urmand evenimentele dupa WWII care
au scuturat buzunarele boierilor. Dupa 89 , incet, incet
s au restaurat oarecum noi boieri care din pacatele multimii folosesc electronica si mecanica pentru aceleasi lucruri care in trecut necesitau iobagia si
munca manuala.
Intrebarea urmatoare este:
Contra cui faci acum reforma agrara cand acest chiabur, boier face totul singur si vinde la supermarket recolta lui ? Poate reforma comerciala contra supermarketelor ? A…pardon….acum se chiama instarit dar si de el au sa se agate. Ce era rau
cu sistemul interbelic ?
Ma intreb si eu asa….🧸🤔
In umila mea opinie, mistificarea istoriei a devenit sport national in acest moment. Si tot in aceeasi umila opinie, vina apartine istoriei promovate de Ceausescu, cand a inceput el sa marseze la maxim pe nationalisme. Din acel moment lucrurile au luat-o razna, noi stavileam puhoaiele de migratori, de turci si de ce-o mai fi fost, Mihai a facut unirea desi el nu cred ca se gandea la asta, Mihai parandu-mi-se un print demn de Machiaveli si ideile sale. Vlad si Mihai i-au rupt cu bataia pe turci dar altfel, dupa victorie, se retrageau asa „strategic” spre munti… si tot asa.
Din pacate, multi din cei care au facut scoala pana pe la sfarsitul anilor ’90 au invatat tot aceasta istorie comunista si cred sincer in ea, e greu sa-i mai schimbi, orice dovezi le-ai arata, creierul lor le refuza.
In fine, multam de articol!
Iti multumesc pentru comentariu coane!
Ii atribui lui Ceausescu merite pe care nu le prea are.Daca-l citesti pe Iorga vezi de unde avea benzina pt vehiculul nationalist.Acum desi asta pare nu dau in Iorga.A scris cand a scris sub imperiul paradigmelor epocii si in functie de dezvoltarea stiintei istorice de atunci.Nu avea cum sa stie ca scrierile lui vor fi folosite ca fundament pentru legitimarea istorica a dinastiei Ceausescu.
Am mai citit din Iorga, dar omul a scris enorm, asa ca e greu sa-mi fac o idee de ansamblu asupra scrierilor lui… 🙂 Dar da, ai dreptate, am sesizat si eu.
Istoria a fost mereu manipulata conform intereselor naratorului.
In cazul nostru particular mi se pare important sa facem pace cu istoria noastra, cu bune si rele. Si sa ne ocupam serios de ea pentru ca este o materie extrem de importanta in crearea unei identitati nationale. Numai ca in epoca in care traim e greu sa te feresti de exagerari, intr-o directie sau alta.
De exemplu, teoria continuitatii vs. teoria imigrationista. Sincer, ma doare la basca cum a fost. Astazi, in spatiul asta, vorbim aceeasi limba si am prevalat in ciuda unor secole care nu au fost usoare pentru noi. Asa cum am putut. Asta e realitatea, orice ar spune altii. Ba chiar m-as bucura sa fie adevarata teoria imigrationista: ar fi probabil una din putinele dati cand am invadat si noi ceva si am ramas acolo… 🙂
Istoria este instrumentul de propaganda al statului sau a dusmanilor statului. Nu este o stiinta exacta. Nu e alb si negru.
Am avut ocazia sa citesc o carte de istorie pentru romanii din imperiul austroungar (sau poate din Ardealul de NV, nu mai tin minte), dar balariile ce erau scrise nu ti le poti imagina.
Dupa 1989 am asistat la coborarea eroilor de pe soclul pe care i-au urcat inaintasii, toti au fost intinsi in Patul lui Procust (poate patul lui Boia?). S-au dat si burse pentru asta din partea unor fundatii „de bine”. Tot atunci a inceput publicitatea pentru familia regala si politicienii interbelici beliti de comunisti. O reparatie necesara, dar exagerata de multe ori.
Ce e insa clar, Cuza a ajuns sa deranjeze si a fost inlaturat. Nu cred ca am gasit pe undeva cum ca ar fi existat amenintari ferme din partea garantilor, a marilor puteri, ca dezmembreaza principatele daca nu vine domnul strain. Sa ma corecteze cineva daca gresesc.
Ca o fost inlocuit bine sau nu depinde ce vrei sa vezi, dar discutia nu are niciun sens, treaba a fost facuta. Poate sufla vantul dintr-o anumita directie si peste 150 de ani urmasii vor deplange lovitura de stat prin care a fost inlaturat Ceausescu.
Daca vantul sufla dincealalta directie, putem duce istoria nationala la targ, nu o sa aiba loc in Statele Unite ale Europei. Daca nu sufla vantul, o sa comentam ca acum cum trag unii si altii de istorie sa manipuleze cat mai bine.
O sa-l rog pe Chat sa-mi faca un tabel de comparatie intre Cuza si Carol I. Apoi o sa-l manipulez sa iasa Cuza castigator, apoi o sa-l manipulez sa iasa Carol.
Ai dreptate insa sunt doua puncte unde as face opinie separata. Printul strain nu a fost doleanta puterilor garante, a fost doleanta noastra, iar acest punct a fost trecut negru pe alb de adunarile noastre nu de ceva cancelarie straina. Mai mult doleanta asta reiese din idealurile de la 48.
Puterile garante nu au cerut print strain, nu a fost nicaieri o asemnea solicitare, ci s-au agitat referitor la miscarea lui Cuza. Conventia de la Paris a fost actul care a pus bazele unirii principatelor in conformitate cu hotararile congresului de la Paris din 56. Atunci cand domnul tarii, in persoana lui Cuza a dat acel „Statut Desvoltator al Conventiei de la Paris” garantii au sarit de cur in sus, pe buna dreptate, ca una ne-am inteles la Paris si alta facem. Nici faza cu un singur domnitor nu le-a convenit, initial trebuiau sa fie doi, dar aici romanii au fost mai destepti si bravo lor argumentand ca asa a iesit la vot, tot Cuza pentru ambele functii. Deci avem primul cumul de functii din istoria Romaniei.
Stai ca mai am ceva. Si cu domnul strain unirea putea sa se dezintegreze. La 1871, Carol I a vrut sa plece, avea bagajele facute. Militarul prusac nu putea pricepe cum: 1. Autoritatea statului era facuta tandari in fiecare zi. Libertate ba, da nu spargi geamurile la palat si jandamrii nu gasesc pe nimeni vinovat de ‘nspemii de ori.Adica, au fost proteste antidinastice, nu ca dorea cineva pe Cuza, ci ca doreau un filofrancez. 2.Moravurile de care ne spunea si Eminescu si Caragiale 3.Blocaje peste blocaje de la constructii pana la inzestrarea armatei. Prusacul nu intelegea ca toate institutile Romaniei erau la inceput si nu stiau sa functioneze. Cred ca si acuma rade in cer zicand, ba, mare diferenta nu-i nici acum la noi. Problema si mai mare a prusacului a fost ca felul asta de a face lucrurile ne facea prada usoara pentru rusi. Si prusacul nu-i sporta de fel, lucru reliefat si in discutile avute marele cartier general rus in perioada razboiului de independenta.
In fine, si cu bagajele facute, nu era un gest teatral, la 10 martie anunta ca va parasi Principatele.
Il opreste Catargiu, Golescu si Bratianul seful manipularilor in Principat. Catargiu il loveste la sentiment, cu nu se poate maria-ta, ca se frange Unirea. Manipulatorul sef ii da sah mat, si vorbeste cu tac-so lui Carol. Vorbesc cat se poate de serios, tac-so ii transmite in dulcele si sufletescul stil prusac un ordin: sa-si faca datoria pana la capat, pana cade mort. Din acel moment Carol nu a mai adus niciodata discutia abdicarii, s-a conformat stilului balcanic de a face lucrurile si… a ramas in istorie. Greu, cu protodemocratie, dar a modernizat Romania si a pus-o pe calea momentului astral din 1918.
Revenind, aia efectiv erau facuti din alt aluat. Noi… latini. Pai de era aici un Savoia, incepea petrecerea din 66 si o terminam in 1918. Apoi ne apucam de alta…
Politicienii romani s-au folosit de Cuza sa faca o „damboviteana” (Unirea) profitand de ambiguitatea contextului national si international = „uniunea personala”. Daca ne gandim retrospectiv miscarea a fost buna pentru evolutia ulterioara a Statului roman, chiar daca nu au avut un plan perfect pentru tot ce urma dupa. Tot politicienii au impins iarasi ideea „printului strain” cand Cuza, stiind bine de hibele lui, nu a mai raspuns la comenzi si le-a faultat interesele. Iarasi retrospectiv privind, Carol I a fost o evolutie pozitiva, chiar daca neintentionata, pentru ca si el a fost ales crezand ca poate sa fie controlat. Si el a fost o nuca tare pentru politicienii autohtoni, norocul a fost ca au priceput ca daca „il abdica” si pe el atunci dispare Statul si impreuna cu el si interesele lor. Asta este istoria noastra, nu trebuie sa ne jenam de nimic, mai ales ca nu putem schimba nimic, din ce au facut inaintasii ci sa ne jenam de ce fac contemporanii. Nu exista Stat ce nu a avut in istoria sa episoade controversate, sunt gentil, ba chiar cu decizii discutabie ce au avut efecte la nivel international si cu perturbari generationale. Ca nota personala, nu imi plac nici genul asta de exagerari pozitive sau negative : „alt aluat, latini, balcanici”. Cei din alt „aluat” au facut cacatul praf de 2 ori la nivel mondial si de alte cateva ori la nivel european, ultima oara incepand cu Schroder si terminand cu Mutti. Latinii aia „petrecareti” au creat un imperiu ce a lasat influente civilizationale cu impact mondial pana azi, iar balcanicii au reusit sa supravietuiasca la hotarul dintre Est si Vest tocmai in ciuda unor puteri ce au cautat doar dominatia lor, incepand cu Bizantul si terminand cu Moscova, fiind un exemplu de rezilienta si continuitate . Ghita Bizonul, sa traiesti batrane ! chiar avea dreptate in anumite privinte…
https://ro.scribd.com/doc/18501028/Seculara-Inapoiere-a-Romaniei
Bine RTI comparam, epoci diferite. Imperiul roman cu sec 20 nu merge. La fel sfantul imperiu evetual cu serenisima republica venetiana poate. Sau regatul italiei cu al doilea imperiu eventual.
Da din alt aluat. Ultima fraza trebuie sa o intelegi ca o incheiere intr-o nota comica. Insa istoric vorbind, ginta latina daca ne luam dupa Alecsandri, a fost tot timpul mai expresiva, mai orientat spre placerea vietii. Astialati, da alt aluat, mai spre organizare, spre un fel de mecanica umana si o raceala naturala. Avantaje si dezavantaje, Michelangelo nu putea fi teuton, si Gutenberg nu putea fi geovez.
Nu stiu daca l-au facut praf sau nu, un conext istoric foarte complicat. Nici englejii nu-s mai breji chiar daca nominal nu au pornit nici unul din cele doua scandaluri.
Daca eu nu am batut apa in piua pozitiv cu faptul ca noi suntem latinos, nu stiu cine a facut-o. Si nu, nu as putea trai in Germania. Acolo la 8 se stinge becul si nu vezi pustenie de om pe strada. La noi, la 8 seara, mai ales vara, incepe viata.
Deci, facuti intradevar din alt aluat.
Scuze domnule Locotenen, dar ce înseamnă asta: „Pe final, să adresăm și cea mai mare minciună din text”?
Sa traiesti Stefan, ma referemam fix la acel paragraf. In textul „povestioarei” se mentioneza ca la moartea lui Cuza, nu a existat nici o reactie. Pai Carol tocmai ordonase funeralii de stat.