Vânători – model uniforma 1873
Revin așadar dragi cititori pe final de an cu încă un regiment din compunerea Brigăzii, apoi Diviziei de Gardă, respectiv Regimentul 9 Vânători de Gardă.
Ca scurtă recapitulare, arma vânători apare la 31 august 1860 prin transformarea Batalionului de Tiraliori în Batalionul 1 Vânători sub comanda maiorului Dimitrie Lecca, având nu mai puțin de 8 companii.
În perioada domniei Regelui Carol Întâiul, făuritorul statului român modern, vânătorii devin o elită a infanteriei. Conform legii de organizare a puterii armate a României din 1872 armata permanentă era compusă din 8 regimente de infanterie de linie și 4 batalioane de vânători, continuată desigur de celelalte specialități militare.
În războiul de independență, batalioanele de vânători și-au întărit postura de elită, la asaltul Griviței militarii Batalionului 2 Vânători capturând drapelul turcesc.
Mai departe, la venirea în țară în 1889 a Principelui Moștenitor Ferdinand acesta este inițial încadrat în rândul armei infanterie, mai apoi încadrat în rândul vânătorilor, uniformă pe care o va purta pentru restul vieții.
Principele moștenitor Ferdinand, ținuta Reg. 1 Vânători
Batalionul 9 Vânători își începe istoria în anul 1904, fiind creat prin Înaltul Decret Nr. 885 din 15 martie și primește dislocare la pace în garnizoana Constanța ca urmare a planurilor Regelui Carol Întâiul de a mări efectivele armatei. Se păstrează organizarea specifică din epocă, fiecare divizie de infanterie având un batalion de vânători în componență, batalion care prin mobilizare ajunge la efective de regiment.
Amintim de asemenea că în această epocă discutăm de o armă de sine stătătoare, având însemne cornul vânătoresc și culoarea reprezentativă verde, existând în paralel cu arma infanterie cu însemne de armă de tip „grenadă” și culoare reprezentativă roșie. Desigur avem o a treia specialitate, infanteria teritoriala, adică „dorobanții” definită de același însemn de armă, „grenada” însă culoarea reprezentativă este albastrul. Ulterior, în Primul război mondial avem o a patra variație, vânătorii de munte, infanterie specializată, cu însemnul lor de armă celebru , creanga de brad, având tot verde drept culoare reprezentativă.
La începerea ostilităților în 1916 Batalionul 9 Vânători este mobilizat și devine Regimentul 9 Vânători. Se regăsește în organigrama Armatei a 3-a, în cadrul Diviziei 9 infanterie și participă la toate acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, fiind angajat în Dobrogea și apoi în Bătălia pentru București.
Drapelul unității este printre primele decorate cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a:
„Pentru vitejia și avântul fără seamăn, cu care a luptat ofițerii cât și trupa la Mustafa-Aci, unde au respins o brigadă inamică cu artilerie la Amzacea unde a cucerit 7 tunuri, la Magarcea, și mai ales la Stâlpul, unde la 19 noiembrie 1916 si-au deschis drumul spre București, rupând puternicul front bavarez și aducând peste 1.200 prizonieri cu 16 mitraliere.”
Înalt Decret no. 473 din 18 mai 1917
După retragerea de facto a granițelor statului român în anul 1917 Regimentul 9 Vânători sub comanda excepționalului lt-col. Rașoviceanu participă la bătălia de la Mărășești având un rol decisiv. La ordinul generalului Eremia Grigorescu, Divizia 9 Infanterie având Regimentul 9 Vânători în structură, asigură poziția pe malul de est al Siretului. Regimentul 9 Vânători într-o manevră de excepție oprește eroic avansul unităților germane care pregăteau încercuirea Diviziei 9 Infanterie. Pentru această reușită și oprirea unui dezastru iminent comandantul, lt-col Rașoviceanu este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Regimentul continuă să apere pozițiile de la marginea de vest a localității Mărășești și rezistă unui bombardament apreciat drept cel mai violent din întreaga campanie. În urma reducerii efectivelor diviziei 9 infanterie în urma lupelor, Regimentul 9 Vânători este mutat în linia I și rezistă alături de Regimentul 40 infanterie la atacul a două(!) divizii germane. Regimentul se retrage spre oraș fiind imposibilă rezistența în continuare pe acea poziție. În oraș beneficiind de un sprijin consistent al artileriei diviziei 14 infanterie, Regimentul 9 rezistă eroic și respinge atacurile succesive inamice. în 19 august armata germana raportează un eșec iar generalul von Eben apreciază imposibilă continuarea ofensivei.
Regimentul dobândește în urma rezistenței eroice supranumele de “Regimentul de fier“.
În anul 1918 Regimentul 9 este mutat în componența Brigăzii 1 Vânători din organigrama Diviziei 1 Vânători, unități infinitate în urma deciziei Marelui Cartier General, nefiind o unitate prevăzută înainte în planul de mobilizare. Ca urmare a păcii de la București divizia a fost demobilizata la începutul lui noiembrie 1918.
Participă de asemenea și la campania din Ungaria, Regimentul 9 fiind primul care trece Tisa, vârful de lance al armatei, asigurând un cap de pod.
Există desigur și o parte rareori menționată în cărțile de istorie. Nu tot timpul militarul român a fost onorabil. Cea mai mare dezonoare fiind desigur dezertarea. Din pacate am avut și asemenea situații, mulți militari chiar de rang înalt au dezertat chiar spre inamic. Regimentul 9 Vânători însă, nu a înregistrat nici o dezertare fiind într-adevăr o chestiune excepțională.
Însumând campania Primului Război Mondial, Regimentul 9 Vânători a purtat nu mai puțin de 54 de bătălii, în avangardă şi în ariergardă, în urma cărora drapelul şi 7 ofițeri au primit cea mai înaltă distincție, Ordinul Mihai Viteazul, protejând puncte strategice și manifestând un comportament exemplar pe parcursul bătăliei de la Mărășești.
Uniforma de Vânător a Regelui Ferdinand I
Uniforma de Vânător a Regelui Ferdinand I – epoletul de Mareșal și Cifrul Regal
Începând cu anii 20 Regimentul 9 Vânători devine ambasador în relația noastră cu Regatul Sârbilor Croaților și Slovenilor, ulterior al Iugoslaviei, Regele Alexandru al Iugoslaviei primind comanda onorifică a regimentului, în contextul existenței din 1921 a micii Antante, respectiv România, Cehoslovacia, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor dar și a căsătoriei regelui cu principesa Mărioara de Romania, Mignon după cum i se spunea.
Anii 1930 continuă cu relația foarte bună cu regatul vecin fapt care era o parte necesară a unei politici de securitate îndreptate împotriva unui potențial revizionism maghiar.
La 6 iunie 1930 prin decretul Regal 1949 Regimentele nr. 2 Vânători„ Regina Elisabeta” și Regimentul nr. 9 Vânători „Alexandru al Iugoslaviei” devin Regimentul I Vânători de Garda Nr. 2 „Regina Elisabeta” și Regimentul II Vânători de Garda Nr. 9 „Alexandru al Iugoslaviei”.
In 1933, prin decretul 2764 din 11 noiembrie în ținuta Regimentului 2 Vânători de Garda nr 9 „Alexandru al Iugoslaviei”, Regele Alexandrul al Iugoslaviei este înaintat la gradul de Mareșal al României:
Art.1 – Se înalță la Rangul de Mareșal al Armatei Române Majestatea Sa Regele Alexandru al Iugoslaviei, care în Campania din 1913 și în Războiul cel Mare a dovedit extraordinare însușiri ostășești, luptând pentru cauza comună. Prin aceasta a ajutat România și a contribuit la cimentarea frăției de arme a celor două armate, sârbă și română, manifestată pe Pământul Românesc prin remarcabila acțiune a Diviziei Sârbe în Dobrogea (toamna anului 1916).
Art. 2 – Ministrul Apărării Naționale este însărcinat cu executarea prezentului decret.
Tot în 1933 Brigada de Gardă devine Divizia de Gardă.
Militarii regimentului primesc din partea Regelui Iugoslaviei în cadrul multelor sale vizite în România un număr record de distincții, inclusiv ordinul iugoslav „Sfântului Sava”.
Regele Carol al II-lea și Regele Alexandru I al Iugoslaviei in ținuta Regimentului 2 Vânători de Gardă No.9, unitate al cărui comandant onorific era.
Tot în acei ani avem și o modificare importantă uniformologică. Nu este nici o manie a uniformelor așa cum menționau prin anii 90 tot felul de așa-ziși specialiști, ci la nivel de uniforme ceremoniale se incorporează ținutele din anii premergători primului război mondial. Prin urmare vânătorii și vânătorii de gardă desigur revin la ținuta castanie. Nu doar ei, ci toate unitățile însă acest lucru se vede cu precădere în cadrul Brigăzii de Gardă, spre exemplu Regimentul 6 Dorobanți „Mihai Viteazul” îmbracă uniforma pe care, cu niște ajustări nefericite și incorecte din perspectiva tradiției armei, le putem vedea și astăzi.
Specific în acea perioada pentru Regimentul 2 Vânători de Garda No.9 „Alexandru al Iugoslaviei” cifrul nu era cel al Suveranului Român ci acela al Regelui Iugoslav.
Militari ai Reg. 2 No. 9 Vânători de Gardă în ținuta de zi, cu paftale de gardă pe mâneci si cifrul Regelui Alexandrul al Iugoslaviei.
Repet, discutăm de uniforme ceremoniale, uniforma de serviciu este cea kaki, cu mențiunea că unitățile vânători de gardă aveau paftale de gardă verzi pe mâneci chiar și la această ținută.
În perioada următoare, respectiv după 1934 până la începerea războiului Regimentul sigur ori în colaborare cu celelalte regimente de gardă asigura fastul necesar diferitelor evenimente de stat.
Însemnul Regimentului 2/9 cu cifrul regelui Alexandru I al Iugoslaviei
Ținuta generalului Gheorghe Mihail, provenit din arma Vânători, comandant al brigăzii de gardă
La intrarea României în cel de-al doilea Război Mondial Regimentul de fier, parte componentă a Diviziei 1 de Gardă, contribuie decisiv la eliberarea Basarabiei. Trece Prutul avansează întâlnind rezistență până în zona dealului Țiganca unde regimentul este așteptat de poziții întărite sovietice și are loc cea mai sângeroasa bătălie din întreaga campanie de eliberare a Basarabiei. Situație recunoscută ca atare de generalul Șova, comandantul Diviziei 1 Gardă:
„În cea mai grea zi din luptele de la Prut, în ziua de 12 iulie, cînd, timp de 16 ore neîntrerupt inamicul se arunca cu forțe noi şi masive în numeroase contraatacuri, căutînd să sfarme capul de pod de la Fălciu,în sectorul Diviziei și la legătura acesteia cu stînga Diviziei 21 infanterie, regimentele 1/2 și 2/9 vînători gardă opun o rezistenţă înverşunată şi fără răgaz, resping numeroasele atacuri inamice, superioare mult în număr şi armament şi azvîrle în luptă pionierii, rezervele, grupurile de comandă şi, luptînd în repetate rînduri corp la corp, reuşesc prin menţinerea poziţiei să înscrie în istorie o pagină de adevărată glorie”
Regimentul ajunge la Nistru la începutul lui August suferind pierderi însemnate. Până în 25 septembrie regimentul alături de divizie avansează în Ucraina respingând inamicul constant. Regimentul este refăcut și în octombrie participă la asediul Odessei și cucerește Odessa. Pentru merite excepționale, drapelul unității este decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a alături de Regimentul 1 Vânători de Gardă No 2 „Regina Elisabeta”. Desigur ambele unități deținând deja Ordinul Mihai Viteazul din Primul Război Mondial. În comparație Regimentul 6 Dorobanți de Garda „Mihai Viteazul” este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a alături de Regimentele 2 și 3 artilerie de Garda, Divizia 1 Garda fiind singura mare unitate în care fiecare regiment component a obținut această prestigioasa decorație.
Regimentul de fier alături de Divizia 1 Gardă se întoarcere în București și participă la parada din 8 Noiembrie 1941 sărbătorind eliberarea teritoriilor românești ocupate de sovietici.
Din 12.06.1942 regimentul este redenumit „Regimentul 9 Vânători Gardă” și primește sarcini de instruire pentru unități de infanterie, vânători și apoi de pază în mai multe zone. Pentru anul 1943 elementele Diviziei de Garda continuă misiunile de paza diferite zone ale tarii.
Anul 1944 a fost fatidic pentru Regimentul de fier, remobilizat din garnizoana București este angajat alături de Divizia 1 Gardă pe frontul din Moldova. Ofensiva armatei roșii din 19 august 1944 a fost extrem de violentă, regimentul fiind capturat și dezarmat, ofițerii fiind trimiși în lagăr URSS. Sacrificiul regimentului a permis rezistența Regimentului 6 Dorobanți „Mihai Viteazul”, ulterior retragerea unor rămășite pe aliniamentul Siretului. Se comunica rușilor evenimentele din 23 august însă cavaleria ruseasca ignora acesta informare atacă și capturează și restul regimentului 6, cu tot cu comandant, colonel Victor Drăgănescu.
În mod intenționat sovieticii si-au concentrat eforturile pe Divizia de Gardă mai mult decât alte unității încercând din răsputeri să o nimicească, divizia fiind în definitiv un simbol al României, așa cum trebuie sa fie o unitate de gardă. Nu doar acest aspect a adus această atitudine a sovieticilor cat și palmaresul impresionant al unităților componente. Din efectivele diviziei însumând un număr de 5 regimente la care se adăugă parte sedentară mobilizabilă per regiment, spre sfârșitul lunii august 1944 rămân rămășite, companii cel mult care nu mai pot duce operațiuni militare singure. Rămășitele Regimentului 6 Dorobanți „Mihai Viteazul” sunt contopite cu ceea ce a mai rămas din Regimentul 9 Vânători și în urma rămâne o unitate la nivel de batalion. Batalioanele 6/9 Garda (după cum a fost denumita unitatea deși aveau efectivele unui singur batalion) rezultate formează o unitate fără reale capacitați de luptă. Ca urmare a condițiilor impuse de sovietici este desființata încă o unitate de elită, Regimentul 3 Vânători Moto, parte a Diviziei „Romania Mare” ca urmare a desființării diviziei ante menționate. Rămășitele sunt absorbite de Batalioanele 6/9 în noiembrie 1944. Cu toate aceste elemente ramase, se formează un detașament mix și sunt trimise pe frontul din Cehoslovacia în sectorul Brno pentru ultimele zile ale războiului în Europa. În 1945 aceste rămășite sunt coagulate în Regimentul de Garda “Mihai Viteazul” care prin Înaltul Decret 642 din 28 februarie 1945 reprimește această denumire. Dispar vânătorii de gardă ca specialitate militară.
După venirea comuniștilor la putere, vânătorii ca armă sunt desființați iar Regimentul de Gardă „Mihai Viteazul” având în componentă rămășitele Regimentului 9 Vânători este dislocat la Tulcea, și primește lovitura de grație transformându-se în Regimentul 6 Infanterie, apoi în Regimentul 148 fără chip, fără istorie și fără tradiție.
Aici încheiam injust după părerea mea, povestea noastră despre vânători, istoria lor și „Regimentul de fier”. Istoria unei arme care a deservit drapelul romanesc în toate conflagrațiile la care România a participat, arma pe care am uitat-o în negura timpului deși nu aveam voie să facem asta, în virtutea celor care au servit credincios în aceste unități de excepție, încă neegalate în materie de decorații de nici o altă specialitate militară. Faptul că în prezent nu există nicio unitate care să ne aduca în față această istorie putem percepe ca o victorie perpetuă a sovieticilor în raport cu noi, o victorie a celor care au desființat trecutul nostru.
Greu de înțeles de ce păstram în prezent o istorie ajustată cu baioneta rusească, pornind de la un indicativ „30” care amintește doar de Regimentul 30 Gardă înființat în 1964. De asemenea nu am fost în stare în cadrul actualei Brigăzi de Gardă sa avem macar o parte din regimentele amintite în cadrul acestei serii, fiecare cu specialitatea sa, dar mai ales fiecare cu istoria sa, o istorie demnă în primul rând.
În amintirea celui care mi-a povestit prima dată despre arma vânători, tăria și modestia celor care au îmbrăcat această uniformă și cel fără de care nu aș fi înțeles niciodată că Historia est Magistra Vitae.
Mă semnez al vostru, lt(rez) și vă urez un an nou fericit, bucurie, sănătate și pace! Lecțiile trecutului ne sunt la dispoziție pentru a construi un viitor însorit pentru noi, copiii noștri și cei ce vor urma.
Așa sa ne ajute Dumnezeu!
Bibliografie:
Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
Romanescu Gheorghe (colonel); Gheorghe Tudor (colonel); Cucu, Mihai (colonel); Popescu Ioan (colonel), Istoria infanteriei române, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
General-maior Gheorghe Cernat, colonel (r.) Stelian Dragnea, De la Tiraliorii lui Cuza la Brigada 30 Gard` 1860-1995, istorie, fapte de arme, imagine prezent`, Editura TEMPUS, Bucure[ti, 1995, p. 30.
Regimentul 30 Garda „Mihai Viteazul” – Corneliu Andoinie, Emil Boboescu, Horia Vladimir Serbanescu – Editura Militara 2015.
Uniformele Armatei Române – București 1930 – Muzeul Militar Național
Revista Gandirea Militara Romaneasca – https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2016%20gmr/2016/3%202016%20gmr/pislariu_p.224-237.pdf
Dosar de personal General Stefan Orpis, Cmd. Reg 6. Garda și ulterior Div 1 Garda – https://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Opris-Stefan.-1915-1946.-Inv.-2085.pdf
https://epaminonda-epaminonda.blogspot.com/2012/10/massevaux-masmunster-in-limba-germ.html
Revista Histroia:
https://historia.ro/sectiune/general/armata-romana-in-ajunul-razboiului-de-independenta-588695.html
https://historia.ro/sectiune/general/drapelele-si-decoratiile-din-razboiul-de-639383.html
Operațiile și istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru întregirea „Neamului Românesc”. 1916-1919
– elaborat de comandantul acestuia, colonelul Rasoviceanu Gheorghe, pe baza arhivei de front.
Facebook – Muzeul Militar Național ” Regele Ferdinand I ”
Salut. Multumesc mult pentru acest articol, intradevar barbati de fier care au facut onoare Romaniei.
multumesc pentru articol, o unitate cu multa istorie
pacat de actuala brigada de garda ca a ramas in traditiile bolsevice in loc sa valorifice istoria
la uniforme nu mai zic, desi sunt spectaculoase si cele actuale dau dovada si de ignoranta in unele aspecte si poate si de rea-vointa izvorata din traditia iliesciana de a nu aduce aminte de nimic glorios dinainte de regimul comunist.
Da, sa sti, alterand traditia ajungi doar comic. Ca si uniformele alea rosii ale lor.
alea erau ok pentru rosiori, dar rosiori de garda nu tin minte sa fi existat desi Regina Maria avea regimentul ei.
Ar fi normal ca batalioanele brigazii de garda (redenumita cum bine sugerezi) sa aiba nume istorice de vanatori sau dorobanti si uniforme de protocol asijderea
ar fi o brigada completa de lupta si nu s-ar cheltui bani numai pentru protocol sau in principal pentru protocol; daca tin minte bine mai erau si unitati de artilerie si geniu de garda si temporar un regiment de graniceri (Carol II)
Ce avem acum ca uniforme aduce cu infanteria de linie care n-a avut niciodata o unitate de garda iar tunicile rosii au legatura doar cu rosiorii care iarasi nu aveau o unitate de garda.
uniformele de dorobanti sau vanatori ar fi superbe, adaug aici doar pe cele de dorobanti intrucat de vanatori sunt destule in articol
https://i.imgur.com/uALFob2.jpg
https://i.imgur.com/Dt5H0Gz.jpg
https://i.imgur.com/kUdFGdg.jpg
uniforma vânătă ar fi chiar unica fata de albastrul sau rosul care e destul de comun in vest, la fel si verdele vanatorilor
idem cuca dorobantilor sau palariuta vanatorilor, oarecum asemanatoare cu cele ale bersaglierilor italieni
si regimentul de cavalerie de garda
https://ro.pinterest.com/pin/589056826268197211/
o brigada de garda organizata pe aceste batalioane nu ar fi ceva iesit din comun, trupele de garda engleze sunt folosite constant in teatrele de operatiuni, cand am fost la muzeele lor (2015 cel mai recent) erau expuse diverse obiecte/arme/uniforme foarte recente
Sunt multe traditii frumoase in armata romana care ar merita reinviate, e pacat sa avem unitati cu nume si numere impersonale, sovietice (282 mecanizata, 30 garda cand exista atatea traditii; parca doar 2 VM si bg.9 mai pastreaza ceva din numerotarea traditionala.
Da ai perfecta dreptate!
Da nu existau rosiori de garda, ca specialitate militara insa existau anumite unitati care aveau un statutut privilegiat oarecum, un fel de „Primus inter pares”. Putem aduaga aici si bat. 4 VM, comandant de Principele Nicolae.
Vom trece prin toate, inclusiv reluam granicerii de garda, carora le-am facut o prezentare in chiar primul articol al seriei. Da au fost si graniceri de garda, si pionieri de garda, o flotila de avaitie de garda. De asemnea regimentul de garda al palatului si cel de escorta calare.Unitatile nefind elmente componente ale Brigazii/diviziei de garda.
Si gl Teodorescu in tinuta R6 Dorobanti Garda „Mihai Viteazul”- https://www.okazii.ro/fotografie-cu-autograf-general-paul-teodorescu-1932-a219590159
Mulțumim pentru articol, @Lt(rez).
Chapeau!
Părerea mea, hâc…
Sa traiesti Sharky! Merci!
Multumim de articol
https://www.youtube.com/watch?v=JKqkVhFvxEc
Merci Robi!
Cercetand situatia unor unitati in jurul campaniei defensive din Moldova, am constatat amploarea dezastrului. Divizii reduse la nivel de batalion, unitati rase de pe fata pamantului si alte asemnea orori.
In aceste conditii, legenda rezstentei pe care o puteam noi avea in fata rusilor putem sa-i dam alura mai mult a unui basm.
Mulțumesc pentru articol! Mie mi s-ar părea frumos sa reînvie tradiția, și sa avem iarasi dorobanti, vânători, roșiori. Nu știu cât este de fezabil, dar poate ar avea o identitate mai puternica, care ar putea sa atragă și tinerii spre armata.
uniforme de opereta nu rezolva mare lucru
mai taem din ele
Hai sa nu reducem traditii de un secol jumtate romanesti in uniforme de opereta. Sacrificu si onoare cariua ii datoram un respect.
Ca o anumita tinuta impune o anumita prestanta, alta decat cea de zi. Dar nu ma crede pe mine pe cuvant, vezi ce zic neni astia cu pantaloni albi –
Multumesc Lt! Iti urez sarbatori cu bine tie si celor dragi tie, iar noua tuturor sa ne dea Domnul mintea cea de pe urma!
La fel iti urez MTX!
Insigna regimentala de 7 ani a acestei unitati
https://www.ordersandmedals.ro/detalii/179-insigna-de-7-ani–regimentul-9-vanatori-de-garda-%E2%80%93-regele-alexandru-i.html
Si o prezentare a insignelor regimentale supravietuitoare.
https://www.ordersandmedals.ro/catalog/4-military-badges-insigne-militare.html
Pt cine nu cunoaste istoria acestor piese, e vb de cele mai rarisime distinctii romanesti,acordate doar o singura data pe timpul lui Carol al II-lea. Doar pt ofiterii care aveau 7 ani de serviciu neintrerupt la acea data in cadrul acestor regimente.
Sunt si adevarate opere de arta realizate de unii din cei mai renumiti bijutieri de atunci. F putine acordate, f putine ramase si inca multe regimente ramase fara exemplare cunoscute.
Da, in perioada respectiva s-a introdus aceste aceste distinctii tocmai pentru o fidelizare a unei legaturi personale cu un regiment.
Ceea ce ma duce cu gandul la… asta – https://en.wikipedia.org/wiki/U.S._Army_Regimental_System
Frumos scris.
De ce era regiment de elita comparativ cu alte unitati? Obiectiv vorbind. Instructie diferita? Ofiteri cu alt tip de gandire nu alde Mos Teaca? Dotare cu armament modern? Pe scurt ce il facea special si eficient in lupte.
„…mulți militari chiar de rang înalt au dezertat chiar spre inamic.” – din nefericire dezertarile la inamic au fost in proportie covarsitoare militari de rang inalt sau cu legaturi apropiate acestora. Dezertarile neaose, fuga din unitate , e o chestie psihologica ce se justifica pana la un punct (cazul taranului care pur si simplu a plecat ca incepea recoltatul) , dezertarea la inamic e o tradare de cea mai joasa speta.
In final , un an nou mai bun si mai linistit si dvs. lt(rez).
Multumesc Cristi! La fel!
Era o unitate de elita din mai multe ratiuni. Instructia era intradevar mai condensata as spune la inceput pentru batalioanele de vanatori, apoi batalionele devenite regimente si-au castigat renumele pe campul de lupta in 1.RM. Apoi in perioada lui Carol al II-lea au devenit de garda, in fapt creand o noua specialitate militara. Existau unitati de garda categoric si inainte insa nu vanatori de garda, deci arma plus specialitatea. Faptul ca aud evenit de garda a atras alte criterii de selectie pentru militari, mai ales ofiterii. Ofiterii erau musai vorbitori de limbi straine, si uita-te la comandanti, cativa i-am trecut aici in revista. Paul Teodorescu spre exemplu, autor publicat in Franta, cu diploma de Saint – Cyr. Gh. Mihail mai sus, scoala la noi, apoi la Viena. Si cam asa erau ofiterii unitatii.
Apoi in 2RM, una din extrem de putinele unitati cu Ordinul MV. clasa a II-a. Stiu de 13 unitati in istoria Romaniei si atat.
Cu dezertarea, aici anticipez un pic, am sa va prezint un articol pe anul vitor cu un dezertor.
Uite ca idee, actuala brigada de Garda mi se pare ceva greu de inteles. O data, nu ne spune titlul ce fel de unitate este. Ok, noi stim ca-i infanterie dar ar trebui sa fie denumita Brigada 1 Infanterie de Garda eventual daca lasam lucrurile asa cum sunt.
Dupa mintea mea, trebuia eventual denumita simplu brigada 1 de garda, cu istoricul aferent. Un regiment de vanatori, sa pastreze aceste traditii, sa spunem batalionul 2/9 vanatori de garda, urmat de bat 6 dorobanti MV si un batalion de artilerie 3 sau 4.Pui un batalion neceremonial logistic, ca trebuie daca ii spui brigada.
Chestia asta ar fi insemnat nu doar sa vedem aceste traditii, drapel de lupta decorat si totul, ce ar fi fost important este atunci cand apar la ceremoniale discuția istorica iscata inevitabil. Vedea oricine este interesat o istorie fantastica si frumoasa plus ca adugam un fast necesar unor zile ca 1 Decembrie si 10 Mai.
Acum discutile sunt la limita absurdului de multe ori si rareori se dicuta depre regimentul 6 MV. Tocmai pentru ca am facut o strutocamila.
O lecție de istorie deosebită , glorie eternă eroilor neamului nostru . Incapacitatea noastră de a învăța din istorie ne costă azi și cel mai trist fapt e că ne-am învățat la nivel de țară cu merge și așa . Lumea zice că negativism ,lumea te tratează cu dispreț ,dar uite cum suntem ca țară ,și unde suntem . 170 miliarde de dolari datorie externă , fără o reformă suntem la marginea prăpastiei. Toți de aici de înjură imediat , da realitatea e tristă , incă avem în România monumente dedicate hoților ,violatorilor și dușmanilor tari care ne-au desfăcut țara România Mare a rămas doar in cărțile de istorie. Bravo pentru articol ,ți se face pielea de găină când îl citești. Trăiasca România și pace peste tară și o schimbare in bine a țării. Dzeu să binecuvânteze Romania.
Foarte interesant. Bine conceput 🙂
Superb articol !
Multumesc stimate domn!
Excelent si foarte interesant articol! Felicitari! Problema este ca azi batalioanele de vanatori de munte sunt cam putine in ArmRo si nu acopera in totalitate zonele de munte ale Romaniei. In partea de vest a Carpatilor Meridionali, in muntii Banatului si in muntii Maramuresului nu sunt batalioane de vanatori de munte. Decat un batalion de VM in muntii Apuseni este cam putin. Ar mai trebui infintate inca 6 batalioane de VM in ArmRo pt a acoperi toata zona montana a Romaniei + batalioanele de sprijin aferente artilerie montana, AA si logistice.
Multumesc frumos!
Sunt absolut de acord ca mai avem nevoie de ochiometric o brigada de VM.
Dupa cum se misca vecinii din vest, Ungaria si Austria in cardasie cu Rusia, cred ca ar ficazul sa fie refacuta mica Antanta.
Categoric nu!
Multumesc @lt(rez)! 🙂
Am si eu 2 intrebari de gâgă:
1. Ce este cifrul asta? De aici: „Specific în acea perioada pentru Regimentul 2 Vânători de Garda No.9 „Alexandru al Iugoslaviei” cifrul nu era cel al Suveranului Român ci acela al Regelui Iugoslav.”
2. Parca citeam mai demult (parca pe la Balcescu sau poate Iorga, nu mai stiu) ca vanatorii sunt destul de vechi in armata noastra, de dinainte de Carol I. Tu stii mai multe?
Merci Nicolae.
1.Cifrul este acel simbol al monarhului de pe uniforma unor unitati al carui comandant onorific este. Constitutional era capul ostirii, clar, dar erau unitati la care exercita macar inspectia direct. Asadar, este acel „F” spre exemplu din poza cu uniforma lui Ferdinand din extremitatea epoletului. Pentru perioada lui Carol al II-lea ai acel „CC”, https://m.facebook.com/muzeul.militar.national/photos/pcb.177740714732302/177738648065842/ aici spre exemplu la coifura se vede cel mai bine, find tinuta regimentelor de graniceri de garda. Toate aveau acest „CC” in perioada respectiva mai putin un regiment, adica V2/9 Garda, avand cifrul regelui Alexandru. Este in poza in articol, aici: Însemnul Regimentului 2/9 cu cifrul regelui Alexandru I al Iugoslaviei.
Se intampla si la case mai mari: https://www.telegraph.co.uk/royal-family/2022/11/13/queen-elizabeths-cypher-remain-military-uniforms-supplies-run/ , acel E II R din capatul epoletului.
2. Da este adevarat, vanatorii isi au originea in batalionul de tiralori infiintat de A.I. Cuza.
@nicolae: desi scurt articolul asta spune esentialul si e exact:
https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2n%C4%83tori_(specialitate_militar%C4%83)
@lt(rez), @steppewolf, multumesc, domnilor!
Imi aminteam ceva, cum ca originile vanatorilor sunt mult mai vechi, citisem in cartea lui Balcescu, el vorbeste de un corp de vanatori, condus initial de un vataf si mai apoi de un capitan. Neagoe Basarab a fost vataf de vanatori inainte sa ajunga domn.
Nu mai stiu pe unde am citit ca se spunea despre vanatori ca la război sunt alaturi de domn iar în vreme de pace se ocupa de vanatul domnesc.
Dupa care vine nu mai stiu ce domn si schimba din vataf de vanatori in aga si astia evolueaza in ceva forta politieneasca.
Par asa, un soi de SPP… 🙂
Erau cei care aprovizionau cu vanat masa domneasca, singurii care aveau permisounea de a vana in branistile domnesti, pe timp de pace. La razboi erau un fel de FOS. Sadoveanu imagineaza o scena cu participarea unei cete de vanatori in care fiul lui Bogdan Hmelnitki este ucis in batalia cu Gheorghe Stefan. Este beletristica desigur dar Sadoveanu pleca de nuste chestii reale din istorie, pacat ca a ajuns sa ss hraneasca din ideologia comunista. Altfel nu exista inca in literatura romana cineva care sa-l egaleze in ceea ce priveste romanul istoric.
Felicitări pt articol !
Ăștia nu au reluat tradițiile, uniformele și simbolurile tocmai pt ce spuneai mai sus…
ar fi iscat discuții, întrebări, lumea ar fi căutat să vadă de unde vin ….
hopa, monarhie….
și întrebarea din mintea oamenilor, de ce nu-i monarhie din nou ?
Deci, Doamne ferește! pt unii.
Sa sti dane ca poate fi si asa. Dar istoria o puteau separa putin de monarhie, ca discutie. Problema este ca noi avem inca un model cvasirusesc…
Ce bine a inceput sa se traiasca rusii: https://x.com/buzzaianu/status/1735362536973668714?s=46&t=jt7TksRVTXbf1oD_6vPtqg
Fain, lt(rez)!
Salut @lt, felicitări pentru articol, foarte bun de citit și seara!
Povestea acestui regiment îmi aduce aminte de o miniserie de filme britanice cu acțiunea în timpul războiului anglo-francez din Portugalia și Spania pe la 1800 și apoi la Waterloo, Sharpe se numea. Regimentul personajului principal era echipat în tunici verzi față de cele roșii obișnuite britanice și aveau niște puști mai aparte în locul muschetelor epocii.
Multumesc Mihai!
La obiect și fără adausuri inutile! Mulțumim pentru paginile de istorie militară cu care ne delectați! Ce a fost: onoare și dedicație. Ce va fi……… .
Multumesc stimate domn! Ce va fi… nu stim. De asta scriu, poate cineva isi ia modele din acesti oameni
Bunicul meu dinspre mama, a fost sergent in brigada/divizia 1 cavalerie, la Arad si stiu ca in 1938 sau 1939 a fost mobilizat si a fost in Est, de unde s-a intors ranit si nu s-a mai vindecat total niciodata. ( am inteles ca intr-o iarna, au fost inconjurati de rusi si a scapat refugiindu-se intr-o mlastina, impreuna cu alti cativa soldati si au stat ascunsi vreo doua saptamani)Puteti oare, cu timpul sa faceti un material si despre acea divizie ?
A avut noroc, chiar daca nu parea asa atunci.
Din ce imi dau seama ce ati auzit se referea la evenimentele de le Stalingrad, luptele de la Kletkaia mai precis. Un atac masiv care a vizat divizia 13 infanterie si flancul stang al diviziei 1 cavalerie. Cavaleristii au respins atacul, dar au fost manevrati pe flanc prin bresa creata in dispozitivul diviziei 13 infanterie. Parte din divizia de cavalerie a fost respinsa in spate. Partea din care facea parte si bunicul dvs.
Insa grosul diviziei a pierdut legatura cu trupele romanesti si s-a repliat spre armata a 6-a germana in Stalingrad, a caror soarta au inpartasit-o pana la capat. Din cei incercuiti majoritatea nu au supravietuit La asta ma refeream cand am spus ca a avut noroc.
Cei care au scapat din incercuie erau doar o umbra a diviziei. Pierderi mari inclusiv in echipament, astfel incat divizia a fost comasata cu 7 cavalerie, o alta divizie trecuta si ea prin Stalingrad.
Când văd uniformele astea pompoase și titluri peste titluri purtare in timp nu pot sa nu am un oarecare dezgust față de realitate.
De ce? Fiindcă momentele de eroism au fost mai mult punctuale, de cele mai multe ori ale unor anonimi luați cu arcanul la oaste.
Ne facem că uităm starea absolut jalnică a corpului ofițeresc, cu prea puține excepții, din aproape toate campaniile.
Ne facem că uităm că armata era doar un loc călduț unde boiernașii care își pierdeau averea la cărți sau copii din flori ai aristocrației își duceau traiul având că singur obiectiv căpătuirea și vânarea de zestre.
Hainele astea frumoase trebuia să fie dublate de calitatea pregătirii dar erau doar o mucava ieftina într-o țară balcanică.
Ce istorie sa reînviem, a unor unități desființate prin luptă?
Zogu permite-mi sa nu fiu intru totul de acord.
Armata avea la vremea respectiva in loc un sistem de serviciu obligatoriu, veneau din toate partile, din toate paturile sociale. Pe de alta parte la atatia ofiteri de exceptie pe care i-am prezentat v-am mentionat si in treacat provonienta, si mi-a ramas intiparita in minte din una din cartile acad. David Prodan expresia ” familie de tarani instariti” sau familie de militari, insa si aici aveam mai multe categorii, una precum amiralul Koslinski si alta precum Hugo Schwab, Ioan Boeriu, Manoliu, si cati si mai cati. Categoria la care faci referire, am puteam mentiona pe Bazu, Ghika, Sturza insa multi dintre ei au servit cu onoare, chiar nobili find.
Putem fi de acord ca orice unitate nu se poate baza pe un simplu renume ci trebuie sa fie dublata de o instructie pe masura.
Da, desfintata prin lupta corect. Si un scarificiu pe care trebuie sa-l respectam.
Parerea mea…
Felicitări pentru articol !!
Păcat de atâta istorie de care nu scrie în manualele școlare!
Am avut în liceu un profesor îndrăgostit de istorie, pe care ne-o ‘povestea’. Nu preda din manual. Erau ore de excepție, pe vremea când în ziare era numai ceașcă…
Mulțumim frumos @lt(rez)!
Sărbători Fericite tuturor!
Buna seara cu totii, cu bucurie gasesc aceste postari cu referire la Reg. 9 Vanatori. As dori sa contribui cu material ramas de la bunicul meu, care a fost recrut al acestui regiment. Cum as putea posta cateva fotografii aici?