Satelitul – săptămânile 2019/09-10-11-12

JAXA și Hayabusa-2

JAXA a publicat o fotografie nouă venită de la Hayabusa-2. Este obținută după desprinderea de Ryugu și se poate vedea umbra Hayabusa-2, urmele rămase pe sol (de la sistemul de propulsie sau tirul cu tantal) și markerul (unul dintre punctele albe).

Ryugu împușcat (sursa JAXA)

Este dovada că totul funcționează conform planului, arătând ca toate etapele prevăzute au avut loc (aryuguizarea, dislocarea de materie cu proiectilul de tantal, obținerea – probabilă – de probe pentru analiză și plecarea).

Ulterior, pe lângă fotografie, tot JAXA a publicat și un film cu apropierea de Ryugu și împușcarea lui.

Hayabusa-2 – recoltarea probelor

 

Virgin Galactic

Virgin Galactic a efectuat zborul de test planificat și anunțat în articolul trecut. Totul a decurs conform planului; așadar vești bune.

VSS Unity la al doilea zbor (sursa Virgin Galactic)

Avionul purtător – WhiteKnightTwo – a decolat din Deșertul Mojave și a lansat nava spațială Unity care a ajuns la 90 km altitudine urcând cu Mach 3. Este al cincilea test cu nava spațială și primul test cu pasager (adică al treilea membru al echipajului). Cei trei vor fi astfel brevetați drept cosmonauți de USFAA.

Dar avem o dispută: Unity a ajuns în spațiu sau nu? 90 km altitudine. Adică Unity este avion cu motor rachetă sau navă spațiala de altitudine joasă? Eu aș zice că e navă spațială. Însă von Karman ar fi spus că e avion. Dacă vă întrebați, americanul de origine maghiară von Karman a calculat limita de altitudine (100 de kilometri) la care atmosfera e atât de rarefiată încât zborul nu mai e posibil. Eu zic că nici la 90 km Unity nu se bazează prea mult pe portanță.

Controversa însă rămâne. La 90 km altitudine avem o navă spațială și cosmonaut sau avion cu pilot? Pentru a contribui la ea, limita propriu zisă e la 86 km. 100 km este o convenție. Deci 90 e in spațiu sau nu? 🙂

Pentru a înregistra și realizări românești în domeniu, ar trebui inițiată o petiție prin care să cerem dispense astfel:
– Pentru ARCA să fie luată in calcul limita de 100 de kilometri și pentru grafica pe calculator (dacă se respectă proporțiile și curbura Pământului într-o imagine realizată prin editare grafică, marcăm un succes: Dumitru Popescu obține aripile, Arca e în spațiu);
– Pentru RoSA să fie luate în calcul simpozioanele (dacă se organizează într-un an 43 de simpozioane și mese rotunde se contorizează ca 10 km; dacă într-un an nu s-au organizat, se reia numărătoarea de la altitudinea zero).

Dar Virgin Galactic își continuă demersul în domeniul turismului spațial. A semnat o înțelegere pentru un cosmodrom (engl spaceport) care se va construi în Emiratele Arabe Unite. De fapt Agenția Spațială a UAE a semnat înțelegerea (MoU – engl memorandum of understanding) cu Abu Dhabi Airports care administrează aeroportul Al Ain, pentru ca aeroportul să fie utilizat pentru zboruri comerciale spațiale. Dar negocierile au fost între Virgin Galactic și UAE Space Agency. Se pare că Virgin Galactic a vândut 600 de bilete deja și locurile sunt ocupate până în 2021.

Cele două excursii ale spațioplanului Virgin Galactic sunt în filmele de mai jos.

Zborurile Unity

 

SpaceX

SpaceX a trimis pe 2 martie până pe ISS noua capsulă destinată transportului de echipaje – Crew Dragon. Pe 8 martie a revenit pe Pământ. Subiectul a fost tratat într-un articol dedicat acestui eveniment.

De multă vreme așteptam să văd când se întâmplă. SpaceX acuză ESA pentru subvenționarea Ariane, viciind astfel concurența pe piața europeană. România are acum neapărată nevoie de un satelit – Arianespace riscă să rămână fără lansări iar industria europeană de profil se duce în prăpastie. Însă corect ar fi să spunem că în competiția pentru lansări guvernamentale europenii au o mână legată la spate, dovedindu-se mai liberali decât țara libertății economice de peste ocean: operatorii federali americani (orice agenție federală mai exact) sunt obligați să folosească produse produse cel puține 51% în USofA. Pentru DoD există unele excepții. Un prieten a spus despre această situație Mai competitivi și inovativi n-ar încerca să fie.

Starship prinde viață. Se pare că a fost reconstruită după accidentul cu vântul și se pregătește de primul zbor. Pe 8 martie a fost mutată din garaj atelier pe rampa de lansare. Au fost testate rezervoarele la temperaturi joase cu azot lichid. A fost adus și motorul Raptor pentru a fi instalat.

SpaceX a renunțat și la vechea idee de a construi întreaga structură din fibră de carbon, decizându-se la inox. Deci a fost ‘dezasamblată’ și matrița inițială. A fost, de asemenea, testat la presiune și rezervorul de fibră de carbon. Urmează testarea cu lichide criogenice.

Elon Musk a ciripit și că testele cu vehiculul suborbital ar putea începe în această săptămână. O școală de surf aflată la câțiva kilometri de atelierul SpaceX transmite live pe internet tot ce se întâmplă.

Zborurile Unity

Pe lângă vehiculul suborbital se pare că se lucrează și la un prim Starship orbital. Și au fost testate și plăcile de ceramică pentru scutul termic.

Mutarea altitudinii unor sateliți StarLink la puțin peste 500 de km (la jumătate față de altitudinea pentru care se obținuse aprobarea FCC) a determinat un protest vehement din partea OneWeb. Care în urma unor simulări se tem de interferențe.

Urmează o lansare cu Falcon Heavy pe 7 aprilie. Motoarele vor fi pornite pentru teste pe 31 martie. Racheta va folosi boostere Block 5, diferite de cele utilizate la lansarea de test.

Surse imagini: Twitter/@SpacePadreIsle, Twitter/@BocaChicaGal, Twitter/@austinbarnard45, Twitter/SpaceX, Teslarati, OneWeb, SpaceX.
 

ISS

Evoluția configurației ISS este mai jos.

Configurație ISS – 8 februarie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

Configurație ISS – 3 martie 2019 (sursa Orbital Velocity)

Configurație ISS – 8 martie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

Configurație ISS – 14 martie 2019 (sursa 1 – NASA; 2 – Orbital Velocity)

La bordul ISS s-a aflat Expediția 58 (engl Expedition 58) până pe 14 martie, acum fiind Expediția 59 (engl Expedition 59).

Expediția 58:
– start: 20 decembrie 2018, la plecarea Soyuz MS-10
– final: 14 martie 2019, la sosirea Soyuz MS-12
– echipaj: Oleg Kononenko, Roscosmos, Comandant; Anne McClain, NASA; David Saint-Jacques, CSA

Expediția 59:
– start: 14 martie 2019, la sosirea Soyuz MS-12
– final (planificat la plecarea MS-11): 25 iunie 2019, la plecarea MS-11
– echipaj: Alexei Ovcinin, Roscosmos; Nick Hague, NASA; Christina Koch, NASA, Oleg Kononenko, Roscosmos, Comandant; Anne McClain, NASA; David Saint-Jacques, CSA

Expedițiile 58 și 59 (sursa NASA)

Alexei Ovcinin și Nick Hague sunt cei doi cosmonauți care au avut nefericitul incident la lansarea anterioară Soyuz. Pe 22 martie 2019 Anne McClain și Nick Hague au avut o ieșire în spațiu.
–
Cele douaă calculatoare experimentale HP aflate pe ISS vor rămâne acolo pe termen nedefinit.

Despre ce este vorba? În 2017, în vederea pregătirii pentru misiunile spre Marte, HPE a trimis 2 calculatoare ‘civile’ (standard) pe ISS pentru a vedea cum se comporta. Acestea trebuiau sa se întoarcă pe Pământ pentru analiză și concluzii acum 3-4 luni, dar o problemă cu tehnica spațială (a se citi racheta) rusească din octombrie anul trecut (detaliată în câteva articole) a întârziat returnarea iar acum, din lipsa disponibilității de capacitate pe traseul ISS-Terra s-a cam renunțat la retur.

Ce calculatoare sunt? Sub denumirea de Spaceborne Computer avem componente standard (cunoscute în domeniu sub denumirea off the shelf), și un sistem de operare Linux, dar nu este totuși chiar un calculator banal. Vorbim de un calculator de 30 de ori mai puternic decât un laptop (are aproximativ 1 TFLOP).

De unde până unde legătura cu Marte? În acest moment pe SSI/ISS există calculatoare vechi și destul de scumpe. Pe ISS se folosesc încă procesoare 386 (ar trebui confirmat totuși pare atât de incredibil așa că mi-am propus să mai verific incă o dată informația). Primul meu procesor (eu fiind Marius) a fost un 5×86. Mint, de fapt a fost o clonă a unui procesor rusesc copiat după unul american, cu 64 kB de memorie (dar mai avea și memorie ROM). În fine… ideea este că orice computere s-ar folosi ele se perimează moral, și sunt greu de înlocuit în spațiu (și la fel de greu de transportat, instalat, etc). SSI/ISS nu are nevoie de super-computere pentru că e aici aproape și transmite toate datele pe Pământ repede, unde acestea sunt procesate. Pe Marte nu va mai fi posibil așa ceva (informația călătorește aproximativ 40 de minute) și atunci e nevoie de capacitate de procesare la fața locului (engl on site). Iar dacă pe SSI/ISS mai ajunge și câte un it-ist, pe Marte nu se știe încă dacă și cum se poate, de unde și interesul pentru tehnologia obișnuită, ‘comună’.

HP a testat în spațiu propriul computer; principala provocare hardware fiind răcirea (realizată prin schimb de căldură aer-apa, adică aerul din incinta dedicată răcește calculatorul, trece printr-un radiator-schimbător de căldura care este conectat la sistemul de transport al apei de pe SSI/ISS). Din punct de vedere software s-a testat sistemul de autodiagnosticare și reparare (atât de necesar pentru Marte).
–
Se discută în stratosfera deciziilor despre prelungirea vieții ISS cu 6 ani (adică până în 2030). Este o discuție foarte serioasă și eu cred că se va transforma în realitate.

Doi parlamentari (un republican și un democrat) au depus un proiect de prelungire a finanțării. Acesta a trecut de Senat cu brio și apoi s-a blocat in Camera Reprezentanților, dar asta doar pentru că s-a încercat trecerea lui prin procedura rapidă care cere majoritate de 2/3, iar nemulțumirile nu au fost legate de acordarea bugetului ci de reglementări comerciale. Nu e prima discuție, deci interesul nu e unul apărut peste noapte. Sunt mulți susținători și mi-a atras atenția numele lui Ted Cruz (la un moment dat unul dintre favoriții la postul de președinte) care are greutate mare, fie și măcar ca senator de Texas.

Iar ISS încă nu e completă, modulul Nauka neajungând încă la ISS. Inițial trebuia să fie lansat în 2007, însă în noiembrie 2018 s-a decis că sigur va ajunge pe orbită în noiembrie 2019. Probabil la momentul la care ISS va fi deorbitată o rachetă Proton sau Angara vor duce pe orbită modulul Nauka (laborator multifuncțional – engl Multipurpose Laboratory Module).
 

Spațiul, noile idei și concurența

Ieri (miercuri, 27 februarie 2019) am putut vedea live (filmul cu înregistrarea lansării este la finalul articolului) lansarea First/OneWeb. Arianespace a lansat din Guiana Franceza o rachetă Soyuz care a dus în spațiu 6 sateliți experimentali ai OneWeb.

Satelit OneWeb (sursa OneWeb)

OneWeb este o companie anglo-americana care are ca scop să ofere servicii de acces la internet de mare viteza (peste 1 Tb/s) peste tot și vrea să facă asta cu o mega constelație de sateliți. Acum au lansat primele șase bucăți pentru teste. Inițial doreau să lanseze 720 de sateliți. În acest moment sunt prevăzute 2 etape: prima – sistemul să fie operațional (presupune 648 de sateliți), urmând ca în etapa următoare să se ajungă la 2000!

De lansări se ocupă Arianespace. Sunt arvunite 20 de lansări cu Soyuz, una cu Ariane 6 (și o opțiune pentru încă 2) și 39 cu Launcher One al Virgin Galactic – adică exact compania și persoana (Richard Branson) despre care se discută în ultimele ediții ale În Spațiu/Satelitul. Ce mică e lumea, nu?

Sateliți OneWeb lansați cu Ariane 6 (sursa Arianespace)

Sateliții sunt manufacturați de Airbus și sunt ieftini – pentru prețul pe care îl au de obicei sateliții de telecomunicații (dar tot ajung la aproximativ 1 million de dolari bucata). Detalii tehnice:
– 150 kg / satelit;
– 40 sateliți produși / lună;
– 36 sateliți / lansare;
– sistemul va fi funcțional în 20-20.
Așadar, vorbim despre sateliți ușori, relativ compacți, cu puține componente și produși în serie – de unde și costul scăzut.

Sateliții vor fi poziționați la 1200 km altitudine; ei vor fi lansați la 450 km (adică deasupra altitudinii la care se află SSI/ISS). Au o durată de viață mai mare de cinci ani. Pentru că tot vorbeam despre aglomerația din spațiu, gunoiul de pe orbită și sindromul Kessler, e clar că vorbim de un număr uriaș – 2000 de sateliți noi. SpaceWeb susține totuși ca ei sunt responsabili și că au prevăzut din faza de proiectare și degradarea orbitală până la 200 km la sfârșitul duratei de viață.

E clar că vorbim despre mulți bani. Foarte mulți bani.

OneWeb a început ca start-up American: O3b (other three billion), cu 16 sateliți la altitudinea de 8000 km (orbită ecuatorială, deci înclinație 0), achiziționat de Google, din care s-a desprins un nou start-up britanic (WorldVu), care a tot crescut, s-a întors în America, și-a schimbat numele și a ajuns acum sa aibă cheltuieli de 3 miliarde de dolari. La începuturi (din informațiile din newsroom) erau foarte apropiați de Elon Musk și SpaceX, iar acum singura racheta pe care nu o folosesc e Falcon 9 (poate și pentru ca SpaceX dezvoltă propria rețea de sateliți). Am mai zis-o pe aia cu ‘ce mica e lumea’?

De unde banii? În spatele OneWeb (cu titulatura de parteneri) găsim Qualcomm, Virgin, Coca-Cola, Hughes, Softbank. La cercetare a participat și ESA (prin UKSA, nu prin RoSA). Fir-ar al dacu’ de Brexit!

Dar la nici o lună după lansarea primilor sateliți, OneWeb și-a crescut capitalul primind investiții de 1.25 miliarde de dolari de la SoftBank, Salinas, Qualcomm și guvernul Ruandei. Fondurile totale investite până acum sunt de 3.4 miliarde USD. Ca picanterie, CEO-ul OneWeb, Adrian Steckel, e fost membru al CA Salinas. ? Lumea devine din ce in ce mai mica. Fondurile sunt importante în primul rând pentru că măresc foarte mult șansele de succes ale OneWeb (Adrian spune acum că internetul OneWeb e inevitabil). Se estimează că întreaga tărășenie va costa 6 miliarde.

Au concurență în SpaceX cu Starlink iar în trecut au mai fost tentative de același gen, unele complet ratate (Teledesic – Bill Gates) iar altele cu succes relativ (Iridium și Globalstar). SpaceWeb speră să aibă un avantaj pentru ca sunt primii și acesta este motivul pentru care se grăbesc.

Ariane 6 ș lansarea de sateliți OneWeb.

 

NASA

Propunerea de buget NASA este de 21 miliarde USD; adică mai puțin cu 500 milioane decât planul anterior. Ca să punem în context, bugetul e în creștere, dar o creștere mai mică decât era estimat până acum.

O mare schimbare ar fi că este în defavoarea SLS! Astfel, bugetul pentru Block 1B este neconfirmat și se cere concentrarea pe prima etapă a dezvoltării – asta mie îmi par a fi doar vorbe dulci pentru că se amână totodată și această primă etapă, care era clar previzionată pentru 2020 iar acum e pentru începutul acelui deceniu. Nu înțeleg dacă amânarea e o întârziere de dezvoltare sau o amânare bugetară. Nu înțeleg nici dacă EM-1 (engl expedition mission 1) este încă în cărți.

Deși planul pentru Lunar Gateway era clar legat de SLS până acum, chiar dacă alocă mai puțini bani și amână Orion+SLS, NASA spune răspicat că Luna e prioritatea (we are going forward to the Moon). Ciudat? Oare?

Și acum o frază care poate da indicii despre vântul schimbării (este doar o speculație din partea mea): competitively procured vehicles, complementing crew transport flights on the SLS and Orion. Hmm. Nu obișnuiesc să fac scenarii, dar poate că ciudățeniile și ambiguitățile (de fapt ambivalentele) sunt semnele unei schimbări ce va urma. Sau poate am ajuns ca AI-ul contemporan care găsește oriunde conexiuni chiar și acolo unde nu sunt. ?

Dar, în ciuda amânării SLS, NASA e decisă referitor la LOP-G.

LOP-G (sursa NASA)

Dacă ne uităm la logouri remarc cât de importantă va fi ESA. Roscosmos poate cam puțin (un modul). Nu e doar o poză; avem și primul partener confirmat oficial (dar știam asta de ceva vreme): Canada a alocat deja 1.4 miliarde de dolari pentru următorii 24 de ani. ESA este oricum cel mai important partener, foarte aproape de nivelul NASA (ponderea poate chiar crește pe măsură ce alte agenții se alătură – invitația NASA e deschisă) și participarea este absolut sigura. De altfel ESA a început lucrul la ESPRIT iar Orion este foarte avansat (modulul de serviciu, mai exact).

Legat de Orion e oficial că SLS are probleme (în afară de bugetul tăiat de care spuneam). Jim Bridenstine – audiat de Senat astăzi 13 martie – a spus că SLS e în întârziere. Pentru misiunea lunara programată în vara lui 2020 (EM-1) SLS nu va fi gata. NASA spune că misiunea e prea importantă pentru a fi întârziată și acum se analizează ce altă rachetă va fi folosită (Delta IV sau Falcon Heavy). Nicio altă rachetă în afară de SLS nu poate trimite acum un Orion complet pe orbita lunara. Alternativa ar fi să fie trimise separat pe orbita Terrei Orion și o treaptă de propulsie intermediară, acestea fiind apoi cuplate și să-și continue misiunea spre Luna. Problema este asamblarea celor două trepte pe orbita Pământului.

Dar EM-2 rămâne programată cu SLS. Care SLS? Daaaar … asta înseamnă că misiunea cu echipaj uman va fi prima utilizare pentru SLS, ori până acum nu s-a riscat un echipaj uman înainte de testarea rachetelor (vezi și Ripley).
 

Luna

Pentru că sunt la modă, la începutul lunii martie 2018 agregatul israelian și-a făcut un selfie. Ok, mai multe.

Selfie Beresheet (sursa SpaceIL)

Dar să continuăm cu Beresheet. A folosit sistemul de propulsie timp de un minut și și-a extins apogeul suficient cât să intre pe traiectoria de pe care va intra pe orbita Lunii. Există și vești mai puțin bun – se pare că sistemul de identificare/vizualizare a stelelor nu e funcțional (din cauza luminii solare) și asta afectează sistemul de poziționare (sau identificare a orientării). Sunt posibile probleme la aselenizare.

Evoluția în general: după cum știam SpaceIL era o organizație care activa pentru promovarea educației și a științei spațiale pe baza donațiilor primite, Beresheet fiind un experiment/demonstrator dezvoltat. Se pare că partea non-capitalistă, altruistă și pur științifică a trecut. IAI si OHB vor dezvolta landerul pentru a oferi soluții comerciale de transport către Lună pentru ESA! ? Pentru NASA – drumuri comerciale către Lună – nu se califică încă și ar fi nevoie de cooptarea unui partener cu capacități de producție in State. După cum se vede, din ce in ce mai mulți se pregătesc pentru naveta spre Lună – semn bun zic eu.

În Satelitul din săptămâna 8, chiar de Mărțișor, Nicolae semnala mici probleme ale Beresheetului; părea apoi că acestea au fost rezolvate cu un reset. Se pare totuși că nimic nu e chiar așa simplu și lumea e mică. Se pare că radiațiile din spațiu au afectat computerul navei israeliene. Din tot colectivul acela de amatori, profesori, voluntari și entuziaști care lucrează benevol la SpaceIL, de problema asta s-a ocupat Meir Nissim Nir, director de sisteme avansate la IAI. Doar așa gratis și din inimă bună, ca să facă și el o faptă în viață, afară de sădirea unui pom. Și a schimbat și criteriile decizionale ale misiunii și a actualizat softul. Un fleac.

Ce înseamna să muncești, să fii perseverent și să tratezi serios un proiect destinat în principiu amatorilor. Și unde se poate ajunge. Și ce perspective se pot deschide. Ce lecție. Și noi avem RoSA. Și ARCA. Pfff…
–
Pe 15 martie am spus ‘noapte bună’ iepurașului de jad. Chinezii declară că misiunea pe Lună este un succes. Roverul Yutu tocmai a depășit durata așteptată de viață (3 zile selenare) și, după ce a parcurs 163 de metri, a fost oprit pe durata nopții lunare și era încă în stare de funcționare. În aceeași situație este și landerul Chang’e 4. Ambele vor hiberna pe durata nopții, temperaturile nocturne ajungând la -190 Celsius. Tot în stare de funcționare este și satelitul de comunicații Queqiao/Coțofana, atât de necesar misiunii deoarece evenimentele au loc pe partea nevazută a Lunii și comunicarea directă cu Pământul nu e posibila. Ne vedem deci cu ei la sfârșitul lunii martie, în ziua de 28 când începe ziua lunara. ? Oare când va avea soarta lui Oppy?
 

Marte

Pe 7 martie s-a aflat că InSight are dificultăți cu una dintre misiunile sale, cea legată de cercetarea geologică a lui Marte.

Sonda germană HP3 (engl Heat and Physical Properties Package), ‘cârtița’ care trebuia să foreze până la 5 metri adâncime a luat o pauză după ce a întâlnit o ‘zonă’ dură care i-a perturbat activitatea.

HP3 (sursa NASA)

Așadar cârtița care trebuia să sape cinci metri și să facă măsurători la fiecare 50 cm a dat de o piatră la 40 cm și s-a oprit. Astfel, după patru ore de percutare a solului (engl hammering) cu o frecvență de 16 lovituri pe minut, timp în care a înaintat 18-50 cm, cârtița a fost oprită din centrul de comandă de pe Pământ (delay la comunicare de ~8 minute). Pe de alta parte am găsit și o sursă care spunea că de la bun început programul presupunea o secvență de 4 ore – deci s-ar fi oprit de la sine. În acest moment sonda de înregistrare a temperaturii e departe de a avea adâncimea necesară de lucru (minim 40 cm) și în plus are deja o înclinație față de verticală (și asta fie va fi corectata, fie va mări lungimea canalului care trebuie săpat).

Filmul probabil al evenimentelor: cârtița a săpat și a dat de o piatră, de care a reușit să treacă (prin ea sau prin dizlocarea ei) și apoi a întâlnit o a doua piatră în care s-a și oprit (la expirarea timpului programat de forare sau prin comanda de stop de pe Pământ). Urmează două săptămâni în care se vor analiza datele și se va stabili următorul pas.

Punctul a fost special ales pentru că oferă o bună șansă de a fora ușor. Totuși situația nu e gravă: DLR spune că probabilitatea de a întâlni roci dure a fost luată în calcul și că ca HP3 poate trece de acestea dar utilizând mai multă energie, fiind necesar un număr mai mare de ‘lovituri’. Imaginile următoare prezintă HP3 – componentele și funcționarea.

Detalii despre acest incident și despre HP3 găsiți mai multe pe site-ul agenției spațiale germane (DLR – German Aerospace Center):

Pentru a ne aduce aminte, Interior Exploration using Seismic Investigations, Geodesy and Heat Transport (InSight) conține:
– germanul HP3 care trebuie să înțeleagă geologia, depunerea straturilor de sol și istoria planetei măsurând conductivitatea termica, de unde va deduce ritmul de dezintegrare radioactivă știind timpul de înjumătățire (engl natural radioactive decay).
– lângă el este francezul SEIS (engl Seismic Experiment for Interior Structure) care înregistrează activitatea seismica (martecutremurele – marsquakes) – atât cea produsâ natural cât și cea a HP3. Și SEIS pare afectat de această piatră.

Mai avem și:
– americanul RISE (engl Rotation and Interior Structure Experiment) care va afla structura miezului planetei. Metoda (interesantă) și subiectul în sine au fost tratate de Iulian in trecut. Categoric merită să aruncați o privire! Laser! ?
– gemenii spanioli TWINS (engl Temperature and Winds for InSight);
– italianul Larri (engl Laser RetroReflector for InSight);
– … dar și IDA, IDC, ICC, și un alt francez – Periferigerilerimini.

Un gând de final este legat de incapacitatea lor, a străinilor, de a gândi pragmatic. În loc să își asume riscul de a ajunge la o piatră și a nu putea trece mai departe, dacă ar fi achiziționat câteva seminarii de consultanță de la RoSA și Metrorex ar fi aflat metoda industriei românești de a prevedea problemele. Trimiteau o bormașină Makita cu percuție care sau nu mai funcționa când agregatul amartiza sau se pierdea la coborâre. Apoi misiunea era declarată succes și orice informație referitoare la ea era ascunsă sau trecută la secret. Își mai amintește cineva de Varvara și Filofteia?
 

Veni, vidi, ușchi!

Apar și concluziile despre Ultima Thule, omul de zăpadă clătitoid (nu cel al lui Jo Nesbo):
– este confirmată teoria conglomerării particulelor sub influența propriei gravitații, unirea lui Ultima și Thule reprezintă probabil ultimul stadiu al acestui proces;
– Zona de ‘sudură’ (gâtul) are o secțiune mică, ceea ce înseamnă că ciocnirea celor două corpuri s-a făcut la viteză mică (2 m/s), iar viteza mică și direcția ciocnirii ne arată că cele doua corpuri s-au format în același loc (altfel ele s-ar fi ciocnit la viteză mare și la un unghi diferit);
– atât axele mici cat și cele mari ale celor două corpuri sunt perfect aliniate (paralele); asta nu poate fi coincidență și ne arată că Ultima și Thule erau companioni mult înainte de a se uni, orbitând unul în jurul celuilalt;
– forma turtită a lobilor nu este încă explicată; sunt cel puțin două ipoteze (viteza de rotație mare sau consistența inițială/densitatea celor doua corpuri).

Reamintesc că New Horizons mai are combustibil și 20 de luni va transmite date; timp în care se uită în Centura Kuiper și se va decide cum va continua misiunea:
– va studia alt obiect din Centura Kuiper;
– upgrade soft pentru a identifica singură subiecte de studiu.
– ușchi – adică pe urmele lui Voyager – ieșire din Sistemul Solar si funcționare cel putin până în 2030.

Comunitatea RM și-a exprimat preferința pentru o combinație între varianta 1 și varianta 3: în centura Kuiper cat se poate și apoi cu un impuls final uscheala.
 

ARCA

Este momentul să vizităm vechii prieteni, arcașii. Nimic nou.
 

RoSA

Toacă bani, mulțumesc de întrebare și interes.
 

Mărunțiș

• Landerul care va ajunge pe Marte în 2021 se va numi Cazacioc, este construit de sovietici ruși și va transporta roverul Rosalind Franklin; este a doua parte a ExoMars. Fiind mâna ESA la mijloc, banii mei sunt pe un bombardament orbital.
• Toyota se va ocupa probabil de construcția landerului lunar japonez care ar trebui să fie lansat în 2029. Poate totuși nu vom găsi pe Lună un complex Dragonul Roșu.
• Un meteorit a trecut nedetectat în decembrie 2018 de rețeaua de apărare terestră amplasată pe orbită și a explodat cu forța a zece bombe atomice. Având mărimea unui autocar, este al doilea ca mărime din cei observați în ultimii 30 de ani, primul fiind cel care a ajuns în Rusia în Celiabinsk în 2013.
• NASA a fotografiat undele de șoc ale unor avioane aflate în zbor supersonic.
• USPS are o emisiune de timbre cu aselenizarea din 1969.
• Chinezii fac un film SF epic despre o călătorie în spațiu. Wandering Earth.
• Natalie Portman joacă rolul unei cosmonaute – Lucy Cola – în filmul Lucy in the Sky.
• Iron Man ajunge să fie pierdut în spațiu. Serios, Marvel Disney? Nu mai există nimic sfânt?

Rosalind Franklin și Cazacioc (sursa ESA)

Toyota Hilux Lunar (sursa JAXA)

Unde de șoc (sursa NASA)

Emisiune de timbre Apollo 11 (sursa USPS)

Wandering Earth

Lucy in the Sky

 

Evenimente și lansări

Evenimentele din perioada următoare sunt:

• 29 martie: Luna ocultează Saturn
• 29 martie: spacewalk – Anne McClain și Christina Koch
• 30-31 martie: trecerea la ora de vară
• 5 aprilie: lună nouă
• 8 aprilie: spacewalk – Nick Hague și David Saint-Jacques
• 25 martie: Luna ocultează Saturn
• 4 mai: ziua Star Wars
• 4 mai: lună nouă

Lansările din perioada următoare sunt:

• 4 aprilie: Soyuz Progress 72P
• 4 aprilie: Soyuz – O3b
• 7 aprilie: SpaceX Falcon Heavy – Arabsat
• 17 aprilie: Northrop Grumman Antares – Cygnus -> ISS
• 25 aprilie: Falcon 9 – SpaceX CRS 17

Lansările din ultima perioadă: Arianespace Soyuz – OneWeb, Soyuz MS-12, Arianespace VEGA, Delta IV – WGS 10.

Arianespace Soyuz – OneWeb (27 februarie 2019)

Soyuz MS-12 – transport, lansare și andocare (14 martie 2019)

Arianespace VEGA – Prisma (22 martie 2019)

Arianespace VEGA – Prisma (22 martie 2019)

 

Fotografia săptămânii

Au trecut patru săptămâni, avem patru fotografii.

Luna văzută din spațiu (sursa NASA)

Lansare Delta IV Heavy (sursa Tom Cross)

Pillars of Creation (sursa NASA)

Cometa 67P (Churyumov-Gerasimenko) vizitată de Rosetta (sursa ESA)

 

Atât.

Marius B, Iulian

(medie: 5,00 din 5)

Încarc...  

Surse:
1. Site European Space Agency – ESA ( http://www.esa.int/ESA )
2. Site German Space Agency – DLR ( https://www.dlr.de/ )
3. Site Centre National d’Etudes Spatiales – CNES ( https://cnes.fr/en )
4. Site Agenzia Spaziale Italiana – ASI ( https://www.asi.it/en )
5. Site Canadian Space Agency – CSA ( http://www.asc-csa.gc.ca )
6. Site UK Space Agency – UKSA ( https://www.gov.uk/government/organisations/uk-space-agency )
7. Site Romanian Space Agency – RoSA ( http://www.rosa.ro/ )
8. Site NASA ( https://www.nasa.gov/ )
9. Site Kennedy Space Center ( https://www.kennedyspacecenter.com/launches-and-events )
10. Site Indian Space Research Organisation – ISRO ( https://www.isro.gov.in/ )
11. Site Roscosmos ( http://en.roscosmos.ru/ )
12. Site JAXA ( http://global.jaxa.jp/ )
13. Mohammed bin Rashid Space Centre ( https://mbrsc.ae/en )
14. Site SpaceX ( http://www.spacex.com/ )
15. Site Ariane Space ( http://www.arianespace.com/ )
16. Site ULA ( https://www.ulalaunch.com )
17. Progress Rocket Space Centre ( http://samspace.ru/ )
18. Site RocketLab ( https://www.rocketlabusa.com/ )
19. Site Stratolaunch ( https://www.stratolaunch.com/ )
20. Site Virgin Orbit ( https://virginorbit.com/ )
21. Site Virgin Galactic ( https://www.virgingalactic.com/ )
22. Site Blue Origin ( https://www.blueorigin.com/ )
23. Site Northrop Grumman ( http://www.northropgrumman.com/MediaResources/MediaKits/Space/Home.aspx )
24. Site Spaceflight Industries ( http://spaceflight.com/ )
25. Pagina Facebook ARCA ( https://www.facebook.com/pg/arcaspace )
26. Site ARCA ( http://arcaspace.com/ )
27. Site Astrobotic Technology ( https://www.astrobotic.com/ )
28. Site Deep Space Systems ( http://www.deepspacesystems.com/ )
29. Site Draper Labs ( https://www.draper.com/ )
30. Site Firefly Aerospace ( https://fireflyspace.com/ )
31. Site Intuitive Machines ( https://www.intuitivemachines.com/ )
32. Site Lockheed Martin Space ( https://www.lockheedmartin.com/en-us/capabilities/space.html )
33. Site Masten Space Systems ( https://www.masten.aero/ )
34. Site Moon Express ( http://www.moonexpress.com/ )
35. Site Orbit Beyond ( https://www.orbitbeyond.com/ )
36. Site Orbit Fab ( https://www.orbitfab.space/ )
37. Site Sierra Nevada Corporation ( https://www.sncorp.com/ )
38. Site Space IL ( http://www.spaceil.com/ )
39. Site Orbex ( https://orbex.space/ )
40. Site OneWeb ( https://www.oneweb.world/ )
–
41. Virgin Galactic’s second spaceflight – and the first Scot in space! ( https://www.virgin.com/richard-branson/virgin-galactics-second-spaceflight-and-first-scot-space , accesat la 2019-03-18)
42. Video: UAE, Virgin Galactic sign spaceport agreement ( https://www.khaleejtimes.com/business/aviation/video-soon-fly-into-space-from-this-uae-airport , accesat la 2018-03-22)
43. Exclusive: SpaceX Accuses Europe’s Ariane Of Unfair Competition ( https://www.worldcrunch.com/business-finance/exclusive-spacex-accuses-europe39s-ariane-of-unfair-competition , accesat la 2019-03-18)
44. Hewlett Packard Enterprise Sends Supercomputer into Space to Accelerate Mission to Mars ( https://www.hpe.com/us/en/newsroom/blog-post/2017/08/hewlett-packard-enterprise-sends-supercomputer-into-space-to-accelerate-mission-to-mars.html , accesat la 2019-03-18)
45. High Performance Commercial Off-The-Shelf (COTS) Computer System on the ISS (Spaceborne Computer) ( https://www.nasa.gov/mission_pages/station/research/experiments/2304.html , accesat la 2019-03-18)
46. OneWeb Secures $1.25 Billion in New Funding After Successful Launch ( https://www.oneweb.world/newsroom/oneweb-secures-1-25-billion-in-new-funding-after-successful-launch , accesat la 2019-03-18)
47. Mars InSight Lander’s ‘Mole’ Pauses Digging ( https://www.nasa.gov/feature/jpl/mars-insight-landers-mole-pauses-digging , accesat la 2019-03-21)
48. The InSight mission logbook ( https://www.dlr.de/blogs/en/desktopdefault.aspx/tabid-5893/9577_read-1090/ , accesat la 2019-03-21)
49. Press Briefing: Revealing the First Primordial Planetesimal ( http://pluto.jhuapl.edu/News-Center/Press-Conferences/index.php?page=2019-03-18 , accesat la 2019-03-21)