Sa stii sa te porti cu Şefu’ este o arta … Trebuie sa il intelegi, sa il asculti, sa ii dai dreptate, sa te faci indispensabil si in final… sa ii iei locul. Toata povestea necesita mult talent si rabdare.
Inca de mic incepi sa te obisnuiesti treptat ca peste tot exista un Şef: sef de clasa, de scara, de bloc, sef de birou, de serviciu, de corporatie, de partid, de tara si probabil or mai fi unii-unii si peste.
Daca ai mai facut si Armata, ai invatat ca, daca intr-o anumita situatie sunt doar doi militari, unul trebuie sa fie sef.
Totodata, este important sa vezi si cine e seful lui Şefu’. Pana la urma trebuie sa ajungi si la ala.
Nu se stie niciodata.
Asa ca trebuie sa pornesti de jos, de preferat intr-un judet din sudul tarii, mai ales dupa o perioada de turbulenta sociala, asa cum ar fi o presupusa revolutie.
In astfel de momente sefii vechi cam trebuie sa plece, vin altii noi si castiga cine e mai iute.
Ca sa obtii un post, trebuie sa intri intr-o grupare. Si la animalele pradatoare, vanatul in haita e mai eficient decat cel solitar. Folosesti gonaci, intimidezi prada si o aduci pe tava vanatorului (sefului), care doar indeplineste formal executia. Cea mai buna forma de organizare pentru acest scop este un partid. Cu cat mai mare, cu atat mai bun.
Poti sa incerci sa fii sef intr-o societate comerciala, dar aici e cel mai greu. Trebuie sa ai performante si judecata e simpla si foarte obiectiva, daca totul e pe bune, fara afaceri cu statul.
Oricum ai targeturi, te intreaba actionarii de profit, e mai complicat.
O alta varianta e sa fii sefulet pe la o societate sau regie de stat. Mai pica o spaga, mai angajezi pe cineva, te mai descurci, oricum nu e rau daca esti baiat cuminte si iti asculti seful.
La partid e simplu: promiti ceva unora care te voteaza daca le oferi ceva, oricum nu de la tine, ci de la altii. Ei uita pana la urmatoarele alegeri toate promisiunile facute si tu gasesti niste scuze decente dand vina pe altii, caci stii de la inceput ca nu o sa iti onorezi promisiunile.
Daca esti baiat destept si intelegi cum functioneaza societatea, te faci sef la un partid.
E meseria ideala daca ai niste ” calitati specifice”: sa poti sa minti fara sa clipesti, sa nu ai constiinta, sa nu existe sentimente de vina, sa posezi o mare putere de manipulare si mai ales dorinta de a conduce. Multe studii stiintifice demonstreaza ca aceste trasaturi de personalitate corespund de fapt psihopatilor. In mod interesant, istoria valideaza aceasta teorie.
Daca suntem corecti, democratia este singura care incearca in mod sistematic oprirea abuzurilor facute de acesti sefi, care au un evident talent de leaderi. Tocmai din acest motiv, ei se opun totdeauna sistemelor democratice. Istoria arata ca de fiecare data rezultatul conducerii de catre astfel de Sefi e un dezastru total. Nu am facut o statistica, dar se pare ca cei cu mustata conduc in clasamentul nenorocirilor.
Prima data incepi la nivel local. Si pe vremea comunistilor, tot cei cu functii in partid o duceau bine.
Desi vechea structura a partidului comunist nu s-a schimbat, la inceput a fost un vid de putere. Trebuiau mutre noi de sefi ca sa dea bine la vot.
Totul a fost simplu. Votantii se uitau nauciti la televizor, nu intelegeau nimic si oricum atentia lor era in alta parte. Credeau in ce le spun politicienii si ziaristii, visau libertate si prosperitate, niste naivi tocmai buni de pacalit.
Intre timp incep sa apara banii: privatizari ciudate cand cumperi active imense pe nimic, afaceri cu statul cu profituri grase. Oricum statul nu se apara: institutiile sale sunt slabe, timorate, iar reflexul de a asculta de partid se mentine.
O frigi tare, te imbogatesti si treptat devii seful judetului.
Asta e de bine. Toata lumea e cu ochii in capitala, nu intereseaza pe nimeni de situatia unei regiuni din provincie daca acolo e liniste. Incepi usor sa intelegi ce bine e sa fii sef. Mai tarziu unii te numesc baron local, intelegand ca prin functia ta de sef controlezi o regiune intreaga.
Asa usor, deja cu buzunarele pline si cu stiinta sefiei la nivel de judet, incepi sa intelegi ca si la nivel central e nevoie de stiinta ta de sef. In plus, mai vezi ca nu esti singur si te poti alia cu altii ca tine.
Incepi sa intelegi usor ca partidul in care esti e condus de un sef cam al dracului, fost matelot, obisnuit sa fie dur cu subalternii.
Atunci te muti la o alta gasca, care are un sef batran si deja cam moale si incepi usor sa cresti.
Lumea nu te percepe ca pe un pericol, intrucat stii bine eficienta infiltrarii prin „Şefu’, era să aveţi o scamă !”. Incepi sa visezi cum o sa ii conduci tu cu o mana de fier, doar esti convins ca te pricepi.
Te ispiteste gandul sa ajungi sef de partid. Se ridica unul cam gomos, cu multe fite, plin de el si nitel cam lacom. Treptat se prabuseste si in final mai face si niste puscarie mai mult de forma. I-a tras-o matelotul care era mai smecher si cu stiinta sefiei. Poti sa fi un sef bun, chiar daca faci porcarii. Important e sa iti controlezi obsesiv subordonatii, sa stii pe cine sa cresti, pe cine sa te bazezi si pe cine sa inlaturi din fasa.
Poti eventual sa mai ai ghinion cu o subordonata blonda.
Cam asa sta treaba cu puterea.
Treptat in partidul tau ajunge, intr-un mod cam ciudat, sef, un baietel cam imberb, fara mare experienta si cu niste idei mai ciudate. Usor, usor te apropii de el, incepi sa „il lucrezi” prin fel de fel de aliante cu oameni ca tine, toti de bine, cu experienta „celor porniti de jos”, pana il dobori.
Te duci la petreceri ale sefilor cu ceva putere, le arati ca stii sa tai un porc si le pregatesti niste sorici. E cum spun americanii „piece of cake”.
Ca sa ii arati loialitatea, fiind un bun psiholog al slabiciunilor sefilor, te gandesti ca cea mai importanta zi din viata oricarui om este ziua sa de nastere.
Atunci, gasesti o solutie simpla, bazata pe toti sefuletii din subordinea ta, care depind de semnatura pixului tau pe amaratele lor de bugete : organizezi pentru Sefu’ sarbatorirea zilei sale de nastere pe un mare stadion. L-ai facut sa aiba 100% incredere in tine si poti deja sa aplici planul de suprimare a lui. Daca e fraier, chiar si-o merita. Sah, mat! Chiar esti bun si meriti mai mult. Nu mai are cine sa iti stea in cale.
Apari in sfarsit la conducerea puterea baronilor locali, „cei care cunosc realitatile si s-au batut sa tina totul sub control, asa cum este normal intr-un grup bine organizat”.
Urmeaza alegerile si promiti, din functia de sef al celui mai mare partid, orice vrea sa auda electoratul.
Oricum nu costa nimic si nu implica mari responsabilitati.
In calitate de sef al celui mai mare partid, dintr-o mica problema juridica nu poti conduce direct si trebuie sa lucrezi prin „proxi”.
Teoretic nu e greu, dar trebuie sa iti alegi bine sefuletii. Gresesti de doua ori, ii dai jos fara jena si iti instalezi cele mai incompetente dar fidele persoane pe posturile de sefuleti.
Cel mai bine e sa fie fara nici un pic de experienta si total dependenti. Doar stii bine cum se dau jos sefii. Nu trebuie sa risti nimic.
Incerci sa oferi celor care te-au votat ce ai promis: pensii, salarii marite pentru bugetari…
Asa iti asiguri ca ai controlul si multi sefuleti ascultatori in subordine.
Daca te gandesti bine, ce o sa faca altii daca prin absurd ar castiga viitoarele alegeri ? Vor taia ce ai dat tu, deci sunt terminati oricum. Jucam cu manta.
Acum, ajuns sef de tara, incepi sa te gandesti cum se joaca la nivelul asta.
Trebuie sa actionezi pe doua planuri :
In plan intern – toti sefii din puterea legislativa, executiva si judecatoreasca sa fie ai tai .
Cine misca nu mai misca. Este elementar de clar si de simplu. Doar nu trebuie sa inventezi roata.
Cand ai controlul complet ai si spatele asigurat. Te mai incurca unii cu idei aiurea, care sustin separarea puterilor in stat. Asa ceva nu trebuie sa existe daca esti seful partidului care controleaza tot, ca doar de aia ai castigat alegerile. Se strang unii prin piata si striga cate ceva impotriva puterii. Ce naiba, astia nu au sefi ? Nu se poate sa manifesteze fara un sef si fara sa fie platiti, nici ei nici cateii lor.
Daca nu au sef cu care sa negociem, le-am inventat unul: suna bine fiindca e un evreu ungur, miliardar, criticat si prin alte tari ca finanteaza oricum ceva ce nici nu incercam sa intelegem.
In concluzie, seful lor e de vina ca ii plateste, ca doar functioneaza ca si noi, tot pe bani si interese. Nu inteleg de ce nu vrea sa o dam la pace, asa ca intre sefi.
Daca am vazut ca astia o tot tin asa si in plus mai exista unul ce locuieste confortabil intr-un palat in varful dealului si nu intelege cine e Seful, am organizat un miting.
I-am pus pe toti sefii din subordine sa isi aduca subalternii dependenti sa vina in piata mare din capitala. Sa vada toata lumea ce muschi avem. Daca o judecam logic, in democratie exista doar suprematia majoritatii, deci a numerelor. Calitatea nu exista in aceasta ecuatie foarte simpla.
In plan extern – trebuie sa intelegi ca si aici exista sefi. Daca ne uitam la istoria noastra, ca tara, totdeauna conducatorii s-au „orientat” dupa un Sef. Ne amintim de Sultanii de la Istanbul, sefii care cereau bani si obedienta, oferite de majoritatea conducatorilor din Principatele Romane. Cine a incercat sa ii supere pe Sefi a cam patit-o, unii chiar rau de tot. Unii au platit cu capul. Regula simpla ca nu e bine sa te pui rau cu Seful are o confirmare istorica bine argumentata. In functie de vremuri, s-au gasit noi sefi carora sa le arati cat demult ii respecti.
Prima regula este sa intelegi bine cine e Seful tau.
Ca sa nu facem analize istorice de profunzime, avem un fost sef care a afirmat ca va raspunde „oral” la toate cerintele Sefului sefilor. A rezistat 10 ani si a facut cam ce a vrut.
Concluzia e simpla : trebuie sa te pui bine cu Seful Sefilor ca sa rezisti.
Aparent acesta, acum, este aflat peste Oceanul Atlantic.
Seful sefilor, desi a fost intruchipat de mai multe personaje, are un palmares ciudat, reusind sa reteze scurt vorba si gatul unor sefuleti pretins „nealiniati” din Irak, Libia sau Yugoslavia. (asta in ultima perioada)
Daca iti controlezi sefuletii din subordine ca sa nu o incasezi pe la spate si daca intri in gratiile Sefului sefilor, atunci esti sef de sef.
Ca sa ajungi in gratiile Sefului sefilor, trebuie sa te „orientezi”.
Cum spun baietii din multinationale, trebuie sa fi proactiv.
Cand l-au numit, dai fuga si te prezinti. Faci o plecaciune, platesti la portari, intermediari, dar stii ca macar te-a vazut odata. Poate isi va aminti de tine. Important e sa afli ce isi doreste Seful.
Urmatorul pas este sa iti gasesti consilieri care sa te apropie de Sefu sefilor.
Chiar la marele miting, a vorbit un baiat in engleza, spunand ca e pentru presa straina. Mesajul era de fapt sa auda Seful sefilor: am auzit ca si matale ai probleme cu un procuror care te ancheteaza si ii dai flit, deci intelege si mata’ pe seful nostru, ca doar problema e similara.
Alt pas este sa intelegi situatia sefilor de pe „piata libera”.
La Rasarit e un sef tare care isi face o imagine de macho man, joaca la cacealma, calareste ursi, piloteaza avioane, conduce camioane sau submarine si sta la butoanele de Sef in mod perpetuu . In plus este un barbat viril care joaca rolul de mascul alpha, inclusiv afisandu-se cu partenere mult mai tinere. Daca stai sa te gandesti un pic nu e un model tocmai rau, pentru tine ca Sef.
Un pic mai la Sud, e un mustacios care si-a aratat tare de tot muschii semilunii. Joaca dur intern si pe plan extern face exhibitionism. El a inventat ideea de stat paralel, care nu e deloc de neglijat.
La vest e un ungur ce joaca foarte tare cartea nationalismului, dupa ce si-a dezavuat fostul sau sef al #resist. Parca nici asta nu e de colo.
In UE se vede lipsa unui Sef. Toata lumea isi da cu parerea si nu au un Sef. Pe astia ii pacalesti usor, spunandu-le ca ai spus altceva interlocutorilor. Oricum e vai de ei.
Ai mai gasit un premier (Bibi) in Israel care are si el probleme cu sefuletii lui (tot cu justitia), dar speri ca asta e prieten cu Seful sefilor.
Ai actionat cum trebuie si te-ai gandit ca trebuie sa acordam 2% din PIB pentru inarmare ca sa vada Seful sefilor ca il ascultam si chiar il iubim…chiar daca banutii aia ar sta mai bine in punga ta decat sa fie necesari fraierilor in uniforma, cine-stie, poate iese ceva din combinatii.
Alti fraieri din UE au facut pe desteptii si acum Seful sefilor se uita urat la ei.
E cam greu sa cumparam din US, fiindca astia nu au voie sa dea spaga. Barem ne punem bine cu Seful Sefilor. Poate ne mai scoatem printr-un blat cu Bibi, care ne intelege si ne lasa sa mai ciugulim un pic, ca doar nu o facem doar pentru principii.
Prin UE au mai fost Sefi care s-au descurcat luptand cu justitia : Berlusconi e exemplul meu preferat. A schimbat legile ca sa scape si in final nu a patit nimic, ca Fiorentina cu mai bine de un deceniu in urma, in plus si acum strange voturi de la o multime de fraieri. Non è la Rai? Ba este!
Problema grava e ca nu prea il intelegem pe Seful Sefilor. S-a intalnit de curand cu seful din Coreea de Nord, poreclit Rocket Man. Asta parea un baiat de cartier care si-a procurat arme nucleare.
Barem a scapat fata de fraierii care nu le aveau (Saddam si Gadaffi). Seful sefilor s-a intalnit cu el si zice ca e de bine.
Ce dracu sa mai intelegi, dar eu sunt oricum cu Seful sefilor. Ce deschide el gura, aprobam automat: mutam ambasade, importuri armament, acordul cu coreeanul atomic – adica orice ne cere, ca doar avem exemplul oral al matelotului fost presedinte.
Sefu’ te iubim !!! Ca ca tine mustacim.
P.S Acest articol este un pamflet, orice asemanare cu personaje sau intamplari reale este – cica – strict intamplatoare.