Buletin naval: modernizarea Hamina

Nicolae

4 ani ago

Pe scurt, modernizarea Hamina este exact ceea ce ar trebui să facem şi noi cu ale noastre nave purtătoare de rachete din clasa Tarantul. Însă mai întâi cred că ar merita să stabilim puţin cadrul poveştii de astăzi, să facem o introducere. Deci…

Introducere

Finlanda este o ţară cu ieşire la Marea Baltică, vecină cu Rusia şi membră a Uniunii Europene dar nu şi a NATO, însă participă la Parteneriatul pentru Pace[1]. Are o suprafaţă de 338.424 km² şi o populaţie de circa 5,5 milioane de locuitori. PIB-ul per capita este de aproximativ 50.000 USD.[2]

Finlanda are ieşire la Marea Baltică, Golful Finlandei la sud şi Golful Botnic de-a lungul coastei vestice. Marea teritorială a Finlandei are o suprafaţă de 54.130 km² la care se adaugă o zonă economică exclusivă în suprafaţă de 29.080 km².[3]

Delimitarea mării teritoriale şi a zonei economice exclusive a Finlandei. Sursa foto: msp-platform.eu

Marea Baltică, locul de acţiune al flotei finlandeze, are o lungime totală de 1.601 km şi o lăţime maximă de 193 km, lungimea totală a ţărmurilor fiind de aproximativ 8.000 km. Suprafaţa totală este de 377.000 km, adâncimea medie de 55 m iar adâncimea maximă de 459 m. Spre deosebire de Marea Neagră, de exemplu, în Marea Baltică sunt foarte multe insule. La fel ca Marea Neagră, este o mare cu salinitate foarte mică datorită poate şi numeroaselor fluvii care se varsă în ea. Nu este ceva anormal ca marea să îngheţe pe timpul iernii şi, uneori furtuni violente se pot forma din senin.[4]

Flota Finlandei

În prezent, flota Finlandei este alcătuită în special din nave purtătoare de rachete – missile boats, nave puitoare de mine şi dragoare. Cred că o pot defini fără a greşi prea mult ca o forţă navală preponderent costieră.

Principalele unităţi combatante sunt navele purtătoare de rachete de clasă Rauma – 4 unităţi modernizate în anii 2010 – 2013 şi cele de clasă Hamina, mult mai noi, tot patru unităţi. Navele ambelor clase au un deplasament de circa 250 tone.

Acestora li se adaugă 5 puitoare de mine (două clase, unele mai mari, peste 1000 tone deplasament, unele mai mici, circa 800 tone deplasament), 3 dragoare moderne de 680 de tone şi alte 10 dragoare de mici dimensiuni. Pe lângă navele combatante avem şi nave auxiliare sau nave şcoală.[5]

Nu am mai scris despre organizarea flotei pentru că, cel mai probabil, cele 4 noi fregate uşoare de clasă Pohjanmaa vor conduce la reorganizarea acesteia. Navelor li se adaugă bateriile de coastă şi aviaţia.

Hamina. Caracteristici

În esenţă, Hamina sunt vedete rapide purtătoare de rachete, în genul vedetelor OSA pe care le-a avut şi marina noastră în înzestrare şi despre care puteţi citi mai multe accesând acest link. Construcţia cocii este din aluminiu în timp ce suprastructurile sunt realizate din fibră de carbon. S-au mai folosit kevlar-ul şi balsa. Evacuarea gazelor de la motoare se poate face fie sub linia de plutire, fie în aer în timp ce 50 de duze pot acoperi întreaga navă cu o peliculă de apă. Toate acestea în numele reducerii semnăturii navei atât în spectrul undelor radio cât şi în cel infraroşu.[6]

VPR de clasă Hamina dinaintea modernizării. Se observă puntea prova ocupată preponderent de turela Bofors de 57 mm. Sursa foto: wikipedia

Caracteristici tehnice[7]:

L x l x p (metri): 50,8 x 8,5 x 1,7
Deplasament (tone): 250
Propulsie: 2 × MTU 16V 538 TB93 diesel; 2 x Rolls Royce Kamewa 90SII waterjets
Viteza (Noduri): peste 30
Raza de acţiune (mile marine): 500
Echipaj: 26

Senzori şi armament:

Radar de cercetare TRS-3D-16-ES (fosta EADS, actualmente Hensoldt)
Radar de control al focului Saab Ceros 200
Radar de navigaţie Selesmar Consilium
Sistem IFF (identificare amic/inamic) MSSR 2000 (EADS)
Bila opto-electronică
Sonar Simrad Subsea Toadfish
Suită de contramăsuri şi luptă electronică
1 x tun rapid Bofors 57 mm
2 x mitraliere de 12,7 mm
8 x rachete AA Umkhonto IR
4 x rachete AN RBS-15 Mk 2 sau 3, în funcţie de sursă
Şine pentru lansarea minelor marine
Sistem de conducere centralizată a luptei Tacticos sau Atlas ANCS 2000, în funcţie de sursă

Modernizarea de la mijlocul vieţii operaţionale

Modernizarea navelor a venit cu câteva modificări semnificative. Astfel, întrucât erau deja supraîncărcate, tunul de 57 mm a fost înlocuit cu unul de 40 mm pentru a permite adăugarea sistemelor de lansare a torpilelor suedeze, Torped 45 şi, mai târziu, 47. Pe lângă sonarul din chilă îşi face apariţia şi cel tractat cu adâncime variabilă produs de Kongsberg, tip ST2400. Prin urmare, nava dobândeşte capabilităţi în lupta împotriva submarinelor. Radarele navei au fost actualizate până la ultima lor versiune nefiind înlocuite.

Tornio, după modernizare. Se remarcă noua turelă de 40 mm care va fi instalată şi pe Type 31. Sursa foto: hs.fi

O altă modificare majoră o reprezintă înlocuirea rachetelor RBS-15 cu rachete anti-navă Gabriel Mk-5 şi noul sistem de conducere centralizată a luptei, binecunoscutul produs Saab, 9LV. Cele două mitraliere sunt înlocuite cu o teleoperabilă Saab Trackfire echipată tot cu mitralieră de 12,7 mm.

În competiţia finlandeză pentru alegerea unei noi rachete anti-navă, pe lângă israelieni, au mai participat şi cei de la Boeing cu Harpoon, Kongsberg cu NSM, MBDA cu Exocet şi Saab cu RBS. Evident, toate în ultima lor declinare.[8] Mărturisesc că alegerea finlandezilor a fost surprinzătoare pentru mine şi, chiar dacă nu ştiu exact care au fost criteriile folosite întru această alegere, e destul de clar că e ceva de capul rachetei aleia.

Adăugarea unor noi sisteme de luptă (cele anti-submarin) va determina mărirea echipajului astfel încât navele au necesitat recompartimentarea şi modernizarea spaţiilor dedicate.

Tornio, post-modernizare, vedere babord. Sursa foto: corporal frisk

De ce au insistat finlandezii să facă din Hamina nişte vânătoare mici de submarine deşi au proiectul Pohjanmaa în lucru, nu ştiu. Probabil necesitatea unei astfel de capabilităţi este puternic resimţită la nivelul marinei finlandeze pentru că adăugarea unui sonar tractat şi a unor torpile nu face neapărat şi automat dintr-o vedetă rapidă purtătoare de rachete un bun vânător de submarine. Navele sunt mici şi supraîncărcate, performanţele nautice pe vreme rea nefiind probabil cele mai bune. Ceea ce va limita şi îngreuna atât utilizarea sonarului tractat (lansare şi ridicare în/din apă) cât şi a celui din chilă, susceptibil a ieşi din apă în cazul unui tangaj/ruliu pronunţat. În plus, Hamina nu are asemeni Pohjanmaa capacitatea de a naviga în condiţii de mare îngheţată şi nici propulsia hibridă, diesel-electrică a celei din urmă.

Una peste alta, prima vedetă modernizată, Tornio, a fost predată în ianuarie 2020 marinei finlandeze de către Patria, compania care s-a ocupat de coordonarea întregii operaţiuni. Toate cele patru unităţi ale clasei vor trece prin aceleaşi proceduri urmărindu-se menţinerea lor în serviciu până în anii 2030.[9]

Tornio, post modernizare, vedere prova. Sursa foto: navaltoday.com

În loc de sfârşit

Având în vedere cele de mai sus, nu pot să nu constat că situaţia marinei române este destul de similară cu cea a marinei Finlandei şi că, poate ar trebui să ne uităm cu ceva mai multă atenţie la ce face marina finlandeză. A nu se înţelege că trebuie să luam nave în genul Hamina în număr foarte mare sau să ne bazăm exclusiv pe ele, aşa cum sunt nevoiţi s-o facă pe moment finlandezii în aşteptarea noilor corvete/fregate Pohjanmaa. În condiţiile în care nevoile armatei sunt foarte mari şi cam toate urgente iar economia pare să meargă într-o direcţie greşită, poate că s-ar impune o reorientare de la configuraţia cu 3 fregate, 4 corvete, 3 nave purtătoare de rachete către una de tip 2-4-6. Cam cum ar trebui să arate noile nave purtătoare de rachete ale marinei române? Un potenţial răspuns poate fi în poza de mai jos, cu menţiunea „o versiune ieftină a navei din poza de mai jos”.