Buletin naval. Proliferarea vehiculelor submersibile fără echipaj mai are de așteptat

Proliferarea vehiculelor submersibile de luptă fără echipaj, pe modelul aeronavelor fără pilot sau al ambarcațiunilor fără echipaj, mai are de așteptat în contextul provocărilor tehnice generate de necesitatea asigurării comunicațiilor și controlului acestora. Pe modelul „iarna nu-i ca vara” ca să cităm un președinte celebru, nici comunicațiile din mediul subacvatic nu-s la fel de simple ca cele din mediul terestru.

Realizarea unui vehicul submersibil de luptă fără echipaj nu prezintă provocări tehnice deosebite, în esență vorbim de un submarin la scară redusă. Înarmarea unui astfel de vehicul nu prezintă nici ea provocări tehnice deosebite. Controlul unui astfel de vehicul aflat în imersiune precum și integrarea factorului uman în procesul decizional de atac al inamicului ridică însă probleme tehnice nivelului actual al industriei de profil.

Din motivul mai sus enunțat nu am asistat încă la o proliferare a acestui tip de armă în rândul marinelor lumii deși cam toți „greii” au de ceva timp astfel de proiecte în dezvoltare. Conform unei știri vechi preluate de pe Defense News, francezii doresc și ei să aprofundeze posibilitățile acestui domeniu. Pe 7 iunie 2023, Naval Group anunța că i-a fost atribuit un contract pentru a studia și dezvolta proiectul unui vehicul de luptă submarin fără echipaj la bord.

Pe lista capacităților tehnico-tactice avute în vedere de marina franceză avem și clasicul ISR, care în traducere mot-a-mot ar veni „informații, supraveghere și recunoaștere”. În anticiparea nevoilor marinei franceze, Naval Group se ocupa deja de ceva timp de un astfel de vehicul submarin fără echipaj de foarte mari dimensiuni (XL-UUV), un prototip al acestuia fiind dezvăluit pentru prima dată de companie în 2021.

După cum spuneam la început, introducerea factorului uman în circuitul decizional al unui astfel de submarin de luptă este foarte dificilă în lipsa unui sistem de comunicații submarine sigur, rapid și fiabil. Prin urmare, Naval Group se străduiește să dezvolte pentru aceste submarine de luptă fără echipaj un sistem care va permite un anumit grad de autonomie în luarea deciziilor de către vehicul (așa cum ar fi atacul unei ținte cu o torpilă), sistem dezvoltat împreună cu Centrul Național de Cercetare Aerospațială din Franța (ONERA). Practic, francezii încearcă să construiască un creier pentru drone.

proliferarea vehiculelor submersibile fara echipaj mai are de asteptat

Manta Sursa foto: Navy Lookout

Royal Navy este în ultima vreme pe „valul” noilor tehnologii. Marina britanică a demarat acum câțiva ani buni un ambițios program de dezvoltare a unui vehicul submersibil de mari dimensiuni fără echipaj la bord. În 2020 au primit Manta, un vehicul construit de MSubs din Plymouth, care de atunci a trecut prin numeroase teste, scopul final fiind integrarea unei astfel de capacități tehnico-tactice în Royal Navy. Testele par să fi fost promițătoare pentru că marina britanică a comandat încă unul aceleiași companii, Cetus, care va fi livrat undeva spre sfârșitul lui 2024. Spre deosebire de Manta care a fost închiriat, Cetus va fi proprietatea statului britanic.

La fel ca Naval Group, compania BAE Systems este și ea în „zonă”, dezvoltând pe banii ei proiectul Herne.

Pe 20 decembrie 2023, Boeing a livrat și ea către US Navy primul vehicul submersibil de mari dimensiuni fără echipaj, sugestiv botezat Orca. Aici comunicatul de presă. Ann Stevens, VP al Boeing Maritime and Intelligence Systems a declarat cu ocazia livrării: 

Acesta este punctul culminant a mai mult de un deceniu de muncă de pionierat, dezvoltând un vehicul submarin cu rază lungă de acțiune, complet autonom, cu o mare de încărcătură utilă, care poate funcționa complet independent de nava mamă.

proliferarea vehiculelor submersibile fara echipaj mai are de asteptat

Orca, în toată splendoarea ei. Sursa foto: Boeing

Orca are la bază proiectul Echo Voyager.

Operaționalizarea unui astfel de vehicul va da ocazia marinelor mici de a dobândi o capacitate tehnico-tactică importantă la un preț rezonabil. Nu este necesară o documentare minuțioasă pentru a realiza că bugetul necesar dezvoltării și implementării unui program de înzestrare, dotare și operaționalizare a unei marine militare cu submarine diesel-electrice de atac (SSK) nu este tocmai ieftin. Costurile operaționale și de întreținere & reparații nu sunt nici ele tocmai reduse și am văzut la argentinieni că economiile în materie de reparații conduc la catastrofe și pierderi de vieți omenești.

În cazul marinelor consacrate, așa cum este Royal Navy, o astfel de capacitate tehnico-tactică este mai mult decât binevenită în contextul în care numărul de submarine al Royal Navy scade în timp ce politicienii nu fac decât să continue să adauge noi și noi cerințe operaționale pentru aceste forțe deja intinse la maxim. De curând, un submarin nuclear cu rachete balistice (SSBN) britanic a fost nevoit să doboare toate recordurile în ceea ce privește durata unei astfel de misiuni din cauza numărului redus de nave de care dispune Royal Navy (4) coroborat cu unele probleme neașteptate pe lanțul de întreținere și reparații. La întoarcerea din misiune, nava arăta cam așa:

Asta ca să înțelegem că 2 nu este 4 sau că 2 nu este pur și simplu suficient, minimul necesar acceptat fiind de 3.

14 comentarii:

  1. Sau ca sa punem altfel problema, daca erau viabile se faceau deja in Ucraina, cu ceva sprijin vestic? Un argument de genul vazusem undeva despre conspiratii, la modul ca daca era viabila o idee, tot o dezvolta cineva, chinezii, coreenii, rusii, daca americanii o suprimau in favoarea altui big business. Aici Ucraina care tre sa faca pe dracu-n patru nu a facut (inca) o drona submarina. Daca ar rezolva cineva problemele la timp poate le vedem testate hihi.

    La noi ar merge 3 sub-uri pitice in loc de 2 mari?

    2
    • Nu cred ca ucrainenii au expertiza necesara dezvoltarii unei astfel de arme. Au fost ceva stiri la un moment dat cum ca dezvolta un soi de drona submarina de atac dar nu s-a mai auzit nimic de atunci si baza o constituie tot ambarcatiunile kamikaze. Rusii si-au tot promovat Poseidon, chinezii au si ei niste incercari, americanii si britanicii par cei mai avansati si acum incearca si francezii. Comunicatiile submarine in timp real raman problema de baza.
      Nu sunt adeptul submarinelor de buzunar. Istoric vorbind au avut rezultate… mixte. Principala arma a unui submarin este discretia. Ca sa fii discret ai nevoie sa ramai cat mai mult timp in imersiune. Pentru asta ai nevoie de o nava mai mare, nu este vorba doar de raza de actiune per se, e vorba de autonomie care este data de rezervele de hrana, carturile echipajului, numarul de torpile etc samd
      Nu am date, dar nu cred ca economiile facute cu un submarin mai mic vs. unul mai mare iti permit sa iei 3 mici in loc de 2 mari. Ma bazez pe faptul ca, si daca e mai mic, tot necesita sonar, sistem centralizat de conducere a luptei, torpile etc Ori astea costa mult indiferent ca le pui pe un mini-submarin sau pe unul normal…

      9
    • Tehnologia UUV din articol este mult prea avansata sa o vedem in maini ucrainiene. Ca nota de consolare, de va fi utilizata in acest conflict, cel mai probabil va pleca din ape romanesti.

  2. Aceste aparate sunt mult mai dezvoltate decat este scris pe net. Cine
    stie cum si cat nu are permisia sa discute subiectul. Dintr o parte e pacat ca e f interesant dar din cealalta mai bine asa.? AI nu e numai o poveste.

    8
  3. În minisubmarine e îngrămădit totul. Oamenii se suportă greu unii pe alții în spații închise. În timpul pandemiei când erau restricții de circulație s-au raportat creșterea violențelor conjugale (adică își băteau nevestele luate cu jurăminte, declarații și popă). Cum ar fi să stea câțiva bărbați în câțiva metri pătrați timp de câteva zile sub apă? Ar trebui să fie selectați ca personalul de pe Stația spațială.

    1
  4. Mi se pare greu de crezut că nu s-a găsit o soluție deja la asta. Până și ucrainienii își pot face dronele submersibile, tot ce trebuie să facă e să despartă partea de comunicații (camera și antena care rămân la suprafață, cu posibilitatea de a intra în imersiune până la adancimi care mai permit comunicațiile) și drona propriu-zisă care se află tot timpul în imersiune. Legătura între ele se poate face cu fibră optică și două fire pentru alimentarea electrică (o fibră optică e imună la bruiaj, rezistă la tensiuni mecanice mai mari de 100 kg, iar o fibră single-mode poate avea o lungime de 8 km și o greutate redusă)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *