GANDACI ZBURATORI 11

GM A-1 LA MUROC

Testele cu GM A-1 “Bug” au inceput in vara lui 1941, GM trimitand drona la Langley Field pentru teste preliminare in tunelul de vant. A urmat prima serie de teste in teren desfasurate la Lake Muroc in Desertul Mojave/California, 3 la numar, acestea desfasurandu-se in perioada noiembrie-decembrie 1941 (eeee, Lake Muroc, un camp de sare/lac uscat, se afla la doar 4,80 est de Edwards Air Force Base, casa Air Force Test Center, Air Force Test School Pilots, NASA Armstrong Flight Research Center, Air Force Materiel Command. Astazi face parte din Edwards AFB. Ca fapt divers, Chuck Yeager a depasit bariera sonica cu Bell X-1 la Lake Muroc. Aici s-au testat o gramada de “bunatati”. USAAF au pus ochii pe Muroc Dry Lake/Rogers Dry Lake aflat la aproximativ 160 km nord de Los Angeles, lac secat cu suprafata plana/pista de sare de aproximativ 170 kmp inca din 1933, “Hap” Arnold considerand-o ideala pentru teste de bombardament, formare bombardieri&tragatori si nu numai, basca faptul ca se afla depare de ochi indiscreti…De altfel, generalul Arnold a si initiat primele demersuri de achizitie/dobandire a zonei izolate Muroc Dry Lake, in 1933 numind zona Muroc Bombing and Gunnery Range –spunea despre zona ca e “plata ca o masa de billiard”. In 1937, USAAC a infintat aici Muroc Air Field, baza de antrenament si zona de testare, din decembrie 1949, Edwards Air Force Base). Testele n-au fost reusite, fiabilitatea dronelor si sistemul de control fiind sub asteptari.

Primul test in teren cu GM A-1 “Bug” a avut loc pe 15 noiembrie 1941 sub supravegherea lui Kettering si Holloman…Drona a fost lansata de pe un carucior dispus pe sine similar Kettering Bug. La viteza de 146 kmh drona s-a desprins de carucior dar s-a prabusit imediat dupa desprindere. A urmat al doilea test pe 5 decembrie 1941, si acesta soldat cu esec…Dupa desprinderea de carucior, in timp ce lua altitudine, drona s-a inclinat brusc spre dreapta operatorul reusind sa stopeze angajarea prin radiocomanda, redresand-o. Nu mult dupa aceea, brusc, drona s-a inclinat spre stanga insa de aceasta data operatorul n-a mai reusit s-o redreseze, aceasta prabusindu-se. Un nou esec…

Pe 8 decembrie 1941 a avut loc testul numarul 3, aceasta zburand timp de 1,35 ore, insa a fost dificil de controlat de catre operator. Drept urmare testele au fost oprite iar sistemul de radioghidaj si sistemele de control ale dronei, considerate “nesatisfacatoare” de catre USAAF, au fost trimise pentru a fi revizuite si modernizate inapoi la Detroit in ianuarie 1942. Colonelul Carroll i-a scris/raportat generalului Echols, dezamagit, “testele au avut succes limitat, dronele zburand radiocontrolat nu mai mult de 10,40 km. Sistemul automat de control si radioghidaj sunt nesatisfacatoare”.

Pana in martie 1942 s-au realizat noi drone GM A-1, probabil numite GM A-1A/a, acestea avand fuzelajul marit. De asemenea, s-a realizat un nou carucior de lansare, triciclu, si un nou dispozitiv de lansare pneumatic/aer comprimat similar catapultei folosita pe portavioane si cuirasate –caruciorul triciclu pe roti aflat pe sine de ghidare era atasat unui dispozitiv mobil numit “pantof/papuc” prin intermediul unei curele. Aerul comprimat era stocat intr-un rezervor de inalta presiune/butelie aceasta fiind incarcata de un compresor. La sfarsitul cursei “pantoful/papucul” era franat hidraulic, drona, datorita impulsului, ridicandu-se de pe carucior/lansare prin catapultare. Trei teste s-au desfasurat in perioada martie-aprilie 1942 la Eglin Field (Eglin Field a devenit baza de testare a armamentului de aviatie si a aeronavelor in 1939 la ordinul lui “Hap” Arnold. Din 1935 aici functiona Valparaiso Bombing and Gunnery School/5 km sud-vest de Valparaiso, Okaloosa County/Florida, nume schimbat in Eglin Field pe 4 august 1937 in onoarea locotenent-colonelului Frederick Irvin Eglin care si-a pierdut viata pe 1 ianuarie 1937 la mansa unui Northrop A-17 “Nomad”. Astazi, Eglin AFB e casa 33^rd Fighter Wing/33 FW care zboara Lockheed Martin F-35 Lightning II/F-35A).

Primul test cu GM A-1/A-1A a avut loc la Eglin Field pe 10 martie 1942, insa drona s-a prabusit datorita vantului lateral. Pe 19 martie a avut loc testul nr.2, drona zburand timp de 1,55 ore. Testul nr.3 a avut loc pe 2 aprilie 1942, drona zburand timp de 1,40 ore…Testele nu au dus la rezultatele scontate, fiabilitatea sistemelor de control fiind considerata “slaba”. Cu toate neajunsurile s-a mers inainte…Se stie ca in aprilie 1942 generalul Arnold era nemultumit de rezultatele programului GM A-1, cu deosebire de faptul ca sistemul de radioghidaj era, in viziunea sa, “prea complicat si nesigur”!

GM A-1&CADILLAC

In mai/iunie/iulie 1942, Charles Kettering&GM comanda companiei Cadillac din Detroit un automobil uimitor pentru acea vreme, automobil considerat astazi hot-rod, vehicul echipat cu doua motoare de 165 CP care antrenau un singur arbore de transmisie (unele surse independente mentioneaza Ministerul de Razboi ca fiind proprietarul acestui Cadillac deosebit, nu Charles Kettering&GM, vehiculul fiind comanda speciala. Cert e faptul ca asa ceva au mai folosit si la Kettering Bug, nimic nou, zicem! Nu se stie cu certitudine modelul de Cadillac modificat dar foarte probabil e vorba despre un Cadillac Serie 41-62 coupe/2 usi decapotabil. Cert e faptul ca aceasta masina a fost unica!). In perioada iulie/august-septembrie 1942 sau desfasurat trei teste cu GM A-1&Cadillac, toate fiind esecuri rasunatoare. Ei bine, acum dronele au fost echipate experimental cu camera TV in bot pentru ghidaj dincolo de raza vizuala. E posibil ca acest lucru sa fi fost impulsionat de cercetarile britanice insa nu e o certitudine. Cert e faptul ca americanii stiau de aceasta inventie inca din 1939 prin intermediul lui Fahrney. Acesta a dat intamplator peste aceasta inventie revolutionara numita Televiziune/TV in publicatia Astounding Science Fiction in 1939, an in care Radio Corporation of America/RCA a si prezentat la standul sau din cadrul Targului International de la New York aceasta “minune” publicului larg (RCA a fost infintata pe 17 octombrie 1919 de catre industriasul american Owen D.Young/origini germane –la momentul infintarii RCA era subsidiara a General Electric, Owen fiind primul presedinte al RCA, functie indeplinita pana in 1929. Vice-presedinte era David Sarnoff, la origine evreu rus/se nscuse in Minsk, numit si “Generalul”, pionier in domeniul radio-televiziunii –General de brigada in Army Signal Corps/1945). In premiera mondiala metoda de transmitere a imaginilor in miscare a “debutat” la Jocurile Olimpice/JO din 1936 de la Berlin. In acel an compania Telefunken a cumparat de la RCA dreptul de a construi o camera TV dotata cu iconoscop. Asta s-a facut la ordinul lui Hitler care nu vroia sa auda ca nu e produsa in “Marea Germanie”, asa ca…Made in Germany. Camera TV a fost construita de catre Emil Mechau/Telefunken si operata de catre Walther Bruch, inventatorul sistemului Phase Alternating Line/PAL in 1962-un sistem de codare folosit in televiziunea analogica.

Fahrney a sesizat utilitatea televiziunii in realizarea “dronei-torpila” dupa ce a aflat de preocuparile in domeniul tubului iconoscop (primul tub video), a fotomultiplicarii si microscopiei electronice (microscopul electronic) ale lui Vladimir Kosmich Zworykin de la RCA (la origine rus, nascut in Murom, un satuc pe atunci la granita cu Finlanda), sugerand ca Marina sa-l abordeze in vederea realizarii unui “ochi electric” (viitorul ghidaj tv) destinat unei “torpile aeriene ghidate”. Interesati fiind de ideea lui Fahrney, superiorii sai, in scurt timp, au acordat companiei RCA un prim contract destinat realizarii unor sisteme TV experimentale destinate aeronavelor. Se pare ca a existat un prim prototip al RCA in greutate totala de 63,50 kg (probabil), numit E.C.Segar dupa celebrul desenator Elzie Crisler Segar, creatorul celebrului personaj de desene animate, Popeye Marinarul (17 ianuarie 1929, Thimble Theatre). E consemnata existenta unui prototip numit Block-1 care a fost montat intr-o aeronava de linie Boeing 247 in anul 1939/1940, cel mai probabil inmatriculat NR-13336, acest mic iconoscop in greutate de 13/14/15/16 kg transmitand cu succes imagini din aer ale New York-ului, statia de receptie fiind in New York (depinde de surse. Cel mai probabil Block-1 cantarea 44 kg-toate componentele; camera+transmitatorul erau dispuse in aceeasi carcasa care avea forma dreptunghiulara, 20 cm lungime, 20 cm latime, 60 cm inaltime; 14000 Hz pe orizontala;40 cadre/secunda, de 1,5 ori mai mare decat standardul actual, conform expertilor;350 de linii de scanare verticala. Camera si transmitatorul erau dispuse in aceeasi carcasa, cel din urma lucrand pe patru frecvente fixe,respectiv 78/90/102/114 MHz. Puterea RF era de 15 W, tensiunea de intrare 12,5 VDC. Componentele sistemului erau urmatoarele: CRV-59AAA/AAD, transmitator/camera; CRV-21ABY, dynamotor; CRV-66ACS, antena LCA; CRV-60AAR, monitor cu ecran fosforescent verde).

Testele cu drone GM A-1 cu camera TV in bot nu au avut succes la Eglin Field, GM&Kettering dand vina pe umiditatea specifica Floridei care ar fi afectat radioghidajul si camera TV. Primul zbor al unei drone A-1&camera TV a avut loc pe 17 iulie 1942, aceasta prabusindu-se dupa doar doua minute de zbor. O alta drona in aceasta configuratie s-a dat peste cap in timpul rularii pentru decolare pe 25 septembrie. La fel s-a intamplat si pe 30 septembrie, de aceasta data drona s-a prabusit in timp ce lua altitudine.

Urmatoarele teste sau desfasurat din nou la Muroc avand rezultate mediocre, la inceputul lui 1943 multi incepand sa aiba indoieli cu privire la acest program. Experti USAAC adunati intr-o consfatuire comuna cu Kettering&GM la Muroc, au ajuns la concluzii deloc incurajatoare…Au concluzionat ca ar mai fi nevoie de cel putin 100 de drone A-1 pentru atingerea “perfectiunii” sistemului de radioghidaj si a senzorului TV. Au specificat ca dronele si aeronavele-mama au viteza mica fiind usor de interceptat si doborat de catre avioanele de vanatoare, risc inacceptabil. Au calculat, de asemenea, ca USAAC ar mai avea nevoie de cel putin 700.000$ si 18 luni pentru definitivarea cu succes a programului, basca faptul ca era imperios necesara suplimentarea personalului, inclusiv piloti. Unele surse independente sustin ca necesarul de piloti ar fi pus capat programului, nu insuccesele! Cert e faptul ca la acea vreme generalul Arnold avea nevoie pentru sustinerea razboiului de toti pilotii disponibili, de toti inginerii si specialistii existenti, si nu a acceptat redirectionarea acestora catre toate programele experimentale.

  GM A-1 PE 27 MAI 1943

In sfarsit, ultimele zboruri experimentale cu drone A-1 sau desfasurat in mai 1943 fara rezultate notabile, programul de dezvoltare fiind anulat la sfarsitul lui 1943. Pe 24 mai drona a zburat timp de 1,35 minute iar pe 27 mai, ziua ultimului zbor, drona a zburat 1,20 ore.

Unii, precum colonelul Grandison Gardner, comandantul Eglin AFB, au incercat sa salveze dronele A-1. Acesta i-a scris generalului Arnold – “Ar trebui sa continuam neintrerupt cu dezvoltarea acestor arme indiferent daca le vom produce in serie sau nu”.

GB-1 LANSATA DE B-17

   Se mai stie ca in august 1942 au avut loc teste de lansare din aer a 60 de bombe-planor radioghidate GM A-1 echipate cu camera TV in bot…Bombele planor au fost lansate de 10 bombardiere B-17 modificate, 70% dintre acestea atingandu-si tinta, restul de 30% scapand de sub control/pierdute. Aceste teste au fost reusite insa colonelul Robert Boyd Williams, comandantul II Bomber Command, unitate de formare a bombardierilor B-17/24/25, concluziona intr-o scrisoare adresata lui “Hap” Arnold: “Bombele-planor ar putea fi folosite impotriva tintelor mari dar faptul ca bombardierele trebuie sa se apropie de tinte si sa incetineasca pentru lansare si ghidare, expune echipajele la focul antiaerienei si la atacul vanatorilor. Recomand sa nu se foloseasca aceste bombe”.

GM A-1 PARAZIT B-25 -IMPRESIE ARTISTICA

  GM&Kettering au incercat salvarea proiectului propunand USAAC o varianta bimotor a dronei A-1 capabila sa duca cate o ogiva cu greutate cuprinsa intre 453-907 kg la distante cuprinse intre 1448-1931 km insa n-au avut succes. Chiar au propus si o varianta exotica, o drona A-1 parazit montata deasupra fuzelajului North American B-25 Mitchell, bombardier mediu bimotor cu autonomie de peste 2000 km, si aceasta ramasa la stadiu de…nimic. O macheta B-25&A-1 parazit a fost testata in suflerie la Wright Field cu rezultate bune in octombrie 1943, dar mai mult nu s-a facut!

Pe 23 decembrie 1943, dupa ce a cheltuit 350.000& cu dezvoltarea si testarea dronelor A-1, USAAC informeaza General Motors ca programul s-a incheiat. A fost sfarsitul dronelor Kettering dar nu si sfarsitul dronelor americane!

Ei bine, dragi cititori, sa intre in scena Culver Cadet si Culver Aircraft Company, drone care au facut parte dintr-un program ambitios! Haideti sa vedem protagonistii, incepem cu “creatorul”, compania Culver Aircraft din Columbus, Ohio.

SIGLA CULVER AIRCRAFT COMPANY

   Compania purtat initial numele de Dart Aircraft Manufacturing/Dart Manufacturing Corporation fiind infintata in Columbus, Ohio in 1937 de catre fostul dealer de aeronave Monocoupe Aircraft, Knight K.Culver, si Albert “Al” W.Mooney (Monocoupe Aircraft a produs aeronave usoare din 1927, exista si astazi sub numele de Monocoupe Airplane Corporation in Grantville, Pennsylvania –produce copii la comanda ale unor aeronave istorice si asigura mentenanta “batranelor doamne” care inca mai zboara. Knight K.Culver era fiul lui Henry Harrison Culver, fondatorul Culver Military Academy/CMA din Culver/Indiana in 1894, academie militara care astazi face parte din Culver Academies, institutie de invatamant privat formata din trei entitati: CMA –pentru baieti; Culver Girls Academy/CGA din 1971 –pentru fete; Culver Summer Schools and Camps/din 1902 –1400 de copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 7-17 ani din intreaga lume. Albert W.Mooney, designer de aeronave, a fost unul dintre primii anteprenori de aviatie din SUA. Impreuna cu fratele sau Arthur a infintat in 1929 compania Mooney Aircraft Company in Kerrville, Texas. Pana in 1935 cand si-au inchis portile datorita Marii Depresii au proiectat doua aeronave, Mooney A-1 si Mooney M-5/singura care a si zburat. Pana pe 18 iunie 1948 cand “Al” Mooney a redeschis compania sub numele de Mooney Aircraft Incorporated in Wichita, Kansas, impreuna cu alti investitori, cei doi frati au lucrat la alte companii aviatice precum AviaBellanca Aircraft Corporation –ca fapt divers, fratii Mooney sunt creatorii Bellanca C-27C Airbus/cargo&pasageri, aeronava zburata si de catre USAAC. Prima aeronava produsa de noua companie a fost Mooney M-18 “Mite” care, interesant, semana mult cu Messerschmitt Me-109 –era destinata pilotilor de vanatoare din WW II care doreau sa retraiasca Zborul. De altfel acestia i-au si spus “Texas Messerschmitt” datorita calitatilor de zbor apropiate vanatorilor cu piston cu care au zburat in WW II. I-a urmat in 1953 aeronava usoara de familie Mooney M-20, complet metalic, 4 locuri, motor cu piston, tren de aterizare triciclu retractabil produsa in mai multe variante, inclusiv motorizari, pana in 2019 –peste 11.000 de exemplare produse care s-au bucurat de mare succes. O bijuterie de avion, pot spune! Ca fapt divers, in 1955 un Mooney M-20 costa 3000$. Dupa 1955 “Al” Mooney paraseste compania si se muta la Lockheed Martin de unde se pensioneaza in 1968.

VC-140B AL USAF

Aici proiecteaza: Lockheed JetStar, reactor/transport VIP+cargo utilizat si de catre USAF&US Navy pana in 1990 sub numele de C-140A/B&VC-140B&C-140C. NASA a folosit si ea astfel de aeronave; Lockheed XV-4 Hummingbirds, VTOL, 1962, proiect destinat US Army&US Marines, 2 prototipuri, ambele pierdute la teste. Pana la urma US Marines a ales celebrul Harrier britanic pe care l-a zburat sub numele de AV-8A/Harrier I in 1970 –astazi zboara varianta AV-8B/Harrier II produsa sub licenta de catre McDonnell Douglas; AL-60/1959/6-8 pasageri&602 kg cargo, aeronava utilitara, motor cu piston, proiectata de “Al” Mooney la Lockheed si produsa de companie la sucursalele din Mexic/LASA-60 si Argentina/L-402. S-a produs sub licenta de catre Aermacchi/Italia –AL-60B1 Santa Maria&AL-60B2 Santa Mari&AL-60C5 Conestoga pentru Republica Africa Centrala&AL-60F5 pentru Rhodesia si Atlas Aircraft Corporation/Africa de Sud –Atlas C4M Kudu. Aceste aeronave au zburat si in fortele aeriene ale acestor tari, inca mai zboara!). Compania a fost infintata pentru a continua productia de aeronave usoare Monosport G, aeronave produse initial de Monocoupe Aircraft, companie falimentata de Marea Depresie –mentionam faptul ca “Al” Mooney cumparase drepturile de proiectare si productie de la defuncta Monocoupe Aircraft. L-au rebotezat Dart G, si era un monoplan cu doua locuri/unul langa celalalt, versiune usor modificata a Monocoupe-ului G initial. Au construit aproximativ 50 de Dart in trei variante pana la izbucnirea WW II –G/motor Lambert R-266 de 90 CP, GK/motor Ken-Royce de 90 CP si GW/motor Warner Scarab Junior de 90 CP. Din 1939, asa cum mentionam anterior, devin Culver Aircraft din Columbus, Ohio, prima aeronava proiectata si construita de noua companie fiind Culver Cadet, monoplan complet metalic cu doua locuri, pilot&elev-pilot sau pasager unul langa celalalt, care deriva direct din Dart dar avand performante imbunatatite –fuzelaj semi-monococa, roata de coada retractabila (“Al” Mooney a stat la Culver Aircraft timp de 8 ani proiectand 6 modele de aeronave. De aici a plecat la Lockheed).

CULVER CADET LCA

CULVER CADET LFA

Initial i-au spus Culver Model L si a avut primul zbor pe 2 decembrie 1939. A fost introdus in productie sub numele de Culver Cadet si a avut doua variante, produs in peste 600 de exemplare: Culver Cadet LCA motorizat cu Continental A75-8, 4 cilindri, piston, carburatie, 75 CP/56kW la 2600 rpm, in uz militar apare sub numele de O-170; echipaj 2; lungime 5,39 m; lungime aripi 8,23 m; inaltime 1,68 m; suprafata aripilor 11,20 mp; greutate gol 386 kg/maxima 590 kg; viteza maxima 233 kmh; autonomie 806 km; plafon de serviciu 5334 m; Culver Cadet LFA, 1941, restilizat avand mai multe ceasuri de bord: motor cu piston Franklin de 90 CP/67 kW. A avut mai multe variante de motorizare -primele exemplare produse Continental A75-8 de 75 CP/56 kW (surse independete, doar prototipul)&urmatoarele exemplare Franklin 4AC-176-F3 de 80 CP/60 kW sau Franklin 4AC-176-D3 si starter electric&Cadet LFA 90/1941, editie limitata motorizat cu Franklin 4AC-199-E3 de 90 CP/67 kW, ultima varianta realizata in numar mic inainte de stoparea productiei;  echipaj 2; lungime 5,38 m; lungime aripi 8,23 m; inaltime 1,68 m; suprafata aripilor 11,15 mp; greutate gol 366 kg/maxima 592 kg; viteza maxima 229 kmh; autonomie 805 km; plafon de serviciu 5180 m. Productia Culver Cadet a incetat dupa intrarea SUA in WW II, decembrie 1941…Compania avea sa proiecteze in 1946 un model revizuit al Culver Cadet numit Culver Model V –tren de aterizare triciclu retractabil, cabina inchisa, pilot automat simplu numit Simply-Fly (decolare, aterizare, croaziera), fara a-l introduce in productie. 4/6 exemplare au fost produse abia in 1957 de Superior Aircraft Company care cumparase activele Culver in 1956 sub numele de Superior Satellite: monoplan complet metalic, primul zbor 20 decembrie 1957; un pilot+un pasager in cabina unul langa celalalt; lungime 6,31 m; lungime aripi 8,84 m; inaltime 2,07 m; suprafata aripi 11,70 mp; greutate gol 485 kg/maxima 726 kg; motor cu piston Continental C85, 4 cilindri, racit cu aer, 85 CP/63 kW; viteza de croaziera 201 kmh; autonomie 544 km; plafon de serviciu 4025 m.

SUPERIOR SATELLITE

   Desi productia Culver Cadet a incetat in decembrie 1941, “viata” acestei aeronave continua…Se stie ca la inceputul lui 1940, USAAC hotaraste dezvoltarea si introducerea in productia de serie a unei aeronave-tinta radiocomandata. In august 1940, expertii USAAC pun ochii pe Culver Cadet produs de Culver Aircraft considerand-o “adecvata si ieftina” pentru transformare in tinta radio-ghidata –pai da, conform surselor independente, in 1940 un Culver Cadet costa 2300-2395$, astazi pretul ajunge la 100.000$, chiar mai mult de atat! Alegerea Culver Cadet pentru transformare in drone a fost mana cereasca pentru compania Culver Aircraft, iar programul de conversie si realizare a dronelor din seria Culver facand SUA “number one” in privinta numarului de aeronave radioghidate construite in WW II.

Va urma.

 

WW 

 

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com

https://warbirdswalkaround.wixsite.com ›

http://www.aviation-history.com › …

https://www.nationalmuseum.af.mil › …

https://www.warhistoryonline.com › …

https://www.armyupress.army.mil › csi-books

https://travelforaircraft.wordpress.com/…/interst..

www.evanflys.com/tdr-1

www.aviastar.org › … › USA › Interstate

pwencycl.kgbudge.com/…/TDR_Assault_Drone…

www.designation-systems.net/dusrm/…/bq-4.ht..

www.aero-web.org/specs/intersta/tdr-1.htm

www.secretprojects.co.uk/forum/index.php?…

wap.pilotoutlook.com/aircraft/interstate/tdr-1

www.navaldrones.com/TDR-1.html

stagone.org/?page_id=37

www.elgrancapitan.org/foro/viewtopic.php?…

www.ww2aircraft.net › … › Aviation

stagone.org/

stagone.org/?page_id=20

www.theworldsbestever.com/…/stag–one–special…

stag-1aviation.deviantart.com/

airminded.org/…/22/the-first-air-bomb-venice-..

www.dehavillandmuseum.co.uk/…/de-havilland…

www.vintagewings.ca › Vintage News › Stories

www.fleetairarmarchive.net/…/FaireyIII.html

www.mauriceward.com/ro/istorie-logo

www.airvectors.net/avmoth.html

www.historynet.com/william-billy–mitchell-an-..

mariuszarnescu.com/tag/onestitatea/

www.aerofiles.com/ostfriesland.html

www.pbs.org/wgbh/amex/…/pandeAMEX86.ht…

www.aero-web.org/specs/curtiss/n2c-2.htm

www.qsl.net/w2vtm/mil_television_history.html

www.daveswarbirds.com/usplanes/…/kaydet.ht…

www.stearman.at/boeing_stearman.html

afmc.af.mil