Atat in Franta cat mai ales in Grecia alegerile generale care au avut loc de curand au fost castigate, sau mai curand pierdute, pe o miza foarte la moda in UE: criza economica si sabia lui Damocles deasupra majoritati statelor membre, politica de austeritate.
Daca romanii pot fi acuzati ca sunt naivi si inca mai cred in promisiunile electorale de mai bine ale politicieniilor locali, nu aceeasi scuza o pot avea grecii si mai ales francezii, tari cu o democratie mult mai matura decat a noastra.
Dar aceeasi Marie cu…aceeasi palarie! Cand vine vorba de austeritate, dea lungul si dea latul UE, rasuna acelasi NU! categoric si dezarmant prin lipsa unei solutii alternative.
Oamenii nu vor austeritate, vor in continuare salarii mari si viata buna. Da de unde?!
Sa luam cazul Greciei!
Cum dracu sa ai salariul 2500-3000 de euro pe luna si o pensie medie cat in Germania cand economia Greciei este practic bananiera fata de cea germana?! Cum sa ai acelasi standard de viata, cand in Grecia productivitatea muncii este o gluma fata de Panzerul german?! Dar si mai important, cum poti pastra aceasta minciuna a nivelului de trai, intr-o tara practic fara industrie, evazionista si foarte putin competitiva economic?!
Pai…prin imprumuturi masive! Iei bani cu camata si dai salarii mari, pensii babane, dar Grecia in prostia ei a uitat un lucru pe care de altfel, putini dintre noi il inteleg: EURO! Euro, moneda unica europeana este, in esenta, ca orice moneda, un etalon al productivitatii economice, o oglinda a propiei putinte si a propiei capacitati de a munci. Problema este sa ai o moneda puternica, intr-o tara slaba si necompetitiva. Desi poate parea un avantaj, ca tari slabe economic sa “beneficieze” de o moneda forte zdravana, copie fidela a puternicei marci germane, in realitate o astfel de moneda se comporta ca o otrava lenta, care incet, incet, invadeaza organismal si-l duce la moarte.
Sa ma explic. Capacitatea uneri tari/economii de a avea propia moneda, genereaza o enorma si binevenita supapa de oxigen si echilibru in economie. Prin cursul flotant al monedei se pot absorbi socuri, corecta deficite, se poate ajunge sa-ti cunosti din timp adevarata fata si forta, adica stii exact cum stai. Faci prosti cursul urca si prin inflatie corecteaza orice crestere anormala de venituri, regleaza fluxul de valuta straina pe piata ta. Practic printr-un curs liber si legat de propia ta economie iti poti da seama care este pretul real al valutei locale in valuta forta, dolar sau euro. Esti flexibil si adaptabil, poti micsora sau dimpotriva creste inflatia. Iar ca o paranteza, in vremuri grele pentru buget, o inflatie mai saltareata usureaza mult platile pe care Guvernul trebuie sa le faca, ieftinindu-le, adevarat pe spatele populatiei.
Un astfel de sistem liber, asa cum are Romania, este un enorm avantaj, mai ales in situatii de criza, in situatii de lipsa de finantare. Printr-o devalorizare natuarala a monedei nationale orice problema devine vizibila si se autoregleaza pe cale economica.
Moneda nationala este, daca vreti, o oglinda. Iti arata exact cum arati, dar daca trisezi si pe oglinda lipesti o poza cu un actor frumos, sau poza Germaniei…iar dimineata te minti singur ca ala din poza esti tu in oglinda…Dumnezeu sa te aiba in paza!
Grecia a fost ca un drum plin de gropi peste care s-a adugat o bucata mare de table, care a netezit toate asperitatile. Cu un aparat bugetar enorm si foarte bine platit, roasa de o evaziune fiscala mai mare ca in Romania si toate acestea mascate de puternicul Euro, sustinut de tarile nordice, extrem de performante si competitive economic, grecii au trait un vis frumos in mod cu totul irational.
Daca ar fi avut propria modena, orice cresteri aberante de salarii si pensii, orice cresteri in aparatul bugetar, s-ar fi dus atutomat in scaderea drahmei, in inflatie si astfel dezechilibrele s-ar fi autoreglat, in cateva luni. Practic orice venit anormal ar fi fost mancat de inflatie, iar puterea reala de cumparare ar fi fost adusa la un cuantum normal.
Din pacate ineficienta si prostia din Grecia a fost mascata de euro, iar acum grecii s-au trezit cu o economie bananiera, dar cu o modena foarte puternica, care nu face altceva decat sa-i duca direct la dezastru. Drahma ar fi atenuat socul macar, economia Greciei s-ar fi scufundat lent, insa acum va cadea de foarte sus, de la nivelul Germaniei, acolo unde o tinea in mod fals Euro, pana la nivelul la care tara se afla de fapt. O cadere lunga si foarte dureroasa!
Economia Grecie s-a aliniat plutonului fruntas de alergatori de cursa lunga, plin de campioni olimpici si mondiali. A alergat ea ce a alergat dar, destul de repede, au inceput picioarele sa-i tremure. A fost dusa de val o perioada, bucurandu-se de atentia presei si blitz-urile fotografiilor, adica de moneda euro si dobanzi mici la imprumuturi, dar acum, cand a fost lasata din brate, isi scuipa plamani cu tot cu rinichi, aratandu-si de fapt adevarata valoare. A trisat ca sa intre in zona euro, pentru o iluzorie viata mai buna, fara sa se gandeasca la viitor, sperand si mintindu-se singura ca reusi ea sa se descurce pana la urma.
Acum este in agonie si nici macar asigurare medicala n-are.
Dar, odata cu castigarea alegerilor in Franta de catre socialistul Francois Hollande, sperata prosteasca a Greciei si nu numai, a renascut. Se vorbeste in presa de stanga de un nou “New Deal” a la Roosevelt, la sfarsitul aniilor ”30, program economic care a scos SUA din criza. Dar aceste comparatii sunt simple bazaconii! Europa nu este un singur stat, nu se pot implementa planuri economice rapid si uniform, UE nu are bani, fiind deja datoare vanduta, iar planul americaniilor a consatat in injectia unor sume enorme in infrastructura. Barajul Hoover fiind cel mai cunoscut rezultat al acestui program. Dar UE are infrastructura si nu are bani, adica exact opusul situatiei SUA, basca ca criza s-a terminat cu adevarat in America abia odata cu inceputul WW2.
Asadar ce sanse are Grecia sa ramana in zona Euro?! Ori ca ramane, ori ca nu ramane, solutia si rezultatul vor fi aceleasi: scaderea drastica a veniturilor populatiei, fie prin austeritate, scadere nominala, fie prin iesirea din zona euro, revenirea la drahma si pierderea puterii de cumparare prin devalorizarea super-masiva a drahmei cu 4-500% in cateva luni, adica oricum ar invarti-o tot populatia va plati, prin saracire masiva.
Grecia este practic o piesa cu finalul cunoscut, Franta insa devine o enigma! Va face Hollande ce a promis ca va face?! Pentru ca nici francezii nu sunt departe de posibile probleme. Si ei au profitat de forta euro si au beneficiat de un nivel de trai ceva mai bun dacat aveau pe vremea francului francez.
Iar vreamea scadentei poate veni oricand. Ar fi bine pentru Romania sa intre in Zona Euro?! Pana acum eram un mare fan, mergand pe idee ca aderarea la aceasta moneda va forta clasa politica si economia noastra sa se alinieze cerintelor Occidentale, dar acum nu mai sunt atat de sigur. Euro poate ascunde multa mizerie sub pres, iar atunci cand bubuie, e jale mare. Si de asemenea sunt suficiente metode de a eluda, pe termen scurt si mediu, puterea de corijarea pe care moneda unica ar trebui sa o aiba. Prin impumuturi, de exemplu, de aceea Germania, prin Pactul de Stabilitate, vrea sa blocheze cresterea deficitului bugetar la maximum 3%, vrea sa blocheze calea spre imprumuturi tampite, generate de iresponsabilitatea unor guverne slabe.
Cancelarul German a fost foarte clara cu privire la calea de iesire din criza: drum va fi lung si foarte greu, insa succesul garantat. Ca de atate ori in viata, calea spre succes este calea grea si obositoare, iar calea spre faliment si ratare, cea usoara si pavata cu soare si plaje lungi. Dar cati dintre noi au puterea sa aleaga drumul greu?!
GeorgeGMT